Cere scuze soţiei dacă vrei să trăiască mult! Pentru bărbaţi nu e valabilă stratagema, de unde trag concluzia că degeaba e bărbatul cocoş dacă n-o şi demonstrează.
Citesc că femeile pot orbi, la propriu, din cauza geloziei. E ştire veche pentru unii. Totuşi, sunt convins că ochiul învineţit se dezumflă în vreo 2 zile şi apoi ele pot vedea din nou.
Am aflat [în sfârşit!] cauza cutremurelor: femeile adultere. Mno bun, bănuiam eu ceva, de ce să nu fiu cinstit? Se cutremură carnea pe mine doar gândindu-mă la asta.
22.4.10
19.4.10
Gând nedezlânat
Micul prinţ povesteşte despre idei geniale, apărute în timp ce surfa prin blogosferă, dar uitate în momentul cel mai nepotrivit, adică cel în care a încercat să le aştearnă în cuvinte.
Mi s-a întâmplat şi mie de mai multe ori să am aceeaşi senzaţie. E discutabilă genialitatea ideilor, bineînţeles, dar atât timp cât nu mai ştiu despre ce e vorba, cine îmi poate contesta această calitate a lor?
Însă sâmbătă noaptea am păţit reversul. Într-o stare de semi-trezie mi-a venit o idee de gând dezlânat. Am început să râd de unul singur şi mi-am spus: Neapărat trebuie să-l reţin, e senzaţional! [de remarcat că sunt generos în aprecierea propriei persoane]. M-am mai trezit de vreo două ori în timpul nopţii şi de fiecare dată mi l-am amintit. Şi de fiecare dată am râs cu poftă, de unul singur. Ha ha ha, ce tare e! [băi, nostim mai sunt!].
Apoi a venit dimineaţa. Când m-am trezit, uitasem de acel gând. Nu-i nimic, mi l-am adus aminte mai târziu. Ei bine, să mor dacă pot să înţeleg de ce dracu' râdeam ca prostu' în toiul nopţii. N-are nici cap, nici coadă, n-are nici un fel de înţeles. Zero barat.
Încep să mă îndoiesc de genialitatea mea. Sunt varză. Ca să fiu în ton cu această constatare, m-am înverzit.
Mi s-a întâmplat şi mie de mai multe ori să am aceeaşi senzaţie. E discutabilă genialitatea ideilor, bineînţeles, dar atât timp cât nu mai ştiu despre ce e vorba, cine îmi poate contesta această calitate a lor?
Însă sâmbătă noaptea am păţit reversul. Într-o stare de semi-trezie mi-a venit o idee de gând dezlânat. Am început să râd de unul singur şi mi-am spus: Neapărat trebuie să-l reţin, e senzaţional! [de remarcat că sunt generos în aprecierea propriei persoane]. M-am mai trezit de vreo două ori în timpul nopţii şi de fiecare dată mi l-am amintit. Şi de fiecare dată am râs cu poftă, de unul singur. Ha ha ha, ce tare e! [băi, nostim mai sunt!].
Apoi a venit dimineaţa. Când m-am trezit, uitasem de acel gând. Nu-i nimic, mi l-am adus aminte mai târziu. Ei bine, să mor dacă pot să înţeleg de ce dracu' râdeam ca prostu' în toiul nopţii. N-are nici cap, nici coadă, n-are nici un fel de înţeles. Zero barat.
Încep să mă îndoiesc de genialitatea mea. Sunt varză. Ca să fiu în ton cu această constatare, m-am înverzit.
14.4.10
Gânduri dezlânate (9)
Eu simţeam prin toţi porii chimia care exista între noi. Ea rămăsese corigentă în timpul liceului la această materie, aşa că mi-a dat cu flit. Tot chimicale.
Îţi trebuie un strop de nebunie să stai în faţa ofiţerului de stare civilă care-ţi vorbeşte despre familie, celula de bază a societăţii. Celula, doooh!
Cel mai fain moment la o cununie e când popa zice că femeia trebuie să fie supusă bărbatului. Ambii miri mustăcesc. Doar unul are şi dreptate să o facă.
Îţi trebuie un strop de nebunie să stai în faţa ofiţerului de stare civilă care-ţi vorbeşte despre familie, celula de bază a societăţii. Celula, doooh!
Cel mai fain moment la o cununie e când popa zice că femeia trebuie să fie supusă bărbatului. Ambii miri mustăcesc. Doar unul are şi dreptate să o facă.
7.4.10
Prima întâlnire offline
Am mers decis să nu abordez subiectele tabu: politică, religie, sex. Discuţia despre politică poate deveni licenţioasă [băga-mi-aş etc.]. La cea despre religie ar trebui să fiu politician [vorbă multă fără să spun nimic]. Despre sex nu poate fi vorba [prea devreme, sunt un gentleman!]. Aşa că i-am vorbit despre fotbal:
"Ştii, aseară Messi a dat 4 goluri!"
