Atmosfera generala

Am intrat pe modul ‘creativ-scriitoresc-boschetaresc’, stau intre 4 pereti cu draperiile trase, singura sursa de iluminare din incapere este lumina de la aeroterma, o lumina calda si usor relaxanta care te indeamna sa dormi, sticlele de bere si alte forme de alcool tin loc de podea si de scaun uneori, mirosul predominant din camera este de aer inchis si de tutun, iar in jurul meu este mai mult fum de tutun decat aer, daca deschizi usa si vrei sa intri in ‘vaguna’ mea pe moment o sa ai impresia ca ai intrat intr-o camera de afumat. Desi este o liniste mormantala in camera si nici o alta forma de viata in afara de microsistemele formate in sticlele de alcool si prin mucurile de tigara pomenite mai sus si de mine, dar la mine uneori am dubii daca mai sunt sau nu o forma de viata, stau cu castile imense pe urechi si ascult o muzica sobra si dubioasa care imi accentueaza starea de delir si de apasare sufleteasca, de incompetenta si incapabilitate de evoluare, si cu un laptop jumatate nefunctional si cu o cantitate de alcool pe si in el mai mare decat tot ce a ramas adunat in sticlele din jurul meu si mai mult scrum de tutun decat este in scrumiera care este acum, doar de decor, langa mine pe biroul care nu ti-ai fi dat niciodata seama ca este acolo fiind acoperit in intregime de sticle, resturi de shaorma si mucuri de tigara. Dar cu toate astea laptopul inca merge, probabil ii place si lui, sau doar s-a acomodat la conditiile existente. Ma uit de 3 zile la o foaie goala de word pe un ecran de laptop care palpaie parca doar sa ma ameteasca pe mine mai tare. Uneori mai apar cateva litere negre pe foaia asta alba, dar cu o viteza de n ori mai mare decat cea cu care au aparut si dispar ca si cand nu ar fi existat niciodata acolo, si raman din nou, in aceiasi atmosfera, cu aceiasi melodie dubioasa pe fundal, in casti, si cu mainile tremurande pe tastatura si cu foaia alba in fata. Trantesc clapeta laptopului si imi mai aprind o tigara in timp ce desfac o alta sticla de alcool in asteptarea inspiratiei de parca de asta ar depinde intreaga mea existenta, dar nu vine, nu a venit nici ieri, nici saptamana trecuta, nici luna trecuta, nici astazi, cel mai probabil nici maine, nici saptamana viitoare si nici luna viitoare. Mai aprind o tigara imediat dupa ce o sting pe precedenta si termin alcoolul ce a mai ramas in sticla deschisa acum 5 minute, si o tin asa in continuare pana cand, la un moment dat, acum, maine, luna viitoare, anul viitor, inspiratia o sa isi aminteasca de mine si o sa ma viziteze.

Mda, si cam asta se intampla cu mintea mea obosita de invatat, dat fiind ca este sesiune. Tot textul de mai sus este pura fixiune nascuta de mintea mea aberanta si din nou, obosita, dupa ce a vazut urmatoarea poza pe un grup de facebook din regie: 

Am constientizat ca a trecut aproape o luna si eu nu am postat nimic anul asta si parca nu e ok, chiar deloc si cum nici inspiratie nu am de ceva interesant si nici eu nu am facut nimic interesant cu viata mea pana acum ca sa merite povestit am zis sa o dau putin pe fictiune ca si asa pana acum nu am avut nici un articol de genul. Oh da, si este si un fel de articol de “nu, inca nu am murit, i’m still here” 

Nici azi, dar intr-o zi...

