TOM YUM GOONG, SUPA THAILANDEZA DE CREVETI, IUTE-ACRISOARA

Inainte de toate trebuie sa va marturisesc ca relatia mea cu supa tom yum goong nu a fost de genul dragoste la prima vedere, deoarece datorita combinatiei de iute cu acrisor cu care se lauda, la inceput ea nu m-a atras absolut deloc, evitand-o sistematic de cate ori aveam ocazia si ratand astfel o experienta culinara de exceptie.

Desigur, atunci cand am gustat-o prima oara oarecum fortat de niste imprejurari pe care o sa vi le povestesc imediat, aceasta supa si-a castigat definitiv un loc intre preferintele mele, fiind insa putin in urma minunatei supe tom kha gai din punctul meu de vedere. La nivel mondial insa, aceasta supa iute-acrisoara, aromata perfect de mixul de ingrediente specifice, este cel mai raspandit si apreciat fel de mancare din Thailanda (si Laos, cele doua tari impartindu-si frateste paternitatea asupra ei).

INGHETATA THAILANDEZA DE LYCHEE SI LAPTE DE COCOS

Desi imi propusesem s-o las putin mai moale cu inghetatele si sorbeturile, daca nu in the real life macar aici, pe blog, iata ca n-am avut de ales si a trebuit sa ma recunosc invins again de adictia prea mare fata de masina de inghetata si de minunatiile care ies din ea, astfel incat si azi, in loc de o reteta provensala de dorada en papillote pe care ma straduiesc de nu stiu cand sa v-o povestesc, o sa aveti parte tot de o inghetata, so shoot me (or not :))

Tehnic vorbind, fiind bazata exclusiv pe fructe, inghetata de fata este mai degraba un sorbet, neavand lapte si oua, dar practic, tinand cont ca laptele de cocos suplineste bine laptele integral la capitolul grasimi, o putem considera a fi inghetata, mai ales ca produsul final este cat se poate de cremos (si delicios, dar asta se intelegea deja direct din titlu :))

Trebuie sa va marturisesc plin de mandrie proletara ca reteta de fata nu e luata din nicio carte ci este rodul imaginatiei mele la ceas de seara, cand cautand pe rafturile din pivnita ciocolata menajera in vederea efectuarii unui alt sorbet, de ciocolata, rom si cocos (dar despre asta alta data, ca de abia in seara asta o sa-l congelez) am dat peste o conserva cu lychee in sirop si peste inca una de lapte de cocos, asa ca am schimbat planul din mers si inca ma felicit pentru asta.

Daca ati mancat vreodata lychee (proaspete sau in sirop), atunci cu siguranta v-a ramas in minte gustul lor dulce acrisor, foarte fresh si racoritor, care mie imi aduce aminte instant de Thailanda, unde primeam in fiecare dimineata cate un castron de lychee fresh pe care le savuram pe malul marii, la umbra palmierilor, dar sa nu divagam :)).

Combinati acum acest gust minunat cu cel de lapte de cocos indulcit cu zahar pudra (sa se dizolve mai usor la rece), adaugati si niste suc de lime pentru un extra kick si o sa vedeti de ce aceasta inghetata a urcat brusc in pe locul doi in topul preferintelor mele, dupa inghetata de lavanda si miere, care deocamdata conduce detasat.

Ingrediente (pentru cca 1 litru de inghetata)
- 1 cutie de lychee in sirop (de la orice supermarket, are cca 565g si costa in jur de 10-12 lei)
- 1 cutie de lapte de cocos de 400g (cautati un lapte de cocos cat mai natural, doar cu cocos si apa, deoarece multe, inclusiv cel de la Mega Image, au tot felul de aditivi, amelioratori si alte chestii nasoale in compozitie; gasiti la Ki-Life, la Pukka, la Bio Goods sau la unul din multele magazine online de produse bio, cu pret intre 9 si 16 lei)
- 100g de zahar pudra
- zeama de la un lime (puteti adauga si mai mult daca o vreti mai acrisoara)
[Note to self: data viitoare pun si niste lemon grass, sa vedem ce iese :))]

Pregatire (5 min + 35 min in masina de inghetata)
- amestecati intr-un blender toate ingredientele (lycheele le puneti cu tot cu siropul in care au stat in cutie) pana se transforma in suc [NOTA: daca le puteti tine in frigider cateva ore inainte de a le prepara, cu atat mai bine]
- stercurati mixul printr-o sita deasa, ca sa separati cojitele fine care sunt in interiorul lycheelor si mai ajustati dupa gust cu zahar sau cu suc de lime, amestecand bine cu un tel
- congelati mixul in masina de inghetata pentru cca 35 de min si si veti obtine o inghetata soft absolut senzationala (daca o doriti mai ferma, ca sa puteti face perfect scoops din ea, mai lasati-o la congelator intr-o casoleta inca vreo doua ore)

Enjoy!

ARIPIOARE THAILANDEZE STICKY, SWEET & SPICY

Asa cum va promiteam in postul de ieri, iata inca o reteta thailandeza de aripioare de pui, reteta in care eu am folosit segmentele superioare ramase de la aripioarele umplute, dar pe care voi o puteti face si stand alone, cu toate segmentele de aripioare pe care vi le pofteste inima.

Aceasta reteta este foarte rapida, incredibil de delicioasa si in acelasi timp destul de messy de mancat, pentru ca va garantez ca n-o sa mai apucati sa folositi furculita dupa ce veti incerca prima bucata direct cu manutele din dotare, dar tot raul spre bine, deoarece va veti linge degetele atat la propriu cat si la figurat, doar sa aveti grija sa nu cumva sa va inghititi vreun inel sau, Doamne fereste, verigheta tot sugand la sosul asta fabulos :))

Gustul acestui sos este foarte complex, deoarece are o baza sarata de la sosul de stridii, o nota dulce de la zaharul topit (dar nu este atat de dulce pe cat v-ati putea imagina, deoarece otetul il balanseaza perfect), un kick dat de ginger si usturoi si, desigur, un final spicy de la sosul iute, toate acestea combinate intr-un mod cat se poate de placut omului, care poate da dependenta, pe cuvant :)

