Dilema?

Am o dilema, si una inca foarte mare. Nu inteleg deloc, dar absolut deloc, in mintea mea expresia asta nu poate capata sens: “sa traiesti cu numele”. Serios, acum, poate sa imi explice si mie cineva logica acestei expresii? Inteleg, e ziua cuiva de nume, asta o pricepe oricine, dar cum vine treaba asta sa traiesti cu numele? Traiesti cu el ca ti l-au pus la nastere parintii si il suporti, nu te duci sa il ca sa nu ii superi indirect, chiar daca ai un pomelnic in loc de nume. Sau se refera sa te muti, sa iti iei angajamente si sa traiesti cu el, sa stai cu el, sa mananci cu el, sa dormi cu el etc etc.

Oricum, eu o sa spun simplu si sec(pentru ca nu o sa spun sa traiasca nimeni cu numele) La multi ani tuturor ce poarta numele de Ioan, Ioana, Ion, Ionut, Oana si alte derivate.

Eu sunt pe antibiotice, dar va servesc pe voi cu sampanie. 

Doar de sarbatori

Zilele trecute ma intrebam ce e cu mine…nu m’am mai legat de facebook de mult, parca de prea mult. Trebuie sa remediem situatia asta, nu? Trebuie, cum sa nu! Dar despre ce sa ma leg acum? Aaaa da, stiu. Nu stiu cati ati bagat de seama treaba asta, dar pe facebook, de sarbatori, nu...adica da, sarbatori de sfinti gen: Sf Ioan, Sf Vasile, Sf Andrei etc. , numele de utilaztori sunt mai lungi. Adica tot anul te numesti X’ulescu Y’ulescu (asta in cazul in care ai numele tau pe facebook nu un nickname random) si sa zicem ca te cheama si Ion (ales aleatoriu). De Sf Ioan o sa te numesti pe facebook X’ulescu Y’ulescu ION. Dupa vreo 2-3 saptamani(maxim) de la Sf Ioan redevi pe facebook X’ulescu Y’ulescu. Care este rolul acestei …manevre(nu stiu cum sa’i spun)? E simplu…e o cerseala de comentarii de la multi ani. Adica iti place sa ti se zica la multi ani de ziua ta, dar te gandesti ca poate nu stie tot poporul de pe facebook ca e si ziua ta asa ca vrei sa te asiguri ca o sa primesti acele comentarii.

Nu fac toti asta, normal, dar sunt destui aia care practica acest gen de milogeala si de cersatorie. Da, asta e…adica eu asa o vad…ca o pe milogeala si o cersatorie. Practic te milogesti la altii ca e ziua ta si le cersesti o postare pe perete cu “la multi ani”. Cu ce te incalzeste postarea aia nu stiu…parca mai bine te simti cand cineva iti zice la multi ani pentru ca isi aminteste nu pentru ca primeste notificare de pe facebook sau pentru ca ti’ai completat numele.

Asa zic eu…acum nu stiu…poate altii o privesc altfe, dar pentru mine e clar milogeala si cersatorie…e exact la fel ca atunci cand iti pui poze in care nu iti place cum ai iesit si bagi o descriere din aia cu “pusa la cerere/nu’mi place, dar *nu stiu ce*” pentru comentarii gen “nuuu, esti dragut/a  /cum sa spui ca nu ai iesit bine? Esti wow!”. Cam la fel e si numele complet pe facebook doar de sarbatori…cersesti postari pe wall…

Nu, a nu se intelege ca am ceva impotriva urarilor pe facebook pentru ca nu, nu am…din contra mi se par chiar ok, dar nu cand sunt fortate. Plus ca asa abia iti dai si tu seama cati chiar stiu cand e ziua ta sau cum te mai cheama…Pentru ca sa fim seriosi…pe facebook poti sa’ti setezi data nasterii astfel incat sa fie ziua ta in fiecare luna sau la 2 luni sau de n ori pe an si tot o sa se gaseasca unii sa’ti ureze la multi ani. 

Pe facebook

-Cine e ala care e langa x?

-Nu stiu, cred ca e coleg cu x si sta pe undeva pe langa z, dar nu garantez.

-Mai bine mergel sa vorbim cu ei.

Nu, nu e bine, update:

-Cine e ala care e langa x?

