Se afișează postările cu eticheta Botanica. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta Botanica. Afișați toate postările

vineri, 19 ianuarie 2024

Lost You Forever Poincian (Delonix Regia = Phoenix Tree)

 În ”Lost you Forever” de Tong Hua unele scene se petrec într-o grădină de Phoenix Trees, adică Poinciana, adică Delonix Regia. Se spune că ea, împreună cu vărul său obișnuia să mănânce florile acestui copac, care erau foarte dulci. Pentru că poinciana este tot o leguminoasă ca și salcâmul mi-am amintit cu câtă plăcere mâncam noi când eram copii florile de salcâm.

Cum nu știam nimic despre acest copac am făcut o cercetare pe net și aici vă spun ce am găsit. Am căutat întâi în engleză și am găsit un articol din Wikipedia scris în engleză care a fost tradus parțial și în română. Traducerea o voi copia după cea în engleză.
Am găsit și un song cântat, între alții de ”unforgetable” Nat King Cole. Am copiat fragmente din articolul din Wikipedia unde a fost publicat numai în engleză, precum și versurile cântecului, dar dintr-o altă sursă. Am pus și link pentru cântec. Ca ilustrate am folosit atât imagini din serialul chinezesc, ecranizare a romanului amintit mai sus, ”Love You Forever” cât și imagini cu Pointiana culese de pe net.
”Delonix regia is a species of flowering plant in the bean family Fabaceae, subfamily Caesalpinioideae native to Madagascar. It is noted for its fern-like leaves and flamboyant display of orange-red flowers over summer. In many tropical parts of the world it is grown as an ornamental tree and in English it is given the name royal poinciana, flamboyant, phoenix flower,[citation needed] flame of the forest, or flame tree (one of several species given this name).”
”In the Indian state of Kerala, royal poinciana is called kaalvarippoo (കാൽവരിപ്പൂവ്, kālvarippūv) which means "the flower of Calvary". There is a popular belief among Saint Thomas Christians of Kerala that when Jesus was crucified, there was a small royal poinciana tree nearby his Cross. It is believed that the blood of Jesus Christ was shed over the flowers of the tree and this is how the flowers of royal poinciana got a sharp red color.[7] It is also known as Vaaga in many areas of Kerala.”
Delonix regia este o specie de plante din familia fabaceelor, originară din Madagascar. Se remarcă prin frunzele sale asemănătoare celor de ferigă și culoarea vie, roșu-oranj, a florilor. În multe ținuturi tropicale este crescută ca plantă ornamentală.
”"Poinciana" is a song by Nat Simon with English lyrics by Buddy Bernier and Spanish lyrics written in 1936 by Manuel Lliso.
”The song has been identified as a development of a Cuban folk song entitled "La Canción del Árbol", traditional with new lyrics added by Manuel Lliso in 1936, whose title translates as "the song of the tree", the royal poinciana being a favorite Caribbean flowering plant.”
Blow...tropic wind...
Sing a song...through the trees.
Trees...sigh to me...
Soon my love...I will see.
Poinciana,
Your branches speak to me of love.
Pale moon is casting shadows from above.
Poinciana,
Somehow I feel the jungle beat
Within me, there grows a rhythmic, savage
beat.
Love is everywhere, its magic perfume fills the air.
To and fro, you sway, my heart`s in time,
I`ve learned to care.
Poinciana,
Though skies may turn from blue to gray,
My love will live for ever and a day.
Blow....tropic wind,
Sing a song through the trees.
Trees...sigh to me
Soon my love... I will see.
Poinciana...












miercuri, 7 iunie 2017

Malva Sylvestris

Am găsit un articol foarte interesant în română (și foarte multe în engleză) care prezintă mai multe soiuri de nalbă.

”cașu-popii, nalba-comună, nalba-de-cultură, nalba-de-pădure, nalbă-albă, nalbă-bună, nalbă-de-câmp, nalbă-de-grădină, nalbă-de-luncă, nalbă-mare, nalbă-mică, nalbă-rotundă, rujalină, rujă”

”folosite de-a lungul istoriei europene și ca plante medicinale – datorită conținutului bogat în mucilagii vegetale, emolienți naturali cu acțiune de calmare a mucoaselor inflamate. Ingredientele active se găsesc în frunze și în flori și au o mulțime de aplicații în fitoterapie. Se folosesc ca expectorant, calmant al tractului digestiv și a căilor urinare, hidratant și laxativ.

Aceste calități le-au făcut pe vremuri căutate și în bucătărie. Frunzele și florile tinere au un un gust plăcut și se puneau în salate sau în mâncare. Din frunzele de nalbă se mai face și astăzi în unele părți ale lumii un soi de sărmăluțe, sau chiar și chifteluțe vegetariene. În orient, în special în Maroc sau Israel, sunt consumate în rețete alături de orez, în salate calde, sau pur și simplu călite în unt drept garnitură.”

”Planta proaspătă (frunze și flori) poate fi pusă la macerat în ulei, vin sau oțet. Acestea capătă un gust intens aromat și proprietăți terapeutice. Semințele sunt de asemenea comestibile și conțin 20% proteine și 15% grăsimi vegetale, ceea ce le face foarte nutritive.

