Castravettone e o invenţie, o joacă de vară ca supa de mere în lapte de cocos, un neastâmpăr. Ce te faci când te plictiseşti să mănânci de două ori acelaşi lucru? Evident te apuci de meşterit, amestecat, combinat.

M-a amuzat să combin aceste elemente. A ieşit ce vedeţi, Cu o priză bună de zeamă de lămâie - pentru că după gustul meu e prea dulce - e numai bună! Îmi aminteşte de supele austriece şi ungureşti pe care le mâncam în copilărie, lângă mâinile bunicii adulmecând a tămâie şi a sare de lămâie, căci lămâia era pe atunci o raritate şi, dacă stau bine să mă gândesc nici nu prea ştiam bine cum arată.

Una peste alta, o poţi mânca această supă picantă, dulce-amăruie şi un pic iute, şi rece. Eu am preferat-o caldă. Parcă ăsta e rostul unui blid de zeamă, să încălzească măruntaiele prin trecerea-i efemeră spre plăcerea omului.

Şi dacă mă uit mai bine la ea, are ceva dintr-o poveste sufletistă cu plete de cosânzeană. Eu îţi zic s-o iei la tine pe masă. De nu ţi-o plăcea, inventează-i forme şi arome noi. Şi zi-ne şi nouă ce-ai izbândit. O să ne placă!

Nr. porţii: 12

Timp de preparare: maxim 1 ora

Ingrediente:

2 morcovi
1/4 rădăcină de ţelină
1 ceapă potrivit de mare
1, 1/2 castravete Fabio
3 cartofi
2. ardei
50 ml ulei
1 lingură de sare
1/2 linguriţă piper
1 vârf de linguriţă de fulgi de chilli
1 mănunchi de năstrel

Cum se face?

1. Se curăţă legumele. Ceapa, morcovii, ţellina, un ardei se călesc în ulei până ceapa devine sticloasă.
2. Se acoperă cu apă şi se pun cartofii tăiaţi cuburi potrivit de mari şi condimentele. Se lasă să clocotească până când cartofii sunt fierţi de jumătate.
3. Se adaugă castravetele curăţat de coajă şi tăiat cuburi potrivit de mari, şi se mai dă un clocot.
4. Când castravetele e şi el fiert, se ia jos supa de pe foc. După ce se răceşte, cu un mixter de mână se pasteurizează supa. Se adaugă cealaltă jumătate de castravete tăiat în cuburi potrivit de mari şi ardeiul tăiat fidele mai lungi şi mai groase. Se mai dă un clocot, apoi se adaugă iarba de năsturel limpezită şi se serveşte.

Poftă bună!

0

Lacrima

7/04/2017 08:00:00 a.m.

Nu ştiu de v-o plăcea, dar eu m-am distrat de minune (şi m-au trecut şi toate năduşelile vreo două zile), până am realizat acest video. Oricum, să vă pice bine reţeta, să vă distraţi de minune gătind şi bucurându-vă de liniştea zilei.

                                                 Nr. porţii: 8

                                    Durata preparare: 40 min

Ingrediente:

1 ceapă
1 gulie
2 mere
2 morcovi
un sfert de ţelină
400 ml lapte de cocos
4 cuişoare
sare
piper
cimbrişor

Cum se face? (Să mai zic ... să nu mai zic...)

1. Căleşti ceapa, gulia, ţelina tăiate cubuleţe într-o lingură de ulei. Când s-au îmuiat morcovii, pui apa, sare şi piper şi laşi la fiert.

2. Când s-au fiert legumele de mai sus, adaugi merele tăiate cuburi şi laptele de cocos, dar şi cuişoarele, cimbrişorul şi mai potriveşti de sare. Mai las-o să dea un clocot. Drege-o cu lămâie (nu întotdeauna merele sunt destul de acre) şi, eventual, cu sare, dacă mai e nevoie.

În rest: Poftă Bună!

şi... zi faină, prieteni dragi,

Lacrima

0

Lacrima

6/18/2017 09:33:00 p.m.

O prinţesă a fost întrebată odată ce ar prefera: o îngheţată bună sau un bărbat fierbinte. Femeia a râs şi ar fi răspuns că ar savura o îngheţată  ca să descopere un bărbat fierbinte. Situaţia e oarecum similară cu urgenţa care te loveşte când afli că în următoarele două ore ţi se umple casa de oameni şi tu, tu eşti complet descoperită. Dintr-un frigider gol şi două mâini preaocupate trebuie să încropeşti ceva. Bonus, mai e şi cald nevoie-mare şi lumea se uită atent la ce mănâncă, nu de alta dar ar mai trebui să intrăm şi în costumele de baie. Aşa că lista cu opţiuni în ofertă se scurtează considerabil. Gândit-regândit-analizat, şi... Şi iată ce-a ieşit (ca să fie bucuria completă, la nici o lună, telefonul meu a crăpat, luând cu sine toate fotografiile de preparate realizate şi încercările de filmuleţe; dumnezeul telefoanelor să-l odihnească şi voi să iertaţi poza împrumutată de pe shutterstock.com):

Îngheţată de cafea super-rapidă, "la furculiţă"

Timp de preparare: max 15 min, 2 h repaus la congelator

Nr. porţii: aprox. 10 portii a câte 2 globuri/porţie

Ingrediente:

300 ml frişcă 

200 ml lapte condensat

150 gr stafide

esenţă de portocale, sau coajă de portocale rasă

50 gr ciocolată topită şi răcită, dar lichidă

5 linguri de cafea espresso tare sau 5 linguri de cafea ness şi 2-3 linguri de apă

1 lingură extract de vanilie

Cum se face?

1. Bate frişca până vezi că devine uşor spumoasă (cam de jumătate, nu trebuie să se întărească);

2. adaugă restul ingredientelor şi amestecă bine până se întăreşte uşor şi are consistenţa unei creme potrivit de dense;

3. toarn-o într-un recipient de plastic şi dă-o la congelator. 

Poftă bună!

sursa foto: www.shutterstock.com

0

Lacrima

6/09/2017 11:42:00 a.m.

E o bucurie să te întorci la lucrurile dragi. Chiar e. Și mai ales după ce viața te-a înghesuit, ai pregătit o grămadă de lucruri să le publici, ai tot adunat, dar n-ai mai apucat să faci exact ceea ce iubești cel mai tare: să scrii.

Însă știți voi prea bine că nu e prima oară, și deși mi-aș dori să fie ultima în care părăsesc blogurile pentru o perioadă mai lungă de timp, s-ar putea să nu fie cum îmi doresc. Dar, să trecem la lucruri mai vesele.

Se zice că porumbul e nestemata din coroana unei prinţese din America de Sud care-şi căuta ursitul printre...conchistadorii spanioli. Şamanul locului, la porunca tatălui aruncase blestem peste oricine s-ar fi dus de bunăvoie după unul dintre cotropitori să se facă fiinţă care mereu să îi fie celui drag aproape, dar niciodată pereche. Să-i simtă atingerea, dar să nu se bucure de ea, să fie folosit, dar în nici un caz să nu poată răspunde. Cum fiicei sale  îi căzu cu tronc taman conchistadorul ce adusese nelegiuirea peste tărâmul lor, şamanul rosti blestemul, tatăl privi neînduplecat. Fu întrebată care îi e ultima dorinţă: iar fata răspunse că dragostea nu se pedepseşte cu moartea. I se răspunse că în lumea oamenilor plata pentru a iubi pe cine nu trebuie este moartea.