Ingrediente (pentru 2-4 persoane)
- 10-12 aripioare
- 2 linguri de pasta ginger-garlic (sau cate 1 lingura de usturoi pisat si ghimbir proaspat ras)
- 1 lingura de zahar
- 1 lingura de otet (eu am folosit otet de Jerez, ca e mai aromat)
- 2 linguri de sos de stridii (de la Mega Image sau de la magazinele chinezesti din Colentina)
- 2 linguri de sos iute Sriracha (de la Selgros; puteti folosi orice alt sos iute, mai mult sau mai putin, dupa cum va tin puterile :))
- cca 500ml ulei pentru prajit

Preparare (15 min + 5 min de pregatire)
- taiati (si aruncati) varful aripioarelor si apoi sectionati-le in doua bucati, la incheietura (eu am folosit doar bucatile superioare taiate de la aripioarele umplute)
- incingeti bine uleiul intr-un wok sau ceaun si apoi prajiti aripioarele pana devin aurii (ca alternativa teoretic mai sanatoasa, le puteti frige la gratar, dar ar fi pacat sa pierdeti gustul minunat al aripioarelor deep fried, trust me)
- incingeti un wok pana ajunge smoking hot, turnati putin ulei in el (vreo 2 lingurite) si apoi prajiti rapid pasta de ginger-garlic pentru vreo 10-15 secunde, cat sa-si elibereze aromele, dupa care adaugati sosul de stridii, otetul, zaharul si putina apa (vreo 2-3 linguri, cat sa nu lase sosul sa se lipeasca) si amestecati putin, ca sa se imprieteneasca toate ingredientele
- acum adaugati aripioarele prajite in wok si amestecati-le bine, pana se acopera elegant cu un strat de sos
- adaugati imediat sosul iute, mai dati cateva ture de wok cu aripioarele si apoi luati-le de pe foc si transferati-le pe o farfurie, impreuna cu tot sosul pe care il mai puteti recupera din wok

- serviti-le imediat ca starter, calde si lipicioase, alaturi de o bere rece sau de un vin alb sec (gen riesling sau traminer), care merge perfect cu bucataria thailandeza iute si aromata

Enjoy!

ARIPIOARE THAILANDEZE UMPLUTE

Cand am descoperit aceste "aripioare de pui umplute" in meniul de la restaurantul Siam am ramas putin blocat si era sa reactionez precum olteanul la zoo, atunci cand a vazut girafa si a concluzionat ca asa ceva nu exista, dar mi-am revenit repede si am decis sa ma risc, adaugandu-le pe comanda de startere alaturi de spring rolls, sa fiu sigur ca n-o sa raman flamand daca aripioarele cu pricina s-ar fi dovetit a fi microscopice.

Desigur, asteptarea mea pesimista a fost cu mult depasita de realitate, aripioarele cu pricina fiind mai degraba niste aripoaie cam la fel de mari precum un copan de pui bine crescut, ceea ce poate parea putin paradoxal, daca e sa ne gandim ca ariprioarele sunt prin definitie ceva mic, dovada fiind si diminutivul cu care sunt alintate. Ei bine, surpriza cea mare este ca dupa ce scoti oasele din interior (chestie mai simpla decat pare, trust me), buzunarul astfel obtinut este cat se poate de generos, fiind perfect potrivit pentru tot felul de umpluturi dintre care cea thailandeza (despre care o sa va povestesc in cele ce urmeaza) mi se pare absolut senzationala. Ca fapt divers, aceasta reteta a primit calificativul de "cea mai tare facuta de tine pana acum" de la tata, care este foarte exigent cand vine vorba de mancare :).  

Reteta de fata foloseste doar partea inferioara a aripioarelor, adica varful si segmentul imediat urmator, ultimul segment (cel mai carnos) fiind taiat si pus de-o parte pentru o alta reteta delicioasa, tot thailandeza, dar despre care o sa va povestesc in postul urmator. Inainte de a trece la treaba, va mai avertizez doar ca aceasta reteta (la fel ca multe altele dintre cele ultra-delicioase :)) implica deep frying, asa ca daca aveti vreo problema cu prajitul in ulei va sfatuiesc sa va opriti din citit aici, ca sa nu aveti mai incolo cosmaruri in care sunteti alergati de colesterol :))

Ingrediente (pt 4 pers)
- 10-12 aripioare intregi (cu cat mai mari, cu atat mai bine)

Pentru umplutura
- 250g de carne tocata (traditional se foloseste carne de porc, dar eu am folosit carne de miel, la recomandarea macelarului meu preferat de la macelaria Kasap de pe Jiului, care mi-a selectat-o si tocat-o pe loc dintr-o bucata de pulpa :))
- 1/4 pachet de taietei fini de orez (vermicelli, de la Mega Image)
- 1 lingura de amidon alimentar
- 1 lingura de sos de soia
- 1 lingurita de sos de peste (de la Mega Image; daca nu gasiti, puteti folosi 1/2 lingurita de sare in loc)
- 2 lingurite de pasta ginger-garlic (de la Ki Life; daca nu gasiti, va puteti face singuri, pisand si amestecand 2-3 catei de usturoi si 2-3cm de ghimbir curatat de coaja si apoi dat pe razatoare)
- 1 lingurita de lemongrass tocat marunt (fresh de la Metro sau la borcanel, gata tocat, de la Mega Image)
- 1 ardei iute tocat marunt (optional; daca il vreti mai naravas, tocati-l cu tot cu seminte si cu pielitele albe din interior, dar sa nu ma injurati pe mine dupa aia :)))
- 1 legatura de coriandru tocat (optional; eu n-am avut)
- 50-100g castane de apa sau muguri de bambus (optional; eu n-am gasit, asa ca am folosit cu mare succes un pumn de fulgi de migdale si cred ca ar fi mers la fel de bine si niste seminte de pin)

