ENDOCRINOLOGIE
DIABETUL INSIPID
Diabetul insipid este o afectiune ce se caracterizeaza prin imposibilitatea
rinichilor de a concentra urina, determinand o poliurie (emisia unei cantitati mari de
urina diluata), insotita de o sete intensa (polidipsie)
Acest tip de diabet poate avea mai multe cauze, legate de functionarea
necorespunzatoare a rinichilor sau de absenta hormonului antidiuretic, al carui rol este
de a impiedica trecerea unei cantitati prea mari de lichide in vezica urinara.
Atunci cand hormonul antidiuretic lipseste complet sau nu este secretat in
circulatie vorbim de diabet insipid central.
Daca hormonul antidiuretic este present, dar nu actioneaza asupra tubului
collector, este vorba despre un diabet insipid nefrogenic.
In mod normal, rinichii au rolul de e elimina excesul de lichide din fluxul sangvin.
Aceste lichide in exces sunt depozitate in vezica urinara sub forma de urina. Atunci
cand cantitatea de lichide scade (prin transpiratie, de exemplu), rinichii produc mai
putina urina pentru a pastra lichidele in organism.
Cauzele diabetului insipid de tip central :
- o tumora a hipotalamusului (regiune centrala a creierului, situata sub hipofiza si avand
rolul de a regla o multitudine de senzatii fiziologice: foame, sete, dorinta sexuala, etc.)
- ablatia hipofizei (glanda situata la baza encefalului care controleaza activitatea
celorlalte glande din organism)
- tumora a hipofizei
- tuberculoza
- traumatism cranian
- meningita
- sindromul Sheehan (insuficienta a secretiei hormonale datorate unei reduceri a
circulatiei sangvine in momentul nasterii) - encefalita(inflamarea encefalului)
- sarcoidoza (boala care afecteaza in general plamanii si a carei cauza este
necunoscuta)
- probleme ale circulatiei sangvine la nivelul hipofizei
- metastaza unui cancer cranian
- craniofaringiom (tumora a regiunii hipofizei)
In unele cazuri, cauza diabetului insipid central nu este cunoscuta.
Cauzele diabetului insipid nefrogenic :
- congenitale
- potomanie (nevoie constanta de a bea cantitati mari de apa)
- pielonefrita (inflamatie renala)
- amiloza -depozite formate din proteine (amiloid) in mai multe regiuni ale corpului
- luarea unor medicamente: litiu, sau unele antibiotice
Simptome
- poliurie -emisia unei cantitati mari de urina (intre 5 si 8 litri) foarte diluata, care nu
contine zahar sau albumina
- pierdere a greutatii
- iritabilitate
- stare de slabiciune
- cefalee
- hipotermie -scadere a temperaturii
- hiponatremie -diminuare a nivelului de sodiu din plasma sangvina
- polidipsie -sete intensa datorata poliuriei
Diagnostic
Pentru stabilirea diagnosticului de diabet insipid sunt necesare anumite teste, deoarece
aceleasi semne si simptome pot fi provocate de mai multe afectiuni, printe care diabetul
zaharat. Dupa diagnosticare, medicul va determina tipul de diabet de care sufera
pacientul, pentru a-i putea prescrie tratamentul adecvat.
Testul de restrictie hidrica -este utilizat pentru depistarea cauzei diabetului insipid. In
conditiile suprimarii aportului de lichide cu doua sau trei ore inaintea efectuarii testului,
medicul va masura greutatea corporala, emisia de urina si compozitia acesteia. In unele
cazuri, medicul va masura si nivelul de hormon antidiuretic (ADH) din sange.
Analiza urinei (analiza caracterelor fizice si chimice a urinei). Emisia unei urine diluate
(continand o cantitate mare de apa si o concentratie de saruri si de produsi de
excretie scazuta) este un semn al diabetului insipid.
Imagistica prin rezonanta magnetica (IRM) este o procedura medicala neinvaziva care
poate fi utilizata pentru depistarea cauzelor diabetului insipid.
Antecedentele familiale sunt analizate atunci cand se suspecteaza o forma congenitala
de diabet insipid.
Tratament
Tratamentul depinde de tipul de diabetul insipid de care sufera pacientul.
Diabetul insipid central.
Deoarece cauza acestui tip de diabet este reprezentata de insuficienta de hormon
antidiuretic (ADH), tratamentul consta in general in administrarea unui hormon de
sinteza numit desmopresina pe cale orala, sub forma de injectii, sau pulverizari nazale.
Desmopresina trateaza poliuria, iar la majoritatea pacientilor este un medicament sigur
si eficient.
Daca afectiunea este cauzata de o anormalitate a hipofizei sau a hipotalamusului (o
tumora de exemplu), totusi medicul o va trata pe aceasta mai intai.
Tratamentul consta in aportul generos de apa, pentru a inlocui lichidele pierdute. Totusi
pacientii care iau desmopresina trebuie sa consume lichide doar atunci cand le este
sete. Aceasta deoarece desmopresina stopeaza excretia de apa in exces, iar rinichii
produc mai putina urina.
In cazurile usoare de diabet insipid central, aportul crescut de lichide este suficient.
Medicul poate recomanda o anumita cantitate (de obicei mai mult de 2,5 litri pe zi)
pentru a asigura o buna hidratare.
Diabetul insipid nefrogenic.
Tratamentul in cazul diabetului insipid nefrogenic consta in adoptarea unui regim
alimentar cu un nivel scazut de sare pentru a reduce emisia de urina. O cantitate
suficienta de apa este necesara pentru a evita deshidratarea.
Daca simptomele acestui tip de diabet sunt provocate de un tratament medicamentos,
se impune incetarea luarii medicamentului in cauza (doar cu recomandarea medicului!).
