Cea mai recentă

 Ca mamă responsabila ce încerc sa fiu, ca să nu las copchilul cu mintea odihnita 🤭, când prind puțin timp liber, fac activități cu ea.

Se dă un desen cu patru copii, tot atâtea obiecte și un labirint. Un băiețel din desen se linge la guriță, trebuie ajutat sa ajungă la înghețată. Ca să o ajut sa facă legătura, o întreb: "De ce crezi ca se linge băiețelul la guriță" / Ea: "are muci"

Case closed. The end. 😁

De-a coafatul

 Elenei ii place sa se joace "de-a Ani", adică de-a coafeza. Azi dimineață, ca am vrut, ca n-am vrut (mai mult n-am vrut 😁) , a trebuit să stau la pieptănat...

Spune la un moment dat: "uite.....ce e aici?" / răspunde tot ea: "...traseu...."

Adică "cărare" 😁

Declarație de dragoste

 "Tati, te iubesc ca pe ciocolată" :)))))) 

Situații

 🌺

"In mașină, vorbeam cu dl.Soț. Pe fundal o auzeam pe Elena care spunea neîncetat" bre, bre, bre.....bre, bre, bre"

M-am întors către ea si i-am spus, puțin mai răstit, să tacă, pentru ca am de vorbit cu tati si nu ma pot înțelege cu el. A tăcut, dar îi simțeam privirea. După ce am terminat conversația, m-am întors către ea, și i-am spus ceva, orice, numai sa o scot din muțenie (ma mustra conștiința ca nu i-am vorbit frumos, nu ar fi trebuit sa ridic tonul)

S-a uitat la mine și a continuat calmă: "bre, bre, bre și....bre, bre, bre"

🌺 

"Elena dormea, noi doi vorbeam in șoaptă, ca sa nu o trezim, despre programul de a doua zi. Îi spun lui tati: *mâine dimineață am programare la Ani*

In secunda următoare, Elena s-a ridicat in fund si aproape a strigat: *mă iei și pe mine la Ani? *

🌺 

A vrut sa se așeze pe scăunelul ei, dar a calculat greșit și a cazut pe lângă el. Din poziția in care eram, nu o mai vedeam. Puteam, doar, să intuiesc ca este întinsă pe podea. Nu s-a auzit nimic câteva secunde. Nu am reacționat nici eu. Ea tăcea, eu tăceam. Așteptam.... O aud la un moment dat: "mami, am găsit ceva sub pat!..... A, nu, e doar praf" 🥴

O zi la munte

Acum mulți ani, ne-am încăpățânat să mergem la Slănic Prahova, pentru bălăceala, deși la meteo au anunțat clar ploaie. Nu a fost o zi ratată, îmi amintesc ca am mers la Vălenii de Munte si am vizitat casa memoriala a lui Nicolae Iorga, dar na...când pleci cu gândul ca vei face plaja, dar ploua ca in poeziile lui Bacovia, e tare neplăcut. Vorbind despre asta cu o rudă care lucrează la I.N.M.H, mi-a spus ca pot sa sun la institut, la numărul de pe site, ceri cu meteorologul de serviciu, și ceri informații despre zona de interes. Am făcut așa de câteva ori și a fost perfect. 

Nu si de data asta 😃 Domnul soț a spus că nu are cum sa se topească zăpada, in mare a avut dreptate, zăpada mai era pe pârtie dar apoasă și murdară. 

Când am ajuns la Cheile Gradistei ploua cu găleata, cum se spune. Eu și Elena nici nu am coborât din mașină. Lui tati i s-a spus ca, din cauza vântului, ziua de schi e compromisă. 

Am hotărât ca nu rămânem peste noapte, dar pentru ca tot am ajuns până acolo, să vizităm Dino Parc, Cetatea Râșnov si Peștera Valea Cetății, toate într-un perimetru de câteva sute de metri. 

Elena iubește dinozaurii foarte tare! Nu ma întrebați de unde pasiunea asta, ca nu aș ști ce sa va răspund 😃 Vizita coincide cu tema săptămânii la gradi, dinozaurii. 

In timp ce eram la Dino, ne-au sunat de la pârtie, îngrijorați ca nu mai ajungem la programarea pentru lecția de schi... Nu mai ploua, si ne-au asigurat că ora se poate ține. 