Pentru prajit:
- 700ml de ulei
- 2 oua
- cate 2-3 linguri de faina si pesmet

Preparare (45 min + 30 min de pregatire)
- incepeti prin a taia (de la incheietura) segmentele superioare ale aripilor (dupa ce le-ati spalat bine, desigur :))
- cu varful unui cutit foarte ascutit desprindeti usor carnea si pielitele din jurul celor doua oase din segmentul median al aripilor, cu atentie sa nu perforati pielea, si apoi dezgoliti oasele pana ajungeti la incheietura cu segmentul din varf, dupa care le puteti fie taia, fie desprinde din ligamente, obtinand astfel un buzunar atasat de varful aripii (operatiunea asta pare foarte complicata, dar o sa vedeti ca in esenta este foarte simpla si necesita doar putina atentie si practica)
- intre timp puneti taieteii de orez la inmuiat intr-un vas cu apa calduta (nu necesita fierbere), iar cand ati terminat de scos oasele din aripi, scurgeti apa de pe taietei si apoi taiati-i marunt cu foarfeca de bucatarie in segmente de 3-4cm (vedeti ca sunt foarte greu de rupt atunci cand sunt uscati, si mai au si prostul obicei de a se raspandi prin toata bucataria atunci cand in fine decid sa se rupa :))
- intr-un bol mare amestecati toate ingredientele de umplutura pana se omogenizeaza amestecul (nu va asteptati totusi sa arate ca pasta de mici, deoarece taieteii si fulgii de migdale nu se dizolva in amestecul respectiv :))

- umpleti aripile cu amestecul rezultat (cca 1-2 lingurite de umplutura la fiecare aripa); aici va trebui sa va folositi dexteritatea, si sa aveti grija sa indesati bine umplutura, cat sa nu cada usor, dar in acelasi timp nici sa nu plezneasca pielea aripii de prea-plin
- puneti 2-3 cm de apa intr-o oala mare cu capac, dati-o in clocot si apoi adaugati aripioarele pe un suport de gatit cu aburi si lasati-le (acoperite cu capacul) sa se abureasca bine vreo 15 minute, dupa care scoateti-le si lasati-le sa se raceasca complet si sa se evapore umezeala din ele (cca 15 min; acum taieteii se vor umfla si vor iesi putin in afara, dar nu va ingrijorati, ca n-o sa cada de tot daca i-ati indesat bine)

- puneti uleiul la incins intr-un wok si intre timp bateti cele doua oua ca pentru o omleta si pregatiti pe o farfurie intinsa faina si pesmetul (separat, nu amestecate)
- cand s-a incins uleiul (dupa cca 7-8min in wok) luati pe rand cate o aripioara umpluta, dati-o prin ou si apoi tavaliti-o bine mai intai prin faina si apoi prin pesmet, dupa care asezati-o usor in uleiul incins (trebuie sa se ridice la suprafata si sa se prajeasca rapid, nu sa bolboroseasca incet si sa se imbibe de ulei)
- prajiti doar cate 3-4 aripioare in acelasi timp, ca sa nu se lipeasca una de alta si ca sa nu scada brusc temperatura uleiului daca adaugati prea multe aripioare reci deodata

- scoateti-le pe o farfurie sau tava acoperita cu servete absorbante (sau pe un rack, daca aveti asa ceva la wok), sa se scurga uleiul din ele si sa se raceasca putin

- serviti-le ca starter alaturi de un sos dulce si picant (din acela pentru spring rolls, de la Mega Image) sau de un sos de chilli, daca va tin puterile :))

Enjoy!

SUPA THAILANDEZA DE DOVLEAC

Dovleacul este o leguma atat de familiara pentru noi incat s-ar putea crede ca este un ingredient de baza in bucataria romaneasca, dar din pacate nu prea este cazul, deoarece imaginatia noastra culinara se opreste imediat ce trecem de placinta cu dovleac, dovleacul la cuptor si, desigur, semintele prajite cu sare si sparte-n dinti pe stadioane (si nu numai).

Din fericire insa, dupa cum o sa vedeti in continuare, imaginatia altora este mult mai bogata cand vine vorba de dovleac, motiv pentru care eu unul tin sa le multumesc calduros. Reteta de fata (gasita aici) are la baza o specie dovleac cunoscuta sub numele de butternut squash, caracterizata prin forma lunguiata, cu coaja de nuanta portocaliu deschis si mai subtire decat cea a dovleacului clasic, care se gaseste usor si la noi in supermarketuri sau in piete, asa ca va recomand ca data viitoare cand treceti pe la raionul de legume din Carrefour (sau din alt supermarket) sa luati si un butternut squash pe care sa-l transformati intr-o supa geniala, dulce-acrisoara, aromata si usor picanta, dupa cum urmeaza. :)

Ingrediente (pentru 6-8 portii)

- 1 butternut squash de cca 1kg (puteti mari cantitatea daca vreti o supa mai dulce si mai concentrata)
- 2 shalote (cepe rosii, lunguiete, de la Mega Image, tocate marunt; merge si ceapa normala, de apa)
- 2 catei de usturoi (curatati si tocati marunt)
- 10cm de ginger (ghimbir) proaspat (de la Mega Image, Metro, etc) sau 2 linguri de ginger ras (la borcanel, de la Mega Image)
- 2 limes (lamai verzi; folositi separat coaja - partea verde, tocata marunt - si zeama)
- 2 linguri de pasta red curry (de la Mega Image)
- 1 cutie de 400ml de lapte de cocos (de la Metro sau Mega Image; puteti adauga mai mult daca vreti un gust mai delicat)
- 1 litru de supa de pui (ideal e sa fierbeti oase de pui cu ceapa, telina si morcovi, dar se poate face mai usor si din 2 cuburi de concentrat de pui dizolvate intr-un 1L de apa fiarta) [NOTA: pentru varianta vegetariana / vegana folositi supa de legume, proaspata sau din concentrat]
- 1/2 legatura (frunzele de pe 10-12 fire) de coriandru proaspat
- 2 linguri de sos de peste (de la Mega Image) [NOTA: pentru varianta vegetariana / vegana folositi sos de soia light in loc de sos de peste]
- 2 linguri de ulei (de masline sau orice alt ulei vegetal)

Preparare (20 min + 50 min de pregatire)
- preincalziti cuptorul la 200C (aproape de maxim, daca nu aveti gradatii pe buton)
- taiati dovleacul in doua (pe lung), curatati-l de seminte, ungeti o tava cu ulei, asezati jumatatile de dovleac cu miezul in jos si bagati tava la cuptor pentru cca 45 min.

