În vestibul

Ştiam c-o să vină cu degetele ca strugurii
strânşi de pe tarabe după-amiaza târziu,
că ne vom încerca, iarăşi, colierele şi brăţările,
că ne vom potrivi părul, iar dup-aceea vom ţine umerii foarte drepţi
în oglinda din hol.





Ştiam că ne vom spune toate lucrurile acelea
cât timp ea se va descălţa şi va căuta prin casă apoi
urmele din ceşcuţa cu lavandă şi busuioc.


Întotdeauna o să luăm hotărâri aşa cum ne vine
- vom împinge una spre alta când un pandantiv de sidef,
când unul din argint patinat,
dar asta se va întâmpla atunci când între pulovere va fi întuneric
şi doar după ce-i voi fi promis că o să mai stăm o clipă-mpreună
- voiam doar să mă încredinţeze
 că va fi atentă la scări.

Iernile ( II )

Știam că iarna nu îi place să povestească pe larg
- și ieșeam amândouă în câmpiile albe
arătându-ne urme de vrăbii.

O vedeam tresărind
ori de câte ori atingea din întâmplare zăpada,
deși purtase mai tot timpul brățări de argint.

Iarna, eu nu am rugat-o niciodată nimic
- tânjeam, doar, să îi văd părul cum se revarsă
lângă talia atât de subțire-n cordon.

Grădina de ceai

Voiam să stau cât mai mult în noiembrie
- și m-am întristat, văzând că scriu doar poezii despre vară.

În perioada aceea mi-am chemat prietenul pentru ceai
- iar el, mereu vigilent, a lăudat faptul
că frunzele erau uscate exact cât ar trebui,
și gustul îi amintea o grădină străbătută de vânt.

The whisper ( Șoapta )

For R and M


 When I asked her about him
she had a smile that I hadn't seen before
( there was an impression:
she had just climbed in a tree, laughing
- she might have clapped her hands,
she might have had  her eyes closed
- I couldn't tell for sure ).

As if she had made a display case
out of a small ebony table,
she showed me the gifts he had sent her.

Then I learned how to bow and whisper.
 

***

Când am întrebat-o despre el,
a avut un zâmbet pe care nu i-l știam
( am avut impresia că urcase, râzând, într-un copac
- nu vedeam dacă bătea din palme ușor
sau doar avea ochii închiși ).

Mi-a arătat apoi, ca și când
ar fi făcut dintr-o măsuță de abanos o cutie
darurile pe care i le trimitea el.

Am învățat, atunci, să m-aplec, să șoptesc.

Întâmpinare

De-a lungul timpului,
în privirile ei din ce în ce mai adânci
ea păstrase acel zâmbet
ca o colonadă a unui portal
dincolo de care mi se pierd pașii printre frunze.

Răcori

Toamna se simte în parc
în această dimineaţă de august;
foşnetele limpezi în răcoarea ramurilor,
aşteptarea unui prieten de care îţi este atât de dor.

Câteva minute
(ţi se va părea mult, dacă va-ntârzia,
sunt atâtea pe care vrei să le ştii).

Prietenii

Celor cu care zâmbesc

În acea seară am aşezat în tokonoma primul vlăstar al iasomiei
- fiecare petală  aşteptase în  ploile primăverii -
ei au venit, ca întotdeauna, zâmbind,
au lăudat, împreună, alegerea,
apoi am rostit alături
un haiku despre întuneric.

Lumea ne privea, trecând, prin ferestre.

Protecţia mediului

Pentru cei care privesc aburul ceaiului, întinderea iederei, neuitând să-şi protejeze mediul, iubitului meu, La Mulţi Ani!


(Ştiu că pe-atunci nu ne-ntâlneam decât seara)

Nu tăceam fiindcă voiam să-ţi ascund ceva
numai că seara, sub felinar,
nu găseam cuvinte să-ţi povestesc
despre cum se-ntinde iedera spre fereastră după-amiaza
- mi se părea că ar fi fost ca atunci
când mi-a vorbit o prietenă din Australia
despre Crăciunul ei însorit.

Da, cred că în perioada aceea am început
să-ţi fac în toate serile ceai
şi ai înţeles tu, privind aburul,
ce e cu fotosinteza.


...

Reţete

Aduceam acasă zâmbete şi mâncare
- eram fascinaţi de câte chilipiruri făceam -,
aveam un jurnal pentru descoperiri
şi o nomenclatură stufoasă despre tandreţe.

Eu mereu am fost grafomană
şi ţineam morţiş să însemnăm tot
- nu ştii de unde sare folosul -,
ţie îţi plăcea mai mult să dictezi,
spuneai că, aşa cum se ştie,
singură autentică-i viaţa
şi, la fel, nu există reţete.

Între timp, am început să mă îndoiesc
- ba de una, ba de alta,
prietenii ne vizitează des
şi ne cer cu încântare reţetele,
în timp ce noi surâdem, neştiutori.








...

Prietene

Foarte fericită, din nou simţindu-mă privilegiată, prietenii m-au răsfăţat cu împlinirea celui mai mare vis: aparatul pe care mi-l doream de mult timp.Şi toţi, toţi prietenii mei mă răsfaţă cu împliniri de vise, să-i amintesc pe toţi ar semăna cu cele 40 de secunde pline cu nume, atunci când primeşti Premiul.Iar eu nu am făcut nimic altceva decât să primesc Premiul iubirii lor.
Pentru toţi prietenii mei, Denespusul, lumea mea de Sub Sprâncene.


Uimită, atât de uimită
de instantaneele siluetei mele prin vitrine,
de cearcănele din emailul unei ceşcuţe,
clipeam foarte des din pleoape -
- nu ştiam pe cine să intreb despre mine.
(deşi într - o zi cel mai bun prieten mi-a spus
că m-aş îndrăgosti de un om ca mine).

Şi, într-adevăr, abia după ce mi-ai dăruit buchetul acela,
te-am înţeles, prietene,
şi nu-mi mai tremură pleoapele.


...

Cu rom

foto: Roxana Ghiţă


Ştii, prietene, cât e de neagră
cafeaua cu rom
când râdem în telefon
te întinzi leneş în cadă
şi ai dinţii maro
de ciocolată cu rom?...

Plesnetul surd al apei.


...