Leon M. Negruzzi
Leon M. Negruzzi | |
Date personale | |
---|---|
Născut | [1] Wiener Neustadt, Austria Inferioară, Austro-Ungaria |
Decedat | (88 de ani)[1] Paris, Franța |
Cetățenie | România |
Ocupație | traducător poet prozator[*] |
Limbi vorbite | limba română limba franceză |
Activitate | |
Studii | Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iași |
Limbi | limba franceză |
Patronaj | Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iași |
Modifică date / text |
Leon M. Negruzzi (n. , Wiener Neustadt, Austria Inferioară, Austro-Ungaria – d. , Paris, Franța) a fost un poet, prozator și traducător român.
Biografie
[modificare | modificare sursă]S-a născut în orașul austriac Wiener Neustadt, ca fiul al generalului român Mihail L. Negruzzi și al soției sale, Lucia (născută Miclescu).[2] Provenea dintr-o familie românească veche, cu rădăcini adânci în cultura română: străbunicul său a fost Costache Negruzzi, iar unchiul său a fost Iacob Negruzzi.[2] A absolvit în 1916 studiile secundare la Liceul Internat din Iași și apoi, după Primul Război Mondial, Facultatea de Drept a Universității din Iași.[2]
S-a stabilit în Franța după 1925 și a lucrat la Éditions Albin Michel.[2] După încheierea celui de-al Doilea Război Mondial și instaurarea unui regim comunist în țara sa natală, el a fost activ în informarea opiniei publice occidentale despre situația României sub ocupația sovietică.[2] În februarie 1952 a prezentat un Mémorandum des refugiés roumains adressé a l’Organisation des Nations Unies la Adunarea Generală a Națiunilor Unite; documentul a fost semnat de mai mulți scriitori români, printre care Aron Cotruș, Mircea Eliade, Claudiu Isopescu și Eugen Lozovan.[2]
Negruzzi a publicat relatări de călătorie, romane și poezii.[2] Criticul Mircea Anghelescu îl considera un „prozator de spiță voltairiană și observator fără iluzii al umanității”.[2] A tradus, de asemenea, romane românești în limba franceză,[2] printre care Șatra de Zaharia Stancu (publicată la Paris în 1970 și reeditată în 1973).[3][4] A murit la Paris.[2]
Opera
[modificare | modificare sursă]- Flâneries en U.S.A., Paris, 1930 (trad. în limba română de E. Konya, București, 1934);
- Les Aventures extraordinaires de Rodolphe Durant, I. Gang, Paris, 1933; II. Le Politicien, Paris, 1934 (trad. în limba română de Ben Corlaciu și Dana Konya-Negruzzi, București, 1974);
- Nimic (în colab. cu Mihail L. Negruzzi), versuri, Iași, [1943];
- Le Tour du monde d’Hippolyte-Louis Dupont-Lafaisse, Paris, 1957;
- Existence, [Paris], f.a.
Traduceri
[modificare | modificare sursă]- Zaharia Stancu: La tribu (Șatra), Éditions Albin Michel, Paris, 1970; reeditată în 1973.
Note
[modificare | modificare sursă]- ^ a b Léon M. Negruzzi, Autoritatea BnF
- ^ a b c d e f g h i j Aurel Sasu, Dicționar biografic al literaturii române M-Z, vol. II, Ed. Paralela 45, București, 2004, p. 209. ISBN: 973-697-758-7
- ^ Ovidiu Ghidirmic, Zaharia Stancu sau interogația nesfîrșită, Editura Scrisul Românesc, Craiova, 1977, p. 237.
- ^ Geta Costache și Anca Podgoreanu (ed.), Scriitori români în limbi străine: ghid bibliografic de literatură română, vol. 2: I-Z, Biblioteca Centrală Universitară „Carol I”, București, 2014, pp. 348, 350.