What do you think?
Rate this book
Firmanul orb
Sub forma unor metafore extrem de puternice, precum legea absurdă a orbirii tuturor celor suspectați că ar avea darul deochiului sau construirea, în palimpsest, a Hagiei Sofia peste vechea biserică creștină, Kadare spune povestea unei lumi pline de cruzime, dar și de farmecul specific al tărâmurilor atât de încercate, încât istoria lor pare să țină de ordinul miticului și fantasticului.
Parabole ale condiției umane, cele cinci nuvele istorice din acest volum dezvăluie aceeași scriitură profetică, epică a lui Ismail Kadare, care are în centru ținutul său natal: Albania. Un ținut al unei multitudini de popoare, limbi și religii care incarnează tragedia unei uri legendare.
O lume deopotrivă parfumată, senzuală și de o violență teribilă se descoperă treptat în cele cinci nuvele din acest volum, caracterizat prin tensiune dramatică, atmosferă de basm oriental și erotism difuz. De la imaginea emblematică a Bisericii Sfintei Sofia, a cărei frumusețe îi face pe cuceritorii Constantinopolului să nu o distrugă, până la un vis de sultan furat din palatul acestuia, o lume a cruzimii și superstiției se dezvăluie cititorului. În puternicul Imperiu Otoman, teroarea e cuvântul de ordine, manifestată în toate formele sale – de la violența direct exercitată la variantele sale mai subtile, suspiciunea și nesiguranța, căci hotărârile sultanului sunt întotdeauna imprevizibile și chiar și cel mai aprig torționar se poate converti pe neașteptate în victimă. La granița dintre real și fantastic, nuvelele din Firmanul orb îl confirmă pe Ismail Kadare din cele mai puternice narațiuni ale sale.
Parabole ale condiției umane, cele cinci nuvele istorice din acest volum dezvăluie aceeași scriitură profetică, epică a lui Ismail Kadare, care are în centru ținutul său natal: Albania. Un ținut al unei multitudini de popoare, limbi și religii care incarnează tragedia unei uri legendare.
O lume deopotrivă parfumată, senzuală și de o violență teribilă se descoperă treptat în cele cinci nuvele din acest volum, caracterizat prin tensiune dramatică, atmosferă de basm oriental și erotism difuz. De la imaginea emblematică a Bisericii Sfintei Sofia, a cărei frumusețe îi face pe cuceritorii Constantinopolului să nu o distrugă, până la un vis de sultan furat din palatul acestuia, o lume a cruzimii și superstiției se dezvăluie cititorului. În puternicul Imperiu Otoman, teroarea e cuvântul de ordine, manifestată în toate formele sale – de la violența direct exercitată la variantele sale mai subtile, suspiciunea și nesiguranța, căci hotărârile sultanului sunt întotdeauna imprevizibile și chiar și cel mai aprig torționar se poate converti pe neașteptate în victimă. La granița dintre real și fantastic, nuvelele din Firmanul orb îl confirmă pe Ismail Kadare din cele mai puternice narațiuni ale sale.
232 pages, Paperback
First published January 1, 1991
8 people are currently reading
171 people want to read
About the author
Ismail Kadare
274 books1,689 followersIsmail Kadare (also spelled Kadaré) was an Albanian novelist and poet. He has been a leading literary figure in Albania since the 1960s. He focused on short stories until the publication of his first novel, The General of the Dead Army. In 1996 he became a lifetime member of the Academy of Moral and Political Sciences of France. In 1992, he was awarded the Prix mondial Cino Del Duca; in 2005, he won the inaugural Man Booker International Prize, in 2009 the Prince of Asturias Award of Arts, and in 2015 the Jerusalem Prize. He has divided his time between Albania and France since 1990. Kadare has been mentioned as a possible recipient for the Nobel Prize in Literature several times. His works have been published in about 30 languages.
Ismail Kadare was born in 1936 in Gjirokastër, in the south of Albania. His education included studies at the University of Tirana and then the Gorky Institute for World Literature in Moscow, a training school for writers and critics.
In 1960 Kadare returned to Albania after the country broke ties with the Soviet Union, and he became a journalist and published his first poems.
His first novel, The General of the Dead Army, sprang from a short story, and its success established his name in Albania and enabled Kadare to become a full-time writer.
Kadare's novels draw on Balkan history and legends. They are obliquely ironic as a result of trying to withstand political scrutiny. Among his best known books are Chronicle in Stone (1977), Broken April (1978), and The Concert (1988), considered the best novel of the year 1991 by the French literary magazine Lire.
In 1990, Kadare claimed political asylum in France, issuing statements in favour of democratisation. During the ordeal, he stated that "dictatorship and authentic literature are incompatible. The writer is the natural enemy of dictatorship."
Ismail Kadare was born in 1936 in Gjirokastër, in the south of Albania. His education included studies at the University of Tirana and then the Gorky Institute for World Literature in Moscow, a training school for writers and critics.
In 1960 Kadare returned to Albania after the country broke ties with the Soviet Union, and he became a journalist and published his first poems.
His first novel, The General of the Dead Army, sprang from a short story, and its success established his name in Albania and enabled Kadare to become a full-time writer.
Kadare's novels draw on Balkan history and legends. They are obliquely ironic as a result of trying to withstand political scrutiny. Among his best known books are Chronicle in Stone (1977), Broken April (1978), and The Concert (1988), considered the best novel of the year 1991 by the French literary magazine Lire.
In 1990, Kadare claimed political asylum in France, issuing statements in favour of democratisation. During the ordeal, he stated that "dictatorship and authentic literature are incompatible. The writer is the natural enemy of dictatorship."
