Leon M. Negruzzi

Date personale
Leon M. Negruzzi

Născut	17 august 1899^[1] Wiener Neustadt, Austria Inferioară, Austro-Ungaria
Decedat	6 octombrie 1987 (88 de ani)^[1] Paris, Franța
Cetățenie	România
Ocupație	traducător poet prozator[*]
Limbi vorbite	limba română limba franceză
Activitate
Studii	Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iași
Limbi	limba franceză
Patronaj	Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iași
Modifică date / text

Leon M. Negruzzi (n. 17 august 1899, Wiener Neustadt, Austria Inferioară, Austro-Ungaria – d. 6 octombrie 1987, Paris, Franța) a fost un poet, prozator și traducător român.

Biografie

S-a născut în orașul austriac Wiener Neustadt, ca fiul al generalului român Mihail L. Negruzzi și al soției sale, Lucia (născută Miclescu).^[2] Provenea dintr-o familie românească veche, cu rădăcini adânci în cultura română: străbunicul său a fost Costache Negruzzi, iar unchiul său a fost Iacob Negruzzi.^[2] A absolvit în 1916 studiile secundare la Liceul Internat din Iași și apoi, după Primul Război Mondial, Facultatea de Drept a Universității din Iași.^[2]

S-a stabilit în Franța după 1925 și a lucrat la Éditions Albin Michel.^[2] După încheierea celui de-al Doilea Război Mondial și instaurarea unui regim comunist în țara sa natală, el a fost activ în informarea opiniei publice occidentale despre situația României sub ocupația sovietică.^[2] În februarie 1952 a prezentat un Mémorandum des refugiés roumains adressé a l’Organisation des Nations Unies la Adunarea Generală a Națiunilor Unite; documentul a fost semnat de mai mulți scriitori români, printre care Aron Cotruș, Mircea Eliade, Claudiu Isopescu și Eugen Lozovan.^[2]

Negruzzi a publicat relatări de călătorie, romane și poezii.^[2] Criticul Mircea Anghelescu îl considera un „prozator de spiță voltairiană și observator fără iluzii al umanității”.^[2] A tradus, de asemenea, romane românești în limba franceză,^[2] printre care Șatra de Zaharia Stancu (publicată la Paris în 1970 și reeditată în 1973).^[3]^[4] A murit la Paris.^[2]

Opera

Flâneries en U.S.A., Paris, 1930 (trad. în limba română de E. Konya, București, 1934);
Les Aventures extraordinaires de Rodolphe Durant, I. Gang, Paris, 1933; II. Le Politicien, Paris, 1934 (trad. în limba română de Ben Corlaciu și Dana Konya-Negruzzi, București, 1974);
Nimic (în colab. cu Mihail L. Negruzzi), versuri, Iași, [1943];
Le Tour du monde d’Hippolyte-Louis Dupont-Lafaisse, Paris, 1957;
Existence, [Paris], f.a.

Traduceri

Zaharia Stancu: La tribu (Șatra), Éditions Albin Michel, Paris, 1970; reeditată în 1973.

Note

^ ^a ^b Léon M. Negruzzi, Autoritatea BnF
^ ^a ^b ^c ^d ^e ^f ^g ^h ⁱ ^j Aurel Sasu, Dicționar biografic al literaturii române M-Z, vol. II, Ed. Paralela 45, București, 2004, p. 209. ISBN: 973-697-758-7
^ Ovidiu Ghidirmic, Zaharia Stancu sau interogația nesfîrșită, Editura Scrisul Românesc, Craiova, 1977, p. 237.
^ Geta Costache și Anca Podgoreanu (ed.), Scriitori români în limbi străine: ghid bibliografic de literatură română, vol. 2: I-Z, Biblioteca Centrală Universitară „Carol I”, București, 2014, pp. 348, 350.

[8919216224bc6f07c2af24aaef1cf045-1] Léon M. Negruzzi, Autoritatea BnF

[Sasu-2] ^ ^a ^b ^c ^d ^e ^f ^g ^h ⁱ ^j Aurel Sasu, Dicționar biografic al literaturii române M-Z, vol. II, Ed. Paralela 45, București, 2004, p. 209. ISBN: 973-697-758-7

[3] Ovidiu Ghidirmic, Zaharia Stancu sau interogația nesfîrșită, Editura Scrisul Românesc, Craiova, 1977, p. 237.

[4] Geta Costache și Anca Podgoreanu (ed.), Scriitori români în limbi străine: ghid bibliografic de literatură română, vol. 2: I-Z, Biblioteca Centrală Universitară „Carol I”, București, 2014, pp. 348, 350.

[1]

[2]

[3]

[4]