Chilia Veche

Am oprit la Chilia Veche la ora 13.

Avem la dispoziție o oră dar eu n-am chef să prind vre-un guturai și să nu mai văd Portugalia. Așa că spun PAS venerabilului oraș care ne-a primit cu o ploicică mică dar periculoasă. N-am nici internet, huo J Chilia Veche!

Tandemul a coborît vesel și contez pe R + S să-mi aducă poze și impresii (vezi să nu J ). Pînă aici am mers aproximativ patru ore – 83 de km. La întors, vom merge mai anevoie pentru că vom naviga amonte. Vaporașul acesta este comandat de un venerabil lup de apă dulce J ajutat de un secund și de un matelot. De partea culinară, pentru că pe drumul de întoarcere vom prînzi la bord, se ocupă o fătucă și un tinerel care pînă acum, au cam șomat. Cu mine au mai rămas la bord patru doamne, habar n-am de ce. Iată că după nici cinci minute, un cuplu de pensionari s-a întors indignat de mizeria etalată de oraș! Și de mizeria din magazin. Și de sărăcia jalnică. Și alungați de țînțari.

Bon. La masă. Ne-au dat o ciorbă extraordinară de pește. Și un păhărel de vin tulburel. Întreb ospătarul: ciorba asta este făcută cu apă de Dunăre? Sigur că da, mi-a răspuns. La cinci dimineța m-am dus la Dunăre cu găleata s-o iau J  J  J . Întreb fata: ciorba asta este făcută aici sau la hotel? – La hotel. Măcar știm cum stăm. De bună, recunosc că a fost foarte bună. Bun și felul doi, crap la cuptor cu legume (în special ceapă, ardei și ceva tomate roșii cu sos și cu mămăliguță). Din partea casei, un păhăruț de vin. Mai vrei vin, plătești 30 de lei două pahare. Și noi bineînțeles, mai vrem.

Vaporul va circula cam 4-5 ore pînă la hotel. Ce-am văzut la ducere vedem și la întoarcere, de la vapor la hotel nu avem mai mult de zece metri, apoi ascensor și cameră. Deci, liber la pileală că la ora 20,30 avem cina și mîine o luăm de la cap pe canalul Sulina. Sper că va fi și mîine interesant.

Ca de obicei, sînt întrebat ce și de ce scriu și tot ca de obicei pun placa = să îmi rămînă amintirea cît mai exactă din ceea ce trăiesc în diferitele excursii, că memoria este înșelătoare, punct.

Soarele a ieșit dintre nori, mai bine mai tîrziu devît deloc sau prea tîrziu, pe puntea de sus este bine iar, dar eu prefer răcoarea de aici din sala de mese că restaurant nu-i pot spune.

Scurtă discuție cu ghidul despre Deltă și despre neputința românilor de a pune în valoare frumusețile de care dispun. Verdict Paul Blidaru: NU SE VREA! Cei care nu vor îi generează pe cei care nu pot și contra-rezultatele se văd pe termen lung: au ajuns analfabeții și curvele să conducă TOATĂ țara. Respect domnului Blidaru!

Regruparea în spatele cotcodancilei va fi un eșec răsunător dar, deja se coace un alt scenariu. Care? Vom vedea... Plus de asta, o manipulare grosieră a mijloacelor de (dez)informare în massă lucrează la turație maximă.

Noapte bună!

Ultima zi de sîmbătă pe teritoriul canadian

Ultima zi de sîmbătă pe aceste meleaguri, dacă nu vom reveni. Dacă vom reveni aici, ultima zi petrecută în România, ar putea fi ziua plecării noastre definitive, de acolo. Nu ştiu şi nu vreau să ştiu cum se vor derula lucrurile, pînă cînd nu ne vom reîntoarce în România şi pînă cînd nu vom chibzui temeinic. Avem la ce chibzui, pe îndelete, la toate aspectele acestei decizii. Rămîne numai ca, după ce ajungem acasă, la romanica, să-mi aduc aminte de toate aspectele vieţii neconforme din Canada, pe care le-am văzut fără ochelarii roz, de care vorbea Raluca Feher. Un lucru este limpede: oricîte dioptrii ar putea avea nişte ochelari roz prin care să privesc România, este aproape exclus să văd ceva benefic, în peisajul politic de acolo, acum: dacă cei trimişi în judecată, au puterea să aleagă completul de judecată care să dea verdictul în cazurile în care sunt inculpaţi, NIMIC nu mai este de sperat pe timpul unei vieţi de OM, în acest teritoriu, pretins european, teritoriu aflat de fapt, mult prea aproape de influenţa politică a unei Rusii dezlănţuite spre o politică a destructurării întregului set de valori creştin democratice care a configurat civilizaţia de tip vestic, aşa cum este, acum, în Europa. Încă!

Nu ştiu dacă pentru mine sau pentru Silvia ar putea conta prea mult, ce s-ar putea întîmpla în Ro, în viitorul apropiat. Mi-ar plăcea tare mult să mai pot  fi optimist. Aşa am fost întreaga mea viaţă: naiv de optimist. Numai că, la vîrsta la care am ajuns, am început să ŞTIU că pe termen scurt sau mediu, tinerii NU mai au ce spera, decît dacă sunt fii, fiice, amante, prieteni sau măcar amici, şamd, ai /ale potentaţilor puterii. În plin contrast cu meritocraţia, prostocraţia agresivă a ocupat întregul spaţiu public şi toacă mărunt, orice tentativă de rezistenţă civilizată, a exponenţilor societăţii  civile, care încă mai crede că, mizerabilismul, mai poate fi învins.

Semne că buba este pe cale să se spargă, sunt din belşug: este din ce în ce mai greu de găsit bani de împrumut pe piaţa financiară externă, pentru plata obligaţiilor electorale asumate cu inconştienţă, ca de exemplu pensiile speciale, iar fatidicul 3 % din PIB, este pe cale de a fi depăşit în mod iresponsabil, dar evident, neasumat dpdv politic. Va crăpa şi mustăcel cu tot aliotmanul său de sicofanţi, aşa cum au crăpat şi alţii înaintea lui: tonta, prostovănelul, născase, iliceskovici.

E copt puroiul şi buba se va sparge foarte curînd. Nu prea văd cum îi vor mai convinge pesedeii pe oamenii care trăiesc în principal din economia de subzistenţă agricolă pe plan individual, după ce le-au fost exterminate animalele din curte, să-i mai voteze. 

Ps. Am aflat cu oroare că în timp ce sunt peste două sute de mii de pensii speciale, NU se poate asigura existenţa a numai 20 de bolnavi dintr-un sanatoriu, bolnavi cărora nu li se alocă decît 11 lei pe zi, pentru hrană. Bolnavi care suferă de o boală eradicată peste tot în lume: LEPRA.

*Dacă anagramez acest cuvînt, îmi rezultă PERLA. Aceasta este perla guvernării pesediste: lepra. Lepra ca boală a unor nefericiţi bolnavi ignoraţi şi LEPRA ca emblemă figurativă a celor care s-au instalat – cred  ei – pe vecie, la putere.