Cât ai clipi, frumoasa fată se transformă în milioane de boabe aurii, solare, care risipite în nisip, care prinse toate în mănunchi ascunse timid în foi groase verzi din care ţâşneau plete întunecate. Ca ale ei. Găinile se aplecară şi savurară momentul şi fură blestemate de rege să nu mai zboare cât o fi lumea lume. Bag de seamă că până atunci şi găina zbura ca şoimul. Se spune că uimit peste poate, conchistadorul luă un mănunchi de "aurul nisipului" şi făcu avere cu el la curtea Izabelei cea mereu doritoare de noi pământuri care să fie doar şi numai ale ei. Căci porumbul, cum fură denumite boabele cele iubitoare de soare, dulciu, consistent şi versatil fu pe placul tuturor în noua sa lume, dar nimeni nu avea să-i mai înţeleagă vreodată setea de iubire atunci când, scoate plete răsfirate de vânt din hainele-i groase şi verzi.

Şi când o-ţi face salata asta şi o veţi gusta, să vă aduceţi aminte de fata cu inimă dulcie şi moale ca iubirea cea solară şi fără stăpân a inimii tinere. Se zice că întinereşte (sic!).

Salată festivă de porumb

Timp de preparare: 30 min

Nr. portii: 6

Ingrediente:

Pentru salata: 500 gr boabe de porumb 12 bucati de mozzarella "bile" 12 oua de prepelita 12 rosii chery 2 fire de ceapa verde 1 ardei rosu 1 ardei verde 1 capatana mica de salata (romana sau iceberg)

Pentru dressing: 1 lingura miere 1 lingura aceto balsamico 70 ml ulei de masline de calitate

Cum se face?

1. pune boabele de porumb la fiert in apa cu sare (eu am folosit boabe de porumb congelate, din comert); la fel, pune la fiert si ouale de prepelita pentru aproximativ 2 minute (sa fie fierte "tari");

2. curata de cotor si seminte ardeii si taie-i feliute subtiri; spala rosiile cherry si lasa-le sa se zvante pe un prosop de bucatarie; feliaza salata;

3. intr-o cana amesteca mierea cu aceto balsamico si adauga uleiul; amesteca bine;

4. dupa ce s-a fiert porumbul, pune-l intr-o sita sub apa rece, scurge bine apa si aseaza-l in vas; adauga celelalte legume, mozzarella, ouale de prepelita si adauga dressingul;

5. inainte sa o aduci la masa, cladeste compozitia pe foi de salata proaspata.

Poftă bună!

0

Lacrima

5/26/2017 08:13:00 p.m.

Când te apucă cheful de joacă, apoi chef te ține. La fel și pe mine. În sezonul ăsta, dovlecii Hokkaido m-au inspirat o grămadă. Carnea lor de un portocaliu aprins m-a fascinat. Sunt dulcii si aromați, numai buni să te tot bucuri de gustul lor în combinație cu tot felul.

În tura asta, am făcut o garnitură, zic eu, deșteaptă pentru pește. Deșteaptă pentru că refuz să-i spun grosier ”chutney”, doar pentru că am uitat să spunem românește pe nume unei alăturări cinstite de ceva lângă altceva în farfurii. E mai bun dacă e străin. Doar că pentru a fi fost chutney ar fi fost nevoie de niște condimente pe care eu i le-am refuzat. 

Unde mai pui că gustul toamnei trebuie să păstreze aroma locului. Așa simt eu. Chutney de dovleac e contradicție în termeni. Poate de mango, de papaya, de ceva de genul... Dovleacului îi șade bine cu Europa. Dar, recunosc e și asta o chestiune de gust.

Și când te lovește cheful de mirosuri pe care nimeni să nu le recunoască, dar toți să le adore, mâncărica asta devine un ”must have”, ori ca să fie în limba locului e un ”musai, no!”.  Unde mai pui că o vor adora și vegetarienii, iar carnivori vor savura combinația gustului de carne lângă ceva aparte. Eu aș vedea-o și lângă grătar de pui, sau poate o friptură bine piperată de porc, dar mai ales de vită.

Dobletino, garnitură deșteaptă

Nr. porții: 12
Durată de preparare: aprox. 45 min.
Grad de dificultate: *

Ingrediente: 

1 dovleac Hokkaido de maxim 700 gr

3 morcovi potrivit de mari

1 portocală

2 mandarine

sucul de la 1/2 lămâie mică sau limetă

200 gr seminte de dovleac rumenite în cuptor

50-100 gr de migdale crude, fulgi

1/2 rodie

1/2 linguriță fulgi de chilly

sare, piper, 1 lingură de miere/zahăr

Cum se face?

1. Într-o tigaie neaderentă pune dovleacul curățat de coajă, de semințe și tăiat cuburi potrivit de mari. Pune puțin ulei (nu mai mult de 50 ml) și călește-l până devine lucios. Între timp răzuiește morcovii curățați și adaugă-i lângă dovleac. Mai lasă la călit până se înmoaie puțin și morcovii, apoi adaugă sare, piper, și zeama de lămâie sau de limetă dar și zeama de la portocală. Completează cu apă dacă e nevoie, dar să nu treacă peste legume nivelul de lichid. Lasă la scăzut la foc mic.

2. Curăță mandarinele și taie feliile în cuburi potrivit de mari; scoate sâmburii de rodie, și lasă la prăjit în cuptor semințele de dovleac. Când s-ă făcut dovleacul din tigaie, trage tigaia la o parte și adaugă mierea, semințele, bucățile mandarină și mai dă tigaia la foc cât să se încingă o dată bine toate la un loc, apoi trage tigaia de pe foc și lasă mâncărica să se odihnească sub capac.

Poftă bună!

6

Lacrima

11/03/2016 02:14:00 p.m.

Când m-am apucat de joaca asta în bucătărie mă amuzam copios încă de Masha și familia ei de ursuleți, de năzbâtiile lor, de copilăria cu care îmi umpleam sufletul. Ei, sigur că o știți pe Masha! Dacă nu, o să găsiți video-ul care m-a inspirat să fac ”kokobubuline”... Mă rog, bubuline de cocos. În sfârșit! Înțelegeți voi: bombonele de cocos, spumoase și la fel de ușor de făcut precum gătesc toate personajele în desene animate.

Pe-afară miroase deja a iarnă saxonă, umedă și plină de culoare, surprinzătoare. Prin casă a cocos alinat la căldura cuptorului.

Un ceai de ghimbir, o poveste pântecoasă, o ciocolată cum n-ai mai văzut, îndesată în cană, o poveste, o glumă și mult râs... Și la final, niște kokobubuline spre deliciul publicului musafir. Noh, asta e aromă de viață la sfârșit de toamnă, cât o mai fi să fie ea lume.

Kokobubulinele sunt minunate a doua zi la cafea. Dacă supraviețuiesc! Dacă nu, bucurați-vă de ele lângă o cană mare de tot de ceai de ghimbir cu portocale sau lângă o cească mare de ciocolată caldă. (Apoi mergeți și la sală, că cică așa se cuvine mai nou a se consuma orice bunătate gurmandisă).