- dupa ce dovleacul s-a copt (ca indicatie, e gata cand coaja e moale si se patrunde foarte usor cu o furculita), lasati-l sa se raceasca putin si apoi scoateti miezul intr-un bol cu o lingura
- intre timp incalziti (la foc potrivit) uleiul intr-o oala si adaugati ceapa, usturoiul si ghimbirul (curatat si ras), pe care le amestecati cca 2-3 min, pana se inmoaie si devin translucide (atentie sa nu se prajeasca!) dupa care adaugati pasta de curry si mai amestecati cca 2 min, cat sa inceapa sa-si dea aroma pe fata :))

- adaugati supa de pui, coaja de lime, pulpa de dovleac, coriandrul tocat si laptele de cocos si lasati sa fiarba la foc mic pentru 15 min

- dupa 15 min luati oala de pe foc, adaugati zeama de lime si apoi pasati bine supa cu un mixer vertical sau cu un blender

- serviti supa fierbinte, simpla sau cu crutoane (eu am folosit bucatele de papadums rumenite in tigaie si apoi sfaramate, care s-au potrivit la marele fix :))

Enjoy!  

PACHETELE DE PRIMAVARA CU LEGUME SI CREVETI

Pachetelele de primavara (sau spring rolls) sunt cu siguranta cel mai popular starter din bucataria asiatica, indiferent ca e vorba de cea chinezeasca, thailandeza sau indoneziana. Numele lor provine de la faptul ca la origini se pregateau cu legumele proaspete recoltate la inceputul primaverii, dar de cand cu supermarketurile avem primavara mai tot timpul pe la rafturi, asa ca vom face in ciuda celor minus 20 de grade de afara si ne vom juca putin de-a martie (minus ghiocei si martisoare :)).

Ca mai toate felurile asiatice, si pachetele de primavara au diferite versiuni, in functie de zona din care provine reteta, in functie de ingrediente sau in functie de inspiratia bucatarului. In esenta, ele se impart in trei mari categorii, cu legume, cu seafood (in principal cu creveti) si cu carne (in principal carne de porc tocata). Ele se pot servi crude sau prajite, fiind delicioase in ambele variante.

In continuare o sa va prezint reteta mea de deep fried spring rolls cu legume si creveti, dar va recomand sa experimentati cu incredere si alte combinatii de ingrediente. Va mai spun doar ca desi procesul de preparare este relativ simplu, el este destul de migalos, mai ales la inceput, pana va prindeti cum se ruleaza corect, dar va garantez ca rezultatul final merita din plin efortul.

Ingrediente (pentru 4 - 6 portii)
- 2 morcovi
- 1 varza mica (eu am folosit o punga de salata de varza cu morcovi gata preparata, doar ca avea si marar pe care am decis sa-l scot, desi nu era musai)
- 1 castravete
- 2 ardei grasi (eu am folosit unul rosu si unul galben, pentru aspect)
- 1 ardei iute (optional)
- 1 legatura de coriandru proaspat
- 1 legatura de busuioc proaspat
- 1 mana de chives (sau ceapa verde)
- 1 borcan de bean sprouts (germeni de soia, de la Mega Image)
- 2 linguri de sos de stridii (de la Mega Image)
- 2 linguri de sos de soia
- 1 lingura de zahar
- 3 linguri de ulei (eu am folosit ulei de susan, dar merge orice ulei vegetal cu punct de ardere mai ridicat)
- 1 punga de creveti congelati (decorticati)
- 1 punga de fidea de orez (rice noodles vermicelli, de la Mega Image)
- 1 pachet de hartie de orez (de la Selgros; se folosesc cca 28-30 de foi din totalul de vreo 50)
- 1 litru ulei pentru prajit (eu am folosit ulei normal, de floarea soarelui)

Preparare 
Etapa 1: pregatirea amestecului (aprox 15 min + 10 min de pregatire)
- curatati castravetele de coaja si de seminte (se taie in doua pe lung si apoi se scot semintele usor cu o lingurita) si taiati-l bastonase
- curatati morcovii si ardeii si apoi taiati-i bastonase cat mai subtiri
- dati varza pe razatoare sau tocati-o marunt, preferabil sub forma de fidelutza
- decongelati crevetii (daca e cazul) in apa calduta cu sare, uscati-i cu un prosop de bucatarie si apoi taiati-i in bucatele marunte
- scurgeti bean sprouts de zeama din borcan si apoi clatiti-i in apa rece
- puneti fideaua de orez intr-un bol mare si turnati peste ei apa fiarta, lasati-i sa se inmoaie pt cca 3-4 min, dupa care scurgeti apa si taiati fideaua in bucati de cca 5-6cm (folositi cu incredere foarfeca de bucatarie)
- puneti wok-ul pe foc, asteptati sa ajunga smoking hot (la propriu), adaugati 2-3 linguri de ulei si apoi prajiti cca 1 minut bucatelele de creveti
- adaugati morcovii, varza, ardeii, zaharul, sosul de stridii si sosul de soia si amestecati rapid cca 2-3 min, dupa care adaugati bastonasele de castravete si bean sprouts si mai amestecati inca 2-3 min
- adaugati fideaua de orez, chives-ul, busuiocul si coriandrul (acestea din urma tocate marunt) si mai amestecati inca 2-3 min, dupa care luati wok-ul de pe foc si lasati amestecul sa se raceasca suficient cat sa poata fi manevrat

Etapa 2: rularea (aprox 30-45 min, in functie de indemanare)
- intr-o farfurie plata puneti apa calda (spre fierbinte) si asezati-o pe un prosop de bucatarie, intins pe zona de lucru (apa va trebui schimbata periodic, cand se raceste)
- inmuiati o foaie de orez in apa calda (rotiti-o usor si constant cca 1 min, pana devine flexibila), apoi asezati-o pe prosopul de bucatarie si uscati-o putin cu un alt prosop curat, prin tamponare

- asezati o lingura de amestec in partea inferioara a foii de orez (care e putin mai mare decat un CD), apoi ridicati foaia dinspre voi peste amestec, strangand bine cat sa formati un cilindru, apoi aduceti lateralele peste cilindru si rulati pana la capat (pare complicat dar dupa cum vedeti din imaginile de mai jos de fapt e foarte simplu; in plus foile de orez sunt foarte rezistente si lipicioase, asa ca don't worry); la nevoie, daca pachetelele nu se lipesc, udati-le putin marginile cu apa

