Rugaciune

Fie-ti urcusul preasfant,

Soare,

ce urci cu tarie, pururi

realcatuindu-ma

dupa inalta voia ta.

Infasa-ma

intr-o manusa.

De dincolo de fereastra

un tanar arbore

intinde mana.

Copilul a vazut in somn

o jucarie nemaivazuta.

Fie sa aiba parte

de o manusa calda

si ne-despartitoare-de-mana.

Si ce daca

Cred ca are dreptate prietena mea.

Poate ar trebui sa scriu si sa echivalez starile de spirit intr-o forma care sa poate sa transmita pe rand: bucurie, extaz, suferinta, dezolare si iar bucurie!

Si poate eu nu pot sa inteleg ca toate astea ar avea vreun rost ?

Imi simt si traiesc un fel de solitudine, desi ma doresc vie intre oameni?

Si ce daca ma simt ca-ntr-un final paradoxal si nu vad acum alta scena ?

Si ce daca... doar o zi te simti iubit ...si alte zece te simti coplesit de un cameleon al iubirii?

De ce sa impovarezi cu asta pe oamenii buni?

Mai intai

Mai intai arata-mi

unde e Apusul.

Voi inchide ermetic

aceasta parte a lumii;

astazi nu vreau ca soarele

sa coboare

sub orizont.

Aratatoarelor de la ceasuri

astazi

le interzic miscarea.

Pulsul imi bate

atat de veridic

si de acut,

incat timpul se retrage

din ceasuri,

si din calendare clipe,

instituindu-se in sange.

Priveste

Priveste

aceasta zi sperioasa si galbena

ca un boboc abia rasarit din gaoace.

Priveste

acest clestar ce nu cuteaza

sa se clinteasca.

Priveste

aceasta floare ce-si desface

inspaimantata de sine insasi

corola.

Priveste-le.

Niciodata nu te-ai vazut

de atat de aproape.

Veverita

Se pare ca prezenta unui brat retezat

se resimte inca multa vreme.

Arunc trei pumni de tarana

pe sicriul defunctului.

Am cunoscut o tanara fata

pe atat de aproape incat i-am distins cel dintai

filigramele brumei

in plete.

Ascultam

rasul sincer

in care scaldau

cuvintele grave.

Era veverita.

Nimeni nu va regasi vreodata securea rece

care i-a retezat

gatlejul.

Stia

ca nu mai are gatlej,

dar simtea

ca are.

A sarit de pe un brad inmiresmat pe altul si

a murit.

Extaz

Cuvantul extaz vine din greceste si inseamna a iesi din sine.

A fi tot timpul in afara sinelui inseamna sa ceri prea mult de la sufletul si trupul tau.

Un calugar spunea ca toti stramosii nostri si toti urmasii sunt prezenti in noi. Cand ne eliberam, o facem pentru intreaga umanitate.

Sa iubim cactusii ?

Cactusul nu-i vinovat.

Ariciul verde, odata, demult, a avut tulpini si frunze adevarate.

A fost insa obligat sa se adapteze la conditii extremale.

Frunzele s-au transformat treptat in spini, ghimpi si tepisori.

Chiar si tulpinile lui s-au ingrosat treptat, acoperindu-se cu o pojghita de ceara.

Foloseste economic apa pe care o acumuleaza.

Ariciul nu suporta curentii de aer.

El are nevoie de mult soare si trebuie stropit dimineata devreme.

Ciudata lume a cactusilor iti dezvaluie un farmec floral aparte, greu de egalat. Dar si mai greu de mangaiat.

Am visat...

Am visat flori de castan. Le-am atins doar cu privirea.Bucurie de copil, colorata-n paralele.Te-am chemat sa-mi prinzi o mana. Pe o floare de castan,

Surazand, ai spus ca mana nu e buna sa cuprinda fericirea. Am clipit si m-am oprit. Am stiut inca odata. Ca acolo-i nemurirea!

Era iubirea

Timpul nu mai trecea.

Era iubirea.

Numai in fata ei se opreste

timpul.

Puteam aduna secundele

cum aduni nisipul in pumni,

risipindu-le apoi, dupa voie,

in dreapta si-n stanga.

Metalul nu ruginea.

Florile uitau sa moara.

Si atunci noi am uitat sa numaram.

E minunat,

pe cea mai inalta scala,

e minunat

ca iubirea nu stie sa numere.

Racoare autumnala

Astazi universul s-a intors spre inauntru.

Vrabia inghetata spre nimicul cald

ce mai dainuie in ea.

Campul verde prin miristea roscata

Barba ce o va inalta la primavara spre cer.

Eu ma uit cum

se inmultesc in mine,

ca niste mircoorganisme,

visele zadarnice.

Pamantul alearga

cu ochii in oglinda retrovizoare

curios daca ar izbucni sau nu

vreo reactie.