Și după ce v-ați delectat cu Masha, să purcedem la făcut și noi Kokobubuline!

Kokobubuline - spumoase de cocos

Nr. porții: 25 bucăți
Timp de pregătire: max. 30 min
Grad de dificultate: *

Ingrediente:

400 gr cocos

100 gr unt

1 albuș

150 gr zahăr

Cum se face?

1. Topește untul și lasă-l la răcit, fără să se întărească la loc. 

2. Bate albușul spumă, adaugă zahărul și bate iar până se întărește. Adaugă cocosul și la final untul topit și răcit, dar încă lichid. Amestecă prin răsturnare. Trebuie să obții o pastă mai consistentă ca să o poți lucra cu mâinile.

3. Cu mâinile umezite ușor cu apă formează bile potrivit de mari și așează-le într-o tavă pregătită cu hârtie de copt în ea. 

4. Pune bombonelele la copt în cuptorul de dinainte încins și coace-le la maxim 180 de grade Celsius până se roșesc ușor la suprafață (aprox. 15 min.).

Poftă bună!

4

Lacrima

10/30/2016 05:18:00 p.m.

 Cu toamna te joci! Ce altceva ai putea face cu această doamnă pusă mereu pe șotii la colorat, decolorat frunze, măsluit ceruri palatine cu gusturi complicate, amestecate, răsturnate? Partea frumoasă a poveștii e că toamna are același farmec oriunde în lume. Nu doar în România.

Prin Saxonia toamna e plină de culoare. Asta dacă nu cumva vine prea repede la braț cu sora ei mai mare, iarna. Mai anii trecuți admiram culorile pline de bucurie ale toamnei saxone cu o uimire copilărească de parcă aș fi văzut întâia oară galben-ruginiu, roșu-aburiu.

Nu departe de mine, ”Elveția Saxoniei” își scutură promoroaca peste orașele din jur. O simți în oase. De te încumeți să urci până acolo, muntele te răsplătește în culori, savori și arome de neuitat. Aerul de munte al Saxoniei are parfum de muzică de Bach și suflet de toamnă eternă.

Cu mintea și sufletul cutreierând prin munții acestui loc fascinant, m-am jucat cu și de-a toamna în farfurie. Am amestecat robustețe saxonă, stilizare italiană, puțin suflet românesc. A ieșit ceva rapid dar fabulos de gustos.

Penne cu dovleac și pesto reinventat

Ingrediente: 

1 pungă de paste ”Penne” (cca. 500 gr)

1 dovleac Hokkaido nu mai mare de o jumătate de kg, sau folosește dovleac de copt dar cu coaja mai subțire și dură

1 borcan de pesto de 100 de grame (sau fă și tu niște pesto cu vinete, o să-ți dau rețeta mai târziu)

50-100 gr nuci Macadamia, prăjite și ușor sărate

50 ml ulei

300 gr rucola proaspătă

sare, piper, o lingură de fulgi de chilli

Cum se face?

1. Fierbe pastele conform indicațiilor de pe pachet.

2. Taie dovleacul, curăță-l de semințe și taie-l în cuburi potrivit de mari. Trage-l în tigaie cu ulei până se înmoaie. 

3. Amestecă pesto-ul cu nucile macadamia tăiate grosier.

4. Pastele scurse de apă, amestecă-le cu dovleacul, rucola tăiată și ea grosier și 3/4 din pasta de pesto cu nuci. Adaugă sare, piper, fulgi de chilli după gust. Lasă să stea sub capac, la răcit cel puțin 10 minute, cât să-și tragă gust unele de la altele. Apoi le poți servi decorate cu frunze de rucola. 

Poftă bună!

2

Lacrima

10/20/2016 02:45:00 p.m.

 

 Undeva în inima Levantului o femeie săracă vrea să facă ceva de mâncare dar nu mai are suficient grâu. E singură, e fără puteri și are o casă de oameni de hărănit. Se ridică, așează farfuria de lut ars lângă fereastră, se roagă pentru o minune și se duce la culcare. Se zice că peste noapte ar fi auzit îngerii dansând și cântând la fereastra ei dar i-a fost prea teamă să deschiză ochii să vază ce nu era de văzut. A doua zi de dimineață, găsi farfurioara plină și prin toată casa numai bucățele mici. Pasămite, jucaseră îngerii grâul în picioare și-l înmulțiseră. Și de unde de neunde femeia găsi și cum să gătească minunăția. Îi zise bulgur ori burghul, cum îi suna bine în limba strămoșilor ei, adică ”grâu zdrobit”.   

Acum dacă povestea o fi și adevărată ori ba, asta nu se mai știe. Și rostul poveștilor nu e să fie 100% adevărate ci să ne învețe despre rostul lumii și al sufletului ei, să ne facă a gândi la bine și mai bine. Ce rost ar avea să vorbim doar de lucruri care au fost? Ele nu se vor întoarce niciodată să mai fie, iar de se întorc, nu vin la fel. Rostul lor e să se ducă. Ce va fi e rost de trăit. 

Dar să ne întoarcem la bulgurul nostru, alintat cu sparanghel și mazăre, împănat cu ciuperci umplute și îmbrăcate în mantie de cașcaval și așezate cuminți toate lângă niște salată cu un dressing numai bun să-ți aducă aminte că simți și pulsezi a viață.

                                  Bulgur din inimă de Levant

                                        

                                            Nr. portii: 8 porții

                                           Timp de preparare: max. 45 min

Ingrediente:

Pentru bulgur

250-300 gr bulgur

1 ardei rosu

4-5 ciuperci proaspete, potrivit de mari

1 ceapa mare

200 gr mazare proaspătă sau congelată

400 gr sparanghel proaspăt

Pentru ciupercile umplute

14 ciuperci mari

1 ceapă mică

3-4 căței de usturoi bine zdrobiți

100 gr bacon sau suncă crudă uscată și afumată

50 gr brânză maturată

2-3 felii de cașcaval 

Pentru dressing-ul de salată

1 lingură miere

1 lingurită de muștar iute

75 ml aceto balsamico

150 ml ulei

1-2 felii de chilli

1 linguriță de sos de soia

sare și piper după gust

Cum se face?

1. Din 300 ml apă, 50 ml ulei și condimentele care îți plac fă un dressing pe care îl dai in clocot, apoi îl pui peste bulgurul întins într-o farfurie adâncă. Acoperi cu altă farfurie și îl lași să se umfle. Apoi cu o furculiță treci ușor prin el să-l ”afânezi”. Îl lași la o parte.

2. Opărește în steamer sau dă în clocot mazărea, o dai fiartă pe sub un jet de apă rece ca să nu-și piardă culoarea verde, frumoasă. O dai la o parte și pe aceasta.

3. Într-o tigaie pune la încins puțin ulei și trage în tigaie sparanghelul spălat bine cu apă rece și tăiat în bucăți nu prea mare. După ce s-a înmuiat puțin, adaugă ciupercile, ceapa, ardeiul și lasă să se înmoaie puțin, până ceapa devine sticloasă și scate sucul pe care ciupercile îl lasă la gătit. Apoi, amestecă bulgurul cu mazărea și cu sparanghelul cu ciupercile.

