CHOCOLATE CHIP COOKIES CU UNT SARAT

Conform principiului "procrastinam, procrastinam, da' pana cand?" iata ca a venit vremea sa scriu din nou pe blog dupa o bine meritata pauza de vreo luna, timp in care am dat o tura culinara pe la Roma (courtesy of the lovely wife, cadou de ziua mea), o alta pe la Cluj (unde am imbinat pasiunea pentru Iron Maiden cu cea pentru bunatatile locului), am primit cadouri foarte, da' foarte dragute care mi-au facut mai usoara trecera de partea gresita a lui 35, am gatit prima oara cu trufe romanesti, primite fresh de la padure, am facut balmoș, pui indian si nenumarate gratare, si, desigur, am mai facut o groaza de inghetate, care mai de care mai reci si mai delicioase :))

Desigur ca o sa incerc sa va povestesc despre toate cele de mai sus (poate mai putin despre inghetatele alea, ca sa nu ma acuzati de manierism estival :)), dar pentru ca ati fost rabdatori cu lenea mea, pentru inceput vreau sa va omenesc virtual cu niste cookies absolut geniale, foarte usor de facut si degraba datatoare de orgasme culinare :)

Practic, aceste cookies sunt epitomia fursecului, cum ar spune englezu', iar pana acum standardul meu de calitate in materie era dat de chocolate chips cookie-urile de la Starbucks, dar de cand am dat peste reteta asta la prietenul Lebovitz pe site, mi-am schimbat brusc sistemul de referinta. Fata de retetele clasice de chocolate chip cookies, cea de fata are la baza untul sarat, unt care la noi se gaseste destul de rar, asa ca tot la sugestia lui Lebovitz am improvizat cu unt normal omenit cu fleur de sel, ceea ce va doresc si voua, deoarece acest tip de sare marina artizanala da un nou sens expresiei "ca sarea in bucate".

Ingrediente (pt 24 de cookies)
- 180g de faina
- 100g de alune si migdale, neprajite si curatate de coaja (cam o mana din fiecare, amestecate)
- 200g de ciocolata (eu am folosit ciocolata premium tip Horeca de la Metro, care este excelenta)
- 100g de zahar alb
- 110g de zahar brun
- 115g de unt (la temperatura camerei)
- 1 ou maricel (la temperatura camerei)
- 1/2 lingurita de praf de copt
- 1/2 lingurita de fleur de sel (gasiti la Oliviers & Co, la Ki-Life sau pe la delicaterii sau magazine naturiste online)
- 1/2 lingurita de esenta de vanilie

Preparare (30 min + 15 min de pregatire)
- pentru inceput, prajiti alunele si migdalele pt cca 10 min la cuptorul incalzit la 180-200C (daca aveti cuptor cu convectie, reduceti timpul cu 2-3 min) si lasati-le sa se raceasca pana pregatiti celelalte ingrediente
- in bolul mixerului (sau in orice bol mai mare) frecati untul cu zaharul, oul si esenta de vanilie pana obtineti o crema fluffy (nu insistati foarte tare, ca nu vreti sa faceti spuma de unt, ci doar o crema usor aerata)
- transferati crema intr-un bol mare si apoi incorporati faina (amestecata in prealabil cu praful de copt si cu sarea) amestecand cu o lingura de lemn pana obtineti o compozitie omogena
- adaugati ciocolata taiata grosier si mixul de alune si migdale, ciopartite si ele putin si amestecati pana se incorporeaza cum trebuie, dupa care acoperiti bolul cu folie si lasati-l la frigider min 2-3 ore, sa se intareasca
- preincalziti cuptorul la 180C, tapetati doua tavi de cuptor cu pergament sau cu foaie de silicon termorezistenta si incepeti sa formati fursecurile
- cu o lingura luati suficient aluat cat sa formati un guguloi de dimensiunile unei mingi de ping pong, masati-l pana se aseaza cuminte in forma de sfera (desi la inceput aluatul e cam bocna, untul se va topi putin de la caldura mainilor si guguloaiele vor deveni usor de format) si repetati miscarea pana ce rezolvati tot aluatul, care este suficient pentru exact 24 de guguloaie, cate 12 pe fiecare tava, 3 randuri a cate 4 guguloaie (asta ca sa nu ziceti ca nu fac full disclosure :))
- cu podul palmei presati fiecare guguloi pana se aplatizeaza, aranjand putin si eventualele alune razlete care ar incerca sa paraseasca incinta in timpul acestei manevre
- bagati tavile la cuptor pentru 10 min (la jumatatea perioadei rotiti tavile intre ele si in jurul propriei axe verticale, astfel incat fursecurile sa se coaca uniform)
- scoateti pe rand cate o tava si cu dosul unei spatule de lemn presati putin fiecare fursec in parte, pentru a le obtine cat mai plate si astfel mai consistente, mai chewy
- mai lasati tavile la cuptor inca 3-4 min, pana ce fursecurile se rumenesc usor pe deasupra, dupa care scoateti-le si lasati-le la racit cam 15-20 de min, de preferinta  afara, si asta nu neaparat din cauza temperaturii, ci mai ales a mirosului de hot cookies, care e atat de tentant incat riscati sa va ardeti la limba :))
- serviti cu moderatie, nu mai mult de doua cookies in acelasi timp, cate unul in fiecare mana :)

Enjoy!

