Chiar mă întrebam, oare de ce Kadare nu-și încearcă puterile pe curse mai lungi? Felul lui de a lega cuvintele în istorii e superb, dar rezultatul e cChiar mă întrebam, oare de ce Kadare nu-și încearcă puterile pe curse mai lungi? Felul lui de a lega cuvintele în istorii e superb, dar rezultatul e cel mai des o nuvelă sau un roman nu prea lung. Și poftim, dau de acesta, pe care scriitorul albanez l-a clasat printre cele trei romane "curajoase". ("Palatul viselor" și "Firmanul orb" sunt celelalte două.)
Mă așteptam la ceva mai mult, dar chiar și așa, o serie de teme sunt abordate cu cea mai pură genialitate. Le remarc pe următoarele patru: 1. Indiferent de coloratura ideologică, relațiile umane întotdeauna converg la "nunți, botezuri și cumătrii". Fără îndoială socialismul lăsa suficient spațiu pentru îndrăgostiri, ambiții, solidaritate și vrajbă. Chiar și în Albania; 2. În totalitarism liderul e o figură aparte, un semi-zeu. Trebuie să fii clarvăzător ca să-i deslușești natura tiranică. La moartea conducătorului se plânge. Înțelepciunea lui e indiscutabilă. Nouă ne-a trebuit un liberal precum era Gorby ca să deschidem ochii; 3. În totalitarism realitatea nu apare niciodată în negru sau alb. Nu există "așa a fost" până ce nu e demonstrat contrariul. Versiunea oficială e aproape întotdeauna o minciună, dar adevărul se prezintă sub forma unei duzine de ipoteze. Poftim de pricepe. 4. Relațiile dintre state seamănă foarte mult cu cele umane. Prieteni la cataramă, fratele mai mare, gelozie, dispreț, ură. E drept că de latura "sentimentală" a geopoliticii se ocupă conducerea. Poporul suportă consecințele și duc târâș-grăpiș "povara istoriei"
De ce patru stele și nu cinci? Unele linii de subiect s-au rătăcit. (Cum a murit Ana?) Metafora lămâiului (câte se întâmplă în lume până rodește un lămâi!) e prea trasă. Per total un "happy end" pentru Enver Hodja. Dar mă rog, în '81 și pentru asta era nevoie de curaj....more
Curios cum Kadare se specializează pe enigmele marginale, dorințele nedeslușite, patimile mici. Proza lui nu e nici cerebrală, dar nici nu plesnește dCurios cum Kadare se specializează pe enigmele marginale, dorințele nedeslușite, patimile mici. Proza lui nu e nici cerebrală, dar nici nu plesnește de emoții tari. Dragoste, ură, trădare, suferință, fericire - sunt cuvinte dintr-un registru scris cu majuscule, prea țipătoare ca să se deslușească adevărul. Registrul lui Kadare e un dialog dintr-o cafenea.
Toate cele patru nuvele evocă Albania socialistă. Nici vorbă de nostalgie, dar nici să se dea drept mare disident. Întâmplător, se trăia și pe acele timpuri. Existau chiar și bucurii. Se poate zice că socialismul albanez avea chiar și un farmec discret. Când destinele se hotărau la ședințe de partid era mai lesne să renunți la planuri de viitor, nevoia de izbândă, recunoașterea generațiilor viitoare. Te-au trimis la o fabrică din provincie - și ce dacă?