Răspunsul ei m-a lăsat perplex:
"Me si rupe mie de fotbal. Mai bine zi: ce mesirie ai?".
M-a fermecat: 2 calambururi!
Oare mai urmează şi altele?
"Ştii, aseară Messi a dat 4 goluri!"
Răspunsul ei m-a lăsat perplex:
"Me si rupe mie de fotbal. Mai bine zi: ce mesirie ai?".
M-a fermecat: 2 calambururi!
Oare mai urmează şi altele?
6.4.10
Gânduri dezlânate (8)
Mi-e atât de lene să mă ridic din faţa computerului încât am intrat pe weather.com să văd dacă mai plouă afară sau nu. Zice că da, plouă.
Am visat gândaci. Mişunau printre picioarele mele, cu zecile. Mi-e teamă să povestesc, precis se va găsi cineva să-mi explice ce înseamnă.
Multă lume are nou rând de şunci după Paşte. Eu am învârtit atât la maioneza aia tăiată, încât mă pot lăuda cu o nouă grupă de muşchi.
Am visat gândaci. Mişunau printre picioarele mele, cu zecile. Mi-e teamă să povestesc, precis se va găsi cineva să-mi explice ce înseamnă.
Multă lume are nou rând de şunci după Paşte. Eu am învârtit atât la maioneza aia tăiată, încât mă pot lăuda cu o nouă grupă de muşchi.
1.4.10
Râd în emoticoane
Bărbat între două vârste, încerc să ţin pasul cu lumea modernă. Sunt cool, am conturi pe Haicinci, MyBook, facespace, tu-tub, red-tub. Îl prefer pe ultimul şi nu ascund asta. De ce aş face-o? Fii sincer! Aşa a spus Opra. Faţa mea e un emoticon perfect, mereu în schimbare. În fiecare seară fac grimase în faţa oglinzii. Trebuie să semăn cu gălbejiţii de pe mess! Hohotele mele de râs sună aşa: Mu-a-ha-ha. Neapărat cu Mu în faţă. Nu înţeleg de ce tinerii mei subalterni îmi spun pe la spate "Boule!".
31.3.10
Gânduri dezlânate (7)
Ce mă pot enerva spălătorii de parbrize din intersecţii! Le-am promis solemn să le dau bani numai şi numai atunci când vor accepta plata cu cardul.
Mă uit la Champions League şi-mi dau seama că echipele noastre merg acolo cu un singur obiectiv: să ia cei câţiva dolari oferiţi chiar şi la înfrângere.
A venit primăvara. La ceilalţi încolţeşte iarba şi cântă păsărelele. Noi nu vrem aşa ceva, trebuie să fim aparte: se înmulţesc gropile şi cântă manelele.
Mă uit la Champions League şi-mi dau seama că echipele noastre merg acolo cu un singur obiectiv: să ia cei câţiva dolari oferiţi chiar şi la înfrângere.
A venit primăvara. La ceilalţi încolţeşte iarba şi cântă păsărelele. Noi nu vrem aşa ceva, trebuie să fim aparte: se înmulţesc gropile şi cântă manelele.
29.3.10
Şi-a pus împreună cu noi miere în ceai - impresii
Aşadar, am fost şi eu la lansarea cărţii lui Călin Hera, "Îmi pun singur miere în ceai". E prima lansare de carte la care am participat, aşa că impresiile mele vor fi ale unui profan, iertat să fiu pentru asta.
M-am aşezat de la început în primele rânduri, pentru a nu pierde nici un moment din ceea ce se va întâmpla. Lansarea a început după obişnuitul sfert academic, însă lumea a continuat să vină şi ulterior, provocând uimirea poetului Ion Zubaşcu, care a declarat-o de foarte mare succes, având în vedere multiplele lansări la care participase, la care succes însemna participarea a 8-10 persoane. Aici noi fiind cel puţin 50!
Startul a fost dat de dl. Nicolae Tzone, poet şi editor la Editura Vinea, care s-a prezentat pe dumnealui (un pic prea detaliat), a vorbit despre carte şi despre poeziile preferate din carte, declarând-o drept cea mai frumoasă pe cea care dă titlul cărţii, pe care a şi lecturat-o.
Apoi a luat cuvântul dl. Ion Zubaşcu, poet. Îmbrăcat într-un pulover model anii '80, a vorbit mai întâi despre similarităţile celor de la masă, în opinia dumnealui toţi fiind foşti jurnalişti care au renunţat la jurnalism pentru scriitură, cu excepţia lui Călin, căruia i-a prevăzut un potenţial viitor asemănător.
A mărturisit că e puţin încurcat de faptul că nu poate face critică în faţa unei audienţe formate din familia lui Călin, provocându-mi amuzamentul, eu gândindu-mă că familia lui Călin e tare numeroasă dacă domnul critic spune asta. Pe de altă parte, involuntar, a reuşit să creeze o oareşce senzaţie de familiaritate în sală, senzaţie care nu m-a părăsit pe parcursul întregului eveniment.