În schimb, în țările occidentale, partea cea mai populară a nalbelor este rădăcina. Din ea erau obținute acele ciudate și amuzante marshmallows pe care le-am tot văzut în filme, un desert foarte iubit. Astăzi marshmallows din comerț nu mai conțin deloc rădăcină de nalbă, fiind făcute din zăhăr și sirop de porumb, însă pe internet pot fi găsite rețetele originale de făcut în casă.”

https://ierburiuitate.wordpress.com/2013/07/16/nalba/

O descriere amuzantă a utilizării nalbei dealungul timpului.

”Common mallow was traditionally a useful plant which was highly regarded as vegetable, but most of all as a versatile medicinal plant. Up to the beginning of modern times, the species had a reputation of being a universal remedy. Mallow reduced fever, relieved nearly all pains and healed insect stings and wounds. Mallow leaf was used to induce childbirth and act as an indicator for a woman’s fertility. It was believed that mallow helped people rise above their urges and passions, so it was an important antidote for love potions. And best of all, mallow pills could cure stupidity! A large part of those folk traditions connected with mallow’s medicinal uses are purely superstitious, but no smoke without fire: mallow contains compounds which activate the immune defence system as well as substances soothing infections, and its medicinal uses are still being researched.”

http://www.luontoportti.com/suomi/en/kukkakasvit/common-mallow

”Medicinal and nutritional constituents

Vitamins A,B,C,E; inulin; mucilage; phenols; flavonoids; essential fatty acids; fibre; calcium; magnesium; zinc; selenium; potassium.”

”Due to its high mucilage content, mallows make excellent soothing demulcent herbs, especially for cases of inflammation, either for the urinary, digestive or respiratory systems.

Pregnant women or new mothers may like to know that mallow leaves can provide useful amounts of iron, as well as being quite high in zinc and most vitamins. ”

”Creative cooks can substitute mallow for spinach in many dishes, including soups, salads, gnocchi and quiche.”

https://www.permaculture.co.uk/readers-solutions/benefits-common-mallow-malva-sylvestris

”The leaves and flower buds contain mucus, tannins, flavonoids, essential oil, vitamin C and other substances. The anthocyanin glycoside malvin, a naturally occurring chemical, is only found in the flowers.
Malva sylvestris is used traditionally as an herbal remedy for asthma, bronchitis, coughing, throat infections and emphysema.

It is also used to treat wounds or inflammation of the mucous membrane in the mouth, throat, stomach and intestines.

Other uses of this herb in traditional herbal medicine include the treatment of gallstones, kidney stones, kidney inflammation, headache, constipation, gastritis, toothaches and insomnia.”

„Due to the astringent, bactericidal and anti-inflammatory properties of the plant it can be useful externally as an herbal treatment for wounds, boils, skin rashes, insect bites, pimples, eczema, acne and swellings.

Common mallow is a popular herb to treat respiratory problems since it has healing properties that may help the mucosa of the upper respiratory tract. The herb contains a lot of mucous substances that cover the inflamed tissue with a protective layer.

A tea made from the leaves or flowers may be used as a remedy for cough, catarrh and hoarseness. The flowers and leaves should be allowed to soak for a few hours in lukewarm water before use. To preserve the medical properties of the plant, it should not be boiled.

Malva sylvestris has also its uses as a source of food. The seeds taste similar to young hazel nuts and they can easily be included in green salads along with the leaves and flowers. The use of common mallow in the kitchen is mostly forgotten but it definitely deserves to make a comeback.

https://www.herbal-supplement-resource.com/common-mallow.html










sâmbătă, 21 ianuarie 2017

Plante care alungă țânțarii

Știu că mai e muuult până la vară dar poate n-o să uităm până atunci de plantele astea care alungă țânțarii. Am găsit lista lor într-un articol pe net și o să vă spun pe scurt care sunt ele, iar pentru cei care știu engleză voi copia articolul.

Întâi trebuie să știți că puteți ține frunzele zdrobite într-un vas undeva în grădină și țânțarii vor pleca, scârbiți. Cel puțin așa susține autoarea articolului, Tammie Painter. Nu specifică dacă frunzele trebuie să fie uscate sau proaspete. Pentru că autoarea recomandă să avem plantele în grădină sau ghivece presupun că frunzele ar trebui să fie proaspete și se zdrobesc ca să pună în libertate uleiurile volatile care sunt de fapt anti-țânțari.

1. Valeriana (Nepeta cataria) . Cică e de zece ori mai puternică decât DEET (N,N-Diethyl-meta-toluamide), un puternic repelent ( românește ar fi care îndepărtează) pentru insecte. Atenție, pisicile înnebunesc dacă le dați picături de valeriană, am citit asta într-o carte de Agata Christie și am verificat pe motanul uneia din gazdele la care am stat după ce am terminat facultatea.


2.Crăițele (Tagetes spp.) Cică respinge și afidele care într-un an au invadat și distrus grădinile vecinilor. Mirosul lor specific m-a făcut de mult să cred că sunt bune insecticide, iată că nu m-am înșelat. Nu vă frecați pe piele cu ele pentru că sunt iritante.

3. Rozmarinul (Rosmarinus officinalis). Pe cât de mult ne place nouă aroma lui pe atât de mult li se apleacă țânțarilor de ea.

4. Lemongrass (Cymbopogon citratus) ai greu de găsit la noi pentru că e o plantă de climă caldă.

5, Pelinul (Artemisia absinthium) Nu e bine să o frecați pe piele, e iritantă. Spun asta pentru că autoarea recomandă să ne frecăm cu plantele pe piele dar ne atrage atenția care sunt iritante.