Ratings & Reviews
Friends & Following
Create a free account to discover what your friends think of this book!
Community Reviews
Displaying 1 - 28 of 28 reviews
July 13, 2025
5 povestiri cu tâlc.
Par scrise, în primul rînd, pentru un cititor obișnuit cu o lectură alegorică. Cei care nu au trăit într-o dictatură (greu de priceput din afară) pot reproșa autorului abuzul de alegorie. De ce n-a vorbit direct, limpede, fără perdea? Așa bine. Nu insist.
Astfel, „Firmanul orb” (pp.69-133) prezintă o societate dominată de turnătorie / delațiune, de arbitrarul absolut. Sunt denunțați „deochitorii”, cei cu privirea malignă, rea. Ei sunt vinovații. Să plătească, să li se scoată ochii... Toată lumea stă la pândă. Omul trăiește într-o perpetuă anxietate și suspiciune. Va fi turnat sau nu? Unii aleg să fie orbiți de bunăvoie (pp.101, 104: orbii mulțumesc Statului). Unde am văzut noi ceva asemănător?
Firește, povestirile lui Ismail Kadare sunt valabile oricând și oriunde, nu au nevoie de o lectură „politică”. Cel mai mult mi-a plăcut povestirea scrisă în mai 1995, „Furtul somnului imperial” (pp.135-152), fiindcă e cea mai puțin determinată dintre toate: acțiunea se petrece undeva, cândva. Faină este și „Neamul Hankonaților. Cronică de familie” (pp.153-228).
În fine, o frază care se potrivește perfect situației de acum: „S-a văzut că în nenorocirea asta nimeni nu putea să se simtă apărat” (p.111).
Par scrise, în primul rînd, pentru un cititor obișnuit cu o lectură alegorică. Cei care nu au trăit într-o dictatură (greu de priceput din afară) pot reproșa autorului abuzul de alegorie. De ce n-a vorbit direct, limpede, fără perdea? Așa bine. Nu insist.
Astfel, „Firmanul orb” (pp.69-133) prezintă o societate dominată de turnătorie / delațiune, de arbitrarul absolut. Sunt denunțați „deochitorii”, cei cu privirea malignă, rea. Ei sunt vinovații. Să plătească, să li se scoată ochii... Toată lumea stă la pândă. Omul trăiește într-o perpetuă anxietate și suspiciune. Va fi turnat sau nu? Unii aleg să fie orbiți de bunăvoie (pp.101, 104: orbii mulțumesc Statului). Unde am văzut noi ceva asemănător?
Firește, povestirile lui Ismail Kadare sunt valabile oricând și oriunde, nu au nevoie de o lectură „politică”. Cel mai mult mi-a plăcut povestirea scrisă în mai 1995, „Furtul somnului imperial” (pp.135-152), fiindcă e cea mai puțin determinată dintre toate: acțiunea se petrece undeva, cândva. Faină este și „Neamul Hankonaților. Cronică de familie” (pp.153-228).
În fine, o frază care se potrivește perfect situației de acum: „S-a văzut că în nenorocirea asta nimeni nu putea să se simtă apărat” (p.111).
February 10, 2017
Kadare se mișcă, în aceste nuvele, prin temele sale fundamentale (cruzimea și lipsa de idei a otomanilor, lupta pentru supraviețuire a albanezilor, aroganța și viclenia conducătorilor) în locurile sale preferate - Albania luptătoare și Imperiul Otoman aflat în faza decăderii. În plus, se întrevăd la fiecare pas analogiile între scenele puse în pagină și comunismul albanez din perioada în care le-a scris, ba chiar cu prezentul pe care îl trăim.
Cei care îl citesc de mai mult timp vor fi cu siguranță mulțumiți de cele cinci nuvele. Kadare are meritul să fie mereu actual, mereu martor al unei forme de rezistență împotriva conducătorilor atinși de megalomanie.
Cei care îl citesc de mai mult timp vor fi cu siguranță mulțumiți de cele cinci nuvele. Kadare are meritul să fie mereu actual, mereu martor al unei forme de rezistență împotriva conducătorilor atinși de megalomanie.
April 17, 2017
Foarte frumoasa colectie de povestiri centrate in jurul Albaniei. Scriitura este foarte potrivita subiectului, iar oamenii descrisi par cat de reali se poate. Mi-a placut in special povestea Firmanului Orb, deoarece imi aduce putin a Saramago (Orbire), un fel de societate distopica in care oamenii isi pierd ochii pentru privirile aruncate urat, printr-un decret al Imperiului Otoman. Recomand tuturor care au putin timp pe maini, dar vor sa se bucure de literatura frumoasa.
April 30, 2023
Ismail Kadare ne prezintă o țară plină de tradiție, unde porunca sultanului este literă de lege, iar suferințele oamenilor sunt resimțite ca fiind un sacrificiu necesar pentru cârmuirea țării. Sunt 5 povestiri interesante, pline de învățăminte, dar care ne prezintă obiceiuri și tradiții mai puțin cunoscute. Visul, deochiul, familia, sacrificiul, jurământul fals, toate acestea constituie un fir narativ, din care cititorul gustă cu interes și curiozitate.