-Aaaa, cum nu stii? E w q pe facebook. Are xx ani, invatala la yy, e la qq, e intr’o relatie cu ww, dar vor sa se desparta pentru ca pana ieri era intr’o relatie complicate, iar azi si’a updatat statusul si e intr’o relatie deschisa. …etc etc etc

-Cred ca o sa’i dau si eu o  cerere.

Ce a vrut sa fie asta? Nu stiu sigur, o paralela cred…ceva gen: inainte si dupa facebook. Au fost atatea si atatea situatii in care ieseam la scara, in parc sa ma joc cu prietenii si venea si cineva “nou”, pe care nu’l cunosteam si daca intrebam pe cineva imi spunea ce stia daca stia si erau chestii generale, nu stiam sa’mi spuna unde a mancat aseara si ce a manca, la ce ora s’a culcat si cati au mai fost in patul in care si’a dat check in’ul de noapte buna.

Nu spun ca treaba asta este complet aiurea, pentru ca nu este, are si facebook’ul partile lui utile, poti regasi un prieten vechi si poti afla ce a mai facut in timpul in care nu ati vorbit.

Dar mi se pare aiurea cand intrebi pe cineva “cine e?”  sa primesti numai raspunsuri “e xy de pe facebook” . Ok, nu ma intereseaza cine e pe facebook, voiam sa stiu cum il cheama pe el, nu cine e pe facebook. Da, o sa sariti sa’mi spuneti “si numele de pe facebook nu e numele lui?” Nu mereu, dar nu asta era ideea, ca poate coincide numele de pe facebook cu numele real, dar nu ma intereseaza facebookul lui pentru ca daca ma interesa te intrebam dupa “si are facebook?” . Da, toata lumea are facebook, sau aproape toata lumea, dar din nou deviem de la ideea de la care am vrut sa plec si acum : acum esti x y de pe facebook. Dar intrebarea mea este: Daca nu ai facebook sau nu mai ai ca te’ai gandit sa il dezactivezi nu o sa stie nimeni cine esti?

Adica daca pe strada o sa vezi pe cineva fara facebook si o sa te intrebe altcineva “cine e?” desi sti cam cum il cheama, dar nu ii sti tot numele, de exemplu ii sti doar prenumele sau ii sti porecla ce o sa faci? O sa spui “nu stiu, nu are facebook” sau “e x, dar nu se stie nimic sigur pentru ca nu are facebook”?

Interesant mod de abordare…si da, aveam mai multe in minte, dar ma opresc aici  mai bine…

Tu de unde ai aparut?

Acum ceva timp mi’am instalat si eu o aplicatie de sms pentru ca aia standard pe care o avea telefonul meu nu prea imi placea cum arata. Mai imi bagasem o aplicatie inainte, era ok, dar toata lumea imi zicea de aplicatia asta “go sms”. Bine ma, hai sa’mi bag si eu aplicatia asta, ce e drept e ok, e buna aplicatia, are o gramada de teme si functii simpatice. O instalez, ma loghez cu contul de google+ si totul e ok mai departe. Pana intr’o zi cand ma trezesc cu niste unii ca’mi dau mesaje. Da, nu ar fi nimic ciudat daca as primi mesaje de la niste numere, adica ok, a gresit omu’ numarul si imi da mie mesaj sau are numarul meu de la nu stiu cine si imi da mesaj. Dar nu, ei nu’mi dau mesaj cu numar, imi dau mesaj cu nume…ceva gen ca si cand i’as avea in agenda, dar eu n’am auzit in  viata mea de ei. Si mai imi da mesaj si in engleza…pai ba omule, ce crezi tu ca facem aici? Adica ori vorbim romaneste sa inteleg si eu ori pa! Glumesc…bine nu chiar, adica nu sunt cine stie ce cu engleza, dar am vorbit cu ei in engleza.

A 2’a zi intreb pe cineva care are aplicatia asta ce e cu astia si imi spune ca sunt de pe facebook…cum sa fie ma de pe facebook daca eu m’am logat cu g+? Dupa imi zice ca sunt de pe g+…nici asta n’are cum pentru ca eu pe google+ am maxim 3 persoane…si nu, nu sunt ele. Dupa imi zice ca nu stie atunci cum m’au gasit aia pe chat.

Mai tarziu, dupa cateva zile, am aflat ce si cum, e un chat separat in care se pare ca sunt trecuti toti utilazatorii aplicatiei indiferent de tara, oras, numar, cu ce esti logat. Dar in prima faza ramasesem complet…wtf?!?!? Cine esti si ce vrei?!?! Mi se parea chiar ciudat ca primesc mesaje de la nume, nu de la numere.