6. Menta (Mentha spp.) Menta e o plantă invazivă, de aceea e bine să fie cultivată în ghivece. 

Mosquitoes can ruin the enjoyment of your summer garden. Ordinary insect repellents slather you and your family in sticky chemicals; bug zappers are annoying and leave you sitting amongst charred insect parts; and sometimes you aren’t in the mood for the smoke of incense or candles in lieu of fresh summer air (but if you are, check out our favorite product).

So what’s left? Mosquitoes don’t like a few familiar herbs that you can use to stay bite-free this season. Keep the crushed leaves of these six plants in a small container at intervals on your patio to repel mosquitoes. Except for marigold and wormwood, which can cause contact dermatitis, you can rub the crushed leaves on your skin for added protection.

• Catnip (Nepeta cataria). A perennial for some gardeners and an annual for others, catnip has been found to be 10 times more effective than DEET at keeping mosquitoes away. Cats will crush this plant if it is in a garden bed and it has a tendency to become invasive, but keeping a couple of plants in hanging containers helps avoid both problems.

• Marigold (Tagetes spp.). This sun-loving annual also repels aphids and is an excellent companion plant for your vegetable garden. Marigolds are an easy-to-care-for border plant and the simplicity of collecting seeds for next year’s planting makes this plant an affordable addition. Note: Do not rub on skin.

• Rosemary (Rosmarinus officinalis). The oil of this shrub is heavenly to most humans, but disgusting to mosquitoes. It’s an attractive plant for container or herb gardens that requires little water and also is delicious when used for cooking meat, soups and egg dishes.

• Lemongrass (Cymbopogon citratus). This plant has a lemony scent that mosquitoes hate. With a little patience, it can be grown from stalks sold in the market. It prefers full sun and good drainage. Keep in mind that this tropical plant won’t tolerate freezing temperatures.

• Wormwood (Artemisia absinthium). This perennial has silvery foliage and can be grown in full sun in most zones. Makes a unique border plant and the pungent odor keeps mosquitoes at bay. Note: Do not rub on skin.

• Mint (Mentha spp.). Many mints’ oils are unpleasant to mosquitoes, so keep a pot or two of these hardy and aromatic plants around. Since they spread easily, mints are best cultivated in containers.

marți, 31 mai 2016

Lycium barbarum / CĂTINA DE GARD, GOJI

Voi consumați goji? Cum se întâmplă de multe ori căutând altceva am găsit un articol interesant despre acest fruct atât de la modă în secolul în care am pășit nu de mult. La noi am observat că s-a intensificat foarte mult în ultimii ani importul de goji încât, cel puțin în București, poate fi găsit cu destulă ușurință.

Eu personal am beneficiat din plin de foloasele sale în toamna lui 2012, când soțul meu a avut un accident serios, care a lăsat sechele până în ziua de azi. A fost dus la Spitalul de urgență Obregia, iar în primele trei zile și nopți după ce a suferit o operație de scos splina am stat aproape tot timpul lângă el, în pauze mergând acasă să mă ocup și de Mamița...

Vă imaginați că stresul a fost foarte mare și nu știu dacă aș fi rezistat fără să consum în fiecare zi câte un pumn din acest fruct miraculos. Mi-a dat energie, mie care mereu am fost sursă de ironii din partea familiei din cauza că mă mișcam încet încă de copil...

În articol (http://jurnalspiritual.eu/leacuri-de-la-bunici-goji-fructul-magic-sau-catina-de-gard/) din care o să dau câteva citate fructul este prezentat ca un fel de panaceu universal, așa cum se întâmplă cu toate reclamele... Totuși există foarte multe argumente pentru a fi consumat, dar eu aș vrea să spun mai întâi cine nu e bine să îl consume.

”Este contraindicat consumul de goji în perioada de tratament pentru subțierea sângelui, deoarece aceste fructe pot anula efectul medicamentelor. De asemenea, nu sunt recomandate în caz de alergii la polen. Nu este recomandat persoanelor cu afecțiuni renale să consume cantități mari de goji, deoarece aceste fructe conțin cantități destul de mari de oxalați, care împiedică absorbția calciului în oase și favorizează formarea pietrelor la rinichi.”

Și acum am să copiez câteva fragmanete cate subliniază avantajele connsumului de goji.

”Aceste fructe au în compoziția lor 21 de minerale, printre care fier, magneziu, potasiu, calciu, fosfor sau seleniu, 18 aminoacizi și 8 substanțe esențiale vieții. De asemenea, conține vitamina C în cantități foarte mari (de 400 de ori mai mult decât în portocale) și vitaminele B1, B2, B6 sau vitamina B12. O altă vitamină este vitamina E, destul de rar întâlnită în alimente, și extrem de benefică. Mai conține polizaharide și monozaharide, acizi grași nesaturați, inclusiv acid linoleic, acid alfa-linolenic, acid beta-sitosterol și alți fitosteroli.”

”În medicina tradițională sunt folosite, de mult timp, pentru îmbunătățirea vederii, prevenirea diabetului, a hipertensiunii arteriale. Este cunoscut că goji îmbunătățește circulația, întărește funcția inimii, întârzie instalarea senzației de oboseală și crește vitalitatea.”