TAGINE DE RATA CU MIERE, CURMALE SI APA DE FLORI DE PORTOCAL

Prima mea intalnire cu tagine-ul s-a petrecut acum multi ani chiar in Maroc, intr-o piata linistita, dosita undeva intre zidurile rosii din Marrakech, unde colegul nostru francez de origini marocane ne-a dus sa ne arate cealalta fata a orasului, departe de balciul cu serpi, maimute si cersetori din Djemaa el Fna, dar si de luxul spoit din cartierul de hoteluri de 5 stele in care aveam noi cartierul general al conferintei regionale la care participam.

La vremea respectiva cunostintele mele despre bucataria marocana in general si despre tagine in special erau mai mult decat limitate, motiv pentru care am privit mai intai cu suspiciune vasele de lut care ne-au fost aduse la masa de niste localnici cu un look cam jerpelit, care nu transmiteau neaparat incredere. Fiind puternic indoctrinat cu ideea ca daca mananc pe strada o sa-mi para rau dupa, la inceput am ciugulit usor din tagine, dupa care, lovit de gustul genial, m-am infipt in el de n-au mai ramas decat oasele din saracul pui. Evident, n-am patit nimic de la mancarea respectiva, ci doua zile mai tarziu, culmea, de la salatele spalate cu apa de la robinet in hotelul de 5 stele, dar sa revenim la tagine si sa va povestesc putin despre ce este vorba.

Termenul tagine (sau tajine) se refera atat la vasul de lut (format din doua bucati, o baza rotunda, cu diametru variabil si destul de adanca si un capac conic, cu o umflatura in varf pe post de maner), cat si la mancarea preparata in acest vas. Gatitul in tagine este practic una dintre cele mai vechi metode de slow cooking din lume, mancarea gatita in acest fel (mai ales carnea) fiind coapta la foc lent pana devine incredibil de frageda. Un avantaj al vasului tagine este ca avand capacul acela conic, vaporii se ridica si se condenseaza in varf, dupa care lichidul se scurge inapoi in tava, pastrand astfel umezeala din mancare, care astfel nu se arde si ramane foarte suculenta.

TARTA CU SMOCHINE PROASPETE

Desi am incercat sa ma revansez cu o salata foarte sanatoasa dupa extravagantele deep fried din posturile anterioare, vox populi de pe Facebook a votat sa o lasam naibii de sanatate si sa ne facem de cap cu o minunata tarta de smochine proaspete, si, vorba lui Annie Lennox, who am I to disagree? :))

Nu stiu daca v-am mai spus, dar pe langa David Lebovitz, un alt blog culinar pe care-l gasesc absolut genial este cel al lui Pim, o thailandeza pripasita prin State, care scrie intr-un stil adorabil si care desi nu este la fel de prolifica si aplicata precum David (deh, women, cannot keep'em straight for a long time… :)) este cat se poate de must read din punctul meu de vedere. Desigur, ca orice food blogger faimos care se respecta, si Pim are o carte pe care yours truly nu numai ca a cumparat-o de pe Amazon pentru bibilioteca personala, dar a si facut-o cadou cuiva, insa sa nu divagam si sa revenim la ale noastre :).

Daca nu v-ati prins pana acum dupa aceasta introducere sugestiva (wink! wink! :)), tarta de fata este, evident, inspirata de acest post de pe blogul lui Pim si este cat se poate de delicioasa, ba chiar mai mult decat atat, avand si un wow effect garantat, deoarece arata impresionant cand o scoateti din cuptor si o asezati pe masa in fata musafirilor.

Vreau doar sa va mai spun ca pana acum aveam un oarecare complex fata de tarte, deoarece mi se parea ca aluatul respectiv este asa, un fel de bau-bau, insa dupa ce l-am facut in exact 5 minute trebuie sa va marturisesc ca a nu face tarte este o mare eroare, mai ales ca e foarte greu sa dai gres si rezultatul este de fiecare data absolut genial. Btw, aceasta tarta poate fi facuta si cu alte fructe, precum caise, mere, prune sau pere, in cazul in care nu gasiti smochine proaspete, asa ca efectiv n-aveti nicio scuza sa n-o faceti si voi :).