As avea atat de multe de spus, dar in acelasi timp ratiunea ma impiedica sa scriu in acest moment tot ce imi trece prin minte, nu inteleg de ce, si incerc sa ma opun, sa imi fortez mainile sa scrie cum scriau candva, aporape singure, dar ratiunea imi blocheaza gandirea si toate ideile pe care le aveam in momentul in care am deschis pagina asta alba au disparut instant, si acum stau din nou, ca aproape in fiecare zi, de altfel, si ma uit la o pagina alba si nu stiu ce sa scriu, tastez cateva cuvinte, apoi le sterg pentru ca nu au nici o logica, dar astazi NU! Astazi, de astazi, o sa ma fortez sa scriu, poate nu o sa si postez tot ce o sa ma straduiesc sa scriu, dar o sa ma straduiesc sa fac asta, ca sa imi revin, ca sa recagasesc lucrul care m-a facut intotdeauna sa ma simt mai bine, sa regasesc pasiunea care ma facea sa ma simt intr-o alta lume, intr-o lume a mea, mult mai buna, scrisul. Stiu, niciodata nu am scris poetic sau pompos sau ceva concret, dar mereu ma relaxam facand asta, mereu era o placere sa fac asta, acum ma fortez, nu este bine, pauzele lungi si dese nu sunt cheia marilor succese, clar nu, sau cel putin nu pentru mine in domeniul asta. Dar intr-o zi o sa vrea, o sa imi revin, am nevoie de ceva care sa imi declanseze din nou mainile, si cel mai probabil acel ceva este o heitereala clasica, cum faceam la inceput, si dat fiind ca stau inca 3-4 zile acasa, am o presimtire ca o sa vina pana la sfarsitul anului acel declansator.

Si dat fiind ca inspiratia iar m-a parasit cand am vazut pagina alba in fata ochilor, o sa ma rezum la a spune La multi ani, Stefan! Si La multi ani, Stefania! De pretutindeni. 

Te-am prins!

Inspiratia mea este sublima si nemaipomenita, dar lipseste cu desavarsire, aproape la fel ca si timpul liber. Dar m’am gandit sa apelez totusi la niste mici trucuri si sa fac repede un articol. Ohh si m’am gandit ca daca tot nu prea am timp sa postez zilnic articole mai medii, cum sunt de obicei, sa postez mai des, dar mai putin, gen texte mai scurte, poze, muzica…sper sa nu deranjeze pe nimeni, promit ca o sa fie si articole ca si pana acum, dar si altele mai mici tot in acelasi stil caracteristic mie, cam cum sunt si cele pe care le mai postez pe facebook.

Ideea este ca observ ca am notite salvate si pe calculator si pe telefon, dar nu mai pot sa scriu despre ele…adica ori n’am nici cea mai mica idee la ce m’am gandit cand le’am notat ori nu mai are farmec sa scriu acum despre ele…adica a trecut prea mult timp si nu ar mai avea sens.

Si hai sa nu las articolul chiar asa scurt si sa va arat si ce am vrea eu si C. de Craciun:

Ne face cineva cadou un brad ca asta? Macar unul la amandoi daca nu se poate cate unul. Ohh si i’am spus iar lu’ C. ca’l fac subiect principal pe blog si i’am zis firesc si cu ce…si el a zis:

C.: da frate, normal, pune acolo poze cu pomi din sitcle de wiskey ca sa ne creada lumea niste betivani notorii

Z.: hai ma ca nu ne crede nimeni asa…se prind ei ca e caterinca, doar vorba aia…noi suntem niste ingerasi

C.: daaaa, ingerasi care vor brazi din sticle de alcool in loc de bomboane si alte cele

Z.: si bomboanele merg…sunt unele la Kaufland cu teacher's tare bune

C.: nu, ca si alea tot cu alcool sunt

C.: nu pune pe blog ca dupa rade dracu toata natiunea de noi

Z.: stii ca pun oricum, nu?

C.: nuuu, sau nu ma baga si pe mine

Z.: pai pentru tine bag, ca eu as prefera unul de vodka, dar in lipsa merge si asta =)))

C.: eu de Craciun imi doresc doar liniste sufleteasca, pace in lume si voie buna

Z.: siiigur ca da

C.: da maaa!

C.: si bine, treaca, mai vreau si sa trec sesiunea…si fie…si un brad din ala

Z.: busted!

Deja?