Fructul mai are și multe alte foloase, pe care le puteți găsi în articol.

Există și alte surse, una fiind Wikipedia în care se spune:
”Fruct în mare vogă printre vedete, cu beneficii nenumărate pentru sănătate, goji are cea mai mare concentraţie de antioxidanţi, fiind sursă importantă de vitamina C şi vitamina A. Goji conţine caroten, aminoacizi, minerale şi acizi graşi diferiţi, fiind sursa ideală de proteine pentru organismul uman. De mii de ani, goji ocupă un loc însemnat printre remediile medicinei tradiţionale chineze.

O porţie de fructe uscate oferă organismului energie şi bună dispoziţie pentru întreaga zi, fortificând sistemul imunitar. Având super-puteri, fructul luptă împotriva cancerului, stimulând corpul să producă g-interferon. Consumul de goji ajută organismul să se regenereze şi să vindece rănile rapid.

Goji reduce efectele îmbătrânirii, fiind eficient în curele de slăbire şi în combaterea celulitei. Micul fruct este de mare ajutor, deoarece oferă somn liniştit, reglează tensiunea arteriala, densitatea sângelui şi echilibrul corpului.

Supranumită şi cătină de gard, nu i se cunoaște cu precizie originea, iar habitatul său natural se găsește între Europa de sud-est și Asia de sud-vest. Una din zonele specifice de răspândire este Ningxia din China, de unde Lycium s-a răspândit ca plantă de cultură în întreaga Asie, în Europa, America de nord, Africa de nord și Australia, respectiv Noua Zeelandă. În prezent, planta este cultivată în multe regiuni ale lumii, însă numai în China este cultivată comercial.” 





Fotografii de pe net

duminică, 8 mai 2016

Aesculus hippocastanum = Castanul Sălbatic

Vă mai amintiți multele obligații pe care le aveau elevii înainte de 1989? De așa zisa reciclare de maculatură, sticle și borcane menită să educe copiii în spiritul economiei și al respectului față de materiile prime dar care s-a transformat într-o mare ipocrizie, ca să nu zic bătaie de joc pentru că nu exista de fapt o coordonare între administrația școlilor și centrele de colectare?

Mi-am adus aminte citind un articol din Wikipedia despre castanul sălbatic, Aesculus hippocastanum, de colectarea de castane sălbatice. Oricât ne-am muncit noi creierele nu am reușit să înțelegem la ce serveau fructele adunate de fapt de toată familia.

În articol se spune că în Anglia, în timpului primului război mondial, aplicănd metoda Chaim Weizmann de fermentare a amidonului cu ajutorul bacteriei Clostridium acetobutylicum se obțineau acetonă, ethanol, and butanol. Alcoolii erau folosiți pentru producerea de combustibili și cauciuc sintetici iar acetona pentru prepararea corditei.

Cordita este un produs folosit la armele de foc pentru a înlocui praful de pușcă. Știam asta din romanele polițiste pe care le-am citit, e uimitor câte lucruri se pot afla din romanele de acest gen care sunt bine scrise și documentate.

Deși castanele conțin o cantitate mică de amidon erau preferate altor surse ca să nu se înfometeze populația. Ca să vezi, deși era război guvernanții se gândeau la binele poporului, spre deosebire de ai noștri cărora înainte de 89 nu le păsa de nimeni iar acum le pasă numai de ei înșiși.

Fabrica a trebuit să fie închisă după trei luni dar în timpul celui de al doilea război mondial s-a recurs la aceeași metodă.
 
Toate aceste informații le-am găsit în articolul în limba englleză din Wikipedia. În cel în limba română am obținut alte informații, de asemenea foarte interesante: 

Proprietăți curative

Florile se recoltează când jumătate din inflorescență este înflorită, - scoarța castanului sălbatic se recoltează primăvara, numai de pe ramurile tinere de până la 5 ani, castanele se recoltează toamna când învelișul verde plin de ghimpi crapă, iar castanele coapte se desprind singure de pe crengi și cad în jurul copacului.
Se aleg castanele sănătoase, care nu sunt lovite, și nu sunt moi, se pun la uscat, în locuri aerisite și uscate, se întorc zilnic, pentru o uscare uniformă, sunt uscate aproximativ în trei săptămâni, atunci când devin sfărâmicioase.  

Principii active

Castanele sălbatice conțin - vitaminele C, K, grupul vitaminic B - B1, B2-, grăsimi, amidon, saponozide, triterpenice, principii amare, taninuri,- care mențin elasticitatea vaselor sanguine , grăsimi albumine, flavonoide, au proprietăți - antiinflamatoare,- flebotonice, - vasodilatatoare,- antiedematoase,- anticoagulante și fluidizante pentru sânge,- hemostatice,- decongestive, sunt un real remediu pentru creșterea tonusului vaselor capilarefragile.
Scoarța de castan sălbatic, conține - substanțe minerale, celuloză, rezine.
Florile castanului sălbatic au un conținut bogat de derivați flavonici.

Utilizari

Preparatele din castanele sălbatice, flori și scoarța sub formă de  - infuzie, ulei, decoct, pulbere și extracte uscate sau solubile obținute în industria farmaceutică, au adevărate proprietăți medicinale, cu efecte miraculoase asupra sistemului circulator, a bolilor vasculare, ele vindecă suferințele provocate de afecțiuni grave - accidente vasculare, tumori cancerigene, până la la suferințele provocate de hemoroizi sau varice.

