învață de la păsări!

să fii mereu în zbor/învață de la toate că totu-i trecător"//
Ai recunoscut versurile, sunt convinsă.
 La începutul fiecărui an școlar, Doamna învățătoare scria textul, caligrafic și mare,să se vadă până în ultima bancă. În prima zi de școală, îl agăța la vedere, în spațiul din spatele catedrei.

 Învață de la toate!

În luminatorul dintre cele două scări ale blocului, două rândunele, or fi soți, or fi surori, și-au construit, cu migală, înfruntând ploile, un cuib. A venit vecinul cel rău și le-a distrus căsuța.Nu s-au lăsat. Au luat-o de la capăt,au adunat, au lipit, iar au plecat, iar au venit.. și cuibul a fost gata.

 Ca și cum ar fi simțit că  dușmanul le urmărește, și-au zidit  căsuța sus de tot, sub grinda acoperișului.
A făcut el cum a făcut, nu-mi dau seama când, poate noaptea, și a umplut cuibușorul cu hârtii.
Întoarse acasă, păsărelele au găsit căsuța încuiată.
S-au învârtit în jur de mai multe ori, ce țipete! câtă dispere!  ce revoltă! în graiul lor fără cuvinte, poate chiar plângeau…

Dintr-odată, s-au oprit. În același timp. Au dat câteva ture pe la toate balconașele luminatorului și au plecat.
Două zile au muncit. Fără odihnă.
Noul cuib pare mai încăpător, parcă și mai bine clădit. Un etaj mai jos.
Pleacă pe rând după hrană.
Au înțeles că este periculos să-și lase căsuța  singură.
Omul le-a predat, în felul lui , mereu agresiv, lecția de supraviețuire.
Când se întâlnesc, este mare veselie.

Concert în toată regula!

 Nu reușesc să le fac o poză, ma bucur  să le ascult cu fereastra bucătăriei larg deschisă. 
Ele știu.