Poveste printre fulgi

S-a întâmplat într-o noapte de iarnă,
cu foarte mulţi fulgi,
cu un om care sărea peste temelia unui om de zăpadă
şi cu un om de zăpadă.


Omul care se pricepea ca nimeni la tumbe
îi făgăduia celui care îl asculta cuviincios
un trai subţire, ca imediat ce ai făcut baie:
mirosul de mărgărit, să poată afla sticla,
un halat căruia să-i şoptească la fel ca iubitei
"Ce mult mi-ai lipsit!",
vârful degetelor şi tălpile - prinse-n perniţe.


La toate acestea, cel care încă nu putea să îmbrăţişeze
i-a răspuns cu o reverenţă din temelie
- cel puţin aşa mi s-a părut, printre fulgi.

Povestea omului înţelept

Povestea aceasta traversa hârtia moale a unui manuscris puțin îndoit
și-a fost scrisă după mai multe zile de pomină.


Ea zicea că într-o iarnă anume
tot ce purtaseră cu ei oamenii
gleznele, ochii, până şi rulada cu zmeură
se făceau ivorii
iar urmele plugurilor abia se vedeau.

Povestea omului bătrân

Câteodată, când e iarnă şi dimineaţă
pe strada pustie apare un om
care merge cu pas rar, aproape topit
şi se opreşte să ia zăpadă-ntre degete,
şi parcă-i totdeauna uimit că ele se colorează cu roşu,
se mai uită o dată, şi surâde apoi, de parcă ar asculta
cu acel surâs cu care căutăm păsările când cântă.


Apoi,un unghi drept mă face să-l mai zăresc doar o clipă,
iar atunci văd că nu şi-a pus nici mănuşi, nici fular.

Povestea omului tânăr

Nu ştiu cât a durat, dintre ierni, iarna aceea
în care nimic nu putea să se-ntâmple treptat;
era ca o lecţie ştiută pe dinafară,
rostită cu glas amplu, egal
ori de câte ori fulgii cădeau repede, şi apoi se lipeau.


Sub viscolul de sub felinare-am văzut
povestea omului cu mers tânăr, proaspăt ras şi benchetuit
care-şi pregătise, în miezul nopţii, osia şi zăbala.

Underneath

În iarna aceea ea căuta
printre frunzele uscate ultimul strat
(pentru aceasta era uneori nevoie să-ți pui sprâncenele
astfel încât mai-mai să atingă pământul).

O interesau, de asemenea, acele fire anume din vânt
de la rădăcinile trandafirilor înghețați
(trebuia atunci să știi cum să te pitești
de cu seară-n grădină).

Citea mai apoi legende cu păsări înalte, -albăstrii
care traversaseră dintr-un singur pas cerul
și tare-ar fi vrut să le fi mângâiat coastele calde
( iar în acest loc mereu se oprea
să întețească focul răscolind prin cărbuni).

Iglu

Știam că drumurile prea lungi o obosesc în ultima vreme,
așa că am rugat-o să facem doar câțiva pași, în jurul podului
- acolo se vedea gheața limpede, luminoasă ca un condur de argint.

Ea m-a strâns cu putere de braț, povestindu-mi din nou
despre iarna în care mă găsise adormită-n zăpadă
și cum i-am vorbit, apoi, zile-ntregi despre peșteri.

Iernile (III)

Ierni la rând avusesem aceeași dorință:
ca, fie și pentru o singură clipă,
mâinile mele să devină niște ace scânteietoare
în acel drum cu trunchiuri de zadă
pe care ea pleca de la mine doar noaptea,
pierzându-se atât de repede-n întuneric,
încât rămâneam fără glas.

Astăzi m-am trezit, aveam dorul acela
- îmi lăsase ceva la fereastră, probabil călcase ușor:
- o oglinjoară cât palma, cu ramele de lemn argintat.

Iernile ( II )

Știam că iarna nu îi place să povestească pe larg
- și ieșeam amândouă în câmpiile albe
arătându-ne urme de vrăbii.

O vedeam tresărind
ori de câte ori atingea din întâmplare zăpada,
deși purtase mai tot timpul brățări de argint.

Iarna, eu nu am rugat-o niciodată nimic
- tânjeam, doar, să îi văd părul cum se revarsă
lângă talia atât de subțire-n cordon.

Iernile (I)

De câte ori o mângâiam avea părul cald,
iar ochii ei albaștri nu și-au schimbat nuanța nicicând;
îmi vorbea despre lucruri doar după ce ele treceau
și-avea felul ei de a întoarce ușor spatele
când o-ncânta o priveliște.

Mi-am petrecut iernile așteptând prin ninsoare
clipele când ea revenea agale spre mine
și surâdeam amândouă- n mulțime.