A vorbit despre carte, pe care o citise (în întregime?) în acea dimineaţă, de pe net. A început cu titlul, afirmând necesară o anume singurătate pentru actul creaţiei. A vorbit mult despre poezia lui Călin, conform spuselor dumnealui putând face asta la nesfârşit, având în vedere faptul că are experienţă academică.
Printre comentariile critice (de bine, toate), a inserat momente de lectură. A declarat poeziile lui Călin muzicale, încadrându-le în curentul folk. Pentru exemplificare, a citit una, însă citind-o şi-a dat seama a greşit cu folkul şi la sfârşit a declarat-o bună pentru rock. A mai spus despre poezia lui Călin că e lirică, delicată, însă a recunoscut că nu poate să-l includă pe Călin în poeţii optzecişti, nouăzecişti sau douămiişti. Mi-a venit să-i spun că suntem în 2010, deci ar putea fi douămiizecist. La final a spus că poezia dumnealui preferată e "Rochia ta încă neîmbrăcată", dar nu a citit-o, nu am înţeles de ce.
După aceea a luat cuvântul dl. Mihai Gălăţanu, poet. Dumnealui s-a ridicat în picioare şi a început [aproximativ] aşa: "Vreau să vă spun că tot ce a spus domnul Zubaşcu e greşit!". Pe mine m-a pufnit râsul. Şi-a construit argumentaţia contrazicând aproape tot ceea ce spusese domnul Zubaşcu. A avut şi momente de lectură, pe care, trebuie să recunosc, le-am apreciat cel mai mult. Recita într-un mod din care se vedea că citise anterior acele poezii şi le cunoştea în amănunt, folosindu-se de pauze, de ritm alert, sau sacadat exact în momentele care îmi păreau şi mie potrivite. Ne-a povestit un pic despre istoricul volumului, despre alegerea titlului, care ar fi putut fi "Rolls Royce cu pisică", dar care până la urmă s-a decis a fi altul. La rândul lui, a fost apreciativ la adresa lui Călin, despre care a spus că e poet minimalist şi a afirmat că îţi poţi da seama de cum e omul Călin citindu-i poeziile, faţă de alţi poeţi care în scris se manifestă cu totul diferit de viaţa reală. La fel ca dl. Zubaşcu, în final ne-a spus că poezia preferată este "Rochia ta încă neîmbrăcată", pe care ne-a şi citit-o.
Domnul Tzone a ţinut să explice audienţei că înţepăturile între vorbitori sunt absolut normale în aceste cercuri şi ne-a asigurat că nimeni nu se supără, iar domnul Zubaşcu a confirmat.
După asta, a luat cuvântul Călin, timid şi extrem de emoţionat. Pentru a-şi face curaj ne-a povestit de momentele din copilărie când era pus de părinţi să spună poezii celor veniţi în vizită. A încercat să scape de lectură şi chiar de la început s-a scuzat pentru cum va citi: "Când le citesc în mintea mea, poeziile sună foarte bine. Când le citesc cu glas tare, însă, îmi dau seama că nu sună la fel de bine". Ne-a recitat câteva poezii, iar la un moment dat l-am auzit pe fiul lui, prezent în public: "Tata, pot să citesc şi eu o poezie?". A ieşit în faţă şi s-au înţeles asupra poeziei "Împărat neapărat", care a fost citită cu toată emoţia pe care o simte un copil în faţa unei audienţe numeroase. Deşi dintre ei doi, Călin era de vreo două ori mai emoţionat.
La sfârşit, Călin a invitat publicul la întrebări, iar o domnişoară din public a dorit să recite poezia "Pădure de mesteacăn". A recitat-o frumos, iar la sfârşit i-a spus lui Călin că este ca o pădure de mesteacăn. Recunosc că nu ştiu cine e. Dacă mă vizitezi, dragă recitatoare, te poţi deconspira?
Edit: am descoperit că era domnişoara Adele.
Am cumpărat 2 cărţi, am luat autograf pe una din ele, iar pe cealaltă o voi da în cadrul unui viitor concurs pe blog, cu tot cu autograf, pentru care i-am smuls lui Călin o semi-promisiune. Zic semi pentru că eu i-am spus lui Călin că o păstrez pentru un autograf ulterior, iar el a dat din cap că da, deşi tare mă îndoiesc că a auzit ce i-am spus :)
După asta am plecat, deşi în hol se serveau prăjiturele şi [probabil] ceai cu miere. Nu sunt extraordinar de priceput la conversaţiile de salon şi, în plus, renunţasem la o jumătate dintr-un eveniment care s-a suprapus sâmbătă cu lansarea cărţii lui Călin.
