Grigore al II-lea Ghica
Grigore Ghica al II-lea | |
Domn al Moldovei Domn al Țării Românești | |
Portret de Theodor Aman | |
Date personale | |
---|---|
Născut | 1695[1] Constantinopol, Imperiul Otoman[1] |
Decedat | (57 de ani) București, Țara Românească[1] |
Părinți | Matthaios, Prince Ghika, 2.Reichsfürst[*][2] Roxandre Mavrocordatπ[*][2] |
Căsătorit cu | Zoe Manaina[*] |
Copii | Matei Ghica Scarlat Grigorie Ghica princess Roxandra Ghikaina, beizadi[*][2] |
Ocupație | Mare Dragoman[*] |
Apartenență nobiliară | |
Familie nobiliară | Dinastia Ghica |
Domn al Moldovei (1x) | |
Domnie | 5 octombrie 1726 – 16 aprilie 1733 |
Predecesor | Mihai Racoviță |
Succesor | Constantin Mavrocordat |
Domn al Țării Românești (1x) | |
Domnie | 16 aprilie 1733 – 27 noiembrie 1735 |
Predecesor | Constantin Mavrocordat |
Succesor | Constantin Mavrocordat |
Domn al Moldovei (2x) | |
Domnie | 27 noiembrie 1735 – 13 septembrie 1739 |
Predecesor | Mihai Racoviță |
Succesor | Ocupație rusă |
Domn al Moldovei (3x) | |
Domnie | 24 octombrie 1739 – 10 septembrie 1741 |
Predecesor | Ocupație rusă |
Succesor | Constantin Mavrocordat |
Domn al Moldovei (4x) | |
Domnie | mai 1747 – aprilie 1748 |
Predecesor | Ioan Mavrocordat |
Succesor | Constantin Mavrocordat |
Domn al Țării Românești (2x) | |
Domnie | aprilie 1748 – 3 septembrie 1752 |
Predecesor | Constantin Mavrocordat |
Succesor | Matei Ghica |
Modifică date / text |
Grigore al II-lea Ghica (n. 1695, Constantinopole – d. 3 septembrie 1752[3], București) a fost domn al Moldovei și al Țării Românești în epoca fanariotă.
Domnii
[modificare | modificare sursă]A fost nepotul lui Grigore I Ghica. Între 1717-1726 (sau 1727) a fost mare dragoman al Înaltei Porți.[4] A fost adus pe tronul Moldovei de Nicolae Mavrocordat, după destituirea lui Mihai Racoviță. A debutat printr-o domnie omenoasă, a scăzut birurile puse de predecesorul său, însă dregătoriile mari le-a acordat tot grecilor.
Partida boierilor nemulțumiți, în frunte cu Dimitrie Racoviță, a vrut să-l detroneze cu ajutorul tătarilor. Dar Ghica, ajutat de turci și munteni, îi respinge. Odată cu războiul ruso-turc, Moldova a fost ocupată de ruși, iar el a fost nevoit să părăsească tronul pentru scurt timp, septembrie - octombrie 1739. Cu toate intrigile împotriva lui Constantin Mavrocordat, și cu sumele vărsate la Constantinopol, a fost înlocuit cu acesta în 1741. Recâștigă tronul Moldovei după 6 ani de surghiun și intrigi, dar numai pentru un an: 1747 - 1748, după care răscumpără tronul Țării Românești. Cheltuielile mari cu recâștigarea și menținerea domniei, l-au făcut să mărească tot timpul sarcinile țării. A reparat mai multe mănăstiri și a zidit mănăstirile Frumoasa și Pantelimon (București) și a înființat tot acolo și un spital. A murit ca domnitor la 3 septembrie 1752 și este înmormântat la mănăstirea Pantelimon (București).
Domnie
[modificare | modificare sursă]Familia lui Grigore al II-lea Ghica
[modificare | modificare sursă]Grigore al II-lea Ghica a fost fiul lui Matei Ghica (cca.1664-1708) și a Roxandrei Ghica-Mavrocordat (1673-?). A fost fratele lui Alexandru Ghica (1698-1741). A fost căsătorit cu Zoe Ghica Vodă (?-1759) și au avut împreună opt copii, printre care Scarlat Ghica (1715-1766) și Matei Ghica (1728-1756).