Grave disensiuni în PSD

Acum a devenit şi mai limpede motivul pentru care domnul prim ministru a absentat o săptămînă din ţară: domnul Dragnea a pregătit între timp şedinţa de azi a comitetului  Naţional Executiv al PSD, iar mîinile domnului Ponta au rămas curate. Comitet care cu un scor categoric – 78 / 2 – a votat excluderea din partid a trei membri marcanţi: Dan Şova, Mircea Geoană şi Marian Vanghelie.

Despre Şova părerile sînt împărţite: unii spun că oricum era pe făraş pentru că DNA are probe zdrobitoare în nişte dosare, alţii spun că Şova era terminat din momentul în care s-a aflat că a conspirat împreună cu Hrebenciuc – actual arestat! – pentru şefia PSD; ambele variante sunt corecte, cred.

Despre M. Geoană unii spun că a fost un gest de curtoazie faţă de generalul Oprea, care a fost exclus din PSD pe vremea cînd preşedintele partidului era Geoană; alţii spun că Geoană era o ameninţare la adresa lui Ponta în ceea ce priveşte şefia partidului; eu cred  că PSD este în degringoladă, iar lupii tineri ca Ghiţă şi Negoiţă vor debarcarea veteranilor partidului şi despărţirea de vechile simboluri reprezentate de Iliescu şi de susţinătorii săi.

Acest lucru pare a fi subliniat de excluderea lui Vanghelie care a părăsit lucrările spunînd că este îngreţoşat de maniera stalinistă în care au fost executaţi cei trei. Să nu uităm că între Vanghelie şi Ponta este o duşmănie ceva mai veche, încă dinainte ca domnul Ponta să fi devenit şeful PSD. Personal cred că excluderea lui Vanghelie reprezintă un obstacol serios în continuarea carierei politice a lui Ponta. Vanghelie este un om cu bază politică solidă: mafia etniei din care face parte, iar acest lucru, nu-i de neglijat.

Nu mă interesează evoluţia acestui partid, n-am făcut decît să consemnez faptele.

Discretul nostru prim ministru

După ce s-a aflat unde a dispărut domnul Ponta în urma usturătoarei înfrîngeri din confruntarea cu domnul Iohannis pentru fotoliul de la Cotroceni, toată lumea s-a întrebat cînd va catadicsi să se reîntoarcă în ţară măcar, că la îndatoririle sale de prim ministru oricum nu se grăbeşte, numindu-i ca locţiitori pe generalul UNPR, domnul Oprea şi pe cine altul? domnul Dragnea.

Ei bine, misterul s-a elucidat:  “tipul de la Mediafax care e acreditat pe Guvern, Alexandru Moise, scrie pe fb: „Nişte surse de la Otopeni mi-au spus că Ponta a aterizat la 13,10, dupa ce a zburat cu Fly Dubai. El a fost scos de companie printr-un traseu special, lăturalnic, care este folosit de obicei pentru scoaterea urmăriţilor general care sunt aduşi cu cătuşe, de exemplu. Repatriaţii sub escortă acolo fac vama şi controlul actelor, nu pe traseul obişnuit, folosit de călători” :)))))”

Am citat de pe cotul FB al unui jurnalist cît se poate de serios, Mircea Marian.

Discreţie sau laşitate, e clar că domnul (încă) prim ministru nu mai are aplombul de altădată şi în loc să stea pe sticlă non stop rînjind la jurnalişti ca înainte de înfrîngere, acum se ascunde de ochii lumii ca un răufăcător de duzină.

Abia acum este limpede felicitarea trimisă de Simona Halep domnului Ponta, imediat după  ce Iohannis a fost declarat învingător: “Vă mulţumesc pentru amabila dv. felicitare pe care mi-aţi trimis-o în urma ocupării locului doi în clasamentul WTA. Acum ştiţi şi dumneavoastră cum este să fii pe locul doi.”

Uriaşă această micuţă machedoancă! J Uriaşă în demnitatea cu care luptă în arena tigreselor din tenisul de mare performanţă, uriaşă în modestie şi acum, uriaşă în doza de ironie fină de care a dat dovadă. Bravo, Simona Halep!

Cît despre locul doi ocupat de domnul prim ministru este numai temporar. Se aud voci din UDMR care ar îndemna la negocieri cu liberalii ceea ce ar duce la posibilitatea ca o moţiune de cenzură să treacă dar, ce-i şi mai important, se aud voci din PSD care cer congres pe 20 decembrie. E posibil ca domnul Ponta să petreacă acest Crăciun, într-o notă de dicreţie absolută. S-ar putea ca nici măcar el să nu ştie ce va face de Crăciun.

Poveste simplă

S-a oprit în faţa mea. Nu mă mai ştiţi? Privesc atent figura rubicondă care mă scrutează prin lentilele unor ochelari de marcă prin care privirea sa pătrunzătoare mă ţintuieşte onest, drept în ochii mei – verzi niciodată să nu-i crezi – privire care ţîşneşte cu bonomie vag amuzată, privire subliniată de un zîmbet înflorit pe figura sa luminoasă. Preţ de cîteva secunde încerc să-mi scanez memoria privind fugitiv la doamna aceasta îmbrăcată frumos cu lucruri nu prea scumpe dar de bună calitate. Ar trebui să o ştiu? mă întreb contrariat.

Îmi sesizează nesiguranţa şi în stil de mare doamnă, trece la următoarea întrebare: ai votat? Desigur că am votat, răspund imediat, deşi de data asta, îmi propusesem să las lucrurile să curgă fără aportul meu la urna de vot. Şi eu tot aşa, îmi spune doamna.

Chiar nu ştiu de unde să o iau. Chiar nu ştiu de ce ar trebui să o recunosc.

Am votat cu Iohannis, îmi spune cu un aer precipitat. De ce? întreb fără mare curiozitate, doar ca să mă aflu în treabă. Cum de ce? mă ţintuieşte doamna cu un aer vag acuzator! Cum de ce am votat cu Iohannis? Tu nu ai înţeles că Ponta este un pericol mortal?

Faptul că brusc mă tutuieşte, mă pune în alertă. Tiberiule, îmi zic acuzator, cum de ai uitat cine este această doamnă? Cum de te poţi refugia în spatele unei amnezii, nu vezi că această doamnă este animată de un spirit civic superior? Ba da, îmi răspund umil, ba da, văd.

Nu apuc să răspund şi doamna mă pune la curent, turuind, deşi nu cerusem acest lucru, cu  opţiunile sale politice: în primul tur de scrutin am votat cu Tăriceanu; domnul Antonescu este o dezamăgire pentru mine şi pentru prietenii mei; nu sînt de acord cu faptul că PDL s-a vărsat în PNL; cum să fiu de acord cu băsiştii?; doamna Ecaterina Andronescu este o victimă; nu Coposu a fost seniorul politicii româneşti ci, domnul Mircea Ionescu Quintus, care mai este; şi continuă dar, eu nu mai aud ce are de spus.

Mi-am amintit cine este această doamnă: am întîlnit-o la un parastas în anul 2012 (amănuntele nu-s importante, această persoană fiind reală). Această doamnă a căpătat brusc pentru mine, un contur definit: este purtătoarea de mesaj a/l societăţii civile urbane, societate păcălită de proiectul USL, proiect în care a crezut pentru că fiind cadru didactic, s-a trezit cu salariul amputat. Lucru pe care nimeni nu l-a putut ierta guvernării Boc deşi nimeni nu mai este dispus să-şi amintească de jaful făcut în ultimele luni ale guvernării Tăriceanu.