4. Curăță 14 ciuperci mari de coajă, rupe codițele și toacă-le mărunt. Pune ”pălăriile” ciupercilor într-o tavă în care ai așezat înainte hârtie de copt. Codițele tocate mărunt se pun într-o tigaie cu puțin ulei, adaugi ceapa mică, usturoiul zdrobit cu dosul cuțitului și mărunțit, baconul sau șunca. Lași să scadă puțin, apoi condimentezi după gust cu sare, piper, chilli sau orice altceva îți place. Eu am adăugat puțină pudră de ienibahar pentru un plus de rafinament. Presară brânză maturată și răzuită peste fiecare ciupercă umplută cu amestecul din cozile de ciuperci cu ceapa, usturoiul și baconul. Peste toate pune o bucată de cașcaval tăiat subțire, cât să acoperi ciuperca. Dă la cuptor pentru aproximativ 20 de minute.

5. Salata fă-o din ce dorești. Eu am folosit salată iceberg, rucola, salată de câmp, ardei roșu, ceapă verde, roșii, ridichi roșii. Pentru dressing, amestecă toate ingredientele și adu dressingul la masă separat.

Mic secret: Nu turna dressingul peste salată, aciditatea lui va ”topi” verdețurile în câteva minute și va face consistența salatei neplăcută pentru consumator. 

                                                    Poftă bună!

2

Lacrima

6/14/2016 06:25:00 p.m.

Cu aluatul a cărui reţetă o găsiţi aici, m-am jucat mai zilele trecute într-un moment de plictis, de căutare de nou, de visare la zile cu un anumit suflu. Păţisem o nepăţită: prin congelator mi se rătăcise o pungă de vreo jumătate de kilogram, plină ochi cu prune Bistriţa, desâmburite de cu toamnă bună când mi le dăruise o cunoştinţă ca răsplată pentru un cozonac făcut "pe comandă".  Într-un alt colţ de congelator trona o pungă de brânză de oi, făcută în casă, în vară, puţin sărată, dar grasă şi pofticioasă.

Aromatele brumării şi brânza cea adunată la sân din iarbă grasă şi parfumată cu flori de câmp mă inspirară. Ce, doar franţujii să se dedea la brânzeturi combinate, aromate, reinventate? Ce, doar gomboţii cu prune să cunoască aroma incofundabilă a brumăriilor bistriţene? Aşa că am însufleţit minunea (de)franţuzită cu puţin spirit românesc. Adică am gomboţit quiche-ul cu drag de toamnă şi de zile bune. Aşa ca asta. "Care zi bună v-o doresc şi dumneavoastră" - ar fi zis Conu' Iancu.

Tartă quiche lorraine însufleţită româneşte

Timp de preparare: aprox. 45 min

Nr. porţii: 12 porţii mari

Ingrediente:

300 gr brânză grasă fie de oaie fie de vacă (în funcţie de gust)

150 ml iaurt slab

100 ml smântână grasă

200 ml lapte

1-2 linguri de zahăr

1 plic de zahăr vanilat

1 plic de budincă de vanilie

aprox. 500 gr prune fără sâmburi, congelate sau proaspete

Cum se face?

1. Amestecă brânza cu smântâna, zahărul, zahărul vanilat şi budinca, apoi adaugă laptele rece, treptat. 

2. Adaugă iaurtul şi laptele şi amestecă uşor;

3. Toarnă compoziţia peste aluatul preparat ca aici, şi aşează cu mâna prunele date prin zahăr în compoziţia de brânză. Lasă la copt, la 150 grade C sau la foc mic până când compoziţia de brânză s-a întârit.
4. La servire, picură miere peste tartă, creşte savoarea gustului de brânză şi al gustului prunelor. Serveşte rece. 

Poftă bună!

0

Lacrima

11/15/2015 03:00:00 p.m.

Creaţia pentru  care am pregătit acest aluat o voi posta mai încolo, cert e că mă lovi plictiseala doricioasă de ceva nici dulce, nici sărat, nici cremos, nici necremos, nici cu dar nici fără fructe. Aşadar trebuia să fie o prajitură, dar să fie şi sărată etc.

Aluatul mi l-au inspirat francezii...Cel pe care îl făceam eu de obicei e mult prea dulce, prea rigid la copt şi prea doritor de umeziciuni ale cremelor pe care i le ataşaţi. E bun însă într-o combinaţie anume, pe care o voi împărtăşi cu voi la un moment dat. Revenind. Aveam nevoie de un aluat rapid, ieftin, bun şi foarte plăcut la lucrat cu el. Francezii mi-au dat idei, eu le-am îmbunătăţit, combinat între ele, reinventat până am obţinut un aluat numai potrivit pentru tot ce înseamnă coptură de tartă fie dulce, fie sărată şi care nu ţi se va îmuia sub compoziţie cum au obiceiul aluaturile fragede.

Aluat ultra-rapid şi ieftin pentru tarte quiche (şi nu numai):

Timp de preparare: max 30 min, 

cu timp de coacere integrat

Nr. porţii: 12 porţii mari

Ingrediente:

300 gr făină
125 gr unt pentru prăjituri cu concentraţie mai mare de grăsime (min 70%)
1 praf de sare sau 1-2 linguriţe de zahăr dacă îl prepari pentru umpluturi dulci
1/2 praf de copt
3-4 linguri de apă rece

Cum se face?

1. Amestecă făina cu sarea sau cu zahărul şi cu praful de copt;
2. adaugă untul moale şi amestecă (eu am folosit un robot de bucătărie care a amestecat ingredientele);
3. adaugă apa şi ai grijă doar nu-l faci ca pe-un văduv fără speranţă, adică prea moale.
4. aşează în tava unsă şi tapetată cu făină, dacă e o formă de tartă cu adâncituri pe margini, sau pe hîrtie de copt dacă e alt tip de preparat.  Înţeapă-l cu furculiţa şi coace-l până devine uşor auriu la 170 de grade C, sau cu focul redus la jumătate după ce ai introdus aluatul în cuptor. După ce s-a copt, pune umplutura pe el şi trimite-l din nou la cuptor.

Poftă bună!

0

Lacrima

11/13/2015 09:00:00 a.m.

Am văzut rețeta asta pe Facebook. Mărturisesc. Și m-a făcut să mă gândesc că pe canicula asta doar de bucătărit nu-mi arde. Ceva rapid, fără foc și numai bun de luat pe drum se cerea, deci de ce nu: pate de hrișcă. Cum n-am regăsit link-ul unde citisem inițial rețeta - mereu mă pierd între link-uri și mă încâlcesc între cabluri - am reinventat-o după cum m-a tăiat nu doar capul cât mai ales...gustul. Musai trebuia să înnobilez sărăcăcioasa hrișcă într-ale gustului, căci, mi-am zis, nu se face pe asemenea zile să ai pe cerul gurii gusturi terne. Încropii rapid un titlu nobiliar și făcui minunea.

