Poate că n-ar fi trebuit să scriu nicio vorbă, să-ți spun doar că, indiferent ce treburi ai, MERITĂ să te abați din ritmul tău trepidant și să asculți.
Când mă gândesc la un popor, dau fuga să aflu câteva proverbe .
Știi ce spun japonezii?
Oceanul nu disprețuiește nici cele mai mici râuri.
Și mai spun că
Zăpada nu rupe niciodată ramurile salciei.
Ne-au convins .
Tsunami i-a lovit , înecându-le casele, munca, inteligența, creația .
Nu și speranțele.
Nici încrederea.
Nicidecum UNITATEA.
Nici încrederea.
Nicidecum UNITATEA.
Japonezii îl iubesc pe Beethoven!
Dirijorul Yutaka Sado a adunat sub bagheta lui o lume cu vârste, educație, ocupații dintre cele mai diferite.
O replică sfântă în fața dezastrelor.
Când a compus Simfonia a IX-a, Beethoven era complet surd.
Ce ironie groaznică a sorții- să creezi bucurie și să n-o auzi.
A dăruit-o omenirii.
Cu trei ani înainte de moarte, la 7 mai 1824, când a avut loc prima audiție a Simfoniei a IX-a, în sală au fost cinci salve de aplauze- pentru familia imperială erau doar trei.
Lumea era în extaz, oamenii plângeau.
Lumea era în extaz, oamenii plângeau.
Titanul privea către orchestră, nu auzea nimic.
O solistă l-a întors cu fața către sală.
O solistă l-a întors cu fața către sală.
Și-a trăit gloria, fără s-o audă.
(știați că prima dintre iubirile lui a fost timișoreanca Jeanette d, Honrath?)
(știați că prima dintre iubirile lui a fost timișoreanca Jeanette d, Honrath?)
Un savant japonez,Yokimura Nakamatsa, cu peste 200 de invenții, ascultă Simfonia a IX-a, înainte de a începe un proiect- activează partea dreaptă a creierului- cea subiectivă, metaforică, apoi o folosește pe cea stângă-obiectivă, concentrată către detalii inginerești.
Friedrich Schiller, Ludwig van Beethoven, Yataka Sado și 100000 de japonezi, în cel mai frumos mesaj pentru un mâine însorit!