Cum scurtul drum pe care l-am avut de parcurs împreună cu această doamnă s-a apropiat de sfîrşit, nu m-am putut împiedica să-i adresez şi eu, o întrebare: ***ela, (îmi amintisem între timp cum se numeşte această doamnă) mai ştii cum mă numesc eu? Nu! mi-a răspuns ***ela, nu! Şi atunci, de ce m-ai abordat? am întrebat cu ochii mei verzi, aţintiţi în frumoşii săi ochi căprui. Uite-aşa!  mi-a răspuns ***ela, uite-aşa! pentru că atunci, la parastas, ţine-ai cu Boc şi cu Băsescu.

Noi evenimente pe frontul politic

Dacă ieri deputaţii au respins cu o majoriotate covîrşitoare Legea amnistiei, astăzi senatorii au făcut un pas înapoi şi au admis cercetarea penală a abramburicăi şi a lui miki şpagă cu scoruri destul de strînse. Ca să nu fie acuzaţi că au devenit brusc prea etici, nici deputaţii nu s-au lăsat mai prejos şi au respins Legea votului prin corespondenţă iniţiată de Eugen Tomac, fostul preşedinte al PMP. Preşedintele Camerei, domnul Zgonea dînd lămuriri că săpămîna viitoare se va discuta Legea pentru alegerile parlamentare din 2016, iar abia peste cinci ani va veni rîndul legii pentru alegerile prezidenţiale.

Diasporenii nu se lasă păcăliţi prea uşor şi i-au trimis deja domnului Iohannis o scrisoare deschisă prin care i-au atras atenţia la modul serios că nimeni nu i-a semnat un cec în alb: va trebui să-şi ţină promisiunile. Deocamdată domnul Iohannis, pînă să fie instalat în funcţia de preşedinte al ţării mai are de rezolvat în PNL destule probleme: Vojganian care de bine că el a scăpat de urmărirea penală, tocmai o apăra pe doamna Cati; apoi să nu uităm de domnul Dobre, cel care a şi produs celebra expresie „grup infracţional organizat” în toiul loviturii de stat, cînd a demisionat de la Ministerul de interne „ca să nu intru în puşcărie la bătrîneţe.” Dacă s-ar încuviinţa cercetarea sa, multe am mai afla...

Oricum, la capitolul „faptele bune ale aleşilor noştri” avem de consemnat o răbufnire a unui senator PSD, care a afirmat că tot ce se întîmplă acum în Parlament nu este decît din vina presei care este avidă permanent de sînge. Da? Înseamnă că tot presa este de vină şi pentru că astăzi părintele FNI, domnul Vîntu, a fost eliberat din închisoare.

Exact acum am aflat că domnul preşedinte Băsescu va face o declaraţie de presă la ora 18,30. Voi reveni cu amănunte. AICI

Concediu pentru domnul Ponta

După ce-a muncit intens în campania electorală în vastul birou care este ţara, că biroul de prim ministru era prea strîmt pentru ambiţiile domniei sale, domnul Ponta se simte brusc epuizat şi a anunţat că-şi va lua un binemeritat concediu pînă luni. Pînă care luni? N-a anunţat. Nici nu este nevoie să anunţe pentru că electoratul l-a concediat pe domnul Ponta duminica recent trecută, iar stafful PSD n-a avut altceva de făcut decît să valideze această concediere. Nici măcar stafful PSD n-ar fi avut altceva de făcut după cea mai usturătoare înfrîngere a unui candidat la preşedinţie din partea celui mai mare partid din România. A patra înfrîngere în total în ultimii 25 de ani şi a treia înfrîngere consecutiv după cele două mandate de preşedinte ale domnului Traian Băsescu.

Deci, concediu pentru domnul prim ministru V. V. Ponta. Dacă ar fi să mă întrebe cineva pe mine, aş răspunde că acest concediu al domnului Ponta este definitiv din viaţa politică a României, sau, măcar!  pentru un deceniu. Cum experienţa pe care o am (avem) cu soarta politică a celor care-au pierdut alegerile prezidenţiale fiind propuşi şi intens! susţinuţi de PSD, înclin să cred că domnul Ponta tocmai a fost tras pe linie moartă la fel ca  Adrian Năstase - în mod dur - şi ceva mai soft, ca domnul Mircea Geoană.

Chiar şi domnul Iliescu a recunoscut – indirect – că nu prea mai contează în calculele PSD, atunci cînd întrebat fiind dacă va fi invitat la şedinţa de analiză a acestor alegeri, a răspuns: SPER! În definitiv, sînt preşedintele de onoare al PSD.

Va fi sau nu invitat, în PSD au răbufnit vechile adversităţi: primarul sectorului trei, domnul Negoiţă a cerut ieşirea de la guvernare (citeşte oprirea influenţei lui Ghiţă în partid), primarul sectorului cinci, Marian Vanghelie, a cerut măsuri drastice împotriva corupţilor (să nu te bufnească rîsul?) Dan Şova a cerut demisia lui Dragnea iar senatorul Şerban Nicolae a cerut capul domnului Ilie Sîrbu – tata socru dacă nu ştiţi – şi al domnului Ioan Rus, adică exact omul care ar fi trebuit să asigure victoria PSD în ardeal.

Dar. După ce azi s-a luat hotărîrea în Parlament ca toţi penalii să fie lăsaţi pradă justiţiei, s-a cam pus batista pe ţambal şi toţi înfierbîntaţii au făcut pasul înapoi pînă la noi regrupări.

Pînă atunci, concediu pentru domnul Ponta. De fapt, un palid controlle dammage. Retragerea în plan secund al înfumuratului şef nu va fi în măsură să stăvilească furia tinerilor care-au decis să iasă din neimplicare şi nici furia diasporenilor. Furia acestora va continua pînă cînd actuala clasă politică va înţelege că paradigma modului în care se face politică în România, s-a schimbat. Definitiv!

În definitiv, de la acest nou bazin electoral au venit voturile care-au decis victoria şi l-au făcut cîştigător, pe domnul Iohannis în cel de-al doilea tur de scrutin al alegerilor prezidenţiale din binecuvîntata zi de 16 noiembrie 2014.

Apropo: ştiţi că 16 noiembrie este ziua de naştere a lui Andrei Mureşanu, creatorul versurilor imnului naţional? 

18 noiembrie 2014. Cronica zilei

A trebuit ca prim ministrul Ponta să piardă alegerile prezidenţiale ca să se mai ocupe şi de guvernare. Mai întîi a acceptat în grabă demisia lui Meleşcanu care ieri încă era de părere că a excelat la capitolul organizarea alegerilor în diaspora, apoi a cerut UDMR propunerea pentru  ocuparea fotoliului de ministru al culturii. Un lucru este limpede: i-a cam pierit cheful domnului Ponta să-şi mai lăţească rînjetul cît îi ziulica de lungă pe ecranele televizoarelor şi să mai inaugureze ceva, indiferent ce, fie şi un chioşc de ziare neaservite dictachiorului Băsescu. De fapt, cam toată lumea aşteaptă să vadă pe unde va scoate domnul Ponta cămaşa pomenilor promise în campania electorală, cînd va prezenta bugetul pe 2015. Acolo-i durerea cea mai mare!