Tratamentele cu preparatele din castane sălbatice se fac numai sub supravegherea medicului, nu sunt recomandate femeilor însărcinate, și mamelor care alăptează, persoanelor care suferă de afecțiuni renale sau de ficat, persoanelor care iau coagulante.”








 

miercuri, 23 septembrie 2015

Coleus blumei

Am un prieten pe face book ale cărui postări îmi merg drept la inimă, pentru că omul este Doctor în Horticultură și scrie niște articole despre flori succinte, dar suficient de informative, mai ales pentru novici. Spune el acolo și unde le este originea, cum se cultivă, dar și cum se numesc în limbajul florilor iar articolele se încheie fie cu vorbe înțelepte, fie cu ceva poetic. Numele sau este Song Jeong Seop. (송정섭) 

Are o grădină care se învârte după soare, cum îmi dau eu seama din pozele pe care le postează din când în când, pe care, spune el, o pune la dispoziția publicului odată pe lună, contra cost. Cred că este o persoană foarte echilibrată și organizată, pentru că postează mereu într-un interval fix de timp, dimineața la ei, cam miezul nopții la noi. Nu pot să închei prezentarea acestui bun prieten fără să vă spun că, fiind acum pensionar este totuși foarte activ, fiind angrenat în tot felul de activitâți, seminarii, congrese, workshopuri, cursuri pentru începători în grădinărit și chiar proteste în fața guvernului. Este născut în 1956 dar e mult mai energic decât mi-am putut imagina.

Totuși viața nu e usoară pentru un pensionar in Coreea de Sud, mai ales că unele companii își scot angajații la pensie la 50 de ani încât ei trebuie să caute de lucru și după 65 de ani nu îi mai angajează nimeni.  Sistemul de pensii s-a introdus abia în 1988 iar pensiile sunt, spune Yahoo News, cu totul neîndestulătoare. Am să copiez aici un fragment din articol în engleză din Oct 25, 2014



”South Korea only introduced a national pension system in 1988 and only around one-third of people aged 65 or older actually receive one.

Many more joined the pension scheme at the tail end of their careers and receive very small sums.

Close to 50 percent of Koreans over the age of 65 now live in "relative poverty" -- meaning their monthly income is less than 50 percent that of the average household income, according to the state data agency, Statistics Korea.”

”Kim Min-Su, 69, receives a monthly pension of 590,000 ($562) (un pic mai mare decât pensia mea brută)-- the sole source of income for him and his wife who live in a mini-apartment in Seoul.”

”Close to 50 percent of Koreans over the age of 65 now live in "relative poverty" -- meaning their monthly income is less than 50 percent that of the average household income, according to the state data agency, Statistics Korea.”

Situația e asemănătoare cu cea de la noi pentru că industrializarea, realizată de tatăl acutalei președinte, un dictator convertit de la comunism la capitalism, prin planuri cincinale care au dus, spre deosebire de noi, la dezvoltarea țării până la a ajunge printre primele tări în lume, acum a lăsat locul unei economii post-industrializate, bazată în special pe informatică. Astfel acum nu mai e nevoie de cei care știu meserii legate de industrie, în special cea grea, cu pivotul ei, industria siderurgică.

Mă întorc acum la prietenul meu, Dr Song...Fotografiile pe care le pune sunt mereu de foarte bună calitate și reușesc să surprindă întreaga frumusețe a plantelor prezentate, numai parfumul lor lipsește. Cea mai recentă este despre urzica cea colorată numită Coleus. Știu că mulți au râs când cineva i-a pronunțat numele la TV, cuvântul având un omonim al cărui nume popular nu știu dacă apare în dicționar, vă las să găsiți singuri în DEX numele științific.

În limbajul florilor planta s-ar chema, cf Dr Song, ”disperare din dragoste”...el încheie articolul de pe FB așa ”사랑, 제대로 해야 절망아닌 희망과 기쁨을 주는데...” tradus de Bing în engleză (v-am explicat de mai multe ori de ce prefer engleza în locul limbii române) așaLove, hope and joy instead of despair does need to be properly .”iar eu aș traduce pe românește așa ”În locul disperării ar fi mai indicate dragostea, speranța și bucuria”

Iată ce am scris pe face book când am shăruit pozele:


Într-o vreme plantele astea erau foarte la modă. Când eram studentă am stat la Grozăvești, câte două în cameră, un fel de garsonieră cu un hol în care era un dulap cu două despărțituri și o chiuvetă. Holul comunica printr-o arcadă cu camera propriu zisă. Noi am cumpărat o draperie pe care am pus-o între hol și cameră, precum și un covoraș asortat. La fereastră era o policioară lată pe care ne puneam cărțile și două ghivece cu Coleus bicolore...


De 1 mai s-a organizat un fel de festival studențesc de muzică populară la care au participat studenti din toate celelalte centre universitare. Noi am plecat care încotro, cine avea rude s-au dus pe capul lor, celelalte s-au mutat toate în alt corp al căminului, la noi s-au cazat băieți. Multe fete și-au adunat lucrurile personale și n-au lăsat nimic la îndemâna lor. Colega mea avea și o păpușă...am lăsat draperia, covorașul, păpușa și florile și un bilețel pe care am scris că îi rugăm să aibă grijă de lucrurile noastre și să ude florile (urzicile)

Nu i-am văzut niciodată dar ne-au lăsat și ei un bilet emoționant în care își exprimau părerea de rău că nu ne-am întâlnit. Erau din Timișoara. Biletul se încheia așa ”Florile le-am udat și seara, la plecare”. Vedeți cum niște poze pot declanșa niște amintiri care și acum mă emoționează, în ciuda vechimii lor.

