Jurnal de eu

 Îmi este din ce în ce mai dificil să țin pasul cu blogul și treburile curente. Încep să mă întreb cum am reușit anul trecut să am doar câteva restanțe la capitolul postări zilnice, dar bănuiesc că un rol important l-a jucat domnișoara cea mare care mă ajuta mult cu lucrările în grădină în această perioadă. Anul acesta, cu trei examene importante pe care le are de dat, nu-mi mai permit s-o întrerup de la învățat să mă ajute pe mine. E de ajuns că o chem cu cărți, caiete, laptop, orice are nevoie ea să stea în cameră cu mine când lucrez ceva. Chiar și acum când scriu, stăm amândouă la masă, fiecare cu laptopul ei văzându-ne fiecare de temele proprii.

Dimineață luasem decizia să renunț la provocarea asta zilnică și totuși, în seara asta când am deschis laptopul parcă îmi părea rău de pozele făcute fix cu scopul de a posta în fiecare zi. Da, pozele încă le fac zilnic, dar seara uneori sunt prea obosită să mai deschid laptopul.

Pentru azi vrusesem să scriu un jurnal de grădină, dar „cuțulușii” cum îi alintăm noi, s-au aliniat așa frumos pe canapea lângă mine, de parcă strigau, gata, acum e rândul nostru să ne pozezi, noi suntem vedetele zilei de azi. Și m-am conformat. Nero se uită cu teamă să nu fie certat, știe că nu are voie pe canapea, dar nu s-a urcat singur, i-au dat voie fetele. Bella nu are asemena ifose. Dacă ea vrea, nu prea contează permisiunea. Dar măcar ascultă dacă e certată. Spre cinstea ei, azi nici nu a trebuit să-i spun să se dea jos, a cedat din proprie inițiativă. Adevărul e că la ce călduri au venit așa deodată, preferă răcoarea podelei. Deja și pe afară caută umbra și nu mai stau lipiți de noi când facem treabă.

Încă sunt multe de făcut prin curte, e o explozie de „de toate”, de la pomi înfloriți, flori, buruieni și răsaduri, ce trebuie îngrijite, plivite sau răsădite. Din păcate chiar nu am reușit să mă ocup de pomi, cu toată documentarea mea. Va trebui să-i las anul acesta așa cum sunt și să tai via până nu înmugurește și ea. Mai am de mutat flori, multe de la casa cea veche, și sunt flori de primăvară, lalele, narcise pe care dacă nu le scot acum, nu la mai găsesc mai târziu. 

În plus trebuie să încep curățenia de Paște. Cineva mi-a spus odată că trebuie pentru această curățenie trebuie să deretici prin toate dulapurile. Nu sunt genul, sincer. Nu mi-ar ajunge luna să iau toate la mână decât dacă aș face doar asta, dar o curățenie generală în stilul meu tot se face, cu spălat perdele, geamuri, doar covoarele le las pentru la vară.

Știe cineva cum să lungească ziua, s-o facă mai mare de 24 de ore. Sau cum să renunț la somn?

La mulți ani, pitic mai mic!

 Nici nu-mi amintesc când am început să le zicem fetelor „pitic”, dar probabil de prin perioada când cea mare avea o căciuliță de pitic și ne plimbam cu ea prin Poiana Brașov și i se mișca moțul căciulii în ritmul mersului. Încă am în cap acea imagine, a ei când mergea săltat în fața noastră, exact ca piticii din desene animate. Dar pe rând, au fost fie una,  fie celalată, numită pitic: „pitic mai mare” și „piticu mic”.

Azi a fost rândul piticului mic să împlinească o frumoasă vârstă. Dar pitic mic nu a dorit nici petrecere și nici invitați cu această ocazie, nu vrea nici bomboane pentru colegi mâine. Și pentru că nu puteam să lăsăm să treaca chiar așa ca o zi obișnuită, am decorat pentru ea. Găsisem la reducere mai demult o arcadă pentru baloane și a fost momentul perfect s-o inaugurez. Nu vreți să știți ce față am făcut când am desfăcut cutia și am văzut că nu are baloanele. Abia atunci am descoperit că nu era prevăzută să fie comercializată cu baloane. Dar a fost mai bine, că nu știu cine ar fi stat să umfle 250 de baloane câte suportă arcada.

