Se afișează postările cu eticheta credinta. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta credinta. Afișați toate postările

vineri, 25 aprilie 2014

din Saptamana Luminata,

 ( care a inceput in seara Invierii!)
motto: 
~Traiesc intr-o lume in care lucrurile se naruie, inimile se schimba, iar timpul trece fara incetare.~ 
Haruki Murakami, scriitor japonez

* Cine a venit la biserica  inainte de miezul noptii a reusit sa prinda un loc  in sfantul lacas. 
Doamna de la intrare, care le stie si le rostuieste  pe toate, da indicatii: trei lumanari costa 3 lei ( dati liturghia  5 sau 10 lei, cat vreti, luati si o lista pentru nume), plus o boboroada ( in punguta de plastic), tot un leu, adica  atat cat a costat lumanarea.
 Nu stii ce este boboroada?
   In cuptorul  din bucataria de vara, bunica mea cocea, inainte de Pasti, niste chifle bucalate, pufoase si  placute la gust! Le impartea vecinilor, rudelor, cunoscutilor, trecatorilor.
 Boboroada din punguta  de plastic are marimea unei perisoare.
 Si greutate, asa, cam de pietroi.
(  daca faci un mic efort, iti amintesti de  curcanul ispravnicului din comedia lui  Alecsandri, vandut ( ca plocon) de 57 de ori..difera pretul, dar si motivul.. cumpararii obiectului)
* In  poarta scolii, bunica, putintica la trup, basma  trasa pe frunte, isi asteapta nepotul- ditamai zdrahonul, cred ca este intr-a opta. 
Ea ii ia repede  ghiozdanul- un rucsac pe care sunt lipite tot felul de adrese.
 Merg unul langa celalalt- el, cu mainile in buzunare, ea, cu ghiozdanul in spinare.

*Trei persoane: ea , sigur~lucreaza afara~( iti dai seama ca se afla intr-o scurta vacanta )- neagra tuci- ginsi bej, ajurati, gata sa  crape, ghete inalte, par rosu.
Poseta  verde. ( praz)
Un pas, in spate,  fratele si cumnata, ( presupun) scosi la cumparaturi in cartier. ~Straina~ vorbeste tare, gesticuleaza, cei doi asculta spasiti, tarand o  sacosa pestrita de rafie.//
 Cand , un prieten a scris:
~Hristos a inviat!
Va urez sa credeti!~ 

 nu prea am inteles.

Incep sa ma lamuresc...

vineri, 24 ianuarie 2014

demnitatea crestina

 nu este a chipului omului in om, ci este demnitatea chipului lui DUMNEZEU in OM. 
Dan Puric,~Cine suntem~?
 Ca multi altii, eu si  unii dintre membrii familiei mele  calatorim cu avionul.
De fiecare data, langa emotiile si trairile personale, pun  cel mai curat gand  pentru cei  in mainile carora, pentru multe ore,  ne incredintam vietile.
Ei- adica intreg echipajul, si, in mod special AVIATORUL- iti dau siguranta.
Cand, dupa zbor, avionul revine pe pamant, pasagerii APLAUDA. Este gestul lor  de MULTUMIRE, fara cuvinte.
Bataia palmelor este OMAGIU, ADMIRATIE, este PRETUIREA  DEMNITATII UMANE.//
M-am gandit  cu mare tristete la ce mai ramane  din toate acestea, atunci cand un AVIATOR se stinge..
M-am gandit si am plans, nu doar cu lacrimi, vazand  in ce conditii a ajuns,  la poalele muntilor, rupt din celula lui  de captiv,  ceea ce a mai ramas din trupul neinsufletit al OMULUI  ADRIAN IOVAN...
De la sublim la ridicol  nu este decat un pas, spunea, candva, cineva.
De la VIATA la NEVIATA cat ramane?
Cine masoara pasii?//
Odihneasca-se in pace in imparatia cerurilor!!