Ori am imbatranit eu prea rau si nu ma pot acomoda repede la reducerea orelor de somn ori relatia dintre mine si somn a ajuns la un nivel foarte inaintat si nu se poate obisnui cu ideea ca reduc din orele petrecute impreuna. Altfel nu’mi pot explica cum doar 3 zile de trezit dimineata si de scoala m’au obosit in asemenea hal. Adica totusi…ieri la ora 3 si jumatate n’am mai rezistat…la 3 si ceva imi cadeau ochii in gura, la 3 si 25 m’am pus in pat si am adormit instant…m’am trezit abia pe la 7 jumatate si atunci pentru ca’mi era foame. Si m’am culcat inapoi la 10 jumatate…Si dimineata ghici ce? Normal ca tot aveam un nivel foarte ridicat de oboseala…

Adica imi imaginam ca o sa fie macar ceva de genul :

Adica macar in prima saptamana sa ma trezesc si eu mai fresh, mai ok, dar din pacate se pare ca nu…

Altceva nu stiu ce sa va mai spun…va mai spun…va mai las cu o imagine care e foarte adevarata…  

Poate daca ma acomodez si scap de oboseala asta imi vine si inspiratia

Bine, rau? Eu zic ca bine

Acum cateva zile ma plictiseam si nu stiam ce sa fac asa ca am intrat pe conquiztador. Da, jocul ala foarte vechi de cultura generala. Ce ma mai jucam acum cativa ani...am invatat istorie de acolo, chiar si geografie si putina chimie.

Cum am ajuns tocmai la conquiztador? Am vazut pe facebook niste postari de la ei, pentru ca le’am dat like la vremea respectiva si nu i’am scos. Am vazut postarea si m’am gandit, bay n’am mai jucat un conquiztador de ani de zile, hai sa vad daca mai stiu ceva. Stau putin si ma gandesc in timp ce se incarca site’ul “sa vezi ca trebuie sa’mi fac iar cont”, dar spre surprinderea mea de ani de cand n’am mai intrat mi’a ramas contul salvat adica imediat cum s’a incarcat site’ul aveam deja nickname’ul si parola scrise…m’am jucat in seara aia, dar nici acum nu’mi amitnesc ce parola am exact la contul respectiv…am un set de cateva parole posibile, dar nu stiu sigur care este si nici nu stau sa le incerc pe toate.

Da, mi’am cam luat bataie in seara aia, dar nu a fost o problema pentru ca mi’am amintit cum acum vreo cativa  ani buni eram si eu as si raspundeam imediat si corect. Mi’am amintit cum mi’am facut prieteni cu care mai vorbesc si acum. Adica, in fond si la urma urmei acolo mi’am cunoscut unul dintre cei mai buni prieteni. E vorba despre C. cel cu faimosul sau remix “ham un plod” si cu “exemplu’era expriat”. Ma jucam si pe atunci ma bagam mereu in seama pe chatul ala mic, adica raspundeam si am avut placuta surpriza sa aflu ca stam in acelasi oras. Am facut schimb de id’uri, ne’am vazut si uite asa vorbim si acum si suntem prieteni foarte buni.  Nu, nu m’am reapucat de joc pentru ca acum nu mai are acelasi farmec pe care il avea atunci. Nu’l mai are pentru mine, sunt foarte multi care joaca. Care joaca probabil cum jucam si eu atunci, adica totusi…am la active 1169 de jocuri …m’am jucat ceva conquiztador, nu?

Nu aveam inspiratie pentru articol si mi’am amintit de faza asta …so…articol scris fara inspiratie, dar totusi…e bine ca unele site’urile inca imi pastreaza datele contului…poate o sa vreau sa ma reapuc pe viitor…cine poate sa stie ce’mi mai debiteaza mie mintea la plictiseala. 

Antreprenor iscusit sau...?

