de obicei oamenii vor să fie iubiți. cei care spun că nu au nevoie de cineva alături - o fac din frică orgoliu, lașitate sau orice altceva.
se întâmplă că oamenii se găsesc fără se se caute. cel mai des însă e ca în jocul de-a ascunselea. unul sau mai mulți se ascund. cel care caută îi anunță pe toți
unu, doi, trei, patru! mă pornesc cu căutatul!cam asta fac majoritatea dintre noi. orbecăim prin întuneric. îl pipăim pe unul/a, pe altul/a, îi mirosim, îi tăvălim prin pat, prin viață, prin suflet și...nu era cel/cea pe care îl/o căutam.
Zbanc! la piața de vechituri și căutăm iar.
(Disclaimer: nu mă refer la cei care nu caută pe nimeni, dar au plăcerea experiențelor :) cazul lor e altul)
De fapt, căutatul iubirii sau a omului potrivit este versiunea perversă a jocului de-a v-ați ascunselea. pentru că de data asta, umblăm cu ochii legați. sau prin întuneric. întindem și noi mânile și ce apucăm aceea luăm. de parcă s-ar declara reduceri.
din dorința de a câștiga sau de a lua ceva mai ieftin, bun și mult - ne trezim cu parteneri care nu sunt ai noștri.
peste o perioadă de timp spunem - tu te-ai schimbat. nu mai ești cel/cea pe care l-am căutat eu. și în plină greață/depresie/jăle pornim în căutare.
dacă tot suntem amatori de căutat ar trebui cel puțin să cunoaștem jucătorii și să îi căutăm pe cei care au rolul de a se ascunde. de obicei, îi prindem pe cei care sunt mai vizibili. dar ei nu fac parte din joc. am mai spus.
apoi să detectăm locurile în care se pot ascunde.
marele secret este că nu vei găsi. tocmai pentru că tu cauți exact acolo unde nu se poate ascunde iubirea. în ceilalți.
dacă tu ți-ai ferecat abilitatea de a vedea în inima ta, cum ai de gând să deosebești iubirea de pasiune, de nevoie de sex sau de nevoie de confirmare?
celălalt nu apare până nu ești pregătit/ă să îl întâlnești. fără jocuri. să îl accepți. fără trucuri.
iar asta nu se poate face decât atunci când nu mai ești Umbra ta. nici pozitivă, nici negativă.
ca să nu mai existe ascundere.