 Eu deja îmi luasem gândul, chiar ma bucuram de schimbarea de program. Fără chef, eu, ne-am întors pe pârtie unde Elena și tati și-au văzut liniștiți de oră. 

Relația mea cu sporturile de iarnă este cam cea din imaginea de mai jos: sa privesc pe fereastră, de la căldură 😃 

Nu-i vorbă, nici tati nu e prea pasionat, dar pentru ca Elena e foarte sportivă, trebuie să practicam si noi anumite sporturi pentru ca nu o putem lăsa nesupravegheata. 

Deocamdată nu ma bag la schiat, însă patine si role îmi voi cumpăra. Cel puțin plimbările cu role abia le aștept! 

Cât timp s-a desfășurat ora de schi, cu dl Laurențiu, am sunat la I.N.M.H ca sa știm dacă e cazul sa rămânem si azi. Am hotărât ca mergem acasă. Am anulat rezervarea la pensiune si ne-am reîntors la Râșnov ca să continuam vizitele. 

Cetatea Râșnov nu se poate vizita până anul viitor in februarie. Ne-am plimbat puțin in curtea principala și am urcat in turnul principal. Primăria a obținut fonduri europene, iar cetatea este acum in renovări, modernizări (se va putea urca cu telecabina, așa cum se urcă și la Cetatea Devei) 

La peștera Valea Cetății se urcă câteva sute de metri, pe jos. E a două oară când mergem acolo, știam drumul, dar de data asta mi s-a părut greu. Eram îmbrăcați gros, afară era foarte cald pentru locație si data din calendar + oboseala acumulată, m-am văicărit tot drumul 😁 

Peștera este relativ nouă in circuitul turistic, in vremuri normale înauntru țin concerte instrumentiști ai Filarmonicii din Brașov. 

După terminarea turului, ghidul oprește luminile, iar vizitatorii rămân într-o beznă totală, probabil cam jumătate de minut. Este o experiență unică. 

Știam ca au acest obicei, dar diferența între prima vizita de acum 9 ani și ieri, a fost ca d-na ghid ne-a cerut acordul sa stingă luminile. 

Într-adevăr, dacă ești mai claustrofob, poate fi un moment foarte neplăcut. Eu m-am bucurat că Elena nu s-a speriat deloc, dar am ținut-o de mână si am vorbit cu ea. Am îndemnat-o să se concentreze pe sunetul pe care îl fac picăturile de apă.

Dacă la urcare m-am văicări, nici coborârea nu mi-a plăcut deloc. De fapt coborârile de pe munte mi se par mult mai neplăcute decât urările. Ce sa mai zic....sunt o autentică fată de oraș 😃

Azi este prima zi de gradi, după mult timp. Elena a fost foarte fericita de reîntoarcere, i-am explicat ca nu a dispărut coronavirusul, este mai puțin însă tot trebuie sa avem grijă, sa ne spălam des pe mâini, sa nu băgăm mâna in nas și/sau in gură. Inițial i-am spus ca nu mai mergem la grădinița sau in parc din cauza unui "prafuleț" care ne face rău la cap si la burtică. Dar de Crăciun a primit cartea "Conni învață despre Coronavirus", și am trecut la nivelul următor. Nu îl mai numim "prăfuleț",  înțelege fenomenul foarte bine și vorbim clar și îi spunem pe nume, coronavirus. Am făcut tot posibilul sa îi explic ce se întâmpla, fără să o isterizez sau sa o sperii. Nu mi s-ar fi părut normal sa ii ascund ceva din realitatea pe care o trăim, doar pentru ca e mică. Mai ales că treceam pe lângă parcuri închise, in care i-ar fi plăcut să intre sa se joace. Trebuia sa înțeleagă de ce sunt închise cu lacăt. 

Aseară ne-am culcat devreme, iar dimineața ea s-a trezit singură si m-a întrebat dacă e zi. 

Eu: "da, este dimineața. Asta ce înseamnă?" 

Ea: "ca mergem la grădinița!!" 

Când mai aveam de parcurs vreo 20 metri până la  poarta grădiniței mi-a spus ca nu e nevoie sa merg cu ea, se duce singură 😃 Am lăsat-o doar când mai aveam câțiva metri, ca să o pot supraveghea, sa am situația sub control.