La festivitatea înnobilării au participat: ceapaceausturoaie, usturoiulălfandosit, niște roșii stafidite care s-au hidratat la uleiuri fâstâcite dar tot nu le-au trecut ridurile, susan încununat cu tahîn, in alunecos în ulei și boabe, niște piper și nu putea lipsi cavalerulchili! Pe ăsta l-am cărat după mine tocmai din Cracovia că acolo, păcatele mele, mă pomenii necondimentată suficient. De un an de zile se ține de capul meu, dar ași! - n-ai cum să-l dai gata, căci cu un vârf de linguriță de-l atingi, două zile îl pomenești, într-atât de fierbințit îți trece prin vintre.

Pate de hrișcă ridicată la rang de cavaler al ordinului ”Bucătăria în călduri”

Nr. porții: aprox. 8
Timp de preparare: 15 min

Ingrediente:

250 de gr de hrișcă, preferabil feciorelnică și nedeprinsă cu stricăciunile agriculturii moderne

2-3 linguri de semințe de susan nebronzat

2 linguri de semințe de in

1 lingură de tahîn

4-5 linguri de ulei de in

1 lingură drojdie fulguită, adicătălea fulgi de drojdie vegană

1 jumătate de ardei roșu

1 vârf de linguriță de pastă de chili

zeama de la 1/2 lime sau lămâie

sare și piper după gustul gospodinei

mărar și pătrunjel așijderea, după gustul celei de se obosește să gătească

Înnobilarea se face cu:
1 ceapă medie tocată fin de tot
3-4 căței de usturoi
zeama de la 1/2 lămîie ori lime
sare și piper după cum dictează cerul gurii matale

boia pentru puțină culoare

Cum se face?

1. Spală bine hrișca cu apă rece, acoper-o cu 3-400 ml de apă rece și las-o peste noapte să se umfle în pene, ori minim 8 ore dacă pe la tine Greuceanu a furat luna;

2. pune hrișca în blender și adaugă toate celelalte ingrediente; pentru rezultate optime, pornește blenderul și ține-l furios la maxim vreo 2 minute, nu mai mult;

3. adaugă ulei sau câteva picături de apă dacă vezi că se îngroașă prea mult.
4. ceapa tocată fin și usturoiul mărunțit se amestecă cu zeama de lămîie, sarea și piperul și se lasă la marinat preț de 15 minute, apoi se presară peste pate înainte de a fi consumat.

Poftă bună!

Șmecherii bucătăricești: Lasă la rece pateul obținut măcar preț de 1 oră. Are nevoie de odihnă înainte să-l expui lumii încavalerit și țanțoș. Îl poți servi pe felii de roșii, ardei, pe pâine sau chiar pe felii de măr. Eu am încercat mărul. E bestial pentru că pateul are gust de ... nucă!

0

Lacrima

8/15/2015 02:07:00 p.m.

 Poate dacă ne-am putea răcori şi sufletele cum ne răcorim trupurile cu o cupă de îngheţată, am fi inventat până acum îngheţata pentru suflet, atunci când acesta arde, ori doare în întâlnirile sale cu viaţa. Dar cum până acolo mai e, să ne răsfăţăm cu poveşti (poate ne alină) şi cu niscaiva joacă cu îngheţata, cum altcum?

 Îngheţata pe caniculă e un contrast italian de bun augur, o savoare de suflet. Povestea îngheţatei în sine, m-ar contrazice. International Diary Food Association este convinsă că îngheţata nu poate fi atribuită cuiva anume ca invenţie. Nu se ştie fix şi precis, zic ei cine anume, ori ce popor a inventat-o. Unele surse se laudă că până şi chinezii în antichitate, pe la 200 î.e.n. consumau ceva similar îngheţatei - adică orez cu lapte îngheţat, ori bine răcit, -  lucru care ar părea puţin ciudat dacă ne gândim la filozofia echilibrelor în orice domeniu al vieţii pe care chinezii au promovat-o încă de pe atunci.

Alte surse ne spun că nici persanilor, pe la 400 î.e.n. nu le era necunoscută "îngheţata", dar că o preparau preponderent din lapte îndulcit şi înmiresmat cu apă de trandafiri şi nu cu sucuri de fructe cum va face Europa multe sute de ani după aceea. Pare-se nici însuşi înţeleptul Solomon nu se putea abţine de la băuturile reci/gheţoase şi năstruşnicite cu fructe printrânsele.

Alexandru cel Mare, se zice, şi-ar fi trimis în mod constant soldaţii să-i aducă zăpadă de pe munţi şi gheaţă pe care le combina cu fructe. În Orientul Mijlociu, acestea erau îmbogăţite adeseori cu şofran.  Nero, în Imperiul Roman, era gurmandul care cerea zăpadă proaspătă de pe munţi pe care o amesteca cu sucuri de fructe şi a rezultat, se pare ceea ce azi italienii numesc ghiacciolo. Sute de ani mai târziu, Marco Polo ar fi adus în Italia, şerbetul. Singurul lucru clar despre inventarea îngheţatei este că prin secolul XVI ea deja era cunoscută în diverse forme şi concomitent mai multor ţări europene: în Anglia circula o versiune de "Cream Ice", în Franţa deserturile îngheţate au luat avânt odată cu ajungerea Caterinei de Medici la Paris ca soţie a lui Henri al II-lea. Singurul lucru cert pare să rămână acela că, într-una dintre primele cafenele, dacă nu chiar prima din Paris, deschisă acolo pe la 1660 de sicilianul Procopio, încă funcţională şi cunoscută sub numele de Le Procope (lângă biserica Saint Germain des Pres), acesta ar fi vândut prima oară îngheţata aproximativ aşa cum o cunoaştem noi azi, un mix din: lapte, unt, frişcă şi ouă.

Cum să nu te pună pe joacă în bucătărie o asemenea poveste?

Îngheţată Tiramisu cu nerv de ciocolată şi pui de afine

Timp de preparare: aprox. 45 min
Nr. de porţii: 10 până la maxim 15

Ingrediente

Pentru îngheţată:

2 gălbenuşuri despărţite de suratele lor albuşuri

75 gr de zahăr făcut praf şi pulbere în piuliţă

300 ml frişcă lichidă (poate fi şi simandicoasa frişcă vegetală)

100 ml lapte nud şi nimic mai mult

250 gr mascarpone (făcut de galantarele hypermarketurilor, că doar nu de italieni)

50 ml Marsala sau 1 linguriţă de esenţă de rom la care adăugaţi 100 ml lichior de rom (ca să-l ridicaţi la rang de cavaler)

100 gr ciocolată amaruie (min. 75% cacao)

100 gr afine, pui proaspeţi adunaţi din galantare (cum altfel pe vremea asta?)

100 gr pişcoturi Savoiardi ca braţe sigure şi alintătoare

De îmbătat pişcoturile:

1/2 cană espresso tare (fă-l italieneşte cu un espressor setat la minim 9 bari,sau mai bine cumpără o cafea bună, n-are să-ţi pară rău la cum au să-ţi cânte papilele gustative după aceea)

75 ml lichior de cafea

1 dop (să fii sigură că nu scapi măsura) de esenţă de migdale

1 dop de esenţă de portocale

Cum se face?

1. Pune gălbenuşurile, zahărul pudră, laptele, Marsala sau lichiorul, mascarponele la un loc. Porneşte mixerul sau robotul de bucătărie şi amestecă bine, bine. Dacă vrei mai multă savoare, adaugă 2 pliculeţe de zahăr vanilat Bourbon. 