February 21, 2017
„Uşa bisericii îi înghiţea încetul cu încetul pe toţi. Doamne, iartă-mă, îşi zise arhitectul trecând peste prag. Simţi cum capul şi trupul îi fură absorbite de undeva, de sus. O lumină incredibilă, de o strălucire intensă, cobora din cupolă asupra lor. Arhitectul simţi cum începe să se descompună. Muşchii, tendoanele care-i ţineau, încheieturile i se topeau cu repeziciune. Fusese aruncat brusc în centrul universului. Nu-şi închipuise vreodată că lumina închisă între zidurile unei construcţii poate fi mai compactă şi mai dominatoare decât cea liberă, de afară. Strălucirea aceea te făcea să te volatilizezi şi, aşa imaterial cum erai, te arunca în cele mai îndepărtate cotloane ale nemărginirii.
Arhitectul simţi aceeaşi surprindere şi la ceilalţi. Ochii li se aburiseră ca şi când ar fi încercat să-şi domine bezna interioară, şi haosul, şi groaza, iar lupta asta era mai chinuitoare decât oricare altă luptă.
Privi chipul sultanului pentru a înţelege ce hotărâre va lua. Şirurile aurite de sfinţi luceau trist. Chipurile lui Cristos şi al mamei Lui, ba chiar şi cele ale împăraţilor căzuţi în genunchi în faţa lor, erau şi ele mâhnite. Încă se mai simţea mirosul lumânărilor şi al tămâiei de la ultima slujbă, ţinută cu doar o zi în urmă.
Sultanul îşi ridică din nou privirea spre lumina insuportabilă care cobora dinspre cupolă. Arhitectul şi-l închipui rostind: Să dispară această lumină neruşinată! Să fie acoperită! Chiar acum!”
Arhitectul simţi aceeaşi surprindere şi la ceilalţi. Ochii li se aburiseră ca şi când ar fi încercat să-şi domine bezna interioară, şi haosul, şi groaza, iar lupta asta era mai chinuitoare decât oricare altă luptă.
Privi chipul sultanului pentru a înţelege ce hotărâre va lua. Şirurile aurite de sfinţi luceau trist. Chipurile lui Cristos şi al mamei Lui, ba chiar şi cele ale împăraţilor căzuţi în genunchi în faţa lor, erau şi ele mâhnite. Încă se mai simţea mirosul lumânărilor şi al tămâiei de la ultima slujbă, ţinută cu doar o zi în urmă.
Sultanul îşi ridică din nou privirea spre lumina insuportabilă care cobora dinspre cupolă. Arhitectul şi-l închipui rostind: Să dispară această lumină neruşinată! Să fie acoperită! Chiar acum!”
January 30, 2018
şi sunt textele cel mai bine construite; au o structură complexă şi mult mai închegată. În prima povestire, sunetul pantofilor din lemn şi imaginea orbilor ieşiți la lumină după 5 săptămâni de întuneric este absolut tulburătoare. În ultima povestire din carte, familia trăieşte timp de mai mult de două veacuri purtând pe umeri o istorie, un blestem şi o moştenire, o viață trăită din sare şi din roadele pământului, din vis şi din incest.
O nebunie genetică pe fondul unei lumi tipic-balcanice.
O nebunie genetică pe fondul unei lumi tipic-balcanice.
August 8, 2022
Fermecatoare. Povestiri cu talc intr-un limbaj esopic. Atmosfare povestirilor este profund orientala, acel huzun de pasalac otoman - minunat redat de Kdare, cu totul diferit de huzunul de Istanbul al lui Pamuk si cel de Bucuresti al Doineo Rusti.
O lectura de vacanta minunata, nici prea usoara, nici prea senina.
O lectura de vacanta minunata, nici prea usoara, nici prea senina.
September 6, 2017
Biserica Sfânta Sofia - 3*
Adio trecutului - 5*
Firmanul orb - 5*
Furtul somnului imperial - 2*
Neamul Hankonaților - 5*
Adio trecutului - 5*
Firmanul orb - 5*
Furtul somnului imperial - 2*
Neamul Hankonaților - 5*
April 12, 2020
E pentru prima oară când îl citesc pe Ismail Kadare (după câte îmi aduc aminte). Aceste cinci texte strânse într-un singur volum la @humanitas_fiction în 2017, sunt probabil cel mai bun exemplu că proza istorică merită a fi prețuită. Mai ales scrisă de un autor precum Ismail Kadare.
Autorul a construit caracterul personajelor extraordinar de frumos, practic ai spune că te face să intri în pielea lor și să trăiești evenimentele, care mai crude, care mai puțin, însă toate rupte dintr-o realitate. O realitate pe care au trăit-o albanezii.
Autorul a construit caracterul personajelor extraordinar de frumos, practic ai spune că te face să intri în pielea lor și să trăiești evenimentele, care mai crude, care mai puțin, însă toate rupte dintr-o realitate. O realitate pe care au trăit-o albanezii.
December 29, 2022
Și parcă-ți spui, de ce nu am citit mai devreme această carte. De ce? Pentru că uneori pur și simplu avem nevoie de parfumul mistic al musulmanilor, mai cu seama al Imperiului Otoman și, în speță, al Albaniei. Ismail Kadare scrie incredibil de lucid, cel puțin pentru ceea ce se vrea, după mine, o lucrare de literatură a secolului XX cu elemente de istorie ficțională/ reală.
De la cucerirea Constantinopolului, până la adoptarea unei legi absurde pentru orbirea oricui este suspectat de ,,deochi", toate cele 5 povești ne duc într-o călătorie surprinzător de densă despre ceea ce însemna un denunț, sagă de familie, carieră, decădere; tradieție, frică și (ne)plăcere în Imperiul Otoman din zona balcanică.