- repetati procedura pana cand terminati amestecul (mie mi-au iesit exact 27 de spring rolls cu ingredientele de mai sus)

Etapa 3: prajirea (aprox 10-15 min + 10 min pana se incinge uleiul)
- incingeti un litru de ulei intr-un ceaun sau intr-o cratita mai adanca pana cand uleiul incepe sa faca serpisori pe fundul ceaunului iar cand introduceti un colt de pachetel incepe sa sfaraie si sa se prajeasca
- prajiti pe rand pachetelele cam 2-3 min, cate 3-4 in ceaun, ca sa nu se lipeasca intre ele (nu va ingrijorati daca nu vor arata exact la fel de aurii ca la restaurant, pentru ca ei probabil ca folosesc altfel de foi si alt fel de ulei)

- lasati-le putin sa se scurga de ulei pe un platou acoperit cu servete de hartie si apoi serviti-le calde, cu sos special de spring rolls (dulce acrisor, de la Mega Image)

Enjoy!

SUPA PICANTA DE ROSII CU GORGONZOLA

Daca v-ati saturat de atata piftie, sarmale, carnati sau caltabosi, va propun ca alternativa o supa de rosii mediteraneana cu niste accente asiatice, evident, delicioasa si foarte simplu de facut.

Trebuie sa va spun inca de la inceput ca aceasta supa este foarte departe de acceptiunea noastra generala de supa de rosii care probabil ca v-a venit si voua in minte imediat ce ati citit titlul acestui post. Am tinut sa fac aceasta precizare deoarece stiu multe persoane care stramba din nas imediat ce aud de combinatia supa + rosii, deoarece probabil ca se gandesc la acel bulion acrisor, usor acid si destul de neplacut la gust care se serveste prin restaurantele noastre de trista factura impreuna cu niste paste dubioase. Vreau sa va asigur inca o data ca supa de fata este din toate punctele de vedere diametral opusa fata de acest cliseu culinar nefericit.

Ca sa va faceti o idee mai buna, inainte de a trece la ingrediente si preparare o sa incerc sa va povestesc putin despre gustul acestei supe. Mai intai, consistenta sa este aceea a unei creme, cu o textura fina si catifelata (desigur, doar daca o mixati cum trebuie :)). Mai apoi, gustul initial dulce acrisor al rosiilor fierte cu ceapa calita si smantana, este urmat imediat de o aroma rustica, usor sarata, data de oregano, usturoi si gorgonzola, finalul grandios fiind al sosului Sriracha, o minune thailandeza cu chili si usturoi care iti lasa un after taste usor picant, cat sa simti ca traiesti.

Si acum, dupa atata poezie, sa trecem si la treaba, nu inainte de a trimite plecaciuni virtuale catre The Amateur Gourmet, de unde am luat reteta. :)

Ingrediente (pentru 4-6 portii)

- 2 cutii de 400g de pulpa de rosii (eu am folosit Cirio Polpa, care are si bucati destul de mari, nu e pasata complet ca un bulion)
- 400g de smantana de gatit (eu am folosit Danone extra cremoasa cu 18% grasime, dar daca puteti, folositi smantana varsata de la piata, ca e mult mai buna)
- 500ml de supa de pui (eu am folosit un cub Knorr dizolvat in apa fiarta)
- 150g gorgonzola (eu ma folosit Galbani Gorgonzola Cremoso, dar merge orice alta blue cheese, doar sa fie cat mai cremoasa, ca sa se dizolve bine in supa)
- 1 shalota medie (se poate folosi si ceapa simpla)
- 4 catei de usturoi
- 2 linguri de ulei de masline
- 2 linguri de sos Sriracha (am gasit la Selgros, pe ultimul raft, chiar langa legume si fructe, unde sunt sosurile exotice; ca substitut merge si sosul Tabasco sau orice alt sos iute)
- 1 lingura de oregano maruntit (eu am folosit uscat, ca asta aveam, dar daca puteti, folositi proaspat)
- 1 lingurita de sare (sau dupa gust, deoarece si gorgonzola mai contribuie la gustul sarat)

Preparare (60 min + 10 min de pregatire)
- curatati shalota si usturoiul si tocati-le (separat) cat de marunt puteti, dupa care pregatiti supa de pui (pentru rapiditate eu am folosit un cub cu aroma de pui Knorr, dizolvat apa fiarta la incalzitorul de apa pentru ceai)
- intr-o oala medie (de 2-3L) incingeti uleiul de masline la foc mediu, dupa care adaugati ceapa tocata si un pinch de sare si caliti-o usor cca 2 min, pana devine translucida (atentie sa nu se arda!), dupa care adaugati usturoiul tocat si mai caliti inca 2 min si apoi adaugati pulpa de rosii si supa de pui, amestecati bine si asteptati pana ce amestecul incepe sa fiarba

- acum reduceti focul la minim, adaugati sosul Sriracha, smantana (amestecati bine sa nu se taie) si oregano, si lasati supa sa bolboroseasca usor la foc mic cca 45 min (timpul acesta este important, asa ca incercati sa nu trisati!) amestecand relativ des

- dupa ce au trecut cele 45 de minute si supa a scazut si a devenit cremoasa, stingeti focul, adaugati branza gorgonzola (in bucatele mici), amestecati putin cu lingura de lemn si apoi mixati bine supa intr-un blender (daca aveti) sau cu mixerul vertical (cum am facut eu, dar cu atentie sa nu va stropiti)

- daca doriti, pentru un rezultat super-smooth puteti strecura supa printr-o sita fina inainte de a o servi, dar eu nu am mai considerat necesar acest pas
- serviti supa fierbinte, cu paine (preferabil rustica, cu coaja groasa) prajita sau cu crutoane

Enjoy!

THAI GREEN CHICKEN CURRY

Ca mai peste tot in Asia de sud-est, curryul este un fel de baza, varianta din bucataria thailandeza fiind diferita de cea indiana atat prin aromele mult mai pregnante (si diferite) cat si prin faptul ca are la baza ingrediente fresh in vreme ce versiunea indiana foloseste in principal ingrediente si condimente uscate. Ca idee, este total gresita acceptiunea comuna care asociaza curryul cu acel praf galben care se gaseste la pliculete prin supermarkets, acestea fiind un simplu condiment si nu the real thing, care este de fapt un mod de a gati.

