O reţetă de vară-toamnă

     E duminică dimineaţa şi încerc să mai uit de guvernanţi, cocalari şi piţipoance, de şcolile lor de vară, unde mai bătrânii politicieni unşi cu toate alifiile îi învaţă pe cei tineri cum să continue jaful şi hoţia şi demagogia...

     Aşa că vă propun o reţetă de vară-iarnă, săţioasă, dar sănătoasă, neavând în ea carne. Dar poate că se poate servi lângă o bucată de friptură.

     Pilaf cu legume coapte. Se face un pilaf normal din două căni de orez şi se pune pe fundul unei tăvi. Peste el se pun sare, piper, cimbru, chimion şi ce condimente mai vrea fiecare. Separat, pe-o plită sau o tablă, se coc trei ardei capia, două vinete, trei roşii, o ceapă. Se curăţă legumele, se taie în felii de vreo doi centimetri şi se aşează într-un strat peste pilaf. Se pune deasupra vreo 100 de mililitri de ulei de măsline - pentru a înlesni intrarea aromelor legumelor în pilaf - şi tava se bagă la cuptor. Peste un sfert de oră veţi avea un aromat pilaf cu legume coapte. 

     Notă: Reţeta pusă în practică de mine am văzut-o la televizor. I-am adus modificările care m-au aranjat. În limbajul Comisiei de Etică a Universităţii Bucureşti, reţeta nu e plagiată mai mult de 50 la sută.

Gulaş de ied la ceaun

Am două bucătării în casă, cu aragaz, vase şi tot ce trebuie. Dar un gulaş în bucătărie... Hm!

Am fost de 15 august la mama în Mehedinţi, fiind hramul bisericii, prilej cu care am fost cadorisit cu o jumătate de ied (cam 12 kg de carne). Şi am gătit un gulaş cu care-i surclasez pe toţi secuii iredentişti, separatişti, dornici de autonomie sau nu.

Pe plita din curte, la foc de lemne, am pus pe fundul ceaunului două cepe tocate potrivit în vreo cinci linguri de untură. Când ceapa a devenit de-un auriu sticlos, am înroşit-o cu trei linguri mari de boia iute. Am amestecat de două ori, apoi am pus un kilogram de carne de ied tocată în cubuleţe de doi-trei centimetri. Când a sfârâit de nu se mai putea, am stins totul cu două căni de vin oţetit întrucâtva. Am aruncat apoi o mână de sare. Când a început din nou să sfârâie, am pus un kilogram de roşii şi ardei, tocate cam la dimensiunile cărnii. Am aşteptat să dea din nou în clocot, bun prilej pentru a degusta palinca din pahar, să nu se trezească, Doamne fereşte!
Apoi, am pus un kilogram de cartofi tăiaţi în cuburi ceva mai mari şi am cam umplut ceaunul cu apă clocotită. Am aruncat cu toată neglijenţa piper, mărar seminţe, coriandru şi am pus şi o crenguţă verde de cimbru şi una de tarhon. Am zdrobit trei căţei de usturoi şi i-am pus peste compoziţie. Am amestecat.

 Am ieşit prin grădină şi prin livadă cu păhăruţul de palincă, m-am mai întreţinut cu un vecin, am mai scris ceva la computer (la o proză cu beţivi) şi când am ieşit în curte peste vreo oră, lemnele se transformaseră în jar, dar şi gulaşul era gata. Am scos crenguţele de cimbru şi tarhon şi le-am aruncat. Aroma strânsese câinii şi pisicile pe lângă gard.

Ăsta-i gulaşul de la Curtea de Argeş.

Tocană cu carne afumată&plachie de crap

Cel mai tare răspuns dat vreodată de un preşedinte de la Casa Albă la o conferinţă de presă este cel dat de George Bush jr. la întrebarea "Dvs. citiţi cărţi?" Faimosul răspuns a fost următorul: "Eu nu citesc. Dar, am prieteni care citesc". Ei bine, sunt în situaţia lui Bush jr. când sunt întrebat: "Ţii postul de Crăciun?" Similar cu răspunsul lui jr., zic şi eu: "Eu nu ţin post, dar am rude care ţin: nevasta, mama..."

Cum astăzi am gătit, vreau să prezint aici cele două feluri de mâncare, unul pentru soţia mea, de peşte (fiind dezlegare pentru cei ce ţin postul) şi alta pentru păcătosul care sunt.

Plachie de crap.  Marţi, am ţinut o conferinţă despre moartea de după moarte la Casa de cultură "Traian Demetrescu" din Craiova. În drum, pe podul de peste Olt de la ieşirea din Slatina, am cumpărat un crap de 5,5 kilograme, atunci prins de un ţigan. L-am negociat la sânge, l-am cumpărat cu 50 de lei în loc de 75 cât mi s-a cerut. Astăzi am gătit la cuptor, vreo două kilograme din el. Într-un vas de Yena am pus pe fund o ceapă mare tăiată solzi, un morcov tăiat cât mai subţire, un păstârnac la fel, trei roşii mari în bulion, cinci căţei de usturoi zdrobiţi cu lama cuţitului şi tăiaţi mărunt. Deasupra am pus cele două kilograme de crap împărţite în patru bucăţi, pe care le-am presărat cu sare, piper măcinat (negru), cu cimbru şi boia iute. Am înecat totul cu apă fiartă şi-am pus vasul la cuptor, de unde peste o oră a ieşit o... minune culinară. În timpul ăsta am tras vreo două păhărele de palincă, plus că am gătit pentru mine şi o