La început ai impresia că cele 5 povești, prin diferența lor de conținut, dar și prin plasarea în perioade complet diferite din punct de vedere istoric, nu se pot lega. Și totuși, doar după ce o parcurgi pe ultima înțelegi că nimic nu e întâmplător, ca ele defapt constituie parcursul unor popoare, a unei culturi.
O carte ce merită.
De la cucerirea Constantinopolului, până la adoptarea unei legi absurde pentru orbirea oricui este suspectat de ,,deochi", toate cele 5 povești ne duc într-o călătorie surprinzător de densă despre ceea ce însemna un denunț, sagă de familie, carieră, decădere; tradieție, frică și (ne)plăcere în Imperiul Otoman din zona balcanică.
La început ai impresia că cele 5 povești, prin diferența lor de conținut, dar și prin plasarea în perioade complet diferite din punct de vedere istoric, nu se pot lega. Și totuși, doar după ce o parcurgi pe ultima înțelegi că nimic nu e întâmplător, ca ele defapt constituie parcursul unor popoare, a unei culturi.
O carte ce merită.
April 27, 2018
O colecție de 5 nuvele istorice a căror acțiune are loc în Albania otomană.
Cel mai mult mi-au plăcut „Adio trecutului” și „Firmanul orb”, sunt amândouă povestiri inteligente, cu un conținut savuros, cu trimiteri politice foarte relevante pentru Albania sau pentru orice stat, în general.
„Biserica Sfânta Sofia” este o nuvelă scurtă, mai poetică și mai sentimentală decât celelalte.
„Furtul somnului imperial” conține referiri către Palatul Viselor, instituția căreia autorul i-a dedicat un roman special, în plus, în „Firmanul orb” apare chiar protagonistul, Mark-Alem, descris ironic pe când era copil. De asemenea, și în „Palatul viselor” apar în treacăt acei orbi din nuvelă.
„Neamul Hankonaților” este foarte alertă, personajele se schimbă de la o pagină la alta, căci cronologia se desfășoară pe o perioadă de 200 de ani, însă finalul e interesant.
Cel mai mult mi-au plăcut „Adio trecutului” și „Firmanul orb”, sunt amândouă povestiri inteligente, cu un conținut savuros, cu trimiteri politice foarte relevante pentru Albania sau pentru orice stat, în general.
„Biserica Sfânta Sofia” este o nuvelă scurtă, mai poetică și mai sentimentală decât celelalte.
„Furtul somnului imperial” conține referiri către Palatul Viselor, instituția căreia autorul i-a dedicat un roman special, în plus, în „Firmanul orb” apare chiar protagonistul, Mark-Alem, descris ironic pe când era copil. De asemenea, și în „Palatul viselor” apar în treacăt acei orbi din nuvelă.
„Neamul Hankonaților” este foarte alertă, personajele se schimbă de la o pagină la alta, căci cronologia se desfășoară pe o perioadă de 200 de ani, însă finalul e interesant.
March 28, 2019
Am împrumutat Firmanul Orb fără să-mi dau seama că e vorba de o colecție de proză scurtă și nu de un roman. Nu sunt o foarte mare fană a povestirilor și nuvelelor, dar am decis să-i dau o șansă cărții pentru că îmi place în general cam orice scrie Ismail Kadare. Nu mi-a părut rău, două dintre nuvelele mai lungi, Firmanul Orb și Neamul Hankonaților chiar mi-au plăcut. Aș fi vrut însă ca scriitorul să-i fi acordat mai mult spațiu Neamului Hankonaților…Ar fi putut foarte ușor fi o sagă familială în stilul Un Veac de Singurătate.
Mi-au plăcut, de asemenea, micile referințe la alte cărți de-ale lui pe care le-a strecurat Kadare în povestiri. M-a făcut să simt că scrierile lui sunt legate între ele și, poate, ocupă același univers mitic-fictiv.
Mi-au plăcut, de asemenea, micile referințe la alte cărți de-ale lui pe care le-a strecurat Kadare în povestiri. M-a făcut să simt că scrierile lui sunt legate între ele și, poate, ocupă același univers mitic-fictiv.
October 10, 2020
This beautiful collection of novellas was a pleasant surprise for me.
I already knew from the description written on the back of the book that I will enjoy these stories connected to the Ottoman Empire and Albania (a country I don't know at all), but the level of literary craft of Mr. Kadare is beyond what I thought!
The amazement comes from the subtle and fragile knitting of old writing style...flowery and full of metaphors and comparisons, with the somewhat straight way of the modernists. It's unique and enriched with the Albanian culture and history under a degraded Empire.
The collection has five novellas:"Church St.Sofia","Goodbye to the past","The blind commandment","The theft of the Imperial Sleep","The Hankon Clan".
We start with the conquering of Constantinople and Sultan Mehmet's decision of transforming the great Church in a mosque as a symbol of victory and everlasting prosperity for the Ottoman Empire. This is followed in the next novellas with a different facade of the later years and the struggles with rebellion,financial problems, accidents, old customs that no longer fit the time and corruption on every level- from the simple citizen to the highest political power.
I don't want to spoil this lovely read for anyone, so I will mention some themes or some specific thing that draw my attention in hopes of making this book more appealing to people.
We get a good image regarding the organisation of the Ottoman Empire with a strong accent on provincial government; we read about sexual fluidity and the confusion created to people estrange to this;we see families rising and falling over and over by taking on the changes in the empire; we get the response of the people when faced with degrees that bring fear and suspicion; we encounter superstition and greed poorly hidden;we see a foreign culture oppressed by a more powerful one; we see a unique religious life and way of thinking in Albanian families.