Ingrediente (pentru 1 tarta de cca 25cm in diametru, suficienta pentru 4-6 persoane)
Blat
- 1.5 cani (cups) de faina (eu am folosit masura speciala de cups americane, pe care o gasiti la Ikea, de exemplu)
- 1 lingura de zahar
- 3/4 lingurita de sare
- 130g unt foarte rece (eu l-am tinut cateva minute bune in congelator inainte sa-l folosesc)
- 4 linguri de apa foarte rece (eu am tinut-o in congelator)
- 3/4 lingurita de otet

Crema frangipane (pentru 2 tarte)
- 75g migdale
- 75g zahar
- 75g unt
- 1 ou

Umplutura
- 15-16 smochine proaspete, cat se poate de coapte (eu le-am gasit la Metro)
- 1 lingura de zahar (pentru ornat) si 1 ou (pentru uns aluatul)

Preparare (1 ora + 2 ore de pregatire)
- mai intai preparati aluatul, punand in robotul de bucatarie (sau intr-un bol mare, daca vreti sa-l faceti manual, desi in acest caz make sure ca aveti un vas foarte rece si o lingura la fel, ca sa nu se topeasca untul inainte de a se amesteca) faina, zaharul, sarea si untul foarte rece, taiat cubulete de cca 1cm
- pulsati robotul pana cand se amesteca bine ingredientele si amestecul arata ca niste tarate (sau muesli mai obositi :)), cu bucatile de unt deja maruntite, mai mici decat un bob de mazare
- amestecati apa foarte rece cu otetul si apoi turnati-o usor in robotul care se roteste pe cea mai joasa pozitie, pana cand aluatul incepe sa se formeze (la mine s-a format chiar intr-o bila, aproape imediat cum am adaugat lichidul, dar daca mai e nevoie, voi mai puteti adauga 1-2 lingurite de apa rece)
- luati aluatul din robot, framantati-l putin cat sa se omogenizeze si sa se lipeasca (cca 1 min, nu mai mult), apoi modelati-l intr-o bila
- turtiti bila in forma de disc de cca 5cm grosime si 12-15cm in diametru, impachetati discul rezultat in folie de plastic alimentar si apoi bagati-l la frigider pentru minim 2 ore (eu l-am lasat peste noapte)
- cat timp sta aluatul la frigider, pregatiti crema frangipane, care desi are un nume complicat si pare intimidanta, in esenta este o chestie foarte simpla, care are la baza cantitati egale de migdale prajite, zahar si unt, plus un ou pentru legatura
- daca gasiti migdale fresh (eu n-am gasit, si am folosit in loc migdale dulci, in crusta de miere si brown sugar, motiv pentru care am ajustat putin cantitatea de zahar), prajiti-le mai intai in cuptor pentru cca 10 min sau in tigaie pana cand se rumenesc usor (atentie sa nu se arda), apoi puneti-le in robotul de bucatarie alaturi de zahar si de unt si pasati-le bine, pana cand se transforma intr-o pasta, moment in care adaugati oul crud si mai pasati inca putin, sa se omogenizeze crema (atentie, ca pana cand se maruntesc migdalele o sa va cam vibreze vasul robotului, asa ca va sfatuiesc sa il tineti bine la inceput, cat se lupta cu migdalele intregi :))
- aceasta crema este suficienta pentru 2-3 tarte, in functie de cat de multa folositi (eu unul cred ca e cantitatea perfecta pentru 2 tarte, deoarece prefer prajiturile mai cremoase)
- scoateti aluatul din frigider, lasat-l sa ajunga la temperatura camerei (vreo 5-10min) si apoi intindeti-l cu un facalet pana ce obtineti un disc de cca 5mm grosime si 30cm in diametru (eu am pus o foaie de hartie de copt peste dogul pe care l-am folosit la rulat, ca sa nu se lipeasca aluatul si ca sa-mi fie mai usor sa transfer tarta in tava, la final)

- intindeti jumatate din crema frangipane peste aluat, lasand cam 3-4cm liberi pe perimetru
- taiati smochinele in 4 si asezati-le concentric, incepand din interior, cu codita in sus, pana la marginea acoperita de crema
- ridicati marginea aluatului de jur imprejurul tartei, ciupind-o usor, cat sa ramana in pozitie
- ungeti marginea de aluat cu un ou batut si apoi presarati-o cu zahar (eu am presarat niste zahar si peste smochine, ca nu mi s-au parut excesiv de dulci, si nu mi-a parut rau dupa aceea :))

- transferati tarta (cu tot cu hartia de copt) intr-o tava si bagati-o la cuptorul preincalzit la 200C pentru cca 45-50 de minute, sau pana cand crusta se rumeneste frumos si ajunge de culoare galben aurie (mie in timpul coptului mi s-a desfacut o bucata de cca 10 cm din margine deoarece era prea subtire, dar am ridicat-o in timp util si am remediat problema de design :))

- serviti-o fierbinte, taiata in felii ca de pizza, cu topping de frisca, inghetata de vanilie sau simpla

Enjoy!