Desi in Thailanda exista o multitudine de varietati de curry, acestea se impart in general in patru mari categorii, in functie de baza folosita (ardeiul iute), si anume green curry (avand la baza green chili), red curry (cu red chili), yellow curry (evident, cu yellow chili, tumeric si chimen, fiind cea mai apropiata versiune de cea indiana si cea mai spicey dintre toate versiunle) si in fine mussaman curry (de provenienta musulmana, care se face cu carne de vita). Mai exista si o versiune mai generica, numita jungle curry, dar care se refera mai degraba la faptul ca-ti sar ochii din cap de cat de iute e, si nu neaparat la ingredientele folosite.

Curryul poate fi preparat cu pui, vita, porc, peste si fructe de mare sau doar cu legume si se aduce la masa ca shared dish, intr-un castron din care se serveste toata lumea, impreuna cu orez jasmine (fiert sau facut la aburi) sau cu rice noodles. asa cum am amintit deja, in esenta, denumirea de curry nu se refera la un anume ingredient, ci la un mod de preparare, definind o categorie generica ce la noi s-ar traduce prin "tocanita care se serveste impreuna cu alte feluri". Desigur, a compara un curry cu o tocanita este ca si cum ai compara un foie gras cu un pateu la conserva, dar cel mai bine este sa nu luati de bun ce spun eu si sa incercati si voi acest fel genial si, v-ati prins, foarte usor de preparat.

Dupa cum v-ati dat seama din titlu, acum urmeaza reteta de chicken green curry care a acompaniat supa tom kha gai la masa pregatita weekendul trecut.

Ingrediente (pentru 4-6 persoane, toate se gasesc la Metro sau Mega Image)

• 500g de pui, taiat in bucatele de 2-3 cm (merge si piept, dar eu prefer pulpa dezosata si fara piele, ca e mai juicy la gatit)
• 1 vanata mare, taiata in cubulete de 2-3 cm (pentru aspect eu am folosit o vanata caliope - de la Metro - cu coaja in dungi crem si mov deschis, dar merge orice vanata)
• 2 shalote, tocate marunt (merge si ceapa rosie de apa, daca nu gasiti shalote)
• 8 catei de usturoi, curatati si taiati in bucatele mici
• 10 cm de ginger, curatat de coaja si taiat in cubulete mici
• 2-3 fire de lemongrass (doar partea alba) curatate si tocate marunt 
• coaja de la 2 limes (curatata subtire, doar partea verde, si apoi tocata marunt)
• 1 mana de chives, tocat mediu (2-3 cm)
• 1 mana de coriandru, tocat mediu
• 2 maini de frunze de busuioc, tocate mediu (eu n-am gasit sambata, asa ca am facut fara)
• 400ml lapte de cocos (1 cutie)
• 1 borcan de green curry paste (de la Mega Image; se poate face si in casa daca insistati, dar e mai laborios si nu prea merita efortul, mai ales ca si in Thailanda se foloseste tot varianta ready made cam peste tot)
• 2 linguri de zahar (alb sau brun)
• 1 lingurita de sare
• 2-3 linguri de fish sauce (de la Mega Image, se foloseste pe post de sare in bucataria Thai)
• 100 ml de apa
• 2 linguri de ulei vegetal (preferabil ulei de wok, de susan, dar merge si ulei normal, de gatit)

[nota: in general, la toate ingredientele se mai adauga si 2-3 pahare de prosecco pentru bucatar, ca e si el om :)]

Preparare (20 min + 20 min de pregatire)

• se incinge wokul la foc mare pana este smoking hot (da, pana iese fum din el la propriu) si se adauga uleiul (atentie, stropeste!) si pasta de curry, care se perpeleste cam 2 minute (cand va incepe sa elibereze o minunatie de arome) amestecand permanent

• se adauga bucatile de pui si se amesteca pana cand sunt acoperite bine de pasta de curry (cam 1 min)

• se adauga lemongrassul, shalotele, usturoiul, gingerul, coaja de lime, sosul de peste, zaharul si sarea si se amesteca inca 1 min

• se adauga vinetele, laptele de cocos si apa, se amesteca, apoi se reduce focul si se lasa cam 15 min (pana se face puiul cum trebuie, adica pana ajunge complet alb in interior)

• la final se adauga chivesul, coriandrul si busuiocul, se amesteca bine, se ia de pe foc si se muta intr-un bol unde se lasa sa se odihneasca vreo 10 minute inainte de a fi servit (se poate servi si mai rece, peste orez fierbinte, deoarece aromele devin mai pregnante cand se raceste)

• se serveste cu orez jasmine fiert sau gatit la aburi (eu am folosit o cutie - 4 pungute - de orez jasmine care se fierbe urmand instructiunile de pe cutie, fara sa fie desfacut din pungutele respective)

Enjoy!

TOM KHA GAI, CEA MAI BUNA SUPA DIN LUME

Prima mea intalnire cu supa tom kha gai a avut loc nu in Thailanda, cum ar fi fost poate normal, ci in Polonia, la Sense Cafe, un restaurant fusion foarte misto (highly recommended daca aveti drum prin Varsovia) cu un bucatar care a reusit sa faca din aceasta supa aproape un signature dish (spun aproape un signature dish deoarece adevaratul signature dish de la Sense Cafe este vodca aromata, tinuta la loc de cinste pe bar in niste damigene in care se macereaza lent diverse bunatati precum scortisoara, gingerul sau nuca de cocos, dar sa nu divagam :)).

De atunci incoace am incercat aceasta supa in foarte multe locuri, inclusiv la celebrul restaurant Blue Elephant din Bangkok, specializat in Royal Thai cuisine, a carui versiune de tom kha gai a fost foarte buna, doar ca putin prea spicy pentru gustul meu de atunci, inca neformat. In Bucuresti am gasit-o la doua restaurante (pana acum), si anume la restaurantul thailandez Siam (recent mutat la cativa pasi de hotelul Minerva) si la restaurantul fusion Mju de pe Vasile Lascar, la ambele supa fiind decenta si oarecum similara ca gust (desi parca la Siam e mai ok decat la Mju). Totusi, faptul ca aceste variante sunt inca destul de departe de benchmark-ul meu din Polonia, m-a facut sa ma intreb daca nu cumva pot sa-mi fac eu singur acasa supa asta si s-o dreg exact pe gustul meu.