Ah, şi uitam să vă spun despre fata lui Călin, foarte năzdrăvană, care pe parcursul întregii lansări a fost argint viu. Am încercat să o fotografiez de vreo câteva ori, dar se mişca prea repede pentru lumina existentă în acea încăpere, aşa că toate fotografiile mi-au ieşit neclare. Cel mai tare m-am amuzat când, de vreo 2 sau 3 ori, ea stând în primul rând, se ridica în picioare şi, nemişcată, se uita fix la Călin pentru câteva secunde. Mama ei o aşeza pe scaun şi-i explica ceva la ureche. A şi ieşit de vreo 2 ori din sală, împreună cu una din bunici, cred. În opoziţie, fiul lui Călin a stat nemişcat şi extrem de serios pe toată perioada evenimentului. Fie că avea emoţii pentru că ştia că o să recite, fie aşa e firea lui, oricum mi s-au părut firi diferite ca soarele şi luna.
Cam asta a fost la lansarea cărţii lui Călin, oameni buni. Până data viitoare sper să-mi îmbunătăţesc stilul ;)
M-am aşezat de la început în primele rânduri, pentru a nu pierde nici un moment din ceea ce se va întâmpla. Lansarea a început după obişnuitul sfert academic, însă lumea a continuat să vină şi ulterior, provocând uimirea poetului Ion Zubaşcu, care a declarat-o de foarte mare succes, având în vedere multiplele lansări la care participase, la care succes însemna participarea a 8-10 persoane. Aici noi fiind cel puţin 50!
Startul a fost dat de dl. Nicolae Tzone, poet şi editor la Editura Vinea, care s-a prezentat pe dumnealui (un pic prea detaliat), a vorbit despre carte şi despre poeziile preferate din carte, declarând-o drept cea mai frumoasă pe cea care dă titlul cărţii, pe care a şi lecturat-o.
Apoi a luat cuvântul dl. Ion Zubaşcu, poet. Îmbrăcat într-un pulover model anii '80, a vorbit mai întâi despre similarităţile celor de la masă, în opinia dumnealui toţi fiind foşti jurnalişti care au renunţat la jurnalism pentru scriitură, cu excepţia lui Călin, căruia i-a prevăzut un potenţial viitor asemănător.
A mărturisit că e puţin încurcat de faptul că nu poate face critică în faţa unei audienţe formate din familia lui Călin, provocându-mi amuzamentul, eu gândindu-mă că familia lui Călin e tare numeroasă dacă domnul critic spune asta. Pe de altă parte, involuntar, a reuşit să creeze o oareşce senzaţie de familiaritate în sală, senzaţie care nu m-a părăsit pe parcursul întregului eveniment.
A vorbit despre carte, pe care o citise (în întregime?) în acea dimineaţă, de pe net. A început cu titlul, afirmând necesară o anume singurătate pentru actul creaţiei. A vorbit mult despre poezia lui Călin, conform spuselor dumnealui putând face asta la nesfârşit, având în vedere faptul că are experienţă academică.
Printre comentariile critice (de bine, toate), a inserat momente de lectură. A declarat poeziile lui Călin muzicale, încadrându-le în curentul folk. Pentru exemplificare, a citit una, însă citind-o şi-a dat seama a greşit cu folkul şi la sfârşit a declarat-o bună pentru rock. A mai spus despre poezia lui Călin că e lirică, delicată, însă a recunoscut că nu poate să-l includă pe Călin în poeţii optzecişti, nouăzecişti sau douămiişti. Mi-a venit să-i spun că suntem în 2010, deci ar putea fi douămiizecist. La final a spus că poezia dumnealui preferată e "Rochia ta încă neîmbrăcată", dar nu a citit-o, nu am înţeles de ce.
După aceea a luat cuvântul dl. Mihai Gălăţanu, poet. Dumnealui s-a ridicat în picioare şi a început [aproximativ] aşa: "Vreau să vă spun că tot ce a spus domnul Zubaşcu e greşit!". Pe mine m-a pufnit râsul. Şi-a construit argumentaţia contrazicând aproape tot ceea ce spusese domnul Zubaşcu. A avut şi momente de lectură, pe care, trebuie să recunosc, le-am apreciat cel mai mult. Recita într-un mod din care se vedea că citise anterior acele poezii şi le cunoştea în amănunt, folosindu-se de pauze, de ritm alert, sau sacadat exact în momentele care îmi păreau şi mie potrivite. Ne-a povestit un pic despre istoricul volumului, despre alegerea titlului, care ar fi putut fi "Rolls Royce cu pisică", dar care până la urmă s-a decis a fi altul. La rândul lui, a fost apreciativ la adresa lui Călin, despre care a spus că e poet minimalist şi a afirmat că îţi poţi da seama de cum e omul Călin citindu-i poeziile, faţă de alţi poeţi care în scris se manifestă cu totul diferit de viaţa reală. La fel ca dl. Zubaşcu, în final ne-a spus că poezia preferată este "Rochia ta încă neîmbrăcată", pe care ne-a şi citit-o.
Domnul Tzone a ţinut să explice audienţei că înţepăturile între vorbitori sunt absolut normale în aceste cercuri şi ne-a asigurat că nimeni nu se supără, iar domnul Zubaşcu a confirmat.