Şi tot în urma votului de duminică, partidele au trecut la curăţenia de (sfîrşit de) toamnă şi să se mai debaraseze de penali: PNL îi exclude din partid pe cei condamnaţi definitiv, deputaţii se mobilizează pentru a respinge în sfîrşit, Legea amnistiei. În PSD se cer capetele lui Ilie Sîrbu şi Ioan Rus, Cati Andronescu se ascunde cine ştie pe unde, dar  umblă zvonul că Ioan Adam va fi dat pradă procurorilor pentru a fi arestat, şamd. Cum orice minune ţine numai cîteva zile, să vedem cînd le-o pieri cheful de curăţenie pentru că se cam ştie: năravul din fire, n-are lecuire!

A ieşit la rampă şi preşedintele ales, K. Iohannis. Anunţă că ACL nu mei e, rămîne în vigoare numai noul PNL. Domnul viitor preşedinte are cereri ultimative pentru toată lumea: parlamentul trebuie să legifereze, premierul să guverneze, preşedintele în funcţie să se implice. ACL vrea să preia puterea dar, numai din 2015. Acest lucru mi se pare corect cel puţin din două motive: 1. actualul guvern trebuie să prezinte mai întîi bugetul pe 2015 şi 2. ACL trebuie să-şi revină din buimăceala victoriei şi să-şi negocieze atît o nouă majoritate în Parlament cît şi împărţirea tortului guvernării între beneficiarii noii puteri. Iohannis ameninţă cu excluderi traseiştii (primarii, etc). Aflat la stînga domnului Iohannis, domnul Blaga – groparul PDL – se bagă în seamă şi răspunde la unele întrebări ale jurnaliştilor, pentru că domnul Iohannis are alt program. Zap!

Ora 17. Tocmai s-a anunţat că deputaţii au respins Legea amnistiei cu 293 de voturi; un deputat s-a abţinut iar un rătăcit a votat împotrivă. WOW! Ce soi de pisică li s-o fi arătat aleşilor de-au devenit peste noapte atît de morali?

Gurile rele spun că dumincă seara, cel poreclit „pisicuţul” ar fi primit unul sau mai multe telefoane în care discuţia s-a purtat într-o limbă de circulaţie internaţională. Tot gurile rele afirmă că Jandarmeria era pregătită să reprime brutal manifestaţiile de protest ale tinerilor. Cine ştie adevărul? Cert este că domnul Ponta a ieşit pe sticlă şi a recunoscut victoria lui Iohannis. Apoi, lucrurile au intrat pe făgaşul firesc bine ştiut.

Alelei, voi ACeLei, geaba vă daţi paralei

Comedia alegerilor prezidenţiale a ajuns la un final neaşteptat: ACL nu se aştepta ca Iohannis să cîştige – Blaga ştie de ce – iar PSD plus sateliţii / aliaţii săi nu se aştepta ca Ponta să piardă aceste alegeri. Mai ales la această diferenţă inimaginabilă! Dar, acest lucru este deja consemnat şi parafat. Nimic nu se mai poate întîmpla cu excepţia faptului că azi, 18 noiembrie 2014, se judecă procesul de incompatibilitate în care este vorba despre Iohannis. N-am nici cea mai mică îndoială că acest proces va fi amînat pînă la calendele greceşti. E bine? E rău? Nu ştiu şi nici nu mă mai interesează acest lucru. Nu acum. Acum, dragi acelei, vă invit la un moment de reflecţie: NU voi aţi scos la vot milioanele de tineri care au votat în turul doi nu atît pro-Iohannis, cît mai ales, anti-Ponta! Aici este problema! Nu fac, evident, abstracţie nici de minunaţii români din diaspora. Nici ei nu au votat pro-Iohannis. Au votat anti-PSD. Despre asta este vorba. Numai că.

Aşa cum nici PSD n-a înţeles esenţa votului din 16 noiembrie, nici voi, aceleilor, nu pricepeţi ce vor aceşti tineri care au debalansat puternic aranjamentele de culise dintre partide. Aceşti tineri nu vor decît să vadă că actuala clasă politică total compromisă, va dispărea. Aceşti tineri care continuă manifestaţiile de protest împotriva guvernului nu s-au grăbit să-l felicite pe Iohannis. Aceşti tineri s-au dus să scandeze la sediul PSD împotriva acestui partid. Ştiu ei, de ce. Şi nu uitaţi dragi acelei că, atunci cînd aceşti tineri au trecut prin faţa sediului PNL-ACL-PDL, au strigat cu putere: nu vă bucuraţi, voi urmaţi!!! Alelei, dragi acelei, geaba vă daţi paralei! Nimeni n-a uitat că Ponta a ajuns la putere cu sprijinul vostru. Nimeni n-a uitat contribuţia voastră la lovitura de stat din 2012. Victoria lui Iohannis nu vi se datorează vouă şi aparatului vostru de politruci. Victoria anti-Ponta se datorează exclusiv tinerilor neimplicaţi politic, dar sătui de fesenisme şi bineînţeles, diasporei. Acest nou bazin electoral va salva România, nu voi, aceleilor! 

A început!

La ora 20 a votat primul român, în Noua Zeelandă.  Nu redau mesajul său, din decenţă. Oricum, omul este tare înverşunat pe Ponta. 

Am aflat că la Munchen oamenii deja se aşează la coadă ca să fie siguri că vor vota. Reacţia ambasadei? A montat grilaje  de fier la ferestre şi a alertat poliţia. 

Circulă o informaţie gravissimă: membrii unui anume partid, acreditaţi în secţiile de vot din diaspora au primit ordin să nu se prezinte! Explicaţia? Numărul de ştampile disponibile este egal cu numărul membrilor din comisia fiecărei secţii de votare; dacă numărul membrilor nu este cel puţin egal cu trei, secţia de votare NU SE DESCHIDE!

Şi un amănunt: la o participare la vot de peste 60 % , frauda este imposibilă!

Ps. Vor urma şi alte postări la această temă deşi spusesem ieri că pînă luni, TAC!

Nimic nou în confruntare

Tocmai s-a încheiat cea de-a doua confruntare între finaliştii Ponta şi Iohannis. Practic, n-a mai rămas nimic de făcut sau de sperat: unul dintre aceşti doi candidaţi va fi următorul preşedinte al României pentru următorii cinci ani. Asta dacă nu cumva  reprezentanţii românilor de pretutindeni din comisia cu acest nume din Parlament, nu vor obţine anularea alegerilor pe motiv de gravă perturbare a posibilităţii românilor din diaspora de a vota. Slabe speranţe.

Spre deosebire de confruntarea de ieri, de data asta moderatoarea a controlat ceva mai bine emisiunea, în pofida nenumăratelor încercări ale lui Ponta de a prelua – ca ieri, în bună parte – controlul.

Din păcate nici în această confruntare n-a reieşit ce va face noul preşedinte în mandatul său. N-a fost discutată nicio problemă de politică externă deşi ar fi fost strict necesar. N-a fost prezentată nici măcar o singură idee strategică de dezvoltare în viitor a României. N-a reieşit nicicum din această dezbatere care este principalul obiectiv urmărit de preşedintele care va fi ales. Toată confruntarea s-a limitat la cîteva probleme interne care nu intră aproape deloc în atribuţiile preşedintelui: corupţii din partidul tău versus corupţii din partidul meu, imunităţile scandaloase ale parlamentarilor şi ale miniştrilor, pe scurt fleacuri care fac deliciul presei în fiecare zi. De fapt, probleme care sînt de competenţa Parlamentului.