Ipoteze

Era, asta știu sigur, una dintre căldurile de iulie,
când mi-a întins un pahar cu apă - cu adevărat limpede
- prin el, eu am privit, de pe drum, câmpurile.

S-a făcut foarte frig în zilele astea
și-mi fac mereu ceai, și-mi încălzesc genele,
pe-nserat,văd aburul și ceața cum se ridică
și nu-mi amintesc nicidecum
dacă erau doar trandafiri micuți și sălbatici
sau pe coline se legănau în vânt albăstrele.

Despre vară

În vara aceea a vorbit despre ea doar cu greu
- visa mult şi îşi amintea toate visele,
iar într-o seară văzuse pe stradă
oamenii aceia de la carnavalul din somn.

Se plimba dormitând, amuşinând mai degrabă
smoala încinsă şi berile negre
- mai târziu, aveam să-mi imaginez şampanii mahon
şi cât de bronzat îi era, în vara aceea, tot spatele.

Cu adevărat despre vară am aflat de la ea doar în iarnă
- pe atunci îmi scria rar, asigurându-mă mereu că e bine.

Sania

Pentru Laura, care a plecat în oraşul mare, lăsând atâtea lucruri în urmă, La Mulţi Ani!


Frica mă cuprindea cel mai mult iarna
- atâta gheaţă, zăpada care acoperea totul,
fiecare pas mă punea la-ncercare.

Dar la un moment dat
am învăţat să conduc sania
- şi tu mi-ai dăruit azi haina aceasta albă
- e genul după care nu te poţi opri
să nu întorci capul pe stradă.


...

Remember (II)

Ştiu că îţi obosiseră braţele de la vâsle
(tu mereu te-ai încăpăţânat, deşi
de pe la zece ani ţi-a îmbătrânit trupul
şi aşteptai mereu zăpezile)
- de aceea te-am rugat să mă laşi cu tine
în noapte - măcar să veghez, cine ştie...

Îmi aminteai mereu de clipa aceea
când întunericul e una cu marea
şi orice far, apoi, te orbeşte
ca atunci când şoferii pun faza lungă
şi nimeni nu mai respectă regulile.

Dar asta nu e nimic, îţi spuneam
- şi cuvintele mele se auzeau tare,
aşa cum se întâmplă doar noaptea
şi atunci când vine zăpada.


...

Remember

Zăpada din anul acela - îţi aminteşti?
ne plăcea tare mult să privim urmele
(nu ne gândeam la nimic)
şi doar dacă deschideai ferestrele
mureau toţi microbii.

Da, ştiu, întârziau trenurile
când trebuia să pleci sau să vii
(aşteptam mult)
şi ne cuprindea brusc tristeţea
la vederea bicicletelor, pe balcon.

Dar ceea ce nu vreau să uităm
e cum nu ne lăsa iarna
(pur şi simplu nu ne lăsa)
- rar am văzut ceva
care să ne ţină mai strâns.


...

Winter's Love

Iubirea ta de iarnă
e cu bocanci grei
- ştiu de ce întârzii,
o să-ţi pregătesc apă caldă,
îţi voi spune
că a fost bine azi,
că zăpada mi se părea albastră
şi toate curgeau uşor.

(Se poate să scoţi un suspin în cadă
neştiind ce să crezi).


...

În stradă

Să ieşim în stradă azi,
s-a rătăcit puţină primăvară în decembrie,
să cântăm ceva fals şi tare
-asta am mai avut-o demult
când aflam despre vreo trupă nouă
şi o ascultam fiecare în căşti
crezându-ne deosebiţi.

Să ieşim în stradă azi,
acolo nu ne întreabă nimeni nimic,
bărbaţii au gesturi largi,
femeilor le sclipesc dinţii şi acele în păr,
pe copii îi priveşti mai mult.

Să ieşim în stradă azi,
să ne-ntâlnim la un colţ,
am putea crede că e prima dată,
ne-am descrie viaţa-n haiku-uri,
mă-ntreb care, acum, ar lansa invitaţia
şi dacă am avea curajul să intrăm
pentru cină.

Să ieşim în stradă azi
până nu se face din nou iarnă.





...

30 noiembrie

Un balans continuu, gesturile mele spre tine
povestesc despre cum am început să cresc o pisică,
să plantez flori, în ghivece mari, la ferestre,
să ştiu cât zahăr vrea fiecare dintre noi la cafea,
să păstrez mereu un zâmbet de rezervă.

În balans continuu, toamna ne-a spus o grămadă
- numai că astăzi am terminat cartea despre războiul cel crud,
Hitler a fost învins, eu mi-am cumpărat mandarine,
tufănelele rezistă mult în pahar, aşa este,
despre iarnă ştim că are nopţile foarte lungi.


...