În fiecare dintre cele patru nuvele există câte un secret. Ca un edem despre existența căruia îți dai seama doar atunci când pipăitul îți provoacă o durere neînțeleasă. Atingerea-i tentantă....more
Curios lucru: la Ismail Kadare până și textele autobiografice și eseuri au structura și calitatea unor nuvele. Un pic de umor, un pic de mister, suficCurios lucru: la Ismail Kadare până și textele autobiografice și eseuri au structura și calitatea unor nuvele. Un pic de umor, un pic de mister, suficientă autoironie și foarte multă luciditate....more
Istoriei capului neplecat, retezat și expus vederii îi lipsește trupul - o fabulă închegată, o dramă poate... ceva care să te facă să crezi în aceastăIstoriei capului neplecat, retezat și expus vederii îi lipsește trupul - o fabulă închegată, o dramă poate... ceva care să te facă să crezi în această poveste în așa măsură, încât să parcurgi paginile romanului cu uitare de sine. Cumva nu s-a prins și asta în pofida laturii distopice pe care am găsit-o destul de originală (cea despre ținuturile Kra-Kra bunăoară, căci cea desprea vise e preluată cu mai mare dibăcie în Palatul Viselor). Deci nu e ca la Orwell, dar nu e nici Kadare, cel din Cina blestemată......more
Ismail Kadare poate fi genial dacă vrea, nu și în "Podul cu trei arce". Romanul de față face parte din seria de exerciții mitologice, prin care autoruIsmail Kadare poate fi genial dacă vrea, nu și în "Podul cu trei arce". Romanul de față face parte din seria de exerciții mitologice, prin care autorul ia câte o legendă veche și o întoarce pe față și pe dos găsindu-i noi dedesupturi. Un fel de a coase dosar penal Meșterului Manole....more
Tare bună „Cronică...” Într-atât de bine scrisă încât până și necazurile par a fi niște întâmplări fericite. Că s-au întâmplat și n-o să se mai întâmpTare bună „Cronică...” Într-atât de bine scrisă încât până și necazurile par a fi niște întâmplări fericite. Că s-au întâmplat și n-o să se mai întâmple. „Vremea nebuniei”, scrisă cu douăzeci de ani mai târziu, preia povestea de unde s-a oprit ea. Stilul nu trădează textul, de parcă nu ar fi existat nici o ruptură între cele două....more
Aici Kadare pare să ia niște apucături de la Houellebecq - la fel de nemilos în privința cuplului chinuit de îndrăgostiți. Dar cade în mitologizare, pAici Kadare pare să ia niște apucături de la Houellebecq - la fel de nemilos în privința cuplului chinuit de îndrăgostiți. Dar cade în mitologizare, precum îi dictează firea. De astă dată e vorba de Orfeu și Euridice, doar că dragostea e cea ce se caută a fi resuscitată, nu femeia!...more
Mda... Cred că m-am lămurit cum e să fii o cetate asediată... Noroc de ploaie. Deși, la drept vorbind, când jucam Age of Empires, mă feream să construMda... Cred că m-am lămurit cum e să fii o cetate asediată... Noroc de ploaie. Deși, la drept vorbind, când jucam Age of Empires, mă feream să construiesc castele - prea multă vânzoleală cu asediatorii. Și n-ai spațiu de manevră.
Reports on private dreams are coming from all the angles of the empire. Dreams are important because they are The Power. Kafkaesque bureaucratic machiReports on private dreams are coming from all the angles of the empire. Dreams are important because they are The Power. Kafkaesque bureaucratic machinery is put in place to analyze, categorize and interpret the dreams. Yet one nation (which happens to be Albanian) stops dreaming… Well, I think what makes the dreams so powerful is their freedom. The wondering mind, the floating images, the free flow of association is really the game hunted by the ruling stock. Not to dream is the refusal to choose in a world deprived of choice, a desires denial of freedom and… a crime bigger than any plotting dream....more
I think Kadare is a great master of describing the totalitarianism, although I detected some sort of fascination with the matter in a way one can be fI think Kadare is a great master of describing the totalitarianism, although I detected some sort of fascination with the matter in a way one can be fascinated by the might of the enemy. But isn’t knowledge of its qualities the road to freedom?...more
Maybe it's the next big thing after Kafka's Castle. Maybe. I didn't figure this out for sure. But it teaches a great deal about life... in an environmMaybe it's the next big thing after Kafka's Castle. Maybe. I didn't figure this out for sure. But it teaches a great deal about life... in an environment filled with death. And the most human character is a deserter. The general is a person who is almost there making the change. Alas! Great stuff....more