Iohannis s-a prezentat astăzi ceva mai bine decît ieri. A venit înarmat cu date, cifre, statistici dar Ponta a avut abilitatea – ca şi ieri – de a-i tăia de fiecare dată discursul cu intervenţii la limita obrăzniciei şi a deturnat discuţia către vechea sa obsesie: Băsescu.

Nu ştiu dacă va mai fi vreo confruntare între cei doi. Mai degrabă nu pentru că eu nu prea văd rostul sau mai degrabă nu, pentru că stafful lui Ponta a descoperit că stafful lui Iohannis s-a organizat rapid şi a recuperat avansul deţinut de Ponta la capitolul comunicare. Deci, pericol!

Rămîne cum am mai spus: toată nădejdea rămîne în români: cu cît vor ieşi la vot mai mulţi, cu atît şansele lui Iohannis de a fi ales vor fi mai substanţiale. Vom vedea. 

Cartea preşedinţilor

Nu mă refer la excelenta CARTE cu acest titlu a jurnalistului Cristian Pătrăşconiu. N-are niciu-un rost să o evoc acum, cu numai cîteva zile înainte de cel de-al doilea tur de scrutin pentru alegerea preşedintelui României pentru următorii cinci ani. Ce rost ar avea să evoc o carte care va fi consultată în viitor numai de o mînă de istorici iar acum, în acest prezent nebun, a fost citită numai de o mînă de cititori, poate cîteva sute, poate cîteva mii? Această carte nu va influenţa în mod sigur votul final de duminică, vot la care vor participa cred, cîteva milioane de electori, peste zece milioane presupun, electori care în mare parte n-au auzit nici de această carte, nici despre ce este vorba: evocarea preşedinţilor României începînd cu  Nicolae Ceauşescu, primul politician care a asumat explicit, această funcţie.

Am de gînd să mă refer la cartea pe care o vom juca duminică, la marele pocher care se organizează pentru alegerea preşedintelui, din timp în timp. Au rămas în cursa electorală după cum bine se ştie, doi competitori: Ponta şi Iohannis. Ponta are avantajul de a fi prea bine cunoscut mai ales în ultimi trei ani de zile, Iohannis are dezavantajul de a nu se putea face cunoscut pe deplin electorilor, nici măcar acum. Mass media ştie de ce.

Depinde numai de noi, românii din ţară şi parţial din diaspora ce vom alege. 

Enumăr rapid: după Ceauşescu a venit Iliescu autoproclamat preşedinte pentru doi ani. Apoi, tot Iliescu pentru patru ani. A urmat Emil Constantinescu pentru încă patru ani de zile. L-am ales din nou pe Iliescu în anul 2000, pentru a-i bara drumul către preşedinţie lui Vadim Tudor, cel care după evenimentele de la Costeşti  din anul 1999, visa să intre în capitală călare pe un cal alb, în stil de mare voievod. Au trecut şi ultimii patru ani de preşedinţie Iliescu şi deşi se pregătea să fie preşedinte Adrian Năstase pentru cinci ani de zile – constituţia fusese modificată special pentru acest mandat – a venit în funcţia de şef al statului, Traian Băsescu. După primul mandat al preşedintelui Băsescu, PSD plănuise şi  pregătise candidatura unui diplomat – Micea Geoană. N-a fost să fie ales nici el şi după o noapte în care sondajele îl dădeau cîştigător a venit ziua în care a trebuit să se recunoască învins de Traian Băsescu la o diferenţă de vreo şapte zeci de mii de voturi, voturi venite din diaspora!

Cum se apropie de final şi mandatul final al preşedintelui Băsescu, avem de jucat iar, cartea pocherului electoral: ori Ponta, ori Iohannis. N-am de spus altceva, decît atît: mergeţi la vot! Mergeţi la vot dar, nu uitaţi un element esenţial: în ultimele şase luni de mandat, noul preşedinte al României va fi şi preşedintele Uniunii Europene!

Vedeţi ce carte jucaţi în acest pocher electoral în care sper să nu vă mai lăsaţi convinşi de un cacealmist dovedit a fi farseur, plagiator şi mincinos patologic!

Ultima repriză

Peste exact o sptămînă, cam la această oră vom avea rezultatul final al scrutinului electoral pentru alegerea noului preşedinte al romanicăi. Va fi acest rezultat în favoarea românilor? Nu ştiu. Sper. Deocamdată văd că românii din diaspora sunt masiv şi deliberat împiedicaţi să voteze pentru că experienţa din anii trecuţi a dovedit că diaspora NU votează cu PSD. Vă amintiţi cred, episodul cu ţopăiala prostănacului, da?

Începînd de ieri românii de pretutindeni dar şi din ţară protestează vehement împotriva discriminării: accesul la vot este strict restricţionat pentru diasporeni în timp ce românii din ţară ori nu catadicsesc să voteze ( aproape jumătate, oare de ce?) ori votează multiplu prin metoda turismului electoral = un milion de români (din zece milioane!) au votat în localităţi care n-au nici măcar un singur obiectiv turistic.

Că guvernanţii – actuali dar şi din trecutul recent – n-au interes să le ofere românilor din diaspora posibilitatea de a se exprima, înţeleg. Parţial dar, înţeleg. Ce nu pot înţelege nicicum, este cum după 25 de ani de la căderea dictaturii lui ceauşescu mai sunt destui români care să se lase mobilizaţi întru apărarea unui guvern corupt  cum este guvernul Ponta. Asta, chiar nu pot înţelege!

Am văzut oripilat cum jandarmeria română  a intervenit brutal împotriva celor care manifestau pentru dreptul românilor de pretutindeni de a vota. La Braşov, în Bucureşti şi în alte locuri au fost mobilizate cete de măciucari care să le taie cheful protestatarilor. Jandarmii au brutalizat cu sălbăticie manifestanţii anti-Ponta şi au ignorat brutalitatea măciucarilor pro-Ponta. Primăriţa din Craiova, Olguţa Vasilescu ameninţă cu război civil. Delirerează în stil Vadim dar, intenţia se reţine!

Am văzut de asemeni cum televiziunile au ignorat în cea mai mare parte a timpului protestele celor care cereau în mod legitim, restabilirea dreptului deplin la vot al tuturor românilor care doresc să voteze. Abia după ce media din străinătate a prezentat pe larg aceste proteste, media autohtonă total asevită guvernării Ponta a catadicsit să prezinte – deformat – aceste proteste legitime. Ne reîntoarcem în anii 1990? Reînviem mineriadele?

Ultima  repriză a acestui scrutin electoral se va încheia peste o săptămînă.Va fi suficient acest timp pentru necesara clarificare? În această lume tulburată, se vor deştepta românii? Vom vedea!

Ps. Ministrul de externe, Titus Corlăţean, a anunţat că va trimite opt sute! de angajaţi ai MAE să supravegheze şi să eficientizeze procesul electoral. Serios? Îmi vine să zîmbesc. Nu cumva cei opt sute de amploaiaţi vor face tot posibilul ca procentajul lui Ponta să crească în diaspora de la 15 % la habar n-am cît? Poate 16 % ? 