Mai am niște amintiri deloc plăcute despre planta complet roșie. Când a decedat fratele soțului meu, și el un îndrăgostit de flori, am preluat niște ghivece cu plante, unele din ele fiind cu urzici roșii... Neavând destul loc în apartament le-am pus pe hol, de unde au fost furate, cu ghiveci cu tot, pe rând, până nu a mai rămas niciunul.

Pozele sunt din articolul Doctorului Song (soțul meu fiind și el doctor și cercetător am un mare respect pentru doctorii adevărați, nu cei făcuți pe spagă)




joi, 30 iulie 2015

Tamarind

Am primit mai de mult un borcănel de tamarind pastă. Citisem despre acest condiment dar nu știam prea bine la ce să-l folosesc și nici nu am mai căutat idei pe net pentru că rețetele cu ingrediente mai rare pe la noi conțin de obicei o mulțime de produse aproape imposibil de găsit în magazinele noastre.

Dar mi-a venit idea să adaug la supa de dovlecel și alte legume tamarind ca să o transform în ciorbă (pusesem deja și un pic de zeamă de varză păstrată special pentru asemenea pofte) și a ieșit ceva foarte pe gustul meu...

Și atunci l-am rugat frumos pe Tata Google să-mi spună câte ceva despre produs...Ce mai, tamarindul ăsta e o comoară. Articolul din care voi copia are grijă să spună că nu e bine să exagerăm cu, consumul....dar se știe că nici un exces nu e bun. Văd că nu scrie și că faptul că planta e o fabacee, neam cu bobul poate produce o boală destul de gravă dacă se  consumă în cantități mari.



Sub articolul în engleză veți găsi și date în română.


    Botanical name: Tamarindus indica

Deliciously tangy and one of the most highly prized natural foods in South Asia, the tamarind – the melodic name of which comes from the Persian "tamar-I-hind," meaning "date of India" – is gaining recognition and appreciation throughout the world. Said to be native to Africa, this exotic fruit grows on exceptionally tall trees of the fabaceae family, such as peas, beans, and other legumes, mostly in the warmer, dryer areas of Asia, Mexico, and India.

Tamarind trees produce an abundance of long, curved, brown pods filled with small brown seeds, surrounded by a sticky pulp that dehydrates naturally to a sticky paste. The pods look a bit like huge, brown, overly mature green beans.

After harvest, tamarinds are sometimes shelled in preparation for export. From there, they're often pressed into balls and layered with sugary water or syrup; sometimes they're salted.

Processed tamarind products can be found in supermarkets, but remember that additives can alter the nutritional profile.

It’s better to purchase tamarind when it's fresh and still in the pod. Refrigeration is the best way to preserve the freshness for up to several months.

Health Benefits of Tamarind

As most ancient foods do, tamarind has a long history of medicinal uses. Many involve easing stomach discomfort, aiding digestion, and use as a laxative. Tamarind preparations are used for fevers, sore throat, rheumatism, inflammation, and sunstroke. Dried or boiled tamarind leaves and flowers are made into poultices for swollen joints, sprains, boils, hemorrhoids, and conjunctivitis.

Similar to the natural gums and pectins found in other foods, the sticky pulp referred to earlier contains non-starch polysaccharides, which contribute to its dietary fiber content. They bind with bile to help flush waste through the colon, decreasing the chances of it sticking around.

Each 100 grams of tamarind contain 36% of the thiamin, 35% of the iron, 23% of magnesium and 16% of the phosphorus recommended for a day's worth of nutrition. Other prominent nutrients include niacin, calcium, vitamin C, copper, and pyridoxine.

Tamarinds also contain high levels of tartaric acid, just as citrus fruits contain citric acid, providing not just a zing to the taste buds, but evidence of powerful antioxidant action zapping harmful free radicals floating through your system.

 Other phytochemicals found in tamarinds include limonene, geraniol (a natural antioxidant with a rose-like scent), safrole (a natural oil also found in sassafras), cinnamic acid, methyl salicylate (a plant essence with counter-irritant properties), pyrazine, and alkyl­thiazoles (natural flavors and fragrances derived from plants and vegetables). Each brings its own flavor and/or healing property to the fruit's overall make-up.
...............................
 Known to be useful in traditional medicine for diabetes and obesity, tamarind seed extract underwent examination to see if its high levels of polyphenols and flavonoids might increase glucose uptake in such patients. The positive expression showed a marked anti-diabetic effect, indicating the possibility of formulating a new tamarind seed extract-based herbal drug for diabetes therapy.1

In another study, many of the traditional medical uses for phytochemical-rich tamarind extracts were reported by researchers as useful in modern medicine as well. Successful therapies included: abdominal pain, diarrhea, dysentery, parasitic infections, fevers, constipation, inflammation, gonorrhea, and eye diseases.

Tamarind extracts were also reported to be antimicrobial, anti-venom, antioxidant, wound healing, and effective against diabetes, malaria, and asthma.