Evident, la inceput treaba asta a parut destul de nerealista, deoarece mancarea asiatica in general este perceputa ca avand un grad de complexitate peste posibilitatile unui bucatar amator, aceasta perceptie (cat se poate de gresita, dealtfel) afectandu-ma si pe mine o lunga perioada de timp. Personal cred ca problema provine din faptul ca bucataria asiatica (minus cea chineza) a ajuns la noi pe calea restaurantelor scumpe, fiind in general asociata cu un anumit rafinament si cu o sofisticare demna de un restaurant cu mai multe tacamuri pe masa decat are Ikea pe raft. Ca sa vedeti cat de gresita este aceasta perceptie, ganditi-va ca cea mai delicioasa mancarea asiatica se prepara rapid, la colt de strada de catre o mamaie care tranteste o gramada de ingrediente intr-un wok incins, le amesteca bine si ti le serveste intr-o punguta de plastic la botul calului contra unei sume ridicol de mici, in deplin acord cu principiul "the cheaper the better".

Cu scuzele de rigoare pentru aceasta introducere putin mai lunga, sa trecem acum la supa al carui nume in traducere libera inseamna exact "fiertura de galangal cu pui". Daca va intrebati ce este galangalul, atunci aflati ca acesta este o radacina aromata din familia gingerului (also known as ghimbir pe la noi), dar cu un gust relativ diferit de acesta, avand o tenta dulce acrisoara, oarecum similara cu un lime.

Vestea proasta este ca din pacate galangalul nu se gaseste in supermarketurile noastre (ca idee, bucatarii thailandezi de la Siam si-au adus galangal de acasa, la pachet). Vestea buna este ca se poate comanda de pe net (exista magazine online cu ingrediente asiatice care fac delivery si in Romania) iar vestea si mai buna este ca acesta se poate inlocui  cu ginger la care se mai adauga ceva suc de lime, aceasta substitutie avand rezultate mai mult decat acceptabile, dupa cum sper sa constatati si voi imediat ce va faceti curaj si gatiti supa asta minunata. Si acum, la treaba! :)

Ingrediente (pentru 4-6 persoane - toate se gasesc la Metro si Mega Image)

• 5-600g de pui (eu folosesc pulpe dezosate si fara piele, care sunt mai fragede decat pieptul) 
• 500g de ciuperci (eu folosesc ciuperci champignon intregi, daca sunt mici, sau taiate in sfert daca sunt mai mari)
• 400g de lapte de cocos
• 3-4 fire de lemongrass (doar partea alba, taiate in bucati de 3-4cm si zdrobite cu latul cutitului, ca sa elibereze uleiurile aromate)
• 1 bucata de ginger (de cca 10 cm, curatata si taiata in felii groase de cca 1-2 cm)
• 1 shalota (ceapa asiatica, lunguiata, dar merge si o ceapa rosie normala, daca nu gasiti)
• 1 legatura de coriandru proaspat
• 1 mana de fire de chives (seamana cu ceapa verde dar cu firul mult mai subtire, ca o iarba)
• 2 linguri de sos de peste (care se foloseste pe post de sare in Thailanda; se gaseste la Mega Image la raionul de produse exotice)
• 1 borcanel de amestec tom kha (tot de la Mega Image; se poate si fara, dar amestecul respectiv are si pulpa de tamarind, mai greu de gasit altfel)
• zeama si coaja de la 2-3 limes (coaja trebuie curatata subtire, doar partea verde, nu si partea alba, care e amara - in reteta originala se folosesc frunze de kafir lime, dar care, v-ati prins, nu se gasesc la noi)
• 2 linguri de zahar (de preferat brun, dar merge si normal)
• 1,5 litri de chicken stock (supa clara de pui, adica zeama in care ati fiert niste pui cu ceapa, telina, morcov, etc, strecurata si racita - sincer, eu am incercat si varianta in care am pus direct apa in loc de chicken stock si n-am simtit vreo diferenta notabila, asa ca daca n-aveti chef sa va faceti stock, puteti folosi apa cu mare incredere)
• 1 ardei iute rosu (curatat de samburi si de partea alba din interior, si apoi taiat foarte subtire)

Ingrediente pentru sosul cu patru arome (iute, acru, dulce si sarat) care se foloseste la servit:

• 2 linguri pasta de chili prajit (adica nam prik pao, home made; o sa pun si reteta asta candva) sau sos de chili in ulei de susan (se gaseste in pliculete la magazinul chinezesc din Colentina)
• 2 linguri zeama de lime (zeama de la 2-3 limes) 
• 2 linguri de fish sauce
• 1 lingura de zahar
• (sosul se prepara simplu, amestecand toate ingredientele intr-un castronas mic)

Preparare (20 min + 15 min de pregatire)

• puneti stockul de pui sau apa la fiert intr-o oala mare, iar cand incepe sa fiarba adaugati lemongrassul, gingerul, zeama si coaja de lime, shalota (tocata mare), zaharul, amestecul de tom kha si sosul de peste si lasati sa fiarba cca 10 min
• dupa 10 min scoateti cu o lingura cu gauri toate ingredientele din supa (acestea sunt doar pentru aromare, nu se mananca) si adaugati puiul (taiat in bucatele de cca 2-3 cm)
• dupa 3-4 min (cand puiul s-a albit) adaugati ciupercile, chivesul si ardeiul iute si mai lasati sa fiarba inca 2-3 min, dupa care adaugati laptele de cocos si reduceti focul

• mai lasati sa fiarba la foc mic inca 2-3 min, apoi adaugati frunzele de coriandru, amestecati bine si serviti cu sosul aromat (care se pune in farfurie dupa gust si dupa cat va tin puterile la chestii picante, inainte de a pune supa fierbinte peste el) langa niste felii de lime si sos de peste, pentru cine vrea sa si-o mai "dreaga"

Enjoy!