După asta, a luat cuvântul Călin, timid şi extrem de emoţionat. Pentru a-şi face curaj ne-a povestit de momentele din copilărie când era pus de părinţi să spună poezii celor veniţi în vizită. A încercat să scape de lectură şi chiar de la început s-a scuzat pentru cum va citi: "Când le citesc în mintea mea, poeziile sună foarte bine. Când le citesc cu glas tare, însă, îmi dau seama că nu sună la fel de bine". Ne-a recitat câteva poezii, iar la un moment dat l-am auzit pe fiul lui, prezent în public: "Tata, pot să citesc şi eu o poezie?". A ieşit în faţă şi s-au înţeles asupra poeziei "Împărat neapărat", care a fost citită cu toată emoţia pe care o simte un copil în faţa unei audienţe numeroase. Deşi dintre ei doi, Călin era de vreo două ori mai emoţionat.
La sfârşit, Călin a invitat publicul la întrebări, iar o domnişoară din public a dorit să recite poezia "Pădure de mesteacăn". A recitat-o frumos, iar la sfârşit i-a spus lui Călin că este ca o pădure de mesteacăn. Recunosc că nu ştiu cine e. Dacă mă vizitezi, dragă recitatoare, te poţi deconspira?
Edit: am descoperit că era domnişoara Adele.
Am cumpărat 2 cărţi, am luat autograf pe una din ele, iar pe cealaltă o voi da în cadrul unui viitor concurs pe blog, cu tot cu autograf, pentru care i-am smuls lui Călin o semi-promisiune. Zic semi pentru că eu i-am spus lui Călin că o păstrez pentru un autograf ulterior, iar el a dat din cap că da, deşi tare mă îndoiesc că a auzit ce i-am spus :)
După asta am plecat, deşi în hol se serveau prăjiturele şi [probabil] ceai cu miere. Nu sunt extraordinar de priceput la conversaţiile de salon şi, în plus, renunţasem la o jumătate dintr-un eveniment care s-a suprapus sâmbătă cu lansarea cărţii lui Călin.
Ah, şi uitam să vă spun despre fata lui Călin, foarte năzdrăvană, care pe parcursul întregii lansări a fost argint viu. Am încercat să o fotografiez de vreo câteva ori, dar se mişca prea repede pentru lumina existentă în acea încăpere, aşa că toate fotografiile mi-au ieşit neclare. Cel mai tare m-am amuzat când, de vreo 2 sau 3 ori, ea stând în primul rând, se ridica în picioare şi, nemişcată, se uita fix la Călin pentru câteva secunde. Mama ei o aşeza pe scaun şi-i explica ceva la ureche. A şi ieşit de vreo 2 ori din sală, împreună cu una din bunici, cred. În opoziţie, fiul lui Călin a stat nemişcat şi extrem de serios pe toată perioada evenimentului. Fie că avea emoţii pentru că ştia că o să recite, fie aşa e firea lui, oricum mi s-au părut firi diferite ca soarele şi luna.
Cam asta a fost la lansarea cărţii lui Călin, oameni buni. Până data viitoare sper să-mi îmbunătăţesc stilul ;)
27.3.10
26.3.10
Gânduri dezlânate (6)
De 2 săptămâni m-am hotărât să trăiesc sănătos! Beau minim 2 litri de apă pe zi! Astăzi am avut o criză groaznică, o pietricică la rinichi. Acum mi-e frică să mai beau apă.
N-am remarcat sarcina abia vizibilă a unei colege din alt departament?! Bineînţeles că s-au uitat complimentele făcute la orice schimbare minoră de look a colegelor mele.
S-au căsătorit şi după douăzeci şi cinci de ani petrecuţi împreună şi-au dat seama că au un singur lucru în comun: ea lucrează la papetărie, lui îi place să "pape" tărie.
N-am remarcat sarcina abia vizibilă a unei colege din alt departament?! Bineînţeles că s-au uitat complimentele făcute la orice schimbare minoră de look a colegelor mele.
S-au căsătorit şi după douăzeci şi cinci de ani petrecuţi împreună şi-au dat seama că au un singur lucru în comun: ea lucrează la papetărie, lui îi place să "pape" tărie.
25.3.10
Service în România. Minut cu minut
M-am reîntors la service-ul unde mi se făcuse revizia, din cauza unui comportament destul de ciudat al maşinii mele (un Megane diesel), care în ultima vreme a început să-mi dea rateuri la prima cheie de dimineaţă, calculatorul arătând o problemă de injecţie. De două ori mi s-a oprit motorul în trafic. Terifiant.
Vreme de o lună am sperat că era din cauza motorinei, am schimbat vreo 3 furnizori, punând numai dintr-aia scumpă. Apoi mi-a spus cineva că ar putea să fie filtrul de motorină, schimbat la revizie, dar posibil să fie prost (deşi am dat o căruţă de bani pe el).
Într-un final, după o discuţie telefonică ciudată cu un tip din acelaşi service (E posibil să fie motorina, zice el. Nu prea cred, zic eu. Bine, atunci e vina noastră! replică el, iritat), m-am programat pentru a doua zi la o vizită.