The perspective chosen to portray all this is very different from the one expected: we get all the information from a neutral point of view..at the most interested in one or the other based on personal gain more than patriotism or belief...as I said...Mr. Kadare was a unique way of telling what he wants. Others would bring forth the horror of oppression, the struggle of a nation, while the problems of the small would be sunk underground. I much prefer his way of writing.
"Church St.Sofia" is my personal favorite because of who I am as a person. After it, we have the 2 largest novellas: "The blind commandment" and "The Hankon Clan".Most of the commentary regarding political and religious power are described in them, as the people what are ruled by a corrupt system. "The theft of the Imperial Sleep" and "Goodbye to the past" are more intimate and somewhat make a call for the reader's empathy...after all..we are equally human and powerless when it comes to things we don't see or understand.
Overall, I recommend this collection and I'm happy to say I already bought other books by this author for my personal library!^^
Enjoy!
I already knew from the description written on the back of the book that I will enjoy these stories connected to the Ottoman Empire and Albania (a country I don't know at all), but the level of literary craft of Mr. Kadare is beyond what I thought!
The amazement comes from the subtle and fragile knitting of old writing style...flowery and full of metaphors and comparisons, with the somewhat straight way of the modernists. It's unique and enriched with the Albanian culture and history under a degraded Empire.
The collection has five novellas:"Church St.Sofia","Goodbye to the past","The blind commandment","The theft of the Imperial Sleep","The Hankon Clan".
We start with the conquering of Constantinople and Sultan Mehmet's decision of transforming the great Church in a mosque as a symbol of victory and everlasting prosperity for the Ottoman Empire. This is followed in the next novellas with a different facade of the later years and the struggles with rebellion,financial problems, accidents, old customs that no longer fit the time and corruption on every level- from the simple citizen to the highest political power.
I don't want to spoil this lovely read for anyone, so I will mention some themes or some specific thing that draw my attention in hopes of making this book more appealing to people.
We get a good image regarding the organisation of the Ottoman Empire with a strong accent on provincial government; we read about sexual fluidity and the confusion created to people estrange to this;we see families rising and falling over and over by taking on the changes in the empire; we get the response of the people when faced with degrees that bring fear and suspicion; we encounter superstition and greed poorly hidden;we see a foreign culture oppressed by a more powerful one; we see a unique religious life and way of thinking in Albanian families.
The perspective chosen to portray all this is very different from the one expected: we get all the information from a neutral point of view..at the most interested in one or the other based on personal gain more than patriotism or belief...as I said...Mr. Kadare was a unique way of telling what he wants. Others would bring forth the horror of oppression, the struggle of a nation, while the problems of the small would be sunk underground. I much prefer his way of writing.
"Church St.Sofia" is my personal favorite because of who I am as a person. After it, we have the 2 largest novellas: "The blind commandment" and "The Hankon Clan".Most of the commentary regarding political and religious power are described in them, as the people what are ruled by a corrupt system. "The theft of the Imperial Sleep" and "Goodbye to the past" are more intimate and somewhat make a call for the reader's empathy...after all..we are equally human and powerless when it comes to things we don't see or understand.
Overall, I recommend this collection and I'm happy to say I already bought other books by this author for my personal library!^^
Enjoy!
February 19, 2022
Vizirii se trezeau unul după altul. Deşi niciodată nu dormiseră atât de aproape unul de celălalt (cortul ministrului de război era aproape lipit de cel al ministrului afacerilor externe, iar acesta din urmă la numai doi paşi de cel al marelui vizir, ceea ce făcea şi mai concretă ierarhia), era normal, ca în orice stat bine închegat, ca ei să se trezească din somn în ordinea rangurilor. Era în data de 30 mai, albastrul cerului sclipea de-ţi lua ochii şi, în afară de asta, cei mai mulţi dintre ei erau convinşi că, odată cu Constantinopolul, se prăbuşise întreaga creştinătate, aşa încât vestea că marele vizir se trezise deja, în vreme ce ei erau încă în aşternut, nu li se părea cine ştie ce. După cum era de aşteptat, unii dintre ei săriseră imediat în picioare, dar erau şi câţiva care, fără a fi răniţi sau bolnavi, se întorseseră pe partea cealaltă pentru a mai trage un pui de somn, ba chiar se spune că vornicul Palatului Viselor răspunsese la chemarea vecinului său, vistiernicul-şef, cu cuvintele: „nu mă mai bate la cap“. Doar atunci când s-a aflat că sultanul însuşi se trezise, totul s-a cutremurat din temelii. Săreau unul după altul din pat, cu ochii umflaţi şi cu cearcăne negre în jurul lor, se smulgeau cu greu din mrejele somnului, tânjind parcă să-şi spele mâinile de sângele cu care şi le mânjiseră în vis, se priveau uimiţi unul pe altul, ca şi când s-ar fi mirat că reuşiseră să iasă din coşmarul acela, se întrebau: de ce ne-ai dat, Doamne, somnul acesta de plumb? Unii îşi aminteau că nu puseseră geană pe geană vreme de două luni, ori îşi repetau vechea zicală că „somnul e fratele morţii“, în vreme ce alţii şopteau că au fost într-adevăr aproape de moarte, dar au avut noroc să supravieţuiască şi acestei ultime încercări. Cerul sclipea vesel, iar ei, care cu o zi înainte nu ezitaseră să-şi rişte viaţa pe zidurile acelea blestemate, se temeau acum să nu se zgârie în ţăruşii cortului, ori se apărau de vreo viespe, râzând mai apoi singuri de această teamă exagerată, în vreme ce un gând liniştitor şi senin îşi făcea loc în mintea lor, anume că se treziseră într-o epocă nouă, complet nouă, în care viaţa avea o valoare de o mie de ori mai mare ca înainte. De departe, din capitala cucerită, venea zumzetul armatei, care se afla în cea de-a treizecea oră de jaf şi orgie. Încă patruzeci şi două de ore, îşi zise arhitectul Kaur. Era întins pe patul său tare şi nici nu dormea, nici nu era treaz. Câteva imagini, cu care ar fi putut uşor însăila un vis şi tot atât de lesne să-l spulbere, îi stăruiau pe retină. Încerca să-şi închipuie care dintre edificiile oraşului fusese deja dărâmat şi care va mai fi pus la pământ în intervalul de patruzeci şi două de ore ce le mai rămânea ostaşilor din cele trei zile cât fusese lăsat oraşul la mila lor. Se aşteptaseră la mai mult, atât ei, cât şi comandanţii, poate chiar la o săptămână, sau măcar la cinci zile de jafuri, dar ordinul venise chiar din cortul comandantului suprem: trei zile, conform tradiţiei, nici o oră în plus. De afară se auzi galopul unui cal strunit cu greu din goană, apoi zgomotul călăreţului sărind din şa şi, în cele din urmă, cuvintele lui: Cortul arhitectului Kaur? Îl cheamă sultanul, acum!