În schimbul baloanelor, am apelat la alte decorațiuni din hârtie, decorațiuni realizate în tehnica fagurelui (honeycombe tehnique), decorațiuni cumpărate pe care le-am mai folosit și cu alte ocazii. Baloanele mici de pe arcadă, tot la o zi de nașterea a piticului au fost inaugurate.

După micul dejun și desfacerea cadourilor, ne-am îmbrăcat comod și am plecat spre ...o surpriză. Fetele au știut doar că va dura câteva ore și că trebuie să se îmbrace în blugi și tricou sau bluză cu mânecă scurtă. Ne-am îndreptat spre Mall Băneasa unde am reușit să ne rătăcim, destul de mult ca să întârziem la rezervarea făcută. Efectiv a trebuit să sun și să cer indicații că nu găseam pistele de bowling, mai precis MaxFun. Curios că fetele nu au înțeles unde mergem decât când am ajuns în fața pistelor de bowling.

Făcusem o rezervare pentru trei ore, dar efectiv după două jocuri de patru persoane, efectiv nu mai puteam să jucăm. Eu cel puțin am renunțat la al treilea joc și am lăsat fetele să joace în locul meu, dar ne-am distrat bine. Bine-nțeles că sotul a fost câștigător, el este obișnuit de la serviciu să manevreze utilaje grele ca acele bile de bowling.

După ce ne-am săturat de joc, aproape 2 ore, am mers să mâncăm, fiecare și-a comandat ceva de la fastfood-urile din mall, apoi fetele au servit câte un cornet de înghețată Haagen Dasz. Super bună această înghețată.

Înainte de plecare, am trecut și prin hipermarket, de unde am luat pește pentru cină și niște prăjituri. Am vrut ceva ca un tort în care să pot pune lumânările, parcă nu e ziua ei dacă nu suflă în lumânări. Dar tort nu am luat că domnișoara nu mânăncă absolut niciun fel de tort, eu și cea mare suntem la dietă și am primit permisiunea să mâncăm doar azi, iar soțul ar fi mâncat și el doar azi că apoi pleacă iar în delegație. În concluzie, sărbătorita a ales pentru noi două prăjituri cu frișcă și pentru ea o tartă cu fructe și gogoși.

Acum realizez că nici domnișoara cea mare nu a dorit petrecere la 14 ani. Și ea a fost tot în mall, dar la film cu două colege.

Zi de toamnă târzie

După zilele ploioase din ultima săptămână, azi a ieșit în sfârșit soarele, un soare cald ce te îmbia să ieși afară chiar dacă se simțea în aer miros de zăpadă. 

Am început si terminat ziua cu felicitări de la Provocarea lui Beccy. Am reușit să recuperez felicitarea din prima zi, litera A, la care nu făcusem nimic că eram în vacanță. Mi-am mai exersat mâna pe decupaje, chiar mi-era dor de o astfel de activitate și mă bucur că am găsit timpul pentru ea.

La micul dejun am fost vizitată de Porto, care e obișnuit să stea pe scaun lângă noi când mâncăm. De obicei așteaptă liniștit până primește ceva sau încearcă să stea la cineva în brațe. De data asta... pofta l-a făcut destul de neascultător. Ce să-i faci, nu-i nimic mai bun ca o măslină sărată.

La prânz am ieșit afară la soare, unde am descoperit primul covor de frunze de nuc din acest an. Am fost norocoasă într-un fel, anul acesta nu au căzut frunzele odată cu nucile, am putut să adunăm astfel nucile fără să pierdem timp cu strânsul frunzelor. Mi-amintesc că în anii trecuți, sâmbătă de sâmbătă ieșeam dimineața să strângem frunzele și nucile înainte să le mănânce câinii. Și pentru că a fost soare, am făcut puțin sport cu grebla.

După-amiază, ne-am retras în casă la căldură, cu tot cu patrupezi. Frigul l-a făcut mai tolerant și pe Porto, nu mai fuge așa mult de Scai. A fost o surpriză să-i vedem dormind așa aproape.

Spre seară am revenit la felicitări. De data aceasta niște quilling pentru litera Q - tema de azi a provocării felicitărilor.