2. După ce ai mestecat bine ingredientele de mai sus, adaugă frişca şi bate până compoziţia arată ca o smântâna lichidă, apoi pune totul în maşina de făcut îngheţata, adaugă ciocolata tăiată în cuburi cât de mari vrei tu şi dictează papilele tale gustative şi porneşte maşina. În aproximativ 15-30 de minute, în funcţie de calitatea maşinii de făcut îngheţată, ar treubui să fie gata.

3. Între timp, amestecă espresso-ul cu lichiorul şi eseneţele, pune-le într-un recipient cu găuri (se găsesc "stropitori" bucătăriceşti prin raioanele cu ustensile pentru bucătărit din magazinele mai cu ştaif).

4. Pune pe fiecare farfurie de desert 3-4 pişcoturi Savoiardi şi îmbată-le bine cu năstruşnicia de la punctul 3 şi lasă-le să se odihnească puţin.

5. Afinele proaspăt îmbăiate la chiuvetă se zvântă puţin de elanul înotului şi se pudrează bine cu zahăr pudră, pentru a fi nişte domnişoare la modă, parfaitement glacees. Aşează-le pe farfurie pe lângă pişcoturi.

6. Pune îngheţata pe pişcoturi şi decorează după pofta inimii.

Să-ţi fie pofta bună!

Tips: Maşina de îngheţată trebuie ţinută în congelator cu minim 24 de ore înainte, sau conform indicaţiilor producătorului. Eu am uitat-o în congelator de fiecare dată. Goală. Să se relaxeze cum îi place ei, sub bec, udă, nudă şi zăludă, la minus 15 grade, (cred!)

0

Lacrima

7/19/2015 07:02:00 p.m.

Ştiu că de cele mai multe ori te pomeneşti prin bucătărie cu tot soiul de left overs, de resturi adicătălea. Cum ar fi şi fasolea uşor îmbătrânită pe care ne grăbim să o aruncăm înainte de-a o rupe în vreo ciorbă, ori altă găteală.

Cred că am amintiri din vremea foametei deşi n-am apucat-o că m-am născut la vreo 35 de ani după. Poate înaintaşii mei vor fi fost aspru marcaţi de dânsa, motiv pentru care mă născui eu parcimonioasă-foc. Dar adevărul e că de fiecare dată când trebuie să arunc mâncarea mă gândesc la copiii de la Pata Rât, pentru care fasolea mea la ai săi 40 (chestiune de cultură socială, cică la 40 eşti bătrână în România), - fasolea mea uşor trecută de prima tinereţe, spuneam, ar fi doar bună. Sau îmi răsar în minte, chipurile copiilor de prin Africa, ori mă gândesc la micuţii nenorociţi de prin teatrele de operaţiuni militare ale lumii, oriunde, aiurea, dar flămânzi. Şi nu simt să mai arunc ceea ce poate, cu puţină atenţie şi imaginaţie aş putea transforma, folosi. 

De astă-dată se nimeri fasolea. Deşi proaspăt adunată din grădina proprie, între două ploi, deveni fată bătrână. E şi soi mai crocant. Oricât ai fierbe-o rămâne al dente. Aşa că am trecut la reinventat ceea ce poate, altădată aş fi aruncat fără prea multe griji ori fasoane.

Fasole verde inobilată, numai bună pentru a se însoţi cu pâinea

Timp de preparare: 30 min

Ingrediente:

700 gr - 1 kg fasole verde dar totuşi fată bătrână

3 cepe potrivite, de preferinţă albe, de apă (au un gust mai blând)

2-3 căciulii de usturoi (nu căţei)

300 ml ulei

2 gălbenuşuri

2-3 linguri de smântână sau iaurt (să nu fie lichide)

1 legătură de mărar sau pătrunjel

piper, sare - după gust

Cum se face?

1.  Fasolea curăţată de aţe şi ruptă în bucăţi potrivit de mari o pui la fiert în apă cu sare. Dai un clocot cât să se înmoaie uşor. O strecori, o limpezeşti în apă rece, o laşi la scurt în sită. Apoi, o dai prin maşina de tocat carne, ori o dai prin blender şi o mărunţeşti cât doreşti de mult. O storci bine de toată apa pe care o elimină. 
2. Tai ceapa în cuburi mici şi o freci cu puţină sare;
3. Storci ceapa şi o adaugi în fasolea mărunţită;
4. Faci maioneză din două gălbenuşuri şi 300 ml de ulei, fără emoţii că s-ar putea tăia. Dacă totuşi ai emoţii de acest fel, adaugă încă de la început o linguriţă de muştar, sau câteva picături de zeamă de lămâie, dar fii conştientă că va schimba gustul final. Adaugă şi nişte smântână la maioneză. O să-ţi placă versiunea ei light, albă ca o donzellă de pension;
5. Zdrobeşte usturoiul în presă şi adaugă-l în fasole. Taie mărunt verdeaţa şi adaug-o şi pe ea. Amestecă totul bine şi potriveşte de sare şi piper.

Tip: Dacă ai lucrat corect, pasta ta de fasole verde nu va fi zemoasă ci tartinabilă. Atenţie aşadar când scurgi fasolea.

Poftă bună!

2

Lacrima

7/12/2015 07:31:00 p.m.

Bunătăţi de la Lacrima A. 

0

Lacrima

4/13/2015 09:03:00 a.m.

S-a întâmplat să gust un dulce cu aromă de poveste într-un oraş încărcat de poveşti, undeva într-un cartier evreiesc, într-un străvechi mic regat medieval, demult dispărut de pe hărţile aventurierilor, dar păstrat în minţile şi inimile oamenilor.

M-a fascinat prăjiturica aceea, deşi nu sunt fan al prăjiturilor cu mere. Pur şi simplu nu îmi plac, şi rareori mama a reuşit să mă convingă că prăjiturile cu mere pot fi şi comestibile şi să le mănânci cu un grăunte de plăceere măcar.

În acea seară m-am oprit flămândă şi tristă în singura cofetărie care mai era deschisă în cartierul evreiesc, plin de umbrele trecutului, de poveştile sale şi mai puţin de locuitorii de la care i se trage numele. Pe raft erau puţine prăjituri rămase. Şarlotka, cea cu suflet rusesc o întâlnisem deja în periplurile mele în Estul îndepărtat, european. Aşa că m-am încumetat să risc.

Savoarea şi fineţea prăjiturii mi s-au întipărit în cerul gurii până într-atât încât am refăcut reţeta plecând de la ce-am simţit. Doar că n-am făcut-o întocmai. O găsisem adunată între braţe de aluat fraged, crocant. Eu am ascuns fineţea umpluturii modificând-o, în inimă de măr copt şi i-am pus poale şi văl de frişcă albă şi lacrimi de rodii.

Prăjitura shalotka e foarte comună în Polonia, Ucraina, dar şi în toată Rusia. Ruşii în sine şi-o dispută cu polonezii, fiecare atribuindu-şi dreptul de creaţie al rafinatei sharlotka. Cea poloneză este mult mai fină în arome şi texturi, cea rusă este mai pregnantă în gust şi, adeseori mult mai consistentă, dar veţi simţi clar merele lăsate să cadă brut în aluat şi coapte să ia suflet de pandişpan.