Geraniol, one of the phytochemicals found in tamarind, is found to be one of the substances partially responsible for suppressing pancreatic tumor growth in lab studies, without significantly affecting blood cholesterol levels. In conclusion, scientists reported geraniol as warranting further investigation for pancreatic cancer prevention and treatment

http://foodfacts.mercola.com/tamarind.html

Dulce si acrisor in acelasi timp ,tamarind este unul dintre cele mai populare fructe-condiment utilizate in Asia de Sud.In scop medicinal. poate fi folosit pentru constipatie, tulburari digestive, probleme hepato-biliare,sau raceala si febra.Este util femeilor insarcinate care au greturi si copiilor afectati de virmi intestinali.
Fructele de tamarind contin acid tartric, un antioxidant puternic care protejeaza organismul de radicalii liberi si foarte multe fitochimicale volatile, precum limonen, geraniol, acid cinamic sau salicilat de metil.Acest condiment pretuit peste tot in lume este o sursa neasteptata de minerale si vitamine importante, precum fier,calciu,zinc,magneziu potasiu si cupru.
Tamarind este bogat in multe vitamine vitale pentru sanatate:VitaminaB1,Vitamina B2,Vitamina B6,Vitamina B9,Vitamina A si Vitamina C.O mare parte din aceste vitamine joaca roluri de antioxidanti si sunt implicate in metabolismul enzimtic al corpului.
Studiile au dovedit ca tamarindul este benefic pentru urmatoarele terapii:
-Dureri de cap
-Diaree,constipatie
-Dizenterie
-Infectii parazitare
-Febra si raceala
-Boli de ochi
-Inflamatii
-Gonoree
-Cancer pancreatic.
In alimente si bauturi, tamarindul este folosit ca aroma, mai ales in preparatele de origine asiatica, precum este renumitul curry.Bucatarii din intreaga lume adauga pulpa acestui fruct tropical la o varietate de preparate:sosuri,marinade,salate,cartofi prajiti,bauturi racoroase de vara sau dulciuri.Fructele de tamarind se pot transforma usor intr-o pasta, la fel ca si curmalele
Cu ani in urma,  femeile thailandeze aplicau pasta fructului  pe fata pentru a obtine o piele catifelata ce le oferea un aspect mai tanar - datorita cantitatatii mari de AHA pe care o contine.

Tamarindul este un exfoliant natural foarte bun.

Pasta mea de tamarind provine de la Magazinul De Condimente, care a publicat și el un articol foarte interesant

TAMARINDUL(Tamarindus Indica)cunoscut si ca tamarindo,magyi,imli ,face parte din familia Caesalpiniaceae,o familie de plante tropicale leguminoase,inrudite cu fasolea.
TAMARINDUL este un copac originar din Etiopia,de unde s-a raspandit in India.A fost adus apoi in regiunea mediteraneeana si in America Centrala in sec al XVI-lea .Acum este cultivat in toata lumea dar in mica masura.
TAMARINDUL are pastai maro de culoarea scortisoarei,cat un deget si putin curbate.Pastaile atarna intr-un copac inalt de pana la 25 metri,care are frunze ovale,in forma de pana.Florile sunt foarte frumoase,cu petale albe in exterior si frunze interioare cu vinisoare de un rosu inchis,cu margini galbene.Din aceste flori se dezvolta pastaile.O parte carnoasa maro-neagra cu pete rosii si cavitati de cca 12 mm sunt acoperite de o coaja fragila. Cavitatile sunt indepartate,apoi pulpa este uscata,fiind consumata sub forma de bucati sau pasta.Gustul este dat de marea concentratie de acizi fructici.Tamarindul este bogat in acid tartaric si contine acizi malici,succinici,citrici si oxalici.
TAMARINDUL se imparte in doua grupe,dupa gustul sau.Tamarindul dulce,din zona Tailandei si a Vietnamului, are pulpa fructului maronie,pufoasa si dulce cu seminte rotunde.Tamarindul acru,Din zona Indiei si Pakistanului, are seminte turtite,pulpa aproape neagra si un gust dulce-acru,care aminteste de dropsurile acrisoare.
TAMARINDUL are efect laxativ.in urma cu secole,cantitatea de vitamina C din tamarind era suficienta pentru a-i proteja pe marinari de scorbut.
TAMARIND,etimologic,provine din cuvantul arab “Tamr Hindi” ceea ce inseamna curmale indiene.India a exportat mult tamarind,iar semintele semana putin cu cele ale curmalelor.In zona Caraibelor,limonadele sunt produse cu pulpa de tamarind,zahar si apa.
TAMARINDUL are un gust placut fructat si putin acru.
TAMARINDUL este un condiment popular in bucatariile din Africa de Est,India,Asia si America Latina.Este folosit asemanator cu cu sucul de lamaie sau otetul,punandu-se in mancarurile de carne si peste,ca si in legume,orezsi tocanitele de legume.Intrucat tamarindul este bogat in pectina,este folosit in sosul Chutney,jeleuri si marmelada.O specialitate populara in sudul Indiei este Vindaloo,o mancare cu carne de porc,probabil derivat al specialitatii portugheze-Porco vinho e alho.In bucataria europeana,popularul sos Worchetershire contine tamarind.
TAMARINDUL,fie ca este sub forma de pastai,pulpa,pasta sau sirop se gaseste in magazinele de condimente sau in magazinele care comercializeaza specialitati indiene,asiatice sau mexicane.Pastaile pot fi pastrate luni intregi.Cand pastaile sunt fragile,fructul este vechi.Totusi,gustul este inca bun.Pasta se geseste in borcane;poate fi pastrata multa vreme sub forma de bucati sau sirop.
TAMARINDUL bucati trebuie dizolvat in apa fiarta.Daca vreuna dintre bucati contine seminte,acestea trebuie indepartate.Tofu se tine de multe ori in sirop de tamarind,care ii confera acestui produs fad din soia o aroma placuta.Tamarindul se asociaza cel mai bine cu ardeiul iute de orice fel.
HUMMUS CU TAMARIND DIN SUDAN:
3 linguri(50 gr) tahini
2 cani(500 gr)naut din conserva sau fiert si strecurat
2 linguri(30 gr)pasta de tamarind acra
1 buc de 2cm de ghimbir proaspat dat pe razatoare
Sare de mare
Piper negru proaspat macinat
½ lingurita(2 ml)zeama de lamaie
1 catel de usturoi trecut prin presa
1 lingura(15 gr)frunze de coriandru uscate
1 lingura(15 ml)ulei de masline extravirgin
1 lingurita de boia de ardei
Pt tahini:
50 gr seminte de susan
1 lingurita(5 ml ulei de masline)
Intr-o tigaie fara ulei incingeti semintele de susan avand grija sa nu se arda,2-3 min.Lasati sa se raceasca.Intr-un blender puneti semintele si uleiul si dati la viteza maxima pana se formeaza o pasta omogena.
Pt hummus:
Peste tahini din blender adaugati toate celelalte ingrediente cu exceptia coriandrului, a uleiului de masline si al boia de ardei si procesati pana obtineti o pasta omogena.Adaugati putina apa numai daca este nevoie.Rectificati asezonarea.Puneti intr-un castron si presarati cu boia de ardei,coriandru uscat si ulei de masline.Serviti cu lipie libaneza pe care ati separat-o in doua si ati dat-o la cuptor cca 10 min sau pana devine crocanta.POFTA BUNA!!!