Iată cum a decurs, minut cu minut. Fac precizarea că timpii de aşteptare au fost destul de lungi, indulgent spus. Din această cauză eu mi-am căutat ceva mai bun de făcut, şi anume să scriu ce se întâmplă într-un service. Un punct de vedere al unui profan.
13:00 Sunt la recepţia service-ului, unde mă primeşte o domnişoară amabilă.
13:01 Îmi ia datele, talonul, cheia şi mergem la maşină; notează zgârieturile, kilometrajul şi faptul că e murdară (aşa e, recunosc, n-am reuşit să o duc la spălat anul ăsta, din cauza vremii mereu schimbătoare).
13:08 Mă invită să merg în sala de aşteptare, estimând o oră pentru verificare.
13:24 Mă uit pe hârtia pe care mi-a dat-o şi văd că a scris nu o oră, ci una şi jumătate (până la 14:30). Sunt calm. Merg afară, lângă maşină.
14:01 După 53 de minute în care absolut nimeni nu a dat vreun semn de interes faţă de maşina mea, vine în sfârşit mecanicul! Ia maşina şi o bagă în hală.
14:02 Mecanicul pleacă.
14:12 Mecanicul se întoarce, cu calculatorul la subraţ.
14:12 Mecanicul face testul pe calculator.
14:21 Cheamă un coleg, care, stând sprijinit de uşă, se uită curios la calculator.
14:23 Pleacă amândoi (habar n-am unde, mie nu-mi spun nimic).
14:29 Mecanicul se întoarce, tot cu un calculator după el. Porneşte maşina.
14:31 Predă calculatorul altcuiva şi apoi se duce să se sfătuiască cu un alt coleg.
14:33 Mecanicul pare un pic debusolat, dispare din peisaj. Atenţie, deja a trecut ora estimată. Sunt calm.
14:38 Mecanicul apare în peisaj, strigă după Lucian, pleacă după el, pare a-i explica ceva. Poziţia corpului este cumva vinovată, cu mâinile la spate, încrucişate şi frământându-le.
14:42 Lucian vine şi mă întreabă extrem de serios dacă am făcut vreo intervenţie la distribuţie. Îi spun că nu, ultima intervenţie s-a făcut în service-ul lor, la revizie. Pleacă.
14:44 Mecanicul îmi spune că se va uita şi la plăcuţele de frână (scârţâie deja, după numai 2 luni). Îmi spune că e posibil să fi ajuns la jumătate. La întrebarea mea dacă e posibil să se întâmple asta într-un interval de timp atât de scurt, întâi pare surprins, dar îmi confirmă [cu jumătate de gură] că este posibil. Pleacă.
14:50 Revine, cu tot cu Lucian, îi spune ceva, la care Lucian replică cu un glas ridicat: Dă-l afară! Dă-l afară! Habar n-am la ce face referire. La mine, oare?
14:57 Mecanicul îl dă afară - e o piesă, poate fi orice, ce ştiu eu? Mi-e teamă să întreb. Pleacă.
15:06 Revine precipitat, cu tot cu piesa în mână. Pleacă precipitat.
15:08 Un om scapă pe jos nişte bani - cam un milion, la ochi. Evaluez situaţia şi mă decid să strig după el. Îmi mulţumeşte, zice că tocmai se uita mirat în mână, unde ştia că îi avea şi se întreba unde dispăruseră.
15:16 Mecanicul revine şi, în sfârşit!, îmi spune care e problema. Mă prefac că înţeleg, deşi nivelul meu de înţelegere a mecanicii e mai puţin decât vag. Cel care îmi creează probleme e captorul care citeşte turaţia motorului. Nu-l au pe stoc, îl va curăţa chiar pe al meu şi îl va monta la loc. Posibil să se rezolve problema, dar e bine să îl schimb, zice. Dau din umeri.
15:24 Termină de montat la loc captorul. Vine cineva şi-l întreabă dacă mai are mult de lucru, iar el spune supărat că da. Sunt calm.
15:27 Urcă maşina pe rampă. Face o verificare vizuală, apoi una manuală, îmi spune de o bieletă de direcţie care ar trebui schimbată. Aha.
15:31 Coboară maşina de pe rampă
15:32 Verifică luminile, îmi spune că trebuie să schimbe un bec de poziţie. OK, schimbă-l!
15:33 Domnişoara de la recepţie vine să-mi explice din nou care e problema maşinii. Dacă vreau, pot comanda piesa respectivă. Nu vreau pentru moment. Sau o pot comanda mai târziu, prin telefon. Bine. Mecanicul pleacă să ia becul de poziţie.
15:50 Mecanicul se întoarce cu becul de poziţie.
15:53 Termină de montat becul.
15:54 Îmi spune că asta a cam fost tot. Îl întreb dacă pot merge să fac plata, îmi spune că nu încă, trebuie să îl şi verifice cineva. Pleacă.