August 23, 2022
Can’t wait to start reading something else from Kadare.
The Blinding Firman is a collection of five short stories, dealing in an allegorical way with the terror felt under authoritarian regimes, the horror of blind accusations and the constant fear of being found guilty by the state, although innocent. Of course, as in most of Kadare’s works, the stories are told as a chronicle of Albania, during the Ottoman occupation.
Saint Sophia Church - after the Ottoman occupation of Constantinople, sultan Mehmed II decides to preserve the Christian cathedral of Constantinople and convert it into a mosque, changing its name to Hagia Sophia. The story is told from the perspective of the architect, a hermaphrodite, neither Christian nor Muslim, entrusted with the impossible task of transforming the Christian church into something more beautiful. But once the work starts, the Christian saints, although plastered and covered with paint, still shine from underneath. 3/5
Farewell to the Past - Beqir Ali is visited one night by an emissary from the Sublime Porte. Odd and mysterious fellow, impossible for his host to decipher, the emissary brings uncertainty over Beqir Ali’s life and his household. It was interesting to read about Beqir Ali’s attempts to better understand the emissary’s intentions, culminating in him spying on the emissary when he was taking a bath, hoping to pick up something from his body language and shape. But nothing prepared Beqir Ali for what the emissary had to say in the late hours of the night – talks about the spirit of the Albanian nation and its dependence on the Ottoman Empire. 3/5
The Blinding Firman - maybe the best short story of the collection, it depicts the events following the approval of the order to forcefully blind those with the evil eye. A diabolical game begins, with everybody trying to outsmart their enemies and sending anonymous reports to the Blinding Office, hoping that in this way they’ll be protected. No one is safe from the mass hysteria generated by the Blinding decree, not even the Grand Vizier or the employees of the Blinding Office. 5/5
The Theft of the Imperial Sleep - closely related to The Dream Palace it tells a story of the theft of a file from Tabir Sarai, containing the details of a dream of the sultan’s grandfather. Initially, the sultan is not worried, since his grandfather died long ago, but after some time he realizes that the thieves could extract important information, since that dream may contain some clues about the fate of the sultan himself and his empire. 3/5
The Hankonath Chronicle - a chronicle of an Albanian family, spanning over more than 200 years, it tells the story of the first Hankonath, coming down from the mountains and settling in Gjirokastra. Once the years pass, the Hankonaths in the cemetery begin to outnumber the living Hankonaths and with wars, famine, diseases and local disputes, the number of those in the cemetery can only increase. 5/5
With an average of 3.8, I’ll round it up to **** stars.
The Blinding Firman is a collection of five short stories, dealing in an allegorical way with the terror felt under authoritarian regimes, the horror of blind accusations and the constant fear of being found guilty by the state, although innocent. Of course, as in most of Kadare’s works, the stories are told as a chronicle of Albania, during the Ottoman occupation.
Saint Sophia Church - after the Ottoman occupation of Constantinople, sultan Mehmed II decides to preserve the Christian cathedral of Constantinople and convert it into a mosque, changing its name to Hagia Sophia. The story is told from the perspective of the architect, a hermaphrodite, neither Christian nor Muslim, entrusted with the impossible task of transforming the Christian church into something more beautiful. But once the work starts, the Christian saints, although plastered and covered with paint, still shine from underneath. 3/5
Farewell to the Past - Beqir Ali is visited one night by an emissary from the Sublime Porte. Odd and mysterious fellow, impossible for his host to decipher, the emissary brings uncertainty over Beqir Ali’s life and his household. It was interesting to read about Beqir Ali’s attempts to better understand the emissary’s intentions, culminating in him spying on the emissary when he was taking a bath, hoping to pick up something from his body language and shape. But nothing prepared Beqir Ali for what the emissary had to say in the late hours of the night – talks about the spirit of the Albanian nation and its dependence on the Ottoman Empire. 3/5
The Blinding Firman - maybe the best short story of the collection, it depicts the events following the approval of the order to forcefully blind those with the evil eye. A diabolical game begins, with everybody trying to outsmart their enemies and sending anonymous reports to the Blinding Office, hoping that in this way they’ll be protected. No one is safe from the mass hysteria generated by the Blinding decree, not even the Grand Vizier or the employees of the Blinding Office. 5/5
The Theft of the Imperial Sleep - closely related to The Dream Palace it tells a story of the theft of a file from Tabir Sarai, containing the details of a dream of the sultan’s grandfather. Initially, the sultan is not worried, since his grandfather died long ago, but after some time he realizes that the thieves could extract important information, since that dream may contain some clues about the fate of the sultan himself and his empire. 3/5
The Hankonath Chronicle - a chronicle of an Albanian family, spanning over more than 200 years, it tells the story of the first Hankonath, coming down from the mountains and settling in Gjirokastra. Once the years pass, the Hankonaths in the cemetery begin to outnumber the living Hankonaths and with wars, famine, diseases and local disputes, the number of those in the cemetery can only increase. 5/5
With an average of 3.8, I’ll round it up to **** stars.
