O antologie inedită, din 2014, în care Roxana Gamarț a invitat 10 scriitori să scrie proze scurte pornind de la lucrări ale artiștilor vizuali contempO antologie inedită, din 2014, în care Roxana Gamarț a invitat 10 scriitori să scrie proze scurte pornind de la lucrări ale artiștilor vizuali contemporani, pe care și le-au ales fiecare după cum au rezonat.
Am descoperit cîteva voci noi, mi-am amintit de preferați mai vechi pe care nu i-am citit de mult, și am aflat și de niște artiști pe care nu-i cunoșteam. Dar mă tem că e o carte care a trecut neobservată de către majoritatea cititorilor și mă întreb de ce.
Un volum foarte bun, calitativ atît în privința conținutului, cît și ca obiect (eu nu am mai citit proză românească pe hîrtie de o așa calitate). Îl recomand cu drag și cred că e timpul pentru unul nou, cu voci proaspete....more
După cum spune și titlul, cartea conține o serie de mini-conferințe despre Proust și opera lui, ținute de către Czapski (pictor și scriitor polonez) îDupă cum spune și titlul, cartea conține o serie de mini-conferințe despre Proust și opera lui, ținute de către Czapski (pictor și scriitor polonez) într-un lagăr sovietic, în 194-1941. Pentru a-și omorî cumva timpul, dar și pentru a nu se tîmpi cu desăvîrșire, prizonierii polonezi din lagărul de concentrare de la Griazowietz încep să își țină unii altora conferințe pe diferite teme: artă, literatură, arhitectură etc., după interesul și priceperea fiecăruia. Czapski, un tip cult, educat și trăit atît în Rusia cît și în Franța, vorbitor de mai multe limbi străine, avînd atunci în jur de 40 de ani, era nu doar foarte versat în artă, dar și în opera proustiană, pe care o citise și răscitise, așa încît era capabil să recite pasaje întregi pe de rost. A ajuns la Paris cu cîțiva ani după moartea lui Proust, dar a ajuns să îi cunoască pe mulți dintre apropiații lui și apucase să citească mult din tot ce se scrisese despre Proust pînă atunci.
Ce impresionează la cărticica asta:
- evident, faptul că există. S-au păstrat din lagăr notițele și diagramele lui Czapski pe care le-a făcut înainte de a ține discursurile (notițele sînt în poloneză, dar conferințele au fost direct în franceză). Ulterior, doi dintre colegii de lagăr au transcris aceste discursuri, pe care Czapski le-a dictat din nou, după notițe. - în zilele noastre, la 100 de ani de la moartea lui Proust, știm, pentru că s-a scris enorm despre el și munca lui, o mulțime de lucruri, interpretări și puneri în context. Însă în 1940, la nici 20 de ani de la moartea lui, faptul că Czapski reușește să sintetizeze atît de bine munca lui Proust, să îi ofere un foarte larg context cultural (atinge multe aspecte, de la literatură și filozofie, la pictură și muzică) e un lucru remarcabil. Bineînțeles, în lagăr nu a avut acces la nici o carte, așa că tot ce spune e din memorie, și își cere el însuși scuze pentru micile inexactități, care sînt oricum explicate de traducător.
Cartea e o mică bijuterie a rezistenței prin artă, un exemplu perfect al memoriei involuntare pe care Proust însuși a promovat-o intens.
Cred că poate funcționa perfect și ca introducere în opera lui (urăsc să folosesc cuvîntul ăsta cu reminiscențe triste de la orele de română, dar în contextul ăsta mi se pare că se potrivește perfect)....more
Thought-provoking conversations on freedom, activism, oppressive regimes, technology, art and the artist's place (literal and figurative). I always finThought-provoking conversations on freedom, activism, oppressive regimes, technology, art and the artist's place (literal and figurative). I always find it fascinating to be able to understand what is behind someone's art or statement. Unfortunately, some of the topics are a bit repetitive, however AW brings new points of view and details to his stories....more
(4.5*) In a year in which music—more than any art form (sorry, books!)—kept me sane, this book is worthy of (almost) all the stars Goodreads allows. I(4.5*) In a year in which music—more than any art form (sorry, books!)—kept me sane, this book is worthy of (almost) all the stars Goodreads allows. Informative and entertaining, a testament to the best decade in music....more
(3.5*) The featured artworks are interesting (some really great), but the accompanying texts are simply informative, with a touch of speculation on th(3.5*) The featured artworks are interesting (some really great), but the accompanying texts are simply informative, with a touch of speculation on the author's part.
Also, the use of commas in the title (Spanish edition) is killing me....more
I need to bring this book up again, because it's in the semifinals here in the Best Books of the year competition, and even if I don't really care forI need to bring this book up again, because it's in the semifinals here in the Best Books of the year competition, and even if I don't really care for the competition, I voted it not only because it's (sadly) the only one I read in the nonfiction section but also because OMG, Hamilton*****, you guys. I cannot stress enough how brilliant / important / cool this musical (and therefore the book) is and Hamilton mixtape is on its way and they just dropped two new singles last night and Sia singing Satisfied and Queen Latifah rapping is basically anything you can ask for. Go to Spotify or iTunes or wherever, listen to it for a dozen times, then come back here and tell me about it and make me happy. K. Bye.