Duminica floriilor

Dupa cum stiti (pentru ca v’am stresat cam o saptamana la momentul respectiv cu treaba asta) ma mandresc cand e ziua mea…cand e ziua mea de nume nu ma agit chiar asa de mult, dar tot ziua mea e, nu? Sincer anul asta chiar am uitat de ea, imi aminteam doar din cand in cand…si aseara mi’a zis cineva ca maine(azi) e sarbatoare si eu ma uitam cam crucis gen “ce sarbatoare e?” si dupa eram “aaa da, stiam ca doar e ziua mea”. Asa ca va dau si astazi o vodka cu suc de mere(altfe nu se poate, nu? ) si urez la multi ani tuturor ce isi serbeaza astazi ziua de nume si va daruiesc cate o floare (pozele sunt facute de mine asa ca nu sunt chiar stralucite, dar nu dadeati ca gestul conteaza, nu? )

Guest- Nume si prenume

De cate ori ati fost pusi sa completati ori ati auzit, elevi sau student fiind, sintagma NUME SI PRENUME.  Tin sa precizez: NUME SI PRENUME, nu invers. Despre asta este si acest articol.

Incep insa prin a ma prezenta: Emil Calinescu sunt (si nu CALINESCU EMIL, cum vor unii sa imi inoculeze) si sunt triplu blogger. Detin urmatoarele bloguri: http://emilcalinescu.eu/ , http://emilstudentulminune.wordpress.com/ si http://www.minunat.eu/ .

Asadar, care e faza cu nume si prenume? Pai intai si intai, scoala iti inoculeaza ideea ca asa te cheama. Toata scoala, incepand cu clasa I si terminand cu facultatea, eram Calinescu Emil. Putinele mele momente de “razvratire” se sfarseau cu reprosuri. Pana si la facultate mi se reprosa cand ma treceam pe foaia de prezenta drept Emil Calinescu. Cica “nu te gasim in catalog asa; daca te semnezi la examen asa risti sa nu iti trecem nota in catalog”. E absolut firesc:  cand vezi pe foaie Emil Calinescu, e extrem de greu sa-ti dai seama care e numele si care e prenumele.

Mai inainte, in scoala generala, mi se zicea ca atunci cand voi ajunge mare voi putea sa ma semnez altfel decat nume si prenume. Oamenii mari si importanti au voie.  In liceu cam aceeasi mentalitate, zisa insa cu vorbe diferite. Oare asa sa fie?

Sa va zic ultima experienta in materie. Politicienii sunt oameni importanti? Pai sunt. Si sunt adulti. Deci ei ar trebui sa fie cunoscuti dupa prenume si nume, nu dupa nume si prenume, corect? Pai daca e asa, de ce pe buletinul de vot au fost trecuti cu NUME SI PRENUME? Am mai fost in sectiile de votare, stiam asta,  de fiecare data m-am enervat, dar acum parca mai mult. Cum domne, vezi toate afisele cu Dumitru Pelican, ca sa dau doar un exemplu, si in cabina apare PELICAN DUMITRU? Imi vine-n minte sa spun: ca la scoala…

Ah, si la scoala mai era o chestie care ma enerva cumplit: sa mi se zica pe numele de familie. Cand un profesor imi zicea pe numele de familie il simteam distant. Unii nu erau asa, doar ca asa simteam eu. Cand imi zicea vreunul EMIL, imediat raspundeam altfel. Asa-s eu setat probabil.

Despre asta ne zicea si un profesor de la facultate. Ma rog, de la a II-a facultate. El era enervate ca este strigat pe numele de familie. Si intr-adevar, daca intri in casa mea si strici DOMNUL CALINESCU s-ar putea sa ai o surpriza si sa constati ca nu-s singurul. Daca insa il cauti pe Emil Calinescu sansele tale de succes cresc.

In final, raman cu dilema: de ce nume si prenume? Cuvantul in sine, PRENUME, nu inseamna ca trebuie sa stea INAINTEA numelui? Sau etimologiile cuvintelor nu mai conteaza? Si am aflat ca cica am fi printre putinele culturi unde este aceasta practica. Si nu e o moda trecatoare, este ceva OFICIALIZAT. Ah nu, nu printre putinele, ci SINGURA!

Asadar, Emil Calinescu (musai in ordinea asta) va saluta si va asteapta cu un guest-post pe unul din blogurile sale.