November 16, 2022
Nie potrafię zrozumieć ludzi, którzy nie lubią lub wręcz programowo nie czytają opowiadań. Być może moje upodobanie do krótkiej formy ma związek z moim cholerycznym usposobieniem, które nie znosi owijania w bawełnę i przeciągania struny – również na polu czytelniczym. Być może przyczyną tego jest liczba wiosen, która stale przybywa i sprawia, że szkoda mi marnować czasu na bizantyjskie powieści o wszystkim i o niczym. Być może zaś winowajcą jest mój zawód, który lubi konkret. Moim skromnym zdaniem krótka forma jest najlepszym probierzem tego, czy ktoś ma zadatki na literata. Spora grupa pisarzy tworzyła świetne opowiadania i nie najwyższej jakości powieści, lecz nie znam żadnego literata, który pisałby znakomite powieści, lecz kiepskie opowiadania. Opowiadanie bowiem to gatunek „gęsty”, tu nie ma miejsca na wodolejstwo i popuszczanie lejcy powieściowej akcji, która brnie naprzód, ale w sumie zmierza donikąd. Na przykładzie krótkiej formy można idealnie sprawdzić warsztat potencjalnego prozaika. Jej niewielkie rozmiary wykluczają stosowanie rozbudowanych dialogów, przydługawych opisów i innych zapychaczy, które pompują powieść niekiedy do gargantuicznych rozmiarów. To precyzyjna i skondensowana miniatura literacka. Trzy perełki zamieszczone w tym niewielkim zbiorku śmiało pozwalają na wyciągnięcie wniosku, że Kadare jak mało kto posiadł umiejętność zwięzłego relacjonowania opowiadanej historii. Dobrym przykładem tego jest opowiadanie o kolejnych pokoleniach rodziny Hankonantów, w którym autor – naśladując gatunek sagi rodzinnej – kreśli dzieje Kosowa ostatnich 200 lat i czyni to na niecałych 80 stronach… W jego opowiadaniach nie ma zbędnego akapitu. Snuta opowieść wydestylowana jest do granic maksimum i czytelnik czuje podskórnie, że obcuje z pisarstwem bardzo konceptualnym, z autorem, który chwycił za pióro wiedząc doskonale, po co pisze i co chce opowiedzieć. Pod względem kondensacji myśli i operowania błyskotliwą puentą pisarstwo Albańczyka przypomina mi twórczość Eileen Chang, która również wykreowany przez siebie złożony świat ludzkich uczuć oddawała w kilku bardzo celnych zdaniach. Albański pisarz znakomicie cieniuje sylwetki stwarzanych przez siebie postaci i umiejętnie dozuje napięcie. W Uczcie pojednania od pierwszych zdań czuć, że niebezpieczeństwo wisi w powietrzu i wiadomym jest, że spadnie cios, ale do końca czytelnik nie jest pewny, czyja ręka go zada. Tytułowy Ślepy ferman zaś to opowieść o dyktaturze Hoxhy ubrana w maskę Turcji Osmańskiej XIX wieku co dowodzi, że Kadare świetnie opanował mowę ezopową i posługiwanie się alegorią. Najlepszą recenzją dla tego zbiorku może być mój żal po skończeniu lektury, że zbiór był taki krótki. Albo to, że w sekundzie, w której skończyłem go czytać zacząłem sprawdzać dostępność innych utworów Albańczyka w przekładzie na j. polski.
April 12, 2023
" Inmediatamente después de la caída del gran visir, los comentarios iniciales cobraron de nuevo vigor: "¿No os habíamos advertido que el objetivo último de toda esta masacre era simplemente su eliminación?"
"Si así fuera", replicaban entonces los otros, "ahora que el objetivo ha sido finalmente alcanzado, ¿por qué no cesa de una vez esta
campaña?"
"Precisamente con objeto de que no se descubra la verdadera razón por la que se orquestó. Además, la maquinaria del terror, del mismo modo que requiere cierto tiempo para ser puesta en marcha hasta que funciona a pleno rendimiento, precisa asimismo tiempo para ser frenada hasta la parada completa." " (Pág. 108)
"- ¿Quiénes sois vosotros?
- Los que hasta ayer hemos servido en las comisiones de cegamiento. Nuestros ojos han visto demasiadas cosas que no debían ser vistas, ¿comprendes?
- Cosas que no debíais ver- repitió ella en voz muy queda. - ¿Tan terribles eran?
- Puedes estar segura. Nos encontrábamos muy cerca del mecanismo. Casi nos rozaban sus engranajes y sus correas." (Pág. 114)
"Si así fuera", replicaban entonces los otros, "ahora que el objetivo ha sido finalmente alcanzado, ¿por qué no cesa de una vez esta
campaña?"