O săptămână frumoasă va doresc!

Sănătate! 

Ce mai poți să faci la mall?

Să vizitezi un muzeu! Cine ar fi crezut așa ceva?! Da, e mult spus muzeu, eu l-aș fi numit altfel, dar sa nu ne pierdem in detalii inutile. Deși noi suntem amatori de muzee, despre Muzeul Simțurilor București, am aflat abia azi dimineață, deși el este in Romania cam din 2017-2018.

Elena s-a obișnuit cu drumurile, și cum mă întreabă invariabil, în fiecare seară "mâine, când ne trezim, unde mergem", și in fiecare dimineață "azi unde mergem" 🤭 Bineînțeles ca nu am stat pe gânduri și am pornit imediat într-acolo. 

Vizita nu durează mult, dar e o experiența frumoasă, pe care o vom repeta cât de des se va putea. 

Elenei i-a plăcut atât de mult încât ar mai fi făcut turul încă o dată. Am aflat, cu încântare, că organizează si aniversari. Mi se pare locul perfect pentru petreceri de copii, in sezonul rece. 

Zoologie ;))

 - Uite, acesta este un iepuraș....

- .....coconaș

- Nu, un iepuraș polar. Este alb. 

- .....iepuraș coconaș polar

                                         😁

Probleme de sezon

 "E rece zăpada asta, hai sa căutam alta" 🧐 😂 

Sursă foto: Pinterest 

Numa' probleme...

....A venit momentul sa schimbăm trotineta, creștem și, citez, "trotineta mică mi-a rămas mare" 😄 

Concluzie

 Elena, mângâidu-l pe Costică: "pisicile au coadă, fetițele și mămicile au fund" 😂 

Insectele astea!

Elena, scarpinandu-și o ciupitura de țânțar:

- Am purici... 

🤭

Bine ne-am regăsit!

Bine ne-am regăsit! Da, știu ca am ceva restanțe la rubrica "Jurnal din vremea pandemiei", promit sa revin. Serviciul soțului ne-a adus în București mai repede decât ne propusesem, apoi am tot așteptat sa se mai încălzească ca să mai mergem la țară. Îmi amintesc exact ca anul trecut era destul de rece și ploua mult, iar într-un alt iunie a fost atât de frig încât varul meu a făcut focul la sobă, însă au fost doar episoade izolate. Totuși atât de frig în luna mai, început de iunie, nu-mi amintesc sa fi fost în istoria recenta. 

Viața la țară nu are egal, o iubesc, dar eu văd, găsesc lucruri frumoase și în viața la oraș - nu vorbesc despre ele acum pentru ca nu ăsta e scopul postării. 

Ne plimbam mult cu trotineta, am fost în Gradina Botanica și, pentru ca de băltoace nu ducem lipsă, ne îmbrăcăm/încălțăm adecvat și sărim în toate baltoacele care ne ies în cale. Uneori se mai întâmplă mici accidente, cum ar fi împiedicatul și cazutul în bălți 😁

 În copilărie îmi plăcea foarte mult sa desenez, ma bucur enorm ca am ocazia și ca adult. Este o activitate care ma relaxează. Îmi place să mă joc cu culorile, să am grijă să nu depășesc linia de contur, sa admir din când în când ce minunăție se conturează. 

De curând am primit, eu și Elena, de la o bună prietena, câteva cărți și un set de culori. Creioanele sunt cele mai calitative pe care le-am întâlnit în ultima vreme. Cremoase, culori vii și foarte frumoase! 

Una din cărțile cărțile primite este "Motive tradiționale românești" - îmi plac atât de mult ca ma gândesc foarte serios sa le colorez cu mare simț de răspundere, adică sa mă informez temeinic despre culorile cele mai potrivite, și să le inramez, apoi le-aș putea face cadou cu diferite ocazii. 

Din fericite, multe dintre prietenele mele sunt în "nișa" pentru genul acesta de cadouri. 

Dar ce m-a făcut pe mine sa scriu azi pe blog este o "perlă" a Elenei. Sunt din ce în ce mai dese, și mi-e  teamă că dacă nu le notez, le voi uita. 