Tocăniţă de cartofi cu carne afumată. Am pus în cratiţă 500 de grame de carne de la afumătoare, cu grăsime, o ceapă mare tocată mărunt, un morcov la fel, un păstârnac, ardei tocat mărunt. După ce călesc acestea, le sting cu trei roşii în bulion. Se pune apă fiartă până spre buza cratiţei, lăsând loc doar pentru şapte cartofi tocaţi în cubuleţe puţin peste un centimetru. Aici e momentul să beau un păhărel de palincă! Se lasă să fiarbă (mâncarea din cratiţă, desigur!), apoi se adaugă o linguriţă de sare, una de piper, plus o lingură mare-mare de boia de ardei iute. Când se topesc în gură carnea şi cartofii, se ia de pe foc şi se serveşte caldă. Merge şi cu mămăliguţă.

Ţii post de Crăciun? sunt întrebat. Nu pot ţine, că sunt păcătos, dar am reprezentanţi care ţin: soţia, mama...

Ciorba rădăuţeană de la Curtea de Argeş

E sfârşit de săptămână şi gătesc. Cum spuneam acum vreo zece zile, voi încropi aici şi o cărţulie cu reţete din mâncărurile gătite de mine. Astăzi, am făcut ciorbă rădăuţeană. Cum? Iaca!:

Am fiert un piept de găină (găină de la mama din Plaiul Cloşani, găină care n-a cunoscut în veci hrana cu chimicale) în câţiva litri de apă, împreună cu o ceapă mare, întreagă, un morcov mare, întreg, un ardei mare, un păstârnac mare, trei cartofi. Pentru o aromă specială, pun şi o crenguţă de leuştean. După ce s-au moleşit cu toatele, am strecurat supa în altă oală, apoi am tocat mărunt zarzavatul şi cartofii. (Unii le pasează, eu le prefer tocate mărunt, mărunt...). Le pun pe toate în supa din noua oală şi le dau din nou în fiert. Dezosez pieptul, dau scheletul la câini (îl apreciază!), şi toc carnea  mărunt punând-o împreună cu celelalte în oală. Până fierb toate acestea vreo zece minute, bat două gălbenuşuri de ou, cu vreun pahar de oţet şi trei căţei de usturoi striviţi cu lama cuţitului şi tocaţi foarte mărunt. După ce se parfumează cu piper măcinat, mărar măcinat şi cimbru, amestecul se pune în ciorbă încet şi mestecând. Verdeaţa se pune direct în farfurie. Mesenii spun lingându-se pe buze că este o ciorbă de burtă...de pui.

Ciorbă de miel marca DAD

Blogul ăsta a fost conceput acum câţiva ani ca un şantier literar. Când voi avea timp, voi publica o carte cu 101 tablete de aici selectate din cele 934 publicate până acum. Dar de ce n-aş scrie din altă secţiune a blogului şi o carte din bucatele gătite de mine.

Astăzi de pildă, la trei săptămâni după Paşti, am gătit o ciorbă de miel. Ciorba de miel o fac totdeauna numai din gâtul animalului, puţin peste un kilogram. Îl tai în vreo cinci bucăţi pe care le pun la fiert cu sare zgrunţuroasă. După ce dă în clocot vreo 15 minute, arunc zeama. (Arunc, e un mod de a spune, pentru că o pun deoparte pentru câini, să se bucure şi ei de o supă de miel). Spăl bucăţile de carne încă o dată şi le pun din nou la fiert împreună cu două rămurele, una de leuştean şi alta de tarhon (pe care le arunc după ce şi-au lăsat acolo aromele).
În altă oală, pun la călit o ceapă mare, un morcov mare, un păstârnac mare. Pe care, după ce sorb o gură de ţuică din ceaşca de lângă fundul de lemn, le sting treptat cu supa fierbinte din oală cu carne. Nu toată o dată, treptat. După primele polonice de supă turnată peste zarzavat, pun condimentele: piper măcinat, cimbru, mărar. După ce transfer toată zeama din oala cu carne în cealaltă, transfer şi carnea şi le las la fiert vreo douăzeci de minute. Timp în care mai sorb nişte ţuică din ceaşcă. Pun apoi o mână de orez, nu mai mult, că nu fac pilaf.
Într-o cană de metal fierb borşul pe care-l pun în oală când carnea de miel dă semne c-ar vrea să se desprindă de pe os. Dreg totul cu două gălbenuşuri de ou bătute, în care în prealabil am tocat un fir de usturoi verde, mărunt-mărunt. Verdeaţă nu pun în oală, nici măcar după ce-am luat-o de pe foc. Pun direct în farfurie o lingură de mărar şi pătrunjel tocate tot mărunt. După ce gust ciorba şi văd ce-i mai lipseşte, mai beau o gură de ţuică din ceaşcă.