Samanta priveste in sine

cu ochii mariti de teroare.

Ce voi deveni?

gaza? arbore?

floare? om? neom?

om? neom?

Indoiala

Credinta e oarba,

Indoiala are nevoie de fapte.

Ei bine, eu ma indoiesc de faptul

ca a sta incremenit langa focul vesnic

inseamna a intelege focul si vesnicia.

Nu in vapaia incendiilor,

nu la capataiul marilor febre,

sau langa clocotul fontei

si nici unde se incruciseaza privirile vrajmasilor;

acolo nu esti de gasit.

Ma indoiesc si de faptul ca ai fi Prometeu.

Nu prea aduci a talhar de foc

pentru altii;

Prea ai incremenit.

Nici paganii nu strajuiesc astfel focul.

Inlauntrul tau ticaie

timpul inert al trecatorului.

Nu adaugi nicio scanteie

focului vesnic.

Flacara se izbeste de tine

ca de o stalactita;

Adevaratii purtatori de foc

au trupurile acoperite de plagi.

Scrisori neexpediate

Cele mai incarcate de sens

sunt scrisorile neexpediate,

pe care le citeste doar focul.

De fapt imboldul necomunicarii

e mai vechi decat scrierea.

E un dialog cu necuprinsul,

cu sine in necuprins.

E neputinta de a te margini

la teritoriul nemarginit de marginit

al cuvintelor.

Ea creaza functia de a vorbi cu sine.

Nu tulburati un copil

care vorbeste cu sine insusi.

Nu veti intelege nimic,

iar copilul si-ar putea frange gatul

cazand din nemarginirea unde traia

in clipa cand l-ati strigat.

Cine sunt eu?

Sunt oare camp pustiu?

Ori cu belsug camara?

Sunt migratoare aripa?

Ori doar la drum tovaras?

Sunt oare desfrunzirea?

Sau bob de insamantare.

Sunt oare amintirea?

Sau a sperantei raza?

Imi spui ciocanitoare ce-mi ciocanesti in piept?

Sunt ca o radacina.

Sunt ram ce scanteiaza?

Voi imbratisa eu vanturi ce dinspre zari le-astept?

Mi-e draga oare casa?

sau drumu-ntr-adevar?

N-ai drum nu iesi in lume si nici nu te intorci acasa.

Despica-i drumul inimii,

pamantul, ca pe-un mar...

Da-i darul prietenului,

dar samanta o pastreaza!

Sfaturi practice

Cum se pastreaza inima

Nu stiu.

Dar nici nu cred ca trebuie.

Sfaturi practice

3. Cum se pastreaza apropierea

Usor, fara durere, intocmai ca Pamantul

Intoarce-te dinspre lumina

si porneste singur spre mare.

Umbla de parca n-ai exista,

de parca n-ai avea nici ganduri,

nici respiratie nici priviri;

Inainteaza pe plaja cu vantul in piept

respira adanc - pe gura, prin ochi.

Imbraca-te in spatiu

si nu mai intinde ca odinioara pe palma

valul sfasiat de furtuna,

azvarlit spre ceruri si apoi coborat milostiv pe pamant.

Calca pe propriile tale rasfrangeri fluide.

Dantela algelor,

stelele confuze ale meduzelor,

linistea imbibata cu sare,

devenind treptat densa ca albastrul amurgului...

Singur, singur ca un pescarus,

masoara-ti singuratatea cu departare,

umbla cu vantul in piept

asa cum ti-am spus,

si apoi deodata, curat si liber, usor

intocmai ca Pamantul,

intoarce-te in imbratisarea privirilor tale.

Sfaturi practice

2. Cum se pastreaza bucuria

Razi de tine pana la scancet,

pana la ultima lacrima,

pana in zori;

pune-ti, rid cu rid,

dezamagirile una sub alta

si cand sa tragi linie si sa aduni

aseaza-ti in locul acelei linii

ultimul fir de par.

Afland suma, roseste brusc,

roseste pana incep sa-ti tiuie urechile;

osandeste fir cu fir trecutul

la judecata noptii,

traieste noaptea aceea cu gandul ca e fara capat

si cazi apoi

in prapastia larg deschisa a zorilor.

Sfaturi practice

1. Cum se pastreaza trandafirii:

Primeste-i cu inima nod in gatlej, cu degetele
tremurande si tipat repede stins
intre zambet si lacrima,
aseaza-i neindemanatec in glastra
(fara sa le retezi tulpinile, fara aspirina si alte mofturi)
In inima pastreaza-i, in apele ochilor
(cealalta apa e doar sa fie)
Seara
cobora-ti pleoapele peste trandafirii rasfranti
in pupile,
iar a doua zi trezeste-te cu noaptea-n cap sa contempli
rasaritul prin petalele lor stravezii.
Cand ai in preajma un trandafir, nu-ti ingadui gesturi bruste
fii cuminte si iradiaza
pune lantul la usa si nu da drumul nimanui,
mai cu seama tristetii.

