Sorin Hadârcă's Reviews > Călărețul cu șoim

Curios cum Kadare se specializează pe enigmele marginale, dorințele nedeslușite, patimile mici. Proza lui nu e nici cerebrală, dar nici nu plesnește de emoții tari. Dragoste, ură, trădare, suferință, fericire - sunt cuvinte dintr-un registru scris cu majuscule, prea țipătoare ca să se deslușească adevărul. Registrul lui Kadare e un dialog dintr-o cafenea.

Toate cele patru nuvele evocă Albania socialistă. Nici vorbă de nostalgie, dar nici să se dea drept mare disident. Întâmplător, se trăia și pe acele timpuri. Existau chiar și bucurii. Se poate zice că socialismul albanez avea chiar și un farmec discret. Când destinele se hotărau la ședințe de partid era mai lesne să renunți la planuri de viitor, nevoia de izbândă, recunoașterea generațiilor viitoare. Te-au trimis la o fabrică din provincie - și ce dacă?

În fiecare dintre cele patru nuvele există câte un secret. Ca un edem despre existența căruia îți dai seama doar atunci când pipăitul îți provoacă o durere neînțeleasă. Atingerea-i tentantă.