Catindaţi, susţineri, confruntări

Firesc şi previzibil, dintre cei 14 candidaţi la ocuparea fotoliului de la Cotroceni, au rămas doi. Nicio surpriză: atît Ponta cît şi Iohannis erau creditaţi cu cele mai bune şanse de a merge mai departe. Ceilalţi competitori şi-au verificat pe viu adevăratul potenţial electoral de care dispun şi (aproape) nimic mai mult. Sau, ba da, mai este ceva: trocul cu susţinerea în turul doi de alegeri a candidaţilor care au obţinut procente semnificative, către unul dintre cei doi finalişti.

Chiar îmi vine să zîmbesc J Aşadar, Vadim, după ce-a luat cam 4% i-a dat cu tifla lui Funar care a rămas subunitar şi s-a grăbit să spună că-l sprijină pe Ponta! Aproape firesc nucleul dur de ultranaţionalişti care-au votat „sus patria jos mafia” s-a revoltat şi ce bobîrnace a luat Vadim de la susţinătorii care l-au votat, nu mă miră.

Apoi. Hunor a convocat sfatul înţelepţilor din UDMR şi după discuţii furtunoase a ieşit pe „sticlă” să anunţe că bla-bla, tocmai datorită sprijinului anunţat de Vadim el nu poate recomanda electoratului maghiar cu cine să voteze deşi Ponta s-a comportat corect în relaţia cu UDMR. Serios? Iar zîmbesc: electoratul maghiar i-ar fi dat cu tifla ca şi în alte alegeri; plus de asta, s-a mai demontat o gogoriţă: autonomia în numele căreia a candidat celălalt maghiar – îmi scapă iar, numele – a fost de asemeni, subunitară.

A venit rîndul lui Dan Senzaţionescu să anunţe sprijinul pentru Ponta. Aici nu mai zîmbesc ci, rîd de-a binelea: toţi cei vreo zece parlamentari care au rămas în „partidul poporului DD” i-au cam dat cu tifla J

Şi la urmă de tot, doamna Udrea a ieşit astăzi după consultări cu stafful minuscului partid PMP şi a anunţat ritos: nu susţine „votul anti” dar îi îndeamnă pe electorii care-au votat-o pe EA, adică votanţii EU, să voteze „anti Ponta”! Aici, chiar am izbucnit în hohote de rîs! J Fractura logică mi se pare evidentă şi nu-mi vine să cred că trebuie să insist.

Înainte de a merge la capitolul confruntări, cred că trebuie să remarc o diferenţă de atitudine a celor doi competitori rămaşi în cursa pentru alegerile pentru funcţia de şef al statului: Ponta se milogeşte nerefuzînd susţinerea oricui, Iohannis refuză orice troc pentru susţinere declarînd pe bună dreptate că el vrea să fie votat de cetăţeni, nu de politruci.

Booon. Am ajuns la confruntarea dintre cei doi candidaţi. Diferenţa de abordare este evidentă: în timp ce Ponta (şi echipa sa de campanie) încearcă să impună confruntarea finală pe terenul pregătit cu grijă în decursul anilor - a3 - , domnul Iohannis propune ca această confruntare să se desfăşoare – ca şi pînă acum – pe un teren neutru. Ce şi cum va fi, vom mai vedea. Cert este că ambele echipe de campanie se tem de o confruntare finală. Lecţia Geoană care a fost dărîmat – deşi era favorit – de SPA-ul lui Vîntu, îi bîntuie pe toţi. Sînt sigur că vom mai avea parte de surprize pînă la desemnarea cîştigătorului. Voi, ce credeţi?

Prima zi de campanie adevarata!

Redactat de @Clemy
Cred ca joi, 6 noiembrie, a fost prima zi a adevaratei campanii electorale pentru presedintia Romaniei. In primul rand, turismul electoral a fost dovedit inca odata. Daca la referendumul pentru demiterea presedintelui Basescu din 2012 numarul mare de votanti pe listele suplimentare a fost explicat prin faptul ca avusesera loc nunti, cu ocazia primului tur de scrutin al alegerilor prezidentiale, primarii unor comune uitate de Dumnezeu au pus acelasi turism electoral pe seama Sambetei mortilor, daca e sa dam crezare cuvintelor primaritei din comuna Dragu din judetul Salaj. Ca si la referendumul de demitere, judetele cu cel mai mare numar de “turisti” au fost Dolj, Teleroman, Gorj si Calarasi, care au fost urmate de Valcea, Salaj si Mehedinti. Cu alte cuvinte, sudul Munteniei, a devenit mai important ca bazin electoral “alternativ” pentru PSD decat Moldova profunda. Sau ca sa spunem lucrurilor pe nume, PSD s-a pretat la furturi electorale masive in fiefurile baronilor care il sprijina activ pe Victor Ponta.
Citeşte mai departe pe POLITEIA 

În voia istoriei

„Prezentul este opera trecutului. România s-a făcut într-un anume fel: de aceea este aşa cum este. Parcurgîndu-i rapid istoria, am putut identifica o lungă serie de trăsături specifice, mai mult sau mai puţin îndepărtate de condiţia europeană ,,medie,, şi prinse ele însele în combinaţii contradictorii. Înlănţuindu-se, toate aceste particularităţi, prea multe particularităţi, conduc la România de astăzi. O ţară care se încăpăţînează să fie altfel. Ceea ce înseamnă uneori şi reuşite, nu doar neîmpliniri şi dereglări. Necazul este că ceea ce nu merge într-o societate ajunge să strice şi ceea ce merge. Nu e un merit să mergi corect, e o deficienţă să mergi strîmb (sublinierea mea, tibi). Ce poate fi mai îngrijorător decît faptul că atît de mulţi tineri, tot mai mulţi tineri, şi printre cei mai promiţători, îşi văd realizarea doar în afara României? Avem nevoie mai presus de toate de o privire critică şi cît mai puţin îngăduitoare: să ajungem să separăm mediocritatea şi impostura de valoare. În lături!, exclama Titu Maiorescu, la 1886. E un demers care ar trebui actualizat. Vrea România să o facă?”

Cu aceste cuvinte se încheie o carte a domnului Lucian Boia, De ce este România altfel? carte apărută la Editura Humanitas în anul 2012 la scurtă vreme de la lovitura de stat din acel an. Carte care a generat aprige dispute între susţinătorii de atunci ai USL şi denunţătorii loviturii de stat (parţial reuşită). Carte care iată, este mereu actuală: de ce este România altfel? întrebare care se pare, nu dă frisoane decît unei mici părţi a electoratului: susţinătorii fără compromisuri ai democraţiei. Repet, fără compromisuri! Pentru că aşa cum am subliniat mai sus, „nu e un merit să mergi corect, e o deficienţă să mergi strîmb”. Şi cum se numeşte oare, alegerea răului cel mai mic, dacă nu cumva compromisul generat de mersul strîmb? „Las că merge şi aşa”, este o vorbă distructivă pentru mentalul colectiv, la fel şi „fă-te frate cu dracul pînă treci puntea” la fel şi alte „nestemate” ale înţelepciunii populare.