Stiu

Stiu unde esti,

dar n-am sa te caut acolo,

Nu in pamant roditor - in piatra

am sa seman,

pentru ca dragostea sa prinda radacini

in imposibil

Dintre toate caile ce te ajung

o aleg pe cea ocolita,

pentru ca sa te simt rasarind langa mine

de unde esti cu neputinta,

pentru ca,

atunci cand ochii nostri se vor intalni,

sa explodeze in ei departea.

Este o zi speciala

"Cand ne-am zarit, aerul dintre noi

si-a aruncat dintr-o data

imaginea copacilor, indiferenti si goi,

pe care-o lasa sa-l strabata.

Oh, ne-am zvarlit, strigandu-ne pe nume,

unul spre celalalt, si-atat de iute,

ca timpul se turti-ntre piepturile noastre,

si ora, lovita, se sparse-n minute.

As fi vrut sa te pastrez in brate asa cum tin trupul copilariei, in trecut,

cu mortile-i nerepetate.

Si sa te-mbratisez cu coastele-as fi vrut."

Cosmar citadin

Daca ai capacitatea sa privesti dincolo de aparente, nu trebuie sa spui nimanui ceea ce "vezi".

Daca sefii si sefuletii se "mananca" intre ei...imagineaza-ti ca ploua.

Nu atentiona de pericol fiindca ai sa simti propria barca in deriva.

Nu e bine sa-ti asculti constiinta care tipa si nici sa avertizezi.

Nu ai voie sa fii samaritean. Nici chiar atunci cand iti ranesti olfactivul.

Mai bine incearca sa-ti pui masca pe figura si sa faci un joc de glezne.

Daca nu poti sa-ti revii, da fuga sa-ti mai cumperi un rand de piele.

Sintagma: grup social omogen si cuvintele: loialitate, forta, curaj genereaza o gargara cu indiferenta.

Extraveralul se elibereaza fara reteta si pana dimineata esti ca nou.

Degeaba te nasti vultur daca ai fost adoptat de o mama ratza. N-o sa poti zbura niciodata prea sus si nici prea departe!

Somn bizar

Aceasta nu este o dedicatie muzicala.

Este doar o lupta a sinelui cu supraeul. Iar eul buclucash anunta: uicap, la fereastra ti-a zambit o noua zi!

Am iesit in intampinarea ei cu "o mie de ganduri" mai grele ca plumbul.

Am inceput sa decartez din ele...Au mai ramas noua sute nouazeci si noua si deja se apropie apusul...

Nu vreau sa adorm sub greutatea lor fiindca ma tem de metamorfoza spre cosmaruri.

"Somnul ratiunii... ce face el? Mda, mi-am amintit si nu-mi place.

- "Sa nu te fi intersectat cu intamplarea din cauza careia... Da, da, da! Si sa te fi nascut amiba ... mult, muult mai bine era !

I feel good! :)

Va las cu Iris!

"Nu pricepi ca n-ai ce sa-mi mai dai

Intelegi ca nu poti tot sa ai

Chiar nu vezi ca ei nu te mai vor

Chiar nu simti durerea-n ochii lor

Chiar nu vrei sa dai din tot ce ai

Planul tau de la-nceput

S-a nascut dintr-un stranut

Vrei sa dormi si dormi

Nici ca-ti imaginezi

Vrei sa dormi si dormi

Tu nu poti sa visezi

Vrei sa dormi si dormi

Doar perna ta o vezi

Vrei sa dormi si dormi

Si nici ca vrei sa-i crezi

Ei se uita-n urma cum te stingi

Ochii lor te-au prins acum inchisi

Chiar nu stii ca esti un zar

Aruncat cu nor bizar

Sufletul ti-l bei cu pai

....................................."

Eul la judecata

" Oare ce stiu eu

despre aceste balcoane?

Permanenta padurii

in absenta pietrei

pe un peron.

Dar judecata adevarului

se schimba ca un tipar de pulbere

de trepte prafuite...

Ochii interiori

cauta trupul -

cristale moi

putrezind la mareea

eului.

Mi-ar placea sa fiu prezent

la o incrucisare de drumuri

unde nervii mangaie oasele

dar azi tuturor le e teama

de amenintarea celulelor nebune...

Ar fi trebuie sa invat padurile

eului

si sa-l cunosc

la fel ca pe cel ce se-nchina seara

si ma-nsoteste la distrugerile zilnice."

A.Amprimoz

Fericirea?

Sotiile sunt cicalitoare...

Sotii sunt egoisti, posesivi si gelosi.

Relatiile extraconjugale sunt periculoase. "11 minute" si stres cat restul zilelor.

Concubinajul creaza legaturi imorale.

Burlacia e anosta.

Unde e fericirea ?

Ahh...in perioada prescolara :)