15:57 Se întoarce şi-mi spune că pot merge să fac plata. Nu-l mai verifică nimeni.
16:01 Iau hârtiile de la domnişoara de la recepţie şi merg să plătesc. Costă doar 59 de lei?!
16:06 Plec.
Concluziile mele:
- A fost ieftin! Deşi mi s-a părut extrem de ciudat că nu m-au taxat pentru manoperă. Nici pentru demontat - montat captor, nici pentru schimbarea becului. Plus 2 ore pierdute prin preajma maşinii. Un mare semn de întrebare pentru mine. M-au taxat doar pentru testul pe calculator şi pentru bec.
- A fost bine că mi-au explicat din când în când ce se întâmplă, deşi au făcut-o un pic cam târziu.
- Mi-aş fi dorit şi nişte scuze pentru timpul de aşteptare dublu faţă de cel estimat.
- Incredibil cum se poate trage mâţa de coadă într-un service. Maxim-maxim 25-30 de minute ar fi durat totul dacă ar fi luat maşina la ora programată şi s-ar fi concentrat pe ce avea de făcut. Mă gândesc că peste tot se trage mâţa de coadă. Sunt calm.
Am plecat din service cu senzaţia cu care pleci uneori de la doctor: ţi-e rău, ai febră, îţi crapă capul de durere, dar îţi spune că eşti sănătos tun, eventual ia o aspirină!
Vreme de o lună am sperat că era din cauza motorinei, am schimbat vreo 3 furnizori, punând numai dintr-aia scumpă. Apoi mi-a spus cineva că ar putea să fie filtrul de motorină, schimbat la revizie, dar posibil să fie prost (deşi am dat o căruţă de bani pe el).
Într-un final, după o discuţie telefonică ciudată cu un tip din acelaşi service (E posibil să fie motorina, zice el. Nu prea cred, zic eu. Bine, atunci e vina noastră! replică el, iritat), m-am programat pentru a doua zi la o vizită.
Iată cum a decurs, minut cu minut. Fac precizarea că timpii de aşteptare au fost destul de lungi, indulgent spus. Din această cauză eu mi-am căutat ceva mai bun de făcut, şi anume să scriu ce se întâmplă într-un service. Un punct de vedere al unui profan.
13:00 Sunt la recepţia service-ului, unde mă primeşte o domnişoară amabilă.
13:01 Îmi ia datele, talonul, cheia şi mergem la maşină; notează zgârieturile, kilometrajul şi faptul că e murdară (aşa e, recunosc, n-am reuşit să o duc la spălat anul ăsta, din cauza vremii mereu schimbătoare).
13:08 Mă invită să merg în sala de aşteptare, estimând o oră pentru verificare.
13:24 Mă uit pe hârtia pe care mi-a dat-o şi văd că a scris nu o oră, ci una şi jumătate (până la 14:30). Sunt calm. Merg afară, lângă maşină.
14:01 După 53 de minute în care absolut nimeni nu a dat vreun semn de interes faţă de maşina mea, vine în sfârşit mecanicul! Ia maşina şi o bagă în hală.
14:02 Mecanicul pleacă.
14:12 Mecanicul se întoarce, cu calculatorul la subraţ.
14:12 Mecanicul face testul pe calculator.
14:21 Cheamă un coleg, care, stând sprijinit de uşă, se uită curios la calculator.
14:23 Pleacă amândoi (habar n-am unde, mie nu-mi spun nimic).
14:29 Mecanicul se întoarce, tot cu un calculator după el. Porneşte maşina.
14:31 Predă calculatorul altcuiva şi apoi se duce să se sfătuiască cu un alt coleg.
14:33 Mecanicul pare un pic debusolat, dispare din peisaj. Atenţie, deja a trecut ora estimată. Sunt calm.
14:38 Mecanicul apare în peisaj, strigă după Lucian, pleacă după el, pare a-i explica ceva. Poziţia corpului este cumva vinovată, cu mâinile la spate, încrucişate şi frământându-le.
14:42 Lucian vine şi mă întreabă extrem de serios dacă am făcut vreo intervenţie la distribuţie. Îi spun că nu, ultima intervenţie s-a făcut în service-ul lor, la revizie. Pleacă.
14:44 Mecanicul îmi spune că se va uita şi la plăcuţele de frână (scârţâie deja, după numai 2 luni). Îmi spune că e posibil să fi ajuns la jumătate. La întrebarea mea dacă e posibil să se întâmple asta într-un interval de timp atât de scurt, întâi pare surprins, dar îmi confirmă [cu jumătate de gură] că este posibil. Pleacă.
14:50 Revine, cu tot cu Lucian, îi spune ceva, la care Lucian replică cu un glas ridicat: Dă-l afară! Dă-l afară! Habar n-am la ce face referire. La mine, oare?
14:57 Mecanicul îl dă afară - e o piesă, poate fi orice, ce ştiu eu? Mi-e teamă să întreb. Pleacă.
15:06 Revine precipitat, cu tot cu piesa în mână. Pleacă precipitat.