SCOICI THAILANDEZE CU LAPTE DE COCOS

In general exista tendinta de a considera fructele de mare (si in particular scoicile) drept foarte greu de pregatit, motiv pentru care foarte multa lume le ocoleste discret in supermarkets. Deoarece acesta este un mit cat se poate de gresit, ma voi stradui sa il demontez cat imi sta in puteri cu o serie de retete ultra simple si cu “wow!” efect garantat.

Probabil ca cea mai raspandita metoda de preparare a scoicilor este metoda mariniere, cu ulei de masline, vin, usturoi, shalote sau ceapa verde si patrunjel, dar despre aceasta metoda voi povesti alta data, mai ales ca a detaliat-o si Mazi aici.

Metoda de fata – Thai Coconut Mussels – este mult mai exotica, de inspiratie thailandeza (evident, doar din vina lui Bradut, care ne enerveaza pe toti din insula aia a lui... :)), dar care este la fel de usor de preparat si care are potential mai mare de impresionat musafirul, ca de altfel cam ca orice alta mancare asiatica.

In paranteza fie spus, daca nu sunteti foarte siguri pe calitatile voastre de Ratatouille, atunci o experienta culinara de sorginte exotica pe pielea prietenilor va poate oferi o scuza in plus daca ati dat-o putin pe langa, deoarece oricand puteti declara ca “asa mananca aia, dom’le”.

Revenind la scoicile noastre, vreau sa precizez ca e vorba de scoicile comune, also known as mussels, moules sau midii, pe care le puteti gasi la Metro (care are cea mai buna selectie de seafood din Romania by far) sau la Carrefour in forma proaspata (varsate sau la plasa, pe pat de gheata), in forma pasteurizata (la punga de plastic) sau congelate.

Din experienta mea, toate variantele de mai sus produc un rezultat foarte bun. Personal prefer varianta congelata, deoarece Bucurestiul nefiind tocmai aproape de mare, sansele ca scoicile alea “proaspete” sa fie dubioase sunt mai mari. De asemenea, cele congelate au mult mai putine incrustatii pe cochilie si alge in interior, plus ca nu trebuie decongelate inainte de preparare, dar in fine, fiecare alege ce vrea (eu am ales pentru reteta asta 1kg de scoici la punga, pasteurizate, ca aratau foarte bine pe patul de gheata).

Btw, daca cititi prin cartile de retete sau pe net ca scoicile care se deschid atunci cand le spalati trebuie aruncate, sa stiti ca aia se refera la scoicile proaspete care sunt vandute cat se poate de vioaie si miscatoare, ceea ce nu e cazul cu cele care se gasesc pe la noi, care au tendinta sa se deschida cam toate cand le spalati (eu am aruncat aproape o cutie intreaga pana sa ma prind ca sfatul respectiv nu se aplica la scoicile mele). Regula de baza e ca trebuie sa le aruncati doar daca miros suspect (o sa va dati seama imediat la ce ma refer daca dati peste asa ceva).

Acum ca am lamurit ce scoici vom gati, hai sa vedem cu ce si cum le preparam.

Ingrediente (cantitati pentru 2 persoane):

• 1 kg scoici in cochilie (fresh, pasteurizate sau congelate - Metro)
• 400g lapte de cocos (o cutie  - Metro sau Mega Image)
• 2 fire de lemon grass (partea alba, de jos - Metro)
• 1 shalota (merge si ceapa de apa sau chiar ceapa verde - Metro)
• coaja de la doua limes (curatata subtire, doar partea verde; in reteta originala se folosesc frunze de kafir lime, dar la noi din pacate nu se gasesc)
• o mana de chives (un fel de ceapa verde foarte subtire, care arata cam ca o iarba - Metro)
• 1 lingura de sos green curry (la borcan - Mega Image)
• 1 lingura de radacina de coriandru tocat (optional, ca se gaseste mai greu la noi)
• o mana de frunze de busuioc proaspat (Metro)
• 2 linguri de sos de peste (fish sauce - Mega Image)
• 1 lingura de zahar

Aceste ingrediente sunt foarte usor de gasit la Metro si la Mega Image si majoritatea se pastreaza foarte bine, asa ca sfatul meu este sa le cumparati si sa le aveti la indemana mereu (spre exemplu, lemon grassul, ingredient de baza in bucataria thailandeza, se pastreaza foarte bine curatat si apoi congelat intr-o punga de plastic cu zip lock).

Un alt sfat, valabil in general pentru oricine care vrea sa se apuce de gatit, este sa va pregatiti mai intai toate ingredientele si sa le puneti la indemana in boluri, castronase sau cutiute de plastic (nu mai spun ca daca vreti sa si documentati toata treaba, un family shot cu toate ingredientele zambind duios inainte sa fie trecute prin foc si sabie contribuie la impresia artistica).

Preparare efectiva (10 min + 10 min de pregatire):

• spalati scoicile si curatati-le cat puteti de bine de incrustatii si de algele care ies din ele (la scoicile congelate acest pas nu este necesar, deoarece ele se pun direct congelate in tigaie)
• taiati lemon grassul in bucati de cca 3-4 cm si apoi zdrobiti bucatile cu latul cutitului, ca sa elibereze uleiurile aromate
• tocati shalota (nu foarte marunt) si taiati chivesul in bucati de cca 2-3 cm
• curatati coaja de lime si tocati busuiocul (ca pe patrunjelul de ciorba)

• turnati laptele de cocos intr-un wok (sau intr-o tigaie adanca), adaugati lemon grassul, chivesul, shalota, zaharul, o ligura de sos curry, o lingura de coriandru tocat si doua linguri de sos de peste si lasati pe foc pana incepe sa fiarba, amestecand des (mai ales la wok, care se incinge foarte tare si rapid).

• adaugati scoicile, amestecati bine, dupa care acoperiti cu un capac potrivit si lasati sa se inabuseasca la foc mic cca 5 minute

• adaugati busuiocul tocat, amestecati bine, mai lasati inca 30 de secunde pe foc, dupa care serviti direct intr-un castron adanc (nu uitati de linguri pentru sos si un castron extra pentru pus cochiliile goale)

Enjoy!