Urmează aproape ultima saptămână de toamnă, o săptămână foarte aglomerată pentru mine. Schimbarea buletinului presupune mai multe actualizări de date pe la diverse ... în special la bănci. Numai de drumurile astea nu aveam eu timp acum. Am de organizat și un majorat, intrăm cumva pe ultima sută de metri și pregătirile se intensifică. Iar până atunci vreau să decorez și casa de sărbători. Chiar mi-aș dori să pot împodobi bradul încă de pe 1 decembrie. E posibil să nu mai am timp prea mult pe blog. Încerc să fac atât postarea zilnică, cât și felicitările, dar mai greu cu răspunsul la comentarii și cititul celorlalte bloguri. Încerc să țin pasul cu voi toate.

O săptămână ușoară tuturor!

Cea mai frumoasă perioadă a anului

Începem să auzim din ce în ce mai des aceste vorbe, mai ales în engleză ” It's the most wonderful time of the year” și nu știu de ce este asociată mereu cu perioada sărbătorilor de iarnă. Parcă e și un cântec nu, că undeva într-un colțișor al minții îmi sună ca un cântecel, dar nu am dispoziția să și caut acum.

Azi am primit un cadou surpriză, cu tematică de Crăciun, foarte drăguțe, printre care și un platou cu acestă expresie. Culmea e că pentru mine acum se simte ca și cum ar fi cea mai frumoasă perioadă a anului. Mai ales că bucuria noilor începuturi de care vorbeam ieri încă nu s-a diminuat, entuziasmul e și el la același nivel și deja se instalează nerăbdarea pentru tot ce înseamnă nou.

A fost și azi o zi plină, nu am reușit să termin nicio felicitare, doar am început-o pe cea de ieri, și pe cea de azi, deși, nu cred că mai stau în seara această să le termin. Totuși, m-am mai ocupat de oraganizare - adventul fotografic începe să prindă contur. Pot să vă spun de pe acum că va fi vorba doar de o mascotă și de poze ale ei în diverse situații/decoruri. 

Mi-am adus aminte că am văzut la Rux că împodobește bradul virtual. Nu știu cât de bine am înțeles tema, dar creierul meu iar a luat-o înaintea vremurilor și planifică ce să facă. Ar trebui să-i spună cineva s-o ia mai încet să aibă timp și corpul să-l ajungă din urmă și să execute ce cere el.

Sunt fericită că am reușit să mai rezolv un teanc de haine ce necesitau ac și ață. Nu prea îmi place să cârpesc, dar azi se pare că am avut spor. Încântarea mare vine mai ales că am reușit să resuscitez niște papuci de casă ce păreau irecuperabili. I-am îmbrăcat cu ceva material (nu am făcut poze pe parcurs - nici nu m-am gândit atunci la poze lucrând rapid cu speranța să-mi reușească). Dar și niște botoși de casă de material, ei au primit o talpă nouă, de la o pereche de papuci cum sunt cei de prin hoteluri. Pistolul cu silicon chiar a avut treabă azi, și nu pentru craft.

Mâine sper să mă ocup și de ceva craft, măcar felicitările să le fac și poate-poate ceva si pentru transformările creative.

O seară frumoasă tuturor, atât cât a mai rămas din ea!

Vineri seara... în sfârșit!

 Abia așteptam finalul săptămânii deși se anunță zile aglomerate și în weekend. Dar simt oboseala chiar și acum, după ce mi-am luat o pauză de relaxare și am amânat tot ce aveam pe agenda de lucru. Am lăsat deoparte chiar și provocarea felicitărilor, deși îmi pregătisem aproape toate materialele necesare și știu exact ce vreau să fac, într-o tehnică ce-mi place foarte mult. Dar voi recupera mâine cu forțe proaspete.

Aveam altceva în plan pentru postarea de azi, dar cum oboseala e prea mare, nu am cuvintele la mine să mă concentrez pe articolul inițial. Am schimbat iar macazul, a câta oară fac asta anul acesta? - am pierdut șirul de mult. Am ales pentru poza zilei ceva ce m-a impresionat mult când am fost în vacanță: rădăcinile unui copac crescut pe un sol stâncos. La prima vedere nu pare, s-a format în timp un strat de sol fertil, dar modul de creștere al rădăcinilor care parcă au căutat ceva de care să se prindă sugerând existența unui sol neprietenos. Mă impresionează mereu să văd astfel forța naturii, rezistența unor plante într-un mediu nu tocmai prietenos dezvoltării lor.