15:08 Un om scapă pe jos nişte bani - cam un milion, la ochi. Evaluez situaţia şi mă decid să strig după el. Îmi mulţumeşte, zice că tocmai se uita mirat în mână, unde ştia că îi avea şi se întreba unde dispăruseră.
15:16 Mecanicul revine şi, în sfârşit!, îmi spune care e problema. Mă prefac că înţeleg, deşi nivelul meu de înţelegere a mecanicii e mai puţin decât vag. Cel care îmi creează probleme e captorul care citeşte turaţia motorului. Nu-l au pe stoc, îl va curăţa chiar pe al meu şi îl va monta la loc. Posibil să se rezolve problema, dar e bine să îl schimb, zice. Dau din umeri.
15:24 Termină de montat la loc captorul. Vine cineva şi-l întreabă dacă mai are mult de lucru, iar el spune supărat că da. Sunt calm.
15:27 Urcă maşina pe rampă. Face o verificare vizuală, apoi una manuală, îmi spune de o bieletă de direcţie care ar trebui schimbată. Aha.
15:31 Coboară maşina de pe rampă
15:32 Verifică luminile, îmi spune că trebuie să schimbe un bec de poziţie. OK, schimbă-l!
15:33 Domnişoara de la recepţie vine să-mi explice din nou care e problema maşinii. Dacă vreau, pot comanda piesa respectivă. Nu vreau pentru moment. Sau o pot comanda mai târziu, prin telefon. Bine. Mecanicul pleacă să ia becul de poziţie.
15:50 Mecanicul se întoarce cu becul de poziţie.
15:53 Termină de montat becul.
15:54 Îmi spune că asta a cam fost tot. Îl întreb dacă pot merge să fac plata, îmi spune că nu încă, trebuie să îl şi verifice cineva. Pleacă.
15:57 Se întoarce şi-mi spune că pot merge să fac plata. Nu-l mai verifică nimeni.
16:01 Iau hârtiile de la domnişoara de la recepţie şi merg să plătesc. Costă doar 59 de lei?!
16:06 Plec.
Concluziile mele:
- A fost ieftin! Deşi mi s-a părut extrem de ciudat că nu m-au taxat pentru manoperă. Nici pentru demontat - montat captor, nici pentru schimbarea becului. Plus 2 ore pierdute prin preajma maşinii. Un mare semn de întrebare pentru mine. M-au taxat doar pentru testul pe calculator şi pentru bec.
- A fost bine că mi-au explicat din când în când ce se întâmplă, deşi au făcut-o un pic cam târziu.
- Mi-aş fi dorit şi nişte scuze pentru timpul de aşteptare dublu faţă de cel estimat.
- Incredibil cum se poate trage mâţa de coadă într-un service. Maxim-maxim 25-30 de minute ar fi durat totul dacă ar fi luat maşina la ora programată şi s-ar fi concentrat pe ce avea de făcut. Mă gândesc că peste tot se trage mâţa de coadă. Sunt calm.
Am plecat din service cu senzaţia cu care pleci uneori de la doctor: ţi-e rău, ai febră, îţi crapă capul de durere, dar îţi spune că eşti sănătos tun, eventual ia o aspirină!
24.3.10
Blogrolu' meu e pe feisbug (3) - lansarea
Eram pe o bancă în parc, scriam un PA și ghici cine se așează lângă mine? Călin Hera.
Mă gândesc eu: cum să mă bag în seamă fără să par un naiv disperat?
Şi-mi vine-n cap numele lui adevărat: dl. Lică. Îl caut pe Facebook, îi recunosc poza, îi umblu pe profil, pe acolo şi văd că e fan, ghici ce, frate:
Ceai cu miere! hâhâ.
Ce fac? Şoptesc: "Bă, ce-ar merge un ceai cu miere acum!", la fix cât să m-audă. Bă, și scoate ceainicul, frate, îmi toarnă un pahar, îmi recită și o poezie, ne împrietenim şi pe Facebook...Foarte tare.
Pentru cine nu știe despre ce vorbesc, originalul e aici.
Mă gândesc eu: cum să mă bag în seamă fără să par un naiv disperat?
Şi-mi vine-n cap numele lui adevărat: dl. Lică. Îl caut pe Facebook, îi recunosc poza, îi umblu pe profil, pe acolo şi văd că e fan, ghici ce, frate:
Ceai cu miere! hâhâ.
Ce fac? Şoptesc: "Bă, ce-ar merge un ceai cu miere acum!", la fix cât să m-audă. Bă, și scoate ceainicul, frate, îmi toarnă un pahar, îmi recită și o poezie, ne împrietenim şi pe Facebook...Foarte tare.
Pentru cine nu știe despre ce vorbesc, originalul e aici.
Dacă vrei și tu un pic de ceai cu miere, nu uita să vii la lansarea volumului de poezii "Îmi pun singur miere în ceai", scris de Călin Hera. Detaliile sunt pe afiș:
Abonați-vă la:
Postări (Atom)