Note
[modificare | modificare sursă]- ^ a b c (PDF) http://www.ghika.net/Branches/Gheorghe.pdf Lipsește sau este vid:
|title=
(ajutor) - ^ a b c Genealogics
- ^ Constantin C. Giurescu, Istoria românilor, vol. III, partea I, ediția a II-a, Fundația Regală pentru Literatură și Artă, București, 1944, p. 279
- ^ Epaminonda I. Stamatiade, Biografiile marilor dragomani (interpreți) greci din Imperiul Otoman
- ^ Constantin C. Giurescu, Istoria românilor, vol. III, partea I, ediția a II-a, Fundația Regală pentru Literatură și Artă, București, 1944, p. 231
- ^ Constantin C. Giurescu, Istoria românilor, vol. III, partea I, ediția a II-a, Fundația Regală pentru Literatură și Artă, București, 1944, p. 233
- ^ Constantin C. Giurescu, Istoria românilor, vol. III, partea I, ediția a II-a, Fundația Regală pentru Literatură și Artă, București, 1944, p. 233
- ^ Constantin C. Giurescu, Istoria românilor, vol. III, partea I, ediția a II-a, Fundația Regală pentru Literatură și Artă, București, 1944, p. 234
- ^ Constantin C. Giurescu, Istoria românilor, vol. III, partea I, ediția a II-a, Fundația Regală pentru Literatură și Artă, București, 1944, p. 234
- ^ Constantin C. Giurescu, Istoria românilor, vol. III, partea I, ediția a II-a, Fundația Regală pentru Literatură și Artă, București, 1944, p. 236
- ^ Constantin C. Giurescu, Istoria românilor, vol. III, partea I, ediția a II-a, Fundația Regală pentru Literatură și Artă, București, 1944, p. 236
- ^ Constantin C. Giurescu, Istoria românilor, vol. III, partea I, ediția a II-a, Fundația Regală pentru Literatură și Artă, București, 1944, p. 237
- ^ Constantin C. Giurescu, Istoria românilor, vol. III, partea I, ediția a II-a, Fundația Regală pentru Literatură și Artă, București, 1944, p. 263
- ^ Constantin C. Giurescu, Istoria românilor, vol. III, partea I, ediția a II-a, Fundația Regală pentru Literatură și Artă, București, 1944, p. 263
- ^ Constantin C. Giurescu, Istoria românilor, vol. III, partea I, ediția a II-a, Fundația Regală pentru Literatură și Artă, București, 1944, p. 279
- ^ Constantin C. Giurescu, Istoria românilor, vol. III, partea I, ediția a II-a, Fundația Regală pentru Literatură și Artă, București, 1944, p. 279
Lectură suplimentară
[modificare | modificare sursă]- (redactor șef) Corneliu Diaconovich: Enciclopedia română I-III., W. Kraft, București, 1898–1904
- Dimitrie Gusti: Enciclopedia României, Imprimeria Națională, București, 1938–1943
- (redactor șef) Athanase Joja: Dicționar enciclopedic român I-IV., Editura Politica, București, 1962–1966
- Rezachevici, Constantin: Cronologia a domnilor din Țara Românească și Moldova a. 1324 – 1881, Editura Enciclopedică, București, 2001 [1]
- Vasile Mărculeț – Alexandru V. Ștefănescu – Stănel Ion – Gherghina Boda – George Marcu – Mihai Chiriac – Elena Gabriela Maximciuc – Ioan Mărculeț – Stan Stoica: Dicționarul domnilor Țării Românești și ai Moldovei, Editura Meronia, București, 2009 [2]
- Radu Lungu: Domnitori si Principi ai Tărilor Române, Editura Paideia, București, 2010 [3]
Predecesor: Mihai Racoviță |
Domn al Moldovei 1726 – 1733 |
Succesor: Constantin Mavrocordat |
Predecesor: Mihai Racoviță |
Domn al Moldovei 1735 – 1739 |
Succesor: Ocupație rusă |
Predecesor: Ocupație rusă |
Domn al Moldovei 1739 – 1741 |
Succesor: Constantin Mavrocordat |
Predecesor: Ioan N. Mavrocordat |
Domn al Moldovei 1747 – 1748 |
Succesor: Constantin Mavrocordat |
Predecesor: Constantin Mavrocordat |
Domn al Țării Românești 1733 – 1735 |
Succesor: Constantin Mavrocordat |
Predecesor: Constantin Mavrocordat |
Domn al Țării Românești 1748 - 1752 |
Succesor: Matei Ghica |
|
|