A fost o săptămână plină-plină, de momente frumoase, de aniversări, de vești bune și noi începuturi pe care abia le așteptam și pentru care sunt foarte recunoscătoare. Nu aș putea spune că nu am emoții pentru ceea ce urmează, dar privesc înainte cu optimism și speranță că totul se așează pe făgaș normal și vor urma numai lucruri bune.

Încep să mă gândesc de acum la următoarele momente importante din familie: acum realizez cât de mari sunt fetele - una va face majorat, cealaltă buletin. Și în spriritul organizării, de care vorbeam în postarea despre minimalism, încep să planific bullet journalul anului viitor, Adventul fotografic - când a trecut anul acesta? Și pentru că deja se apropie finalul anului, deja încep să caut teme pentru provocările creative de anul viitor.

Jurnal de grădină (14/23)

🌞Marți, 8 august, 

🌞De fapt și de drept jurnalul de grădină îl planificasem de scris pentru duminică, dar...am intrat într-o mică grevă personală și duminică nu am mai vrut să fac absolut nimic. Și am cam rămas blocată pe-acolo până azi. Măcar acum am început să recuperez cu scrisul, totuși cu televizorul pe fundal redând aceleași melodii vechi care îmi plac mult.

🌞Dimineață îmi propusesem să scriu jurnalul pentru postarea de azi, dar am aflat de Ziua internațională a pisicii, așa că poza zilei am dedicat-o felinelor mele. Dar pentru că am adunat poze multe și deja începe să nu se mai cunoască ceea ce am lucrat prin grădină, nu mai amân planul de a scrie azi fila asta de jurnal.

🌞 Când am revenit la final de iulie din concediu, bine-nțeles că totul părea pur si simplu „părăsit”. Am avut noroc cu mama care a putut să stea câteva zile la mine și ne-am putut ocupa de buruienile din grădină, începând cu solarul. Parcă niciodată nu a fost așa de curat.

 

🌞 Vorbind de buruieni, înainte de concediu curățasem toate rondurile de flori, mai ales cele de la trandafirii de dulceață, acolo unde Fifi își face culcuș. Acum e din nou fericit, are unde să se ascundă iar:

🌞 Tot cu mama am reușit să scot ceapa și usturoiul. Usturoi s-a făcut ceva ceva, dar ceapa... foarte prost a mers anul acesta. Și vecinii mei se vaită de acelați lucru. Am reușit împreună să însăilăm și o „pânză de păianjen” pe care să se urce castraveții. Parcă încep să fie și ei productivi.

🌞 Și-am descoperit și niște „ghiulele”, cum a denumit domnișoara cea mare pepenii proaspăt scoși din buruieni.

  

🌞 Am găsit trandafirii de dulceață înfloriți bine, aproape ca în primăvară. Am strâns petalele aproape zilnic și azi am mai terminat o porție de dulceață.

 

Și una de gem de mure ( nu am făcut poze cu borcanele încă).

Și presimt că mai urmează și alte dulcețuri, au început să se facă s mochinele:

🌞 Roșiile din grădină nu au scăpat de mană nici anul acesta. Foarte multe s-au uscat de parcă ar fi toamnă. Am început să le curăț de frunzele uscate și să le scot pe cele care nu mai pot fi recuperate. Aveam impresie că nu sunt prea multe roșii culese, dar azi am obținut aproape  10L de suc. L-am pus la fiert, dar nu e scăzut de ajuns momentan, urmează mâine să îl mai fierb.

🌞 Nu am pus mult busuioc anul acesta, dar mă bucur că a crescut bine. L-am cules și l-am pus la uscat în lădițe de carton. La fel și cu cimbrul.

🌞 Florilor la ghiveci pare să le meargă bine, deși bobocii de trandafir japonez nu prea mai ajung să înflorească. Se găsește fie un câine, fie o pisică să treacă pe-acolo și să le rupă .

🌞 Mă bucur în schimb de mușcate. în special cele de la mama care se dezvoltă minunat: 

Până data viitoare, spor în tot ce faceți!

Filă de jurnal (6)

 

La începutul anului, când am zis da provocării 365 de postări pe blog, am știut că nu voi putea posta zilnic ceva, dar cum sunt tentată să îmi testez limitele mereu, mi-am zis că voi adapta provocarea la a pune o poză pe zi. 