Bune sunt amândouă, fiecare făcută după spiritul şi asemănarea oamenilor care i-au dat viaţă în bucătăriile lor. Dar cea mai rafinată şarlotkă am savurat-o totuşi în inima Galiţiei, într-un cartier evreiesc plin-ochi de poveşti.

Sharlotka Suflet de Măr cu lacrimi de rodii

Nr. porţii 6

Timp de preparare: aprox. 40 min

Ingrediente:
6 mere pentru plăcintă, potrivit de mari
5 linguri de stafide
4 linguri de merişoare
4 linguri de sâmburi de nucă
3 linguri de sâmburi de alune sau migdale
1 lingură de scorţişoară
1 vârf de linguriţă de boabe de piper roşu
6 linguri de zahăr
1 plic de zahăr vanilat
3 linguri de amidon
1 linguriţă boabe de cardamom
300 ml vin roşu
200 ml lapte
nuci pecan pentru decor
200 ml frişcă vegetală
6 linguri de mascarpone
1 lămâie mică
zeama de la 1/2 limetă

Cum se face?

1. Spală merele şi cu un cuţit şi o lingură scoate miezul şi cotorul din ele, fără a le găuri de tot; stropeşte şi mărul golit de miez, dar şi miezul, după ce ai îndepărtat alveolele în care stau seminţele şi seminţele;
2. taie miezul merelor în cuburi şi pune-l într-o crăticioară emailată împreună cu: 3-4 linguri de zahăr, stafidele, merişoarele şi căleşte-le puţin până zahărul se caramelizează, iar fructele s-au înumuiat puţin;
3. adaugă sîmburii de alune, nuci, migdale, scorţişoara, piperul roşu, zahărul vanilat şi amestecă puţin apoi adaugă şi amidonul şi laptele, dar şi zeama de limetă; fierbe totul la foc mic până oţbii o cremă de consistenţa unei smântâni nu foarte groase;
4. aşează merele într-o tavă şi umple-le cu şarlota de la punctul 3, încă fierbinte; pune vinul în tavă şi crema rămasă, mai adaugă 2-3 linguri de zahăr şi boabele de cardamom;
5. bate frişca şi amestecă 6 linguri de frişcă cu 4 de mascrapone şi pune ceea ce rezultă ca un capac de-asupra sarlotei din mere;
6. dă merele la cuptor pentru maxim 15 minute.

Tip: 

1. Serveşte merele calde, în pat de frişcă bătută, rece şi cu boabe de rodie de-asupra pentru culoare şi plus de aromă.
2. De preferat e să nu reîncălzeşti merele, îşi vor schimba aspectul şi vor deveni ca mărul din imagine; la fel şi în cazul în care nu ai găsit mere pentru plăcintă, un soi de mere cu carnaţie consistentă şi care rezistă mai bine la prepararea termică.

Poftă bună!

0

Lacrima

11/09/2014 05:10:00 p.m.

Ştiu, n-am mai scris nimic de multă vreme. Tot felul de îndoieli s-au cuibărit în mine, născute din lipsa de interacţiune cu voi. Eu una nu pot scrie în van, în orb, departe de oameni.

Aşa că n-am mai scris chiar dacă îmi era dor, chiar dacă m-am jucat în bucătărie. E urât să-ţi fie pustiu în jur, să fie gol şi oamenii să treacă muţi mai departe, întocmai ca acei cunoscuţi care te văd pe stradă dar privesc triumfalist în altă parte ca nu cumva să-ţi dea bineţe, că le-ar doborî gradele de pe umeri.

Uneori, ştiu, gândesc frust şi prea direct. Aşa sunt eu. Alteori, nu pot spune ce gândesc pentru că cuvintele refuză să iasă. Deh, care om nu e la fel?

Azi mă jucai cu aromele toamnei şi mă gândii că poate o să vă amuze şi pe voi să faceţi la fel.

Dovleacul e o resursă complexă şi ludică. Îl sculptăm, îl decorăm, îl coacem în fel şi chip. Ca strugurii, dovleacul ascunde în carnea lui bucuria soarelui.
De astă-dată l-am umplut cu minuni şi i-am aşezat alături carne frăgezită în arome de ceai.

Deci să purcedem.

Dovleac împănat cu pui îmbălsămat

Nr. porţii: aprox. 8

Durată preparare: aprox. 2 ore

Ingrediente:

Pentru dovleacul împănat

Pentru puiul îmbălsămat

1 dovleac potrivit de mare (mediu) 500 gr ciuperci 200 gr orez 2 morcovi 3 cepe 2 cepe verzi 1 ardei potrivit de mare 1 ţelină mică 50 gr prune uscate 3-4 căţei de usturoi 100 gr smântână grasă 30 ml ulei condimente: sare, piper, vegeta (dacă foloseşti), foi de dafin, ienibahar, busuioc

Aprox. 1 kg pulpe de pui (sau orice altă parte a puiului vă place) 1 lingură de melasă de rodii 1 linguriţă de muştar franţuzesc 1 linguriţă boabe de ienibahar 3-4 foi de dafin 1 linguriţă de sos dulce-iute tailandez 1 linguriţă susan 30 gr caise confiate 1 cană de ceai aromat din: mentă şi salvie în care ai stors o jumătate de lămâie 1 lingură de pastă de roşii 5-6 căţei de usturoi 50 ml ulei 100 ml vin alb

Cum se face?

1. Spală bine dovleacul pe dinafară, taie un capac, scobeşte cu atenţie interiorul să nu rămână deloc sâmburi şi dă la cuptor, unde îl laşi să se coacă de jumătate. Pentru a şti cât s-a copt, verifici cu furculiţa. Când ea intră cu puţină greutate, îl poţi scoate şi umple.
2. Între timp: spală carnea de pui, codimenteaz-o cu sare şi piper, aşeaz-o în cratiţă cu toate cele menţionate, mai puţin usturoiul pe care îl vei adăuga la sfârşit, când carnea e făcută şi sosul a scăzut şi a devenit consistent. Dacă vinul se evaporă prea repede, adaugă încă un păhărel de vin alb, sau ceai. Ceaiul se face fierbând o cană de apă într-un ibric, apoi adaugi plantele şi laşi la infuzat 3-5 minute sub capac şi adaugi zeama de lămâie. Acest ceai şi vinul se pun peste carne înainte să o dai la cuptor.
3. Spală orezul cu apă rece până iese amidonul din el.
4. Într-o cratiţă non-aderentă pune toate legumele tocate cubuleţe, orezul spălat şi uleiul. Prunele şi usturoiul se adaugă la sfârşit doar. Când legumele şi orezul au devenit sticloase, adaugă o ceşcuţă de apă călduţă şi lasă să fie absorbită de orez. Mai adaugă apă dacă este prea puţină. Când orezul este de jumătate făcut, adaugă condimentele şi smântăna şi amestecă bine să se topească smântâna.
5. Dacă dovleacul e copt de jumătate, umple-l cu risotto-ul făcut după cum am spus mai sus, pune capacul de dovleac şi dă înapoi la cuptor pentru încă aprox. 30 minute, sau până când vezi că orezul e făcut înăuntru şi nu e foarte zemos. Când orezul e făcut, iar dovleacul e şi el copt bine, scoate-l şi lasă-l la răcit pe masă în bucătărie.