"Precisamente con objeto de que no se descubra la verdadera razón por la que se orquestó. Además, la maquinaria del terror, del mismo modo que requiere cierto tiempo para ser puesta en marcha hasta que funciona a pleno rendimiento, precisa asimismo tiempo para ser frenada hasta la parada completa." " (Pág. 108)
"- ¿Quiénes sois vosotros?
- Los que hasta ayer hemos servido en las comisiones de cegamiento. Nuestros ojos han visto demasiadas cosas que no debían ser vistas, ¿comprendes?
- Cosas que no debíais ver- repitió ella en voz muy queda. - ¿Tan terribles eran?
- Puedes estar segura. Nos encontrábamos muy cerca del mecanismo. Casi nos rozaban sus engranajes y sus correas." (Pág. 114)
December 15, 2023
Un suspiro de novela, prima de "El palacio de los sueños", donde lo terrible es regla y el nuevo decreto contra el mal de ojo pone a todos en evidencia. Cada mirada puede ser sospechosa y las formas de hacer cumplir la ley son cada cual más horrorosa, algunas unas verdaderas salvajadas.
La prosa de Kadaré hace ver natural lo descabellado, mientras te involucra en un romance bajo las sombras del Imperio y su maquinaria opresora. Una mezcla exótica de amor y política, que se lee rápido y deja un sabor imperecedero.
La prosa de Kadaré hace ver natural lo descabellado, mientras te involucra en un romance bajo las sombras del Imperio y su maquinaria opresora. Una mezcla exótica de amor y política, que se lee rápido y deja un sabor imperecedero.
June 6, 2022
Dupa ce am citit cate ceva din amandoi, am avut impresia ca Marquez si Kadare au fost la acelasi curs de Creative writing 😛 in care s-a predat chestiunea cu realismul si magia... pe cand Marquez a venit si cu material de acasa - ca-n America de Sud au spatiu si timp pentru asta, la Kadare problema e spatiul ( ca timp ar fi). Tara mica , muntoasa , etc , si magia lui pare mai mica, mai incrancenata, mai colturoasa.
Dar Firmanul orb si Neamul Hankonatilor merita , absolut mertita citite.
Dar Firmanul orb si Neamul Hankonatilor merita , absolut mertita citite.
September 2, 2017
Nuvelele din volumul de față folosesc metafore prăfuite, întâlnite mai ales în romanele scriitorului și de unde răzbat cu mai multă forță.
July 9, 2018
Ако Кафка беше османец...
November 18, 2021
A devenit una dintre cartile mele preferate, datorita stilului alegoric,dar de asemenea foarte clar. Aceste povesti m-au captivat total,fiind diferita de tot ceea ce am citit pana acum.
October 4, 2022
interesting and well-written short novel about the absurdity of life
November 9, 2022
Istorii povestite cu sarcasm în care personajele urmează o singure linie: cea a decăderii.
January 6, 2018
A collection of well-written stories that have as historical background Ottoman Albania and several more or less fictitious happenings that show the destiny of some characters in the whirl of the wind of history, with its changes and avatars.
With a beautiful flowing writing, sometimes smooth, sometimes abrupt, just like the life and destiny of the peoples, this volume only confirms Kadare's undeniable value as one of the greatest and most important Balkan writers of the twentieth century.
With a beautiful flowing writing, sometimes smooth, sometimes abrupt, just like the life and destiny of the peoples, this volume only confirms Kadare's undeniable value as one of the greatest and most important Balkan writers of the twentieth century.
February 4, 2019
Prima nuvela este cu atat mai puternic incarcata de emotii din pricina faptului ca am vizitat Hagia Sofia. Chiar si facand abstractie de acest amanunt, ramane drept o pilda cu greutate pentru istoria umanitatii.
Nuvela ce poarta numele colectiei aduce, asa cum s-a mai precizat, cu romanul lui Saramago - Eseu despre orbire. Desi relativ scurta ca dimensiuni, contine pasaje care iti dau frau liber imaginatiei si simti ca actiunea nu a fost exploatata indeajuns. Decretul dat pentru orbirea persoanelor care poseda abilitatea de a deochea scoate la iveala cat de mult era guvernata lumea acelor timpuri de mituri si de superstitii. De remarcat incoruptibilitatea statului si taria poporului de a lauda si a ramane alaturi de sultan indiferent de situatie.
“Neamul Hankonatilor” are un ritm rapid, descrie suisurile si coborasurile unei familii timp de doua veacuri, precum si anumite tipare ce se repeta de-a lungul acestui timp. Si mai impresionat este ceea ce timpul aduce nou in randurile acestei familii.
“Adio trecutului” 4*
“Furtul somnului imperial” 3*
Nuvela ce poarta numele colectiei aduce, asa cum s-a mai precizat, cu romanul lui Saramago - Eseu despre orbire. Desi relativ scurta ca dimensiuni, contine pasaje care iti dau frau liber imaginatiei si simti ca actiunea nu a fost exploatata indeajuns. Decretul dat pentru orbirea persoanelor care poseda abilitatea de a deochea scoate la iveala cat de mult era guvernata lumea acelor timpuri de mituri si de superstitii. De remarcat incoruptibilitatea statului si taria poporului de a lauda si a ramane alaturi de sultan indiferent de situatie.
“Neamul Hankonatilor” are un ritm rapid, descrie suisurile si coborasurile unei familii timp de doua veacuri, precum si anumite tipare ce se repeta de-a lungul acestui timp. Si mai impresionat este ceea ce timpul aduce nou in randurile acestei familii.
“Adio trecutului” 4*
“Furtul somnului imperial” 3*
Displaying 1 - 28 of 28 reviews