Înţelegerea USL din vara anului 2012 a fost: preşedinte din partea PNL, premier din partea PSD. Şi aşa a şi fost pentru scurtă vreme: după suspendarea abuzivă a preşedintelui Băsescu, la Cotroceni a fost instalat Crin A. iar premier de atunci şi pînă acum este VV Ponta. La formidabilele presiuni internaţionale, pînă la urmă referendumul pentru demiterea preşedintelui a fost invalidat, iar domnul Băsescu şi-a reluat locul de drept ca şef al statului. Numai că.

De atunci şi pînă acum, autorii loviturii de stat au dat lovitură după lovitură temeliilor statului de drept. Şi totuşi, (se pare că) statul încă mai rezistă. Rezistă în special datorită unor instituţii cum sunt ANI şi DNA, instituţii care-au trimis în faţa instanţelor de judecată infractori care pînă de curînd păreau intangibili. Iar instanţele de judecată – cu precădere ÎCCJ, au trimis la puşcărie mare parte dintre „greii” politicii şi abonaţilor la contracte grase cu statul.

Unde suntem acum? În faţa alegerilor prezidenţiale pentru că cel de-al doilea mandat al preşedintelui Băsescu a ajuns la final. Avem de ales între 14 competitori dintre care cu şanse contează numai vreo patru: Elena Udrea, Monica Macovei, Klaus Iohannis şi VV Ponta. Actualul premier este susţinut de alianţa de la guvernare mai puţin UDMR şi conduce detaşat în sondaje. Primarul Sibiului este poziţionat în sondaje pe locul doi, este susţinut de PNL – în care s-au vărsat PDL şi FC (mru). Pe locul trei - şi patru - nu este tocmai limpede care dintre cele două doamne se situează. Hai să vedem ce avem de ales. Voi spune foarte pe scurt, părerea mea. Adică. Despre VV Ponta nu mă obosesc să spun prea multe. Toţi oamenii de bună credinţă ştiu că acesta nu este decît vîrful aisbergului corupţiei din PSD. Despre Elena Udrea nu spun decît că este beneficiara – fără pic de merit – a unei construcţii politice deturnată de la firescul pentru care fusese construită, şi anume PMP. Despre Klaus Iohannis nu am de spus decît două lucruri: 1. este susţinut de PNL, parte activă a loviturii de stat din 2012, el însuşi negaţionist al loviturii de stat şi 2. are probleme cu ANI. N-am ascuns niciodată că preferata mea este doamna Monica Macovei şi dau numai cîteva motive: este singura candidată care şi-a construit campania electorală numai cu donaţii de la entuziaştii care s-au săturat de actuala clasă politică, este creatoarea instituţiilor de care se tem toţi borfaşii, adică ANI şi DNA şi în plus de asta are o largă recunoaştere internaţională a meritelor domniei sale la construcţia statului de drept în România.

Indiferent ce candidat vreţi să susţineţi, este foarte important să participaţi la vot şi să alegeţi cu convingerea că alegeţi un candidat cu adevărat bun, nu un candidat mai puţin rău decît altul!  

DNA-ul anchetează, iar Johannis pedalează!

Îmi promisesem să tac pînă după primul tur al alegerilor prezidenţiale. N-am spus decît că o votez pe Monica Macovei, pentru că am încredere. În definitiv acestei doamne i se datorează în mare parte funcţionarea justiţiei în România: a creat DNA şi ANI, a promovat în Parlamentul European, Legea confiscării extinse, şi contează enorm că are susţinere internaţională substanţială.

Despre ceilalţi candidaţi am spus numai pe la unele colţuri J că nu-l agreez şi nu-l votez pe Johannis. Despre ceilalţi 11 candidaţi în afară de doamna Udrea mă abţin fie pentru că pe unii îi cunosc mult prea bine, fie că pe alţii îi cunoaşte FIX nimeni.

Despre doamna Udrea n-am a spune decît că a fost şi este piatra atîrnată de gîtul preşedintelui, piatră care l-a şi tras în jos pe domnul preşedinte Băsescu. Dar, despre  PMP, poate, cu altă ocazie.

Acum, mă văd să spun foarte pe scurt de ce nu-l votez pe Johannis nici dacă toţi ceilalţi candidaţi ar fi - nu ştiu cum - descalificaţi şi ar candida de unul singur. Care va să zică în timp ce DNA dă opoziţiei muniţie pe bandă rulantă, ce face opoziţia prin reprezentantul ei cel mai de seamă, nimeni altul decît domnul Johannis? Pedalează! Nu la figurat ci, la propriu: pedalează la o banală manifestare dintr-unul din parcurile capitalei ţării. Nu-i treaba mea să mă pronunţ asupra averii sale, despre incompatibilitatea sa se va pronunţa justiţia, şi eram pe cale să uit că tot acest domn fusese propus ca premier de “coaliţia Grivco”. Aşadar, DNA-ul anchetează, iar johannis pedalează!
Să voteze aşa blatist, cine vrea! Eu nu le dau satisfacţiei puciştilor din pedeleul vărsat în penele, votînd o astfel de făcătură. Care va să zică l-au retras în umbră pe căcărău, creatorul monstrului pontist, mi-l bagă în faţă pe acest ins şi dacă-l votez, NU MAI CONTEAZĂ CĂ PONTA RĂMÎNE PM! USL, trăieşte, da? Hai PA!

Citeşte un articol elaborat pe această temă, AICI pe Politeia. 

Incident electoral

Vanghelie: "Futu-va mortii-n gura cu Ghita si cu Ponta al vostru!"

Acum e limpede? N-avem nevoie de opoziţie. Blaga şi ciracii săi pot sta liniştiţi pe margine luînd exemplul tăcutului Johannis: se poate defila prin faţa partidului de la putere cu bicicleta, la pas. Nici măcar nu-i nevoie să-i saluţi cînd treci prin faţa sediului PSD unde tocmai se desfăşura conclavul care i-a invitat pe Ghiţă pe Şova şi he heee, pe Vanghelie, să se autosuspende din funcţii.

Domnul Johannis nu crede nici măcar că poate desprinde mîna stîngă de pe ghidonul bicicletei sale, mînă cu care i-ar fi putut saluta pe paznicii din faţa sediului partidului care e-n toate cele ce sunt şi-n toate conştiinţele celor ce vor vota foarte curînd.

Ştiu pesedeii ce ştiu: tortul puterii se construieşte pe un delicios, BLAT! Aşa că. De ce să se amestece opoziţia în lupta fratricidă din sînul PSD? N-are rost. Opoziţia în frunte cu Blaga, cu Frunzăverde şi cu tot partidul dumnealor, n-are de făcut decît să aştepte şi să se alieze cu facţiunea cîştigătoare din pesede.

Plus partidul generalului izmană şi plus veşnicul udemere, se poate forma o nouă majoritate parlamentară şi se poate guverna – citeşte devaliza ţara în voie. Simplu, nu?  

