- Deşteaptă-te, române, din somnul cel de moarte,
- În care te-adânciră barbarii de tirani
- Acum ori niciodată croieşte-ţi altă soartă,
- La care să se-nchine şi cruzii tăi duşmani.
- Acum ori niciodată să dăm dovezi în lume
- Că-n aste mâni mai curge un sânge de roman,
- Şi că-n a noastre piepturi păstrăm cu fală-un nume
- Triumfător în lupte, un nume de Traian.
- Înalţă-ţi lata frunte şi caută-n giur de tine,
- Cum stau ca brazi în munte voinici sute de mii;
- Un glas ei mai aşteaptă şi sar ca lupi în stâne,
- Bătrâni, bărbaţi, juni, tineri, din munţi şi din câmpii.
- Priviţi, măreţe umbre, Mihai, Ştefan, Corvine,
- Româna naţiune, ai voştri strănepoţi,
- Cu braţele armate, cu focul vostru-n vine,
- "Viaţa-n libertate ori moarte" strigă toţi.
- Pre voi vă nimiciră a pizmei răutate
- Şi oarba neunire la Milcov şi Carpaţi
- Dar noi, pătrunşi la suflet de sfânta libertate,
- Jurăm că vom da mâna, să fim pururea fraţi.
- O mamă văduvită de la Mihai cel Mare
- Pretinde de la fii-şi azi mână d-ajutori,
- Şi blastămă cu lacrămi în ochi pe orişicare,
- În astfel de pericul s-ar face vânzători.
- De fulgere să piară, de trăsnet şi pucioasă,
- Oricare s-ar retrage din gloriosul loc,
- Când patria sau mama, cu inima duioasă,
- Va cere ca să trecem prin sabie şi foc.
- N-ajunge iataganul barbarei semilune,
- A cărui plăgi fatale şi azi le mai simţim;
- Acum se vâră cnuta în vetrele străbune,
- Dar martor ne e Domnul că vii nu o primim.
- N-ajunge despotismul cu-ntreaga lui orbie,
- Al cărui jug de seculi ca vitele-l purtăm;
- Acum se-ncearcă cruzii, cu oarba lor trufie,
- Să ne răpească limba, dar morţi numai o dăm.
- Români din patru unghiuri, acum ori niciodată
- Uniţi-vă în cuget, uniţi-vă-n simţiri.
- Strigaţi în lumea largă că Dunărea-i furată
- Prin intrigă şi silă, viclene uneltiri.
- Preoţi, cu crucea-n frunte căci oastea e creştină,
- Deviza-i libertate şi scopul ei preasfânt.
- Murim mai bine-n luptă, cu glorie deplină,
- Decât să fim sclavi iarăşi în vechiul nost'pământ.
|
- Espértate, romanés, do soño da morte,
- No que te sumiron os bárbaros tiranos
- Agora ou nunca, fórxate outro destino,
- Ante o cal se inclinen até os teus crueis inimigos.
- Agora ou nunca demos probas ao mundo
- De que por estas mans aínda corre unha sangue de romanés,
- E de que no noso corazón gardamos con orgullo
- Un nome que triunfa na loita, o nome de Traxano.
- Ergue a ancha fronte e procura arredor de ti,
- Como están como os piñeiros na montaña valente centos mil;
- Unha voz elos agardan e saltan como os lobos no curro,
- Vellos, homes, solteiros, mozos, das montañas e das chairas.
- Mirade, gloriosas sombras de Mihai, Stefan e Corvino
- Á nación romanesa, pois é a vosa descendente,
- Cos brazos armados, con voso lume nas veas,
- Vida en liberdade ou morte! berran todos.
- A vos os esnaquizaron a malicia da envexa
- E a cega desunión á Milcov e aos Cárpatos
- Mais nos, conmovidos ao espírito da sagrada liberdade,
- Xuramos que imos dar a man, para ser sempre irmáns.
- Unha nai viúva dende Miguel o Grande
- Pretende dos fillos até hoxe man de axuda,
- E maldí con bagoas nos ollos a calquera,
- Que ante un perigo tan grande se convertería en traidor.
- De lóstregos que morra, de lóstregos e xofre,
- Calquera se retirará do glorioso lugar,
- Cando a patria ou a nai, co corazón tenro,
- Pedirá que pasemos por espada e lume.
- Non bastaba o iatagán da bárbara semilúa,
- Da cal as chagas desastrosas até hoxe lles sentimos;
- Agora métese o forte nos fogares devanceiros,
- Mais testemuña é o Señor que vivos non o recibimos.
- Non chega o despotismo con toda a súa cegueira,
- Do cal o xugo de séculos, como as bestias o levamos;
- Agora tentan os crueis, coa súa cega soberbia,
- Que nos rouben a lingua, mais só mortos a damos.
- Romaneses de cuatro recunchos, agora ou nunca
- Unídevos no pensamento, unídevos nos sentidos.
- Gritade en todo o mundo que o Danubio foi roubado
- Por intriga e repungnancia, astutos tramas.
- Papas coa cruz diante, pois o exército es cristián.
- O lema é liberdade e o seu propósito é sagrado.
- Morremos mellor na loita, cheos de gloria,
- Que ser de novo escravos na nosa vella terra!
|