--- In the words of the great late Prince "The best history class ever". If you haven't heard oh Hamilton yet, you will, wait for it. I've been having a love affair with it for months and it's far from being over. If you want to rap battle, just let me know....more
There's something very serene about M Train, unlike Just Kids, which is all about the young and crazy years. There's a litany of books she gets us thrThere's something very serene about M Train, unlike Just Kids, which is all about the young and crazy years. There's a litany of books she gets us through, hundreds of cups of coffee (I already take my coffee black - thank you Dale Cooper, I love you; always have, always will - otherwise I would have started now, undoubtedly), tens of detective shows, Polaroids, Moleskines, cats, journeys, and a general feeling of minimalism I truly, wholeheartedly, envy....more
M-a captivat așa de mult cartea asta de memorii (multumesc, Ema!) încît am terminat-o într-o singură zi, ceea ce mi se întîmplă extrem de rar spre delM-a captivat așa de mult cartea asta de memorii (multumesc, Ema!) încît am terminat-o într-o singură zi, ceea ce mi se întîmplă extrem de rar spre deloc. Amintirile Adinei Nanu legate de casele în care a locuit de-a lungul vieții se împletesc foarte fain cu poveștile de familie și experiența ei artistică, încît parc-ai fi vrut să nu insiste atît de mult, către final, pe partea cu retrocedările și procesele (desi e de înțeles, că de fapt casele sînt miza cărții), ci să mai povestească un pic despre exeperiența profesorală sau familia ei extrem de talentată....more
Don't let the title get you. This book is first and foremost about theatre and everything connected to it. With a touch of parenting. And yeah, she meDon't let the title get you. This book is first and foremost about theatre and everything connected to it. With a touch of parenting. And yeah, she mentions umbrellas and dogs at some point. ...more
Though dedicated to his second wife, the book is more about Rob's love for ('80s) music and his sisters, above anything else. I can totally understandThough dedicated to his second wife, the book is more about Rob's love for ('80s) music and his sisters, above anything else. I can totally understand his obsession for '80s, music since I'm a sucker for it myself (I can totally kick your ass at SongPop when it comes to '80s and '90s, thank you very much).
I envy people who can identify themselves with a musical decade. I can't call myself a kid of the '80s, since I was still a bit too young to listen to their music on purpose (let alone what was available in communist Romania), a kid of the '90s is not exactly realistic, since I was not a kid for too long in the '90s. Oh well, I am what I am, my generation boy band was New Kids On The Block (and Jon was my favourite for some reason) but my heart belonged to Freddie the moment I first saw Miracle on TV, which was summer of 1990. To this day, it is probably still my favourite Queen song of all times.
1986. Probably one of the best years in history. At Close Range. Stand by Me. Top Gun. The Name of the Rose. Aliens. Highlander. Rock me Amadeus. The Final Countdown. Live to Tell. Who Wants to Live Forever. Land of Confusion. Nikita. ...more
I'm so excited about discovering Rob Sheffield, I can't even begin to tell you. For the first time in years, I didn't find about the book on websites,I'm so excited about discovering Rob Sheffield, I can't even begin to tell you. For the first time in years, I didn't find about the book on websites, blogs, magazines or friend recommendations, I just stumbled upon it and decided I wanted to read it. OK, truth be told, it was his other book, Talking to Girls About Duran Duran One Young Man's Quest for True Love and a Cooler Haircut that caught my eye first, but however...
I never made a mix tape. Because I was never into making them, you know, the time and effort put into selecting the songs, plus I don't think I owned enough music to do that, or the equipment. But I had mix tapes made for me, and I still remember songs from those cassettes, and later I had mix CDs made for me, and I might still have some CDs my husband made for me years ago, when he wasn't even my boyfriend and I listened to them and tried to figure out how he was like and the whatnot.
OK, so I really liked the book and I took it to Twitter to let Rob know that. (Stalk much?) I just needed him to know that I do remember KLF's Justified and Ancient, because in the 9th grade one of my colleagues was obsessed with it. And while I'm here, I might just say that I'll probably never see music with the same eyes again, since I tend to be so picky when it comes to it, like for instance I would have never listened to JT voluntarily because he's from *NSYNC, but I saw him on SNL a few weeks ago and was so blown by his performance of "Mirrors" that I played it over and over and made my husband watch it and kept asking him about it, like isn't it awesome? So yeah, I'm listening to JT's album as I write, because music and musicians are so versatile and our tastes change and evolve in years, since I know for sure there are bands or singers I wouldn't have listened to in my teens that I just love now. Like Prince or some of the '90s bands I found so annoying at the time. That's it. I need to do the dishes.