La vremea respectivă mă gândeam că va fi simplu de pe telefon să încarc o poză pe blog și să o postez. Dar apoi am început să semnez și să numerotez pozele, astfec că mi-am pus cumva singură bețe în roate și astfel trebuie să ajung tot la laptop pentru editarea pozei. Cu programul de editare de pe telefon nu pot face același lucru. 

Cu alte cuvinte am ajuns de unde am plecat, tot la laptop trebuie să ajung pentru postări. Primul hop l-am întâmplinat de Paște, luna trecută, vreo săptămână parcă, dar pe care l-am recuperat repede. Nu mă așteptam să mi se întâmple iar așa repede, dar s-a întâmplat.

Între alergătura cu Nero, zilnic la veterinar pentru tratarea rănii pe care și-a făcut-o singur, grădina și alte treburi neașteptate, efectiv într-o seară m-am întins pe canapea cu laptopul lângă mine să postez doar o poză, chiar nu mă simțeam în stare de mai mult atunci. Nu știu când s-a rupt filmul, m-am trezit după câteva ore nedumerită că ce caut eu la parter în toiul nopții. Era mult trecut de miezul nopții, am zis că recuperez repede a doua zi, dar iata-mă abia o săptămână mai târziu, încercând să recuperez tot ce am ratat. Culmea e că, în fiecare zi, îmi pregăteam pozele pe telefon și le trimiteam pe laptop să le editez, dar ... cred că aveam nevoie de o pauză de blog, dar acum că am revenit, voi posta și pozele respective la zilele pentru care le pregătisem.

Ce-am mai făcut între timp: 

Nero a terminat cu vizitele la veterinar, nu e încă complet vindecat, dar nu mai are nevoie de tratamentul injectabil și acum stă să-i curățăm noi zona afectată. Mă bucur să spun că nu mai este rană deschisă, nu mai face coji, dar nu i-a crescut încă părul și încă poartă conul mai mult preventiv, să nu cumva să se rănească iar scărpinându-se. Ne-am cam obișnuit acum cu el așa.

Porto e în continuare fornăit, dar nu pare să se chinuie să respire, ceea ce mă face să cred că e totuși un fel de alergie la polen. Nu-mi amintesc să nu fi fost primăvară în care să nu aibă o perioada de acest fel de fornăială. E la fel de răsfățat și mofturos, vrea în casă la masă cu domnișoara cea mare. În casă se aleragă cu Fifi peste tot, se iau la trântă, afară se ignoră reciproc. Au început, în schimb, să aducă fiecare câte o ofrandă. 

Bella începuse să se înevețe să rămână singură acasă, am observat că nu-l mai caută tot timpul pe Nero, nici când sunt amândoi în curte. După urmele de colți, cred că a încercat să-i dea conul jos, dar probabil s-a lămurit că nu se poate că alte urme nu au mai apărut.

Greva profesorilor, deși o susțin, mi-a afectat programul obișnuit, uneori am dus copilul degeaba la școală, alte ori a trebuit să-l duc mai târziu sau să-l iau mai devreme. Sper ca de mâine să fie mai organizați cu orele care se fac și care nu, că momentam simt că e doar un haos. Mâine avem ședința pe școală la cea mică să discutăm aspectele legate de grevă.

Grădina îmi ocupă aproape toate serile, iar când intru în casă seara de cele mai multe ori am fost mult prea obosită să mai deschid blogul. A mai venit și soțul pe acasă și am preferat să stau cu el. Dar despre grădină o să vorbesc mai mult zilele următoare, într-un jurnal de grădină.

Joi am crezut toată ziua că e miercuri și îmi tot pregăteam pozele pentru MFC. Nici măcar când am primit telefonul de la Suzana (mulțumesc mult draga mea), nu am realizat că miercurea a trecut. Acum mă distrez pe seama mea că deși acasă am făcut toate activitățile aferente zilei de joi, pentru blog în mintea mea era miercuri. Când am realizat adevărul, undeva le la 23.30 seara, pe un laptop care nu prea vrea să mai funcționeze bine (nici acum nu mă lasă să fac ce vreau eu, îmi arată notificări pe care nu le-am cerut peste pagina blogului - zici că și-a făcut cumva un update și s-au schimbat setările făcute de mine)... mi-am prelungit pauza de blog.

Și pentru că iar s-a făcut miezul nopții, închei aici, cu speranța că voi recupera repede tot ce am ratat în blogosferă.