Am avut ceva treaba la calculator, iar Elena se tot învârtea pe lângă mine sa îi dau la cântecele. Eu o tot amânam "am puțină treabă, Elena", "așteaptă puțin", "imediat" etc etc

În momente de genul, încerc sa îmi păstrez calmul pentru că altă soluție nu exista. Insista în dorința ei fără sa obosească. Nu se enervează, nu ridica tonul, nu face tantrum. Doar își spune dorința, neîncetat, pe un ton liniar.... 

Dacă a văzut ca a epuizat toate îndemnurile din categoria "viau la cântecele", a încercat altceva. 

A pus mâna pe umărul meu și cu cel mai calm ton, mi-a spus: "hai, tu te superi pe mine și pleci de aici" 

Sper ca sunteți bine și ca vă bucurați de (semi)libertate! 

La mulți ani tuturor copiilor și copiiilor din voi!!! 

Zile senine dar apăsătoare

Văd că am eșuat lamentabil în dorința mea de a scrie mai des pe blog. La noi lucrurile au decurs într-un firesc, am reușit sa o înscriem pe Elena la grădiniță, nu a fost nimic ilegal (lumea se tot miră cum de am reușit sa o înscriem), pile sau șpăgi, pur și simplu am fost în audiență la DGASPC ca să o pot înscrie măcar la creșă, asta prin august, dar acolo mi-au promis ca ma ajuta cu înscrierea la grădiniță, pentru ca la creșă nu mai erau locuri. Propunerea ni s-a potrivit ca o mănușă, doar ca înscrierea a fost posibila doar după împlinirea vârstei de trei ani, adică în februarie. Tocmai când se acomodase și nu mai plângea, a venit peste noi molima și am rămas acasă. 

 Privind puțin în urma, a primit cel mai frumos cadou de ziua ei: zăpada!! E de înțeles ca am sistat orice era de făcut prin casa și ne-am petrecut zilele numai afara pentru ca am vrut sa ne bucuram de fiecare centimetru de zăpadă. 

 Am fost și la munte un week-end, ba chiar ne-am întors luni. Este minunat la munte duminica după amiază și luni. Liniște și calm, o așezare fireasca. 

 Minnie, cea mai iubită dintre jucăriile ei 🤭 Își drăgălaște chiar și rucsacul. Îl strânge în brate și îl pupa 🤭

 Păcălita sa mănânce miere, dar în cornet, convinsa fiind ca mănâncă înghețată. Sa vedem cât tine păcăleala! 

 Este foarte fotogenica, are un talent nativ de a poza. Într-o duminica după amiaza, mi-a plăcut foarte tare cum pică lumina și am organizat o ședință foto ad-hoc. Sunt câteva fotografii uluitoare. 

 Costică cu ale lui.. M

 Am avut și zile de stat acasă, din motive de tuse și muci, din fericire fără febră. 

 La biserica, alături de adolescenții care spun Crezul și Tatăl Nostru. 

 Joacă cu varul ei... 

 Mami colorează...

 In drum spre gradi, cu omiduta. Au voie cu o jucărie de acasă. 

 Și....închiși în case 😕 debandada, dezordine, plictiseala, o stare de iritare. Până ne repozitionam și învățăm sa trăim și cu aceste restricții. Nu avem încotro... 

 "Viau a maRe"... 🤦‍♀️

 "Hai, mami, tange-le" 😃

 Apoi pentru câteva zile ne-am retras la țară, o să tot facem naveta, cât s-o mai putea. 

În situația de față, cărți pentru inspirație. 

 Deși tensiunea este, plutește în aer, e mai ușor de suportat la țară pentru ca nu stam în casa, iar soarele ne face bine, ne mai dă o doză de optimism. 

 Am scos de la naftalină toate jucăriile (foarte multe primite de la copii mai mari) chiar dacă nu se joacă cu ele. Observ ca nu o atrag activitățile gospodărești, dar leagănul, trotineta și... 

...groapa cu nisip au mare succes în continuare. 

 Ne mai bucuram de câte un apus colorat.. 

 Plantam floricele... 

 Facem înghețată din plastilina. Atât de reala încât a vrut sa mănânce 😃

 Ne ocupam timpul cu activități agricole... 

Alții stau la adăpost 🤭

Din pseudo-izolarea noastră cam atât deocamdată. 

Sănătate multă!