Astazi iar sunt in pana de idei, ca de obicei, asa ca m’am gandit sa va povestesc despre o faza din vacanta aia pe care am avut’o de Paste. Daca va mai amintiti am stat la tara aproape o saptamana atunci si intr’o zi au venit niste unii cu masina prin sat sa vanda gaini. Si ii auzi “gaini, gaini avem, gaini de vanzare avem”…bun, nu o sa ma leg si de faptul ca soferul avea mana lipita pe claxon pentru ca alta explicatie nu gasesc la faptul ca claxona preluuung in continuu(tot m’am legat, nu? Dar doar putin deci nu se pune, nu?) Asa si acum sa revenim. Printre acele claxoane mai prelungi decat cele de la mort il auzeai pe celalalt om care tipa ca vinde gaini…la un moment dat se opreste, parca se distinge si o frana mai brusca, si dupa cateva momente ii auzi iar “gaini avem, gaini de vanzare avem, gaini, gaini avem” si acum vine partea interesanta ii auzi ca striga si  “rate, rate de vanzare, rate avem”. Opaaa, cand au facut aprovizionare si cu rate ca pana acum aveau doar gaini. Hmmm sa aibe oare vreo legatura acea oprire brusca? Mintea mea crede ca da…si tot mintea mea debiteaza urmatoarea intrebrare “de ce te duci sa vinzi gaini intr’un sat?” Adica ma gandesc ca in sat toata lumea (care vrea) are deja gaini si pun closti ca sa le scoata pui, nu? Dar nu, mai bine vine un antreprenor iscusit si vinde gaini in sat…eventual proprietarului.

Da…cand mi’am notat chestia asta in telefon (pentru ca am mai spus eu odata pe aici ca am in telefon o notita cu numele “inspiratie de moment” in care scriu un titlu sau o idee chiar in momentul in care imi vine pentru ca altfel uit, dar in ultimul timp nu am mai scris…) aveam mai multe in cap, adica credeam ca o sa iasa ceva mai mult…eh asta e, n’a fost sa fie…<<articol scris fara inspiratie>>…

Relativitate de calitate

Nu stiu cum am dat din nou de citatul “vecinii mei asculta muzica de calitate fie ca vor fie ca nu vor” si mi’am amintit din nou de relativitatea acestor cuvinte. Asculta muzica de calitate dupa parerea ta, dar poate c ace asculti tu nu e de calitate pentru toata lumea. De exemplu daca eu acum ascult Skizzo Skillz – bini di tat si dau la maxim sa auda toti vecinii mei nu inseamna ca ei o sa asculte neaparat muzica de calitate. Si nu, nu pentru ca eu as considera ca biniditat nu e melodie de calitate pentru ca este, dupa parerea mea, dar daca unul dintre vecinii mei este roacker convins ma indoiesc ca o sa numeasca piesa asta muzica de calitate. Sau daca ascult Margineanu- A fost odata… si dau din nou la maxim ca nah imi place mie melodia si trebuie sa o asculte toata lumea ca doar e muzica de calitate…revenim la roakerul convins de care am zis mai devreme…cum sa zica el vreodata ca asta e muzica buna? Sau daca e panker sau orice altceva…

Daca mie imi plac melodiile de mai sus nu inseamna ca trebuie sa le placa si altora neaparat…daca eu consider o melodie ca fiind muzica de calitate nu inseamna ca toti sunt de aceiasi parere…si nu, nu inseamna nici ca ei sunt niste analfabeti muzicali si nu stiu ce e aia muzica…inseamna ca pur si simplu avem gusturi diferite ca nah…doar d’aia suntem diferiti, nu? Ca sa existe diversitate…

Da…cand am citit replica asta mi’au venit in minte mult mai multe cuvinte, dar pana am ajuns acasa sa deschid word’ul si sa scriu s’au mai pierdut din ele…dar ati inteles voi ideea centrala spre care bat apropoul…

Si la 70 de ani

Oficial se presupune ca asta este ultima mea saptamana ca si copil …OFICIAL…si cu siguranta doar atat…doar oficial. Da, stiu ca am inceput de saptamana trecuta sa va spun despre asta, dar ar trebui sa va pregatiti pentru ca o sa mai urmeze…de ce? hai sa va las un fragment dintr’o discutie de pe mess

A. : stii ce-mi place mie la tine

Zdwub: ce anume?:”>

A. : de fiecare data de ziua ta

A. : esti mandra de anii pe care ii implinesti

A. : :)))

Zdwub: bineinteles:)))

Zdwub: sunt anii mei :)))

A. : :))

Traditii sau...?

Aud peste tot “asta nu e treaba de baiat/fata”….”asta e treaba de baiat/fata” . Dar nu vad unde e problema daca un baiat stie sa’si faca de mancare si sa’si calce un tricou. Nu inteleg de ce este vazut ca un lucru anormal si baiatul automat considerat de la ciuat pana la a i se pune la indoiala orientarile sexuale. Eu vad asta cu totul diferit…o vad ca un lucru chiar folositor pentru ca asa baiatu’ poate sa lase fusta lu’ maica’sa si sa se mute si descurce si singur pana isi gaseste o consoarta…nu sta acasa sub fuste pana la 30 si ceva de ani cand isi gaseste o iubita stabila, poate viitoare sotie.