Şobolanii atipici

Spune o veche vorbă că în caz de naufragiu, primii care părăsesc o corabie sunt şobolanii. Sau după caz, şoriceii ceva mai mititei. Sigur că atît şoriceii cît şi şobolanii nu-s înotători grozavi şi sfîrşesc înecaţi în caz de naufragiu. Şi se mai spune că aceste rozătoare sunt inteligente. Da? Eu mă cam îndoiesc de inteligenţa acestor paraziţi, pentru că toate rozătoarele (de acest tip) nu-s altceva decît nişte paraziţi care consumă fără să aducă sistemului biotic / biologic vreun (vre-un? – că nu mă mai descurc în noile norme ortografice statuate de academicienii colegi cu ceauşeasca) folos. Ba, dimpotrivă: aceste rozătoare sunt purtătoare de boli mortale pentru întreg biosistemul. Şi ca orice parazit, pînă la urmă, rozătoarele mor împreună cu parazitaţii care s-au lăsat infestaţi.

Să revenim la temă: şobolanii atipici. Cine  sunt aceştia? Simplu spus, şobolanii cu chip uman. Aceştia NU părăsesc corabia pe cale de scufundare ci, pur şi simplu rup din nava care se scufundă bucăţi mari din care încearcă să-şi facă plute de salvare individuală.

Acum. Dacă pînă în urmă cu nişte timp, şobolanii cu chip uman beneficiau de bărci de salvare garantate de căpitanul vasului în derivă, acum, calimera s-a cam schimbat: un anume comandant de navă, a început să arunce peste bord chiar şobolanii, că nişte şoricei care-au fost sacrificaţi în mod deliberat şi daţi spre hrană peştilor, ca păvălache zis şi crapul – de exemplu, nu mai erau de ajuns pentru prostirea infestaţilor parazitaţi.

Şi a început tragedia şobolanilor atipici: din ce în ce mai mulţi şobolani au început să fie aruncaţi peste bord, împreună cu alaiul lor de şoricei deşi, nava încă nu dădea semne de scufundare. Disperaţi, toţi aceştia au început să le ceară secunzilor navei – ajunşi între timp comandanţi, în mod imperativ, bărci de salvare: o preluare în forţă a comandei navei (reuşită parţial), o zi specială (marţea neagră) de domolire a vitregiei condiţiilor de navigat, reguli speciale de navigaţie cum ar fi abolirea aruncării peste bord a paraziţilor, adică să le redea privilegiile cu care erau obişnuiţi. Lupta continuă!

Ce face între timp echipajul navei? Supravieţuieşte. Matrozii care asigură flotabilitatea navei muncesc disperaţi pentru menţinerea navigabilităţii navei, în timp ce matrozii care freacă puntea  - citeşte freacă menta* - se simt asiguraţi de cîte-o mică vestă de salvare primită ca pomană de la actuala conducere a navei. Ambele categorii de matrozi, au drepturi egale pentru alegerea noului comandant deşi, unii (mentolaţiatorii) sunt numai rezervorul de şoricei adepţi ai noilor şobolani sau, chiar şobolani în devenire!  

Ne scufundăm cu toţii? DA! Chestie de timp, de vremuri, sau de ne / şansă.

* În urmă cu cîteva secole, slugile boierilor erau împărţite pe sarcini: care lucra la moşie, care muncea la grajduri, şi aşa mai departe. Cele mai privilegiate slugi erau slugile care-l serveau pe boier direct în conac = oamenii de casă. Dintre aceste slugi, cele mai apreciate  erau „slugile care frecau menta”. Ce sarcină aveau aceste slugi? Nimic altceva decît să frece cu mentă masa pe care mîncau boierii pentru că faţa de masă încă nu era la ordinea zilei, iar masa pe care mîncau boierii se umplea de tot felul de mirosuri neplăcute de la bucatele şi de la vinul vărsat. Frecătorii de mentă erau apreciaţi pentru că redau mesei un miros plăcut, cel de mentă, frecînd nevinovata izmă creaţă, de tabliile meselor de ospăţ.*  

Între timp, slugile cele mai apreciate au devenit GRĂJDANII, adică nişte şoricei mai speciali care dispuşi fiind să se sacrifice pe altarul noii burghezii proletare, (ilegaliştii care-au condamnat la extincţie elitele navei), nu vor ajunge niciodată, ŞOBOLANI!  

Sinuciderea politica a lui Traian Basescu

- guest post -

Presedintele Basescu si-a anuntat ieri sustinerea totala ptr candidature Elenei Udrea la functia de sef al statului. Anuntul nu m-a surprins desi 1% din mine a sperat ca in ceasul al 12-lea presedintele se va lepada de o persoana care i-a adus doar deservicii. Presedintele si-a motivate preferinta ptr Elena Udrea ptr faptul ca fostul sau consilier si pana mai ieri candidat la presedentie din partea PMP, Cristian Diaconescu, ar fi votat ptr suspendarea sa din 2007. Un motiv transparent care nu ii face cinste presedintelui.

Jurnalistul Dan Badea a publicat ieri pe pagina sa de Facebook o fotografie din anul de gratie 2012, din timpul celei de-a doua suspendari prezidentiale, cand l-a intalnirea cu oficialii americani, Traian Basescu era insotit de Cristian Diaconescu. In acelasi an 2012 alaturi de presedintele suspendat se aflau Monica Macovei, Mihai Razvan Ungureanu, Vasile Blaga, Traian Ungureanu, Mihai Neamtu,etc. In schimb Elena Udrea a fost ascunsa de ochii publicului ptr simplul motiv ca prezenta ei alaturi de presedinte ar fi fost nociva. Nici unul din cei enuntati de mine mai sus nu se mai regaseste printre apropiatii presedintelui.

Gestul de ieri al presedintelui are insa consecinte iar prima dintre acestea este sinuciderea politica a lui Traian Basescu. Numele lui Traian Basescu va fi pe vecie legat de cel al Elenei Udrea iar cele doua mandate ale sale vor fi analizate prin prisma relatiei sale cu respectiva doamna. Nu perspectiva istorica este insa cel mai grav lucru ci faptul ca aceasta decizie, oricare ar fi fost calculele politicianiste ale presedintelui, deschide larg portile victoriei la presedentie ale lui Victor Ponta.

Elena Udrea nu are nici o sansa sa ajunga in turul doi al alegerilor prezidentiale, necum sa il invinga pe Victor Ponta. Prezenta doamnei in cauza nu va face decat sa aduca tema Basescu in Campania electorala. Exact ceea ce dorea Victor Ponta si s-au ferit ceilalti prezidentiabili. Ei vor fi nevoiti sa argumenteze pe multiple planuri: sa explice distantarea de presedinte dar in acelasi timp sa isi mentina apropierea de proiectul sau politic (in special de cel privind indepenendeta Justitiei). Si cu cat se vor zbate sa isi demonstreze fidelitatea prezidentiala cu atat vor deveni mai usor atacabili dinspre PSD. De asemenea, nu sunt deloc sigura ca alternativele de vot pe care multi dintre sustinatorii presedintelui le prefera: Monica Macovei si Cristian Diaconescu vor reusi sa se califice in turul doi. Si, aici este marele pericol, in cazul in care Klaus Johannis va accede in turul doi, acesti votanti mai mult ca sigur nu se vor prezenta la vot.

In aceste conditii ma pot intreba daca nu cumva nu doar Vasile Blaga se face vinovat de un blat cu PSD-ul ci si Traian Basescu ptr ca gestul de ieri, repet, i-a netezit calea lui Victor Ponta catre Palatul Cotroceni.

Clemy