Sfat: Serveşte cu sos de usturoi, cald şi cu carne îmbălsămată. Pentru culoare şi gust, presară pătrunjel şi busuioc proaspăt deasupra.

Poftă bună!

0

Lacrima

11/02/2014 06:05:00 p.m.

O noua zi, noi distractii prin bucatarii...pe unde s-o nimeri! De asta-data doar dulciurile s-au repetat, in rest, totul s-a reconstruit cu drag, in joaca, in noi combinatii de arome, gusturi, culori si consistente. Si a iesit:

1. Tabouleh "impanat"

2. Tzatziki frantuzit

3. Paine libaneza umpluta

4. Baghete fanteziste

5. Salata de verdeturi incuscrite

6. Salata Aroma Plus (am uitat sa atasez fotografia in colaj, dar reteta va veni mai tarziu dupa ce va fi publicata in magazinele de specialitate)

Pentru mancatorii de proteina "pe os" n-a lipsit mielul si puiul, dar despre acele retete vom vorbi intr-o data viitoare. 

Sa ne fie ziua ziua si oamenii buni!

0

Lacrima

4/22/2014 12:28:00 a.m.

Pastele 2014 - Ziua 1

Hristos a inviat! Sezonul salatelor si al reinvierii aromelor proaspete si bogate, asa as defini eu bucuria de a gati pentru Paste indiferent de locul in care te afli. Si cu toate ca mi-as fi dorit sa raman in arpegiul raw vegan a trebuit totusi sa multumesc si amicii dependenti de aroma clasica a carnii.

Asa ca a iesit:

1. - Salata fructata
2. - Salata fantezie de spanac 
3. - Oua de rata cu ciuperci si alte bunatati
4. - Supa-crema de mazare cu "surprize"
5. - Tabouleh fantezist cu friptura de miel "All spices"
6. - Pui rafinat cu manta de gem si seminte
7. - Pasca fructata
8. - Tentatie de ciocolata - o minune de prajitura reinventata. 

Zile de lumina pline!

0

Lacrima

4/21/2014 12:25:00 a.m.

Experiente si experiente - asa as putea defini ultimul an din viata mea. Cel putin ultimul an. Un an in care m-am indepartat cumva de bucataria traditioanla sau de creatiile si joaca cu ingredientele cunoscute, asa cum le stim cu toate si am experimentat bucate noi, moduri noi de a le prepara, ingrediente noi. Ca urmare a acestor experimente m-am pomenit cu multe kilograme in minus, cu o energie debordanta, cu o lume nou-descoperita si cu foarte multe provocari. 

Toate aceste schimbari m-au tinut departe de blog. Inca pendulez daca sa scriu sau nu despre experienta asta, sa raman la a publica retete "traditionale", -incotro? Cu toate astea, poate ca experienta mea de trecere, postata pas cu pas aici va fi de folos si altora dintre voi care ar dori sa faca schimbari, sau pur si simplu vor sa incerce ceva nou. De aceea nu vreau sa ridic osanale nici unui stil de viata. Cred ca fiecare om are dreptul la cautarile sale, la descoperirile sale, la alegerile sale. Va arat doar ce am descoperit eu, ce incerc, ce imi place, ce mi-a folosit. Sper doar sa fie la fel si pentru voi. 

Traiesc intr-o lume in care sunt un caz mai degraba izolat. Cei din jurul meu inca privesc incruntat alegerile mele culinare. Vad rezultatele, dar tot nu inteleg. Nici eu nu pot spune ca inteleg pe deplin. In aceste conditii, pentru majoritatea pofticioasa si traditionala din jurul meu, voi gati in continuare ... clasic, la orice eveniment care ne aduna impreuna. Pentru mine, voi experimenta vegan, raw vegan, vegetarian... Pot sa va spun un secret? As incerca si stilul lunarian daca ar exista vreunul astfel de stil! In acest context, pe acest blog veti gasi si retete create si gatite ca si pana acum, dar si vegetariene, ovo-lacto vegetariene, vegane/raw vegane. Toate in limita timpului de a le fotografia si posta. 

Reteta pe care v-o ofer astazi s-a nascut din disperarea de a nu mai manca orice fel de mancare pe apucate, in oras. Zilele mele de luni sunt agitate, nebune, fugarite. Cel putin in ultimele luni. Pranzul cu care ma obisnuisem, tihnit, la munca, nu mai poate fi luat nici la ora stabilita, dar nici in vreun local. Stiti voi vreun local care iti permite sa-ti mananci propria mancare in locul ofertei lor? Eu nu. Iar shaormeriile si alte asemenea "oferte" mi-au daramat munca din ultimul an in ceea ce priveste tot ce dobandisem in sanatate, greutate in minus, energie. In disperare de cauza am inceput sa caut solutii si am invatat de la altii cam ce-ar putea fi. Din ideile lor, mi-am creat propria reteta. A iesit o minunatie de baton super-gustos. Si cred si foarte nutritiv si furnizor de energie "la pachet".

Baton raw vegan "Pranz energetic"

 Timp de preparare: 30 minute

Nr. portii: 7 pana la 10 batoane

Ingrediente:

1 para 1 mar 1 banana 1 kiwi 50 gr smochine uscate 50 gr curmale fara samburi 50 gr merisoare uscate 50 gr stafide 50 gr ananas confiat 50 gr caise uscate 100 gr fulgi de cocos 1 lingura miere poliflora

150 gr fulgi de ovaz 1 lingura tarate de physillum 1 lingura tarate de ovaz 1 lingura seminte de chia 1 lingura seminte de canepa raw 50 gr migdale crude 80 gr alune crude 80 gr seminte de floarea-soarelui crude 50 gr seminte de dovleac crude 50 gr seminte de caju crude ½ lingurita din : pudra de mesquite, horny goat, grau, kelp, seminte de in

Cum se face?

1. fructele proaspete se pun in blender (fara coji si fara samburi; eu am pastrat coaja la mar si la para) si se dau prin blender pana obtii un amestec de consistenta unui pireu;

2. adaugi prunele uscate, smochinele si curmalele, dar si semintele, fulgii de ovaz si taratele si amesteci cu blenderul pana obtii un "aluat" mai moale;

3. scoti compozitia din blender, o pui intr-un vas mai mare de plastic (nu folosi metal), adaugi mierea, vanilia, fructele confiate taiate cat de mare sau de mici doresti, ingredientele pudra si amesteci cu mana. Daca e prea moale compozitia mai adauga fie tarate fie fulgi de ovaz. Eu am pus fulgi pentru a fi mai crocant batonul.

4. pe o folie pentru alimente asezi seminte (migdale, cocos, fulgi) apoi compozitia modelata cu mana umezita usor si legi la capete; preseaza batonul daca nu doresti sa fie rotund. O versiune mai rapida este sa pui hartie de copt pe fundul unei tavi, semite peste hartie, sa presezi compozitia in tava, sa o decorezi cu seminte si sa dai batoanele sau tava la frigider pentru 3 pana la 6 ore, sau peste noapte.

Pofta buna!

0

Lacrima

3/02/2014 07:38:00 p.m.