răzleți

Romanian

Etymology

Probably from răz- +‎ lăți.

Verb

a răzleți (third-person singular present răzlețește, past participle răzlețit) 4th conj.

1. to separate or distance

Conjugation

    conjugation of răzleți (fourth conjugation, -esc- infix)

infinitive			a răzleți
gerund			răzlețind
past participle			răzlețit
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	răzlețesc	răzlețești	răzlețește	răzlețim	răzlețiți	răzlețesc
	imperfect	răzlețeam	răzlețeai	răzlețea	răzlețeam	răzlețeați	răzlețeau
	simple perfect	răzleții	răzlețiși	răzleți	răzlețirăm	răzlețirăți	răzlețiră
	pluperfect	răzlețisem	răzlețiseși	răzlețise	răzlețiserăm	răzlețiserăți	răzlețiseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să răzlețesc	să răzlețești	să răzlețească	să răzlețim	să răzlețiți	să răzlețească
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		răzlețește			răzlețiți
	negative		nu răzleți			nu răzlețiți

Synonyms

• (a se) separa, despărți, izola, diviza, risipi

Derived terms

• răzleț