PS: în poză, un alt cadou de la mama, un trandafir japonez care mi-a dăruit o minunată floare aproape imediat ce l-am adus acasă.

Filă de jurnal (5)

 🌺 Când? Vineri, 10 martie 2023

🌺 Obeserv  că n-am mai scris o filă de jurnal din noiembrie, dacă e să nu iau un calcul Jurnalul de advent din decembrie.  Nu-i tocmai o problemă, că n-am intenționat să o fac o rubrică săptămânală, dar a apărut pentru că uneori simt nevoia ei. 

🌺 Mă simt .... ca după un maraton, pentru că așa pare toată perioada asta de început de primăvară, cu Mărțișorul și Ziua Femeii când timpul mi-e ocupat de pregătirea micilor atenții pentru profesoare și pentru cei apropiați. Ieri ziceam că gata, am terminat, dar acum, în timp ce scriu am realizat că mai am o persoană cu care mă întâlnesc în week-end și care se așteaptă la ceva handmade, deci ... mai trebuie să fac ceva. Dar poate deseară sau mâine. 

🌺 Restanțe ... s-au adunat multe. Am reușit să mă țin de provocarea mea cu poza zilnică pe blog, dar n-am mai reușit să citesc și pe bloguri. Am încercat în fiecare seară, dar oboseala a tot avut câștig de cauză. Aseară am cedat în fața ei și la 10.30 eram deja în pat, ca să mă „lupt„ cu niște vise dubioase care aprope că m-au trezit din două în două ore. Iar acum nu simt că aș fi dormit.

🌺 Ar fi trebuit să fiu afară, în grădină la tăiat trandafiri și plantat floricele. E o zi frumoasă, cu soare, dar mie încă mi-e frig și simt că-mi dă târcoale o răceală ( iar - a nu știu a câta pe acest an)  așa că am amânat lucrările planificate. Floricelele, unele cumpărate, unele primite de 8 martie, stau bine într-o cădiță cu apă. 

🌺 Au început să înflorească brăndușele albe, doar trei momentan. Ieri dimineață abia erau deschise, dar la prânz deja erau o frumusețe. 

Abia aștept să văd tot rândul înflorit, dar și pe cele portocalii și albastre. Momentan se văd doar răsărite.

🌺 Am văzut la o doamnă iubitoare de flori multe ghivece cu brândușe înflorite. Am aflat că ea așa le păstrează, în ghivece mai mari ca să le știe locul și le scoate primăvara cât timp sunt în vegetație, apoi le depozitează într-un colț de grădină. Are și prin curte răsărite, dar mi-a spus că încep să se piardă. 

🌺 Am admirat și o albinuță harnică printre brândușe. E clar că vine primăvara.

 

🌺 Daruri. Nu pot să închei fără să vă arăt niște mărțișoare croșetate superbe primite de la o doamnă tare dragă mie. Mulțumesc mult, Camelia.

🌺 La final vă urez o zi frumoasă și spor în tot ce v-ați propus.

Filă de jurnal (4)

 👉Când?  Joi,  10 noiembrie, început de dimineață și completat așa, câte puțin pe parcursul zilei

👉 Stare ...indecisă. Mă lupt cu o perioadă de dureri de cap sporadice, dar destul de urâte. Bănuiesc că sunt legate de ochelari și de statul în fața ecranelor. Am încercat să limitez timpul petrecut în fața laptopului, motiv pentru care am și rămas în urmă cu postările din blogosferă. Promit să recuperez în cel mai scurt timp posibil.

👉 Vremea încă e frumoasă ziua, cel mai des sunt zile cu soare de care mă bucur și profit cât pot. Cu cât mai mult soare, cu atât mai mult merg panourile fotovoltaice. 

Nopțile sunt însă reci, chiar friguroase, iar centrala ne-a făcut o surpriză foarte neplăcută. Nu știu exact ce are sau nu are, dar nu mai funcționează cum ar trebui și două zile am stat fără căldură. Am încercat să compensez cu aerul condiționat pe caldură, dar ... Acum e soțul acasa și a reușit cumva să folosească apa caldă din boiler (trăiască fotovoltaicele) și să o facă să circule prin calorifere cu ajutorul pompei din centrală. De unde am tras eu concluzia ( sper că aia bună) că o parte din centrală totuși funcționează. Să sperăm că centrala nouă nu va mai întarzia mult până ajunge.