Sau de ce o fata care in facultate are o pasiune pentru fizica si electricitate nu poate sa isi urmeze pasiunea si sa o transforme intr’un hobby, iar in momentul in care i se strica ceva in casa sa stie sa’si bage putin sau mai mult nasul singura fara sa astepte nu stiu cat pana poate sa vina un vecin/prieten/ruda/etc sa o ajute si sa’i schimbe un bec fara la fel sa fie considerata de la ciudata pana la a i se pune la indoiala orientarile sexuale.

Chestiile astea sunt considerate din mosi stramosi, nu? Dar pe langa astea mai sunt multe altele care pentru mine sunt mai multe misoginisme decat obiceiuri pastrate din timpuri indepartate . Adica ok…poate candva era considerat normal, dar acum multe decenii. De exemplu in casa un barbat nu trebuie nici macar sa’si ridice picioarele sa poata sa dea sotia cu aspiratorul pe langa el . De ce? Pentru ca nu atunci trebuia sa dea cu aspiratorul …pentru ca nu trebuie sa’l deranjeze pe barbat cu zgomotul si pe langa toate astea sa’l puna si sa faca efortul supra omenesc de a’si muta locul. Si sunt multe alte exemple asemanatoare.

Si cum articolul asta este rezultatul unei inspiratii de seara ma opresc aici pentru ca restul ideilor nu reusesc sa le mai leg in fraze coerente, dar in incheiere tot spun ca mie nu mi se par ok multe dintre datinile pastrate din mosi stramosi…si raman la inrebarea: traditie sau misoginism? 

Inspiratie de seara

Stau destul de prost cu inspiratia…uneori stau si ma gandesc ce sa scriu…si pana la urma scriu despre ceva banal si foarte plictisitor (alteori nu’mi vine inspiratie deloc)…dar seara…cand ma bag in pat…pai sa vezi atunci inspiratie pe capul meu…imi misuna ideile prin cap ca mustele vara…idee dupa idee…dar nu ma ridic sa deschid iar pc’ul in momentul ala…si scriu doar ideea principal sau ceva gen titlu’ …si a 2’a zi…ma trezesc eu asa frumusel…deschid pc’ul si gasesc in telefon titlul, ideea sau ce am scris eu seara…si deschid frumos word’ul sa ma apuc sa scriu…pai scrie daca mai sti. Pur si simplu cand vad foaia in fata mea si trebuie sa scriu imi fug toate ideile…nu se leaga nimic in mintea mea…nicio fraza…doar cateva cuvinte fara legatura intre ele…si ajung sa scriu despre o tampenie…si dupa ce ca scriu despre o tampenie scriu si fara sens…cam ca acum…aseara de exemplu aveam in minte o multime de idei pentru postarea asta…acum…acum am doar niste cuvinte amestecate in minte…care abia vin si alea.

Am problema asta cu inspiratia de mai mult…dar nu i’am acordat importanta prea mare niciodata…nici acum nu ma agit prea tare…dar totusi e aiurea ca seara sa am o gramada de idei…idei dezvoltate…texte complexe si complete…si dimineata…dimineata gol frate…sau poate 2 fraze si aia e tot …ceva care seamana cu rezumatul la tot ceea ce mi’a debitat mintea aseara.

In general inspiratia ma loveste cand gasesc un subiect interesant la televizor…aud prin discutii sau pur si simplu vad ceva care ma deranjeaza…sau imi place foarte tare…dar nu se intampla zilnic evenimente din astea care sa le consider si eu interesante incat sa le acord o importanta suficient de mare incat sa scriu despre asta.

Daca n’am inspiratie ce sa fac? Sa ma apuc sa fur articole de pe alte bloguri? Sa nu scriu nimic? Parca nu’mi place cand trece ziua si nu pun nimic aici…oricat de banal si plicticos ar fi…

Am nevoie de “o muza” …am nevoie de inspiratie…