Timpul a fost inventat de
obiecte, pentru a-şi dobândi o ordine a existenţei, iar spaţiul de oameni,
pentru a se putea mişca.
*
Dacă n-ar exista timpul
viitor, oamenii s-ar sinucide în masă. Toate suferinţele, toate umilinţele,
mizeria şi teroarea omul le trăieşte uitându-se cu speranţă spre viitor.
Nădejdea într-o deschidere spre orizontul viitor îl ţine pe om. În contul
viitorului, omul amanetează multe: sănătate, tristeţe, iubire. Că de cele mai
multe ori nu merită, lucrul acesta omul îl află mult prea târziu.
*
Nicolae Steinhardt în Jurnalul fericirii: „Creştinul e cel
care nu trăieşte nici în trecut, nici în viitor, ci numai în prezent. Trecutul
nu-l apasă, viitorul nu-l îngrijorează”.
*
Eternul este mult mai lesne
de perceput decât efemerul. Pentru că eternul, fiind apanajul dumnezeirii, este
simplu; efemerul, omenesc fiind el, e complicat, sofisticat.
*
Nichita Stănescu: „Invenţia
timpului este o invenţie tipic umană: oamenii colaborează cu universul adăugându-i
timp”.
*
Nimic nu e pierdut atâta
timp cât clipa ce vine este deja clipa ce-a trecut. Este o dramă când începi să
uiţi acest lucru. Este sfârşitul când clipa ce vine devine clipa ce este.
*
Moartea timpului în Oglinzi-le lui Petru Creţia: „Privind
atent am putea să vedem cum în oglinzi, clipă de clipă, clipa devine trecut ţi
trecutul ei nefiinţă”
*
Să aşterni pe hârtie un
aforism cu responsabilitatea cu care l-ai incrusta în piatră, ca primii oameni
inteligenţi. Dacă nu merită efortul să-l încrustezi literă cu literă, atunci nu
merită nici să-l scrii.
*
Sunt prea sărac pentru a
nu-mi permite să fiu risipitor: cu banii, cu timpul, cu viaţa.
*
În drumul lui spre mâine,
gândul meu – ca un glonţ atotpătrunzător – străbate o pajişte cu blânde oi
păscând, o stradă pietruită pe vremea lui Neagoe Basarab, un zid de cărămidă
roşie, un raft de bibliotecă, un vers genial de Rilke, dar şi buclele roşcate
ale unei femei de treizeci de ani, precum şi gândul ei spre mâine, gând jucăuş
care – ca un glonţ atotpătrunzător – străbate o pajişte verde, o stradă
pietruită, un zid de cărămidă roşie, o bibliotecă…