👉 Pe afară - am profitat în weekend de vremea frumoasă și am adunat frunzele de nuc, am îmbrăcat și smochinul pentru iarnă. Este primul an în care las suculentele afară. Momentan par să fie bine, au prins o culoare roșiatică ce dă impresia că înfloresc.

👉 Orice activitate de afară trebuie supervizată de patrupezii curții

👉 chiar și agățarea unui ornament. Mi l-am cumpărat în vacanță, vrăjită de efectul pe care îl face învărtindu-se în bătaia vântului.

👉 În grădină  nu se întâmplă foarte multe, deși mai e de lucru. Mai am de scos rădăcinoasele, dar timpul meu se împarte către alte activități, Am cules primele castane comestibile din castanul meu.  Sunt puține anul acesta, și nu știu cum se prepara. Cred că le voi păstra așa și la anul, dacă vor fi mai multe, voi căuta cum se fac

👉 Surprize plăcute de data asta, domnișoarele mi-au prgatit fiecare câte ceva cadou de ziua mea

un tort, a fost chiar delicios

și o cutie pentru accesoriile mele de craft

👉 Craft: a început să-mi placă din ce în ce mai mult lucrul cu sfoara, așa că experimentez diferite tipuri de sfoară și obiecte.

👉Îmi doresc... m-am oferit voluntar într-un proiect de la școală cu activități de Crăciun și îmi doresc foarte mult ca să îmi reușească ceea ce mi-am planificat. Nu am mai lucrat de foarte mult timp cu o clasă de elevi și am emoții.

👉Caut... idei de craft pentru copii, pentru proiectul de la școală, dar și pentru provocarea de advent de pe blog

👉Recunoștință Pe blogul ei, Corina vorbea de o sărbatoare a recunoștinței pe la noi și a început un jurnal al recunoștinței. Mi-a plăcut ideea ei, dar eu nu o să mai fac un alt jurna pentru asta, ci o pun rubrică în jurnalul meu. Am citit postările ei fix de ziua mea și mă gândeam că în primul și în primul rând îi sunt recunoscătoare mamei fără care nu aș mai fi fost azi. Apoi, le sunt recunoscătoare fetelor care mi-au dovedit anul acesta că au înțeles că nu sunt importante doar bunurile materiale, un cadou de suflet este mult mai valoros. Surpriza cu tortul și cutia făcute de ele le-am apreciat mai mult decât ceva ce ar fi putut cumpăra.  În plus, au început să ceara pentru Crăciun sau aniversările lor, lucruri făcute de mine. Chiar  am de ce să mă mândresc cu ele.

Fila de jurnal (3)

 💧 - joi, 13 octombrie, seara târziu

💧 - până acum nici nu am relizat că suntem în 13, oare de asta să-mi fi fost mie ziua fără spor?

💧- vremea se menține frumoasă, cu soare la prânz, dar secetoasă. Deși m-ar incomoda în planurile mele, cred că sunt neccesare niște ploi.

💧 - ieri am profitat de ziua vremea călduroasă și fără vân și am lucrat în grădină, am scos ardeii și vinetele, adunând ultima recoltă pe anul acesta. Ardeii iuți au fost cei mai productivi, i-am laăsat special să se înroșească și urmează să-i însir pe ață la uscat. Îmi place să fac ghirlande cu ei, ca la tărgurile de toamnă. Cred că anul acesta îi voi pune în bucătarie la uscat, ca decor și poate voi găsi și niște dovleci portocalii mai micuți. 

💧- ca de obicei, blănoșii năștri ne-au însoțit la treabă! 

💧 - îmi fac zilnic timp măcar câteva minute de goblenul cu pietricele. Nu am pre mult timp la dispoziție totuși și mi se pare că înaintez cam greu. Abia aștept să-l termin 

💧 - a trebuit să-i comand fetei niște manuale, așa că am profitat să-mi iau și mie ceva nou. Layla - Colleen Hoover, una din autoarele mele preferate. Am început s-o citesc, dar mă surprinde că nu mai citesc la fel de repede ca altă dată.  

