Se afișează postările cu eticheta tei. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta tei. Afișați toate postările

joi, 22 ianuarie 2015

pe sub uimite gene

Din casa mare, albă, părinții mei primiseră ultima  cameră. Acoperit cu preșuri  de cârpe  țesute în costițe, curate, cum nu prea am mai văzut vreodată,  cerdacul scârțâia apăsat seara, când  talițu  se întorcea  de la zăvoi, ușurel, abia să-l auzi, când  măicuța își făcea de lucru, încolo și încoace...
Odăile bunicilor, mai cu seamă cea dinspre drum, în care măicuța mă ținea lângă ea  duminicile, când se gătea pentru vreo nuntă, miroseau mereu a busuioc și a roșcove. 

Prin fereastra îngustă dinspre grădină, vedeam curtea și bătrânul   nuc, cu lungi ramuri osoase, împletite de ani.
Ningea  mărunt.

 Fără să le pese de ger, mișcându-și pripit ghearele, ca la comandă,  găini albe, pestrițe și roșii culegeau, parcă hoțește, boabele pe care mama le risipea din poala șorțului ei de stambă albastră, păstrat mereu la îndemână, agățat într-un cui în cămara de lângă bucătărie.

Duduia  molatic focul  sub plită, aromă de tei pufăia în  bătrânul ibric, fugea  noaptea cu pierdutele-i vise.
Două paturi, perne moi cu fețe cusute în muște negre și roșii, pereți albi, scrobiți de câteva ori pe an, încărcați cu icoane și poze în rame subțiri de pai împletit, masa cu  două sertare, unul al mamei, altul pentru actele tatei.
Ușa grea de lemn maroniu sta de strajă între  partea  bunicilor și  camera noastră. Auzeam cum se trage  zăvorul și  imediat  mâna  măicuței mă trăgea  după ea. Nu înțelegeam nicidecum de ce mama  nu trecea niciodată pragul înalt.
Mă răsfățau cum știau  bunicii,  mă ținea lângă  ea, mereu temătoare, mama.
Fratele meu  avea să  se nască un an mai târziu, în casa noastră,  zidită într-o vară.//
Cu pâlpâiri de flăcări jucăușe în obraji, dimineața își limpezea alene mersul. În spațiul dintre sobă și ușă, nestingherit, focul  țesea  semne  gălbui, miraculos  joc  de figuri  în hârjoană.

La cinci ani, viața începea cu  noaptea în cap.

Ningea cuminte… mama și nucul, urme de  păsări, boabe și pași, curtea și  norii, într-o   amețitoare, neisprăvită poveste.

miercuri, 2 iulie 2014

in gest suprem de multumire

 
Ca sunt  castani, frasini, ulmi, salcami, brazi, stejari sau tei,  ca  se incumeta sa-si inalte fruntile  pe semete  piscuri de munti, pe dealuri molcome , in vai sau  ograzi, la margine de sat sau  pe langa  luminate ferestre, copacii- arborii, cum ii place unui prieten sa-i numeasca- isi unesc, parca, eterna lor  ruga, privind  mereu catre cer.
In semn de multumire.
Vin din adancuri.
Tasnesc  din nimic.
Ii ploua, ii ninge, ii mangaie vantul, alteori ii indoiaie, plesnindu-le  in ropot obrajii,  ii rasfata  soarele si roua, unii   isi pierd , cu fiecare toamna, podoaba  de verde, vorbesc in soapte doar de ei stiute, plang, se framanta, zambesc in siraguri de flori...
Mereu cu ochii atintiti catre cer.
 Intr-un gest dumnezeiesc de a-l uni cu pamantul.
Au inflorit teii!
Te imbata parfumul  lor, cules  in fluturari vaporoase, risipit generos , mai apoi, in  stropi de candoare printre  rasfirate buchete  de aur nestins!

vineri, 6 iulie 2012

accesele

de milă sunt precedate de o stare de slăbire generală, în care umbli cu teama de a nu cădea în toate obiectele, de a nu te topi în ele. Mila este un leșin..vertical. Cazi în  direcția  propriei singurătăți. Emil Cioran//
Rochii ușoare,   cărucioare,  porumbei, pantofi sport,  câte un maidanez blegit, târându-și coada printre pași leneși, parfum de tei,  baloane colorate,  vitrine proaspăt  schimbate,  în  microfoane-Angela Gheorghiu  și Dan Bittman- nu mai  e timp ,  realitatea îi contrazice, în felul ei, lumea  se mișcă alene,  coadă la înghețată, coadă la bere, coadă la covrigi .
  Înfășurată într-o fustă  colorată, peste care petele au fost turnate parcă înadins,  o bătrână grasă, proptită într-un băț noduros,  nu scapă din ochi rândul .
- Să vă cumpăr un covrig cu susan? i se adresează blând  doamna cochetă, care își așteaptă  plăcinta cu mere.
- Nu, cocoană,  se rățoiește  mult prea oacheșa  cerșetoare, bătând nervoasă cu bățul în asfaltul încins, ești surdă? 
nu susan. vreau un ban.
Lumea își  duce mersul ..
Tu ce spui despre  milă, cerșit, înțelegerea aproapelui?
un dar de la Modart