💧 - e saptămâna din provocarea de octombrie dedicată ordinii, aranjez în fiecare zi câte ceva, dar la fel și aici nu merge la fel de repede pe cât mi-aș dori. Poate și pentru că pe de o parte strâng și pe alta scot. Avem un eveniment important în week-end, se mărită o verișoară și am început să ne verificăm ținutele alese. Plus că am descoperit că totuși ne trebuie câte două ținute, una pentru biserică, alta pentru la local. E timp prea mult intre cele două și .... de când e la modă să ai două ținute la nuntă? Mi-aduc aminte că doar nașa și soacrele se schimbau așa. 

💧 - mâine am programare la unghii și eu nu mă pot hotărî ce culoare să le fac. Îmi luasem o rochie verde și parcă nu mă încântă să fac unghiile în culoarea rochiei. Acum nu mai sunt sigură nici că iau rochia verde sau alta mov. Plus că varianta pentru biserică ar fi roșie. Probleme existențiale, nu glumă! 

💧- tot maine, pentru că e sărbătoare mi-am propus să termin proiectul cu boabe de cafea. Și am primit ca temă de la o prietenă să fac o structura ADN. Am găsit și tutorial cu paie de plastic așa cum mă gândisem să folosesc. 

Sincer, abia aștept să mă joc cu proiectele astea.

💧 - Să aveți o zi cu spor!

O zi atipică - jurnal (2)

 Zice bine Corina că rezolvi mai multe în zilele în care lași să vină totul de la sine, decât în zilele în care îți propui să faci multe, dovadă că ieri când nu mă așteptam am rezolvat chiar multe puncte de pe lista de treburi, în schimb azi, zi de weekend mult așteptată, zi programată în general pentru curățenie ...

Totul a început de noaptea trecută când la 2.30 mi-a pierit somnul, după numai 3 ore de somn. Măcar de m-aș fi culcat aseară mai devreme, aș fi înteles de ce, dar nu. Eu a trebuit să fac ochi în toiul nopții și să mă comport de parcă aș fi consumat câteva cafele. După ce m-am lămurit că nu mai e chip să adorm, m-am apucat de cusut niște pijamale, de răspuns la mailuri și de citit. Cartea aia recomandată de domnișoara mea, ”Fahrenheit 451” deși are scris mare, nu merge așa repede cum mă așteptam. Cred că e prima dată după zeci de ani în care trebuie să recitesc paragrafe dintr-un astfel de roman, ca să înteleg despre ce vorbește. Mult, mult prea ciutat, pentru un viitor relativ apropiat. De parca dintr-o dată evoluam tehnologic enorm de mult.

Cumva a trecut noaptea, că să mă apuce somnul fix înainte de ora la care trebuia să mă scol. Dacă n-aș fi avut niște întâlniri programate nici nu m-aș fi sinchisit, dar ... Dimineața a fost ok, am fost la o prietenă la un pahar de vorba, dar persoana care trebuia să vină la mine ... n-a mai dat niciun semn de viață. Si uite cum mi s-a stricat programul și probabil din cauza lipsei de somn, efectiv n-am reușit să schimb macazul și aproapte toată ziua m-am simțit cumva pierdută în spațiu.

Mi-am văzut și de treburile urgente, de făcut mâncare, spălat rufe, dar cam atât. Am încercat să mă odihnesc după amiază, chiar să dorm, dar pe măsură ce acumulam oboseală, cu atât mai greu îmi era să adorm. Am renunțat la orice încercare de a face pe gospodina responsabilă, mi-am amintit că am un goblen cu diamante început și m-am instalat confortabil la masă să lipesc pietricele

Între timp am organizat și ziua/seara de film cu fetele. Ne-am uitat la ”Big hero 6”. Facem ce facem și tot alegem desene animate, dar să recunoaștem unele sunt chiar superbe și fără să ai copii ți-e drag să le vezi. Apoi, un film italian, din categoria comedie, dar nu mi s-a părut ca ar fi, ”Jumping from higth places”, tratează cazul unei fete ce suferă de anxietate și încercările de a ieși din zona de confort. Nu tocmai spectaculos, dar educativ până la un punct.

Cât li se pregătește masa, pisicile mele trebuie să intre în casă, să te urmărească ele ce pregatești. De data asta au venit pe rând sa-mi inspecteze goblenul

În continuare, în fața noastră, Porto se preface că nu îl tolerează pe Fifi, nu stau împreună decât pentru ceva alergături prin grădină, 

dar totuși, dimineață i-am descoperit domind împreună în coșulețul pe care l-am făcut pentru ei