joi, 2 iulie 2015

Ce verde era valea mea Solanum Crispum și alte plante toxice

Solanum Crispum

Cunosc planta asta din copilărie. Este una dintre plantele despre care părinții nu uitau niciodată să ne spună că este otrăvitoare. Nu numai florile sunt foarte frumoase, dar și fructele, de un stacojiu aprins. Este foarte decorativă încât dacă nu consumăm nimic din ea e OK. 

Tot decorativă dar mult mai periculoasă este planta numită popular ”turbăciunea câinelui” iar în engleză ”deadly nightshade” Atropa Belladona. Aceasta are florile asemănătoare cu Solanum Crispum (solanacee amândouă) dar face fructe negre, extrem de otrăvitoare. Are Agatha Cristie un roman în care a fost comisă o crimă folosind frunzele acestei plante în locul celor de salvie. O singură frunză poate ucide un adult.

Deasemenea toxică este și măselarița, Hyoscyamus niger sau ”stinking nightshade” care se găsea din belșug în comuna unde mi-am petrecut copilăria, dar noi nu ne jucam cu ea pentru că mirosea urât, cum îi și spune numele în engleză. 

În fine, ultima plantă cu care ne jucam știind că e toxică e ciumăfaia, Datura Stramonium. Mai este numită și Jimson weed or Devil's snare pentru că locuitorii orașului Jimson din America i-au cules frunzele crezând că e spanac și s-au intoxicat. 

O altă plantă toxică cultivată în gospodării în scop decorativ este frumosul leandru, cum i se spune la noi, Oleandru cum e numit în alte părți. Am auzit o poveste înfricoșătoare cu o bunică doritoare să-și întărească nepoții punând în apa lor de baie frunze de leandru dar provocându-le astfel moartea. Nu știu ce fel de frunze ar fi trebuit folosite, evident că nu cele de leandru.

Am găsit un articol despre plante otrăvitoare în care scrie că până și fumul de la arderea leandrului e toxic, provocând moartea. http://www.mnn.com/…/photos/13-plants-that-could-k…/oleander

Spre marea mea uimire am aflat că și narcisele galbene, zarnacadelele, ( Narcissum) sunt toxice, atât bulbii cât și frumoasele flori.

Mai cresc prin curțile noastre temuta  Cucută-de-baltă (Cicuta virosa). Socrate a fost otrăvit cu suc de cucută, deasemenea tatăl lui Hamlet, prințul nefericit al Danemarcei. Există unele umbelifere asemănătoare dar netoxice  (cucuta poate fi usor confundata cu napul sau cu pastarnacul!) ....ca să fiu sigură mă feresc de toate.

Îmi amintesc și acum cât de tare înțepau fructele de ricin, Ricinus communis pe care trebuia să le culegem în locul colectiviștilor care...Am fost însă avertizați să nu ne lăsăm înșelați de asemănarea boabelor de ricin cu fasolea pentru că ricinul e foarte toxic. Celebra ”umbrelă bulgărească” a folosit ricinul pentru eliminarea fizică a dușmanilor regimului comunist.






miercuri, 20 mai 2015

Lirodendron Tulipifera = Arborele Lalea.

De ani de zile visez la ziua în care voi vedea ”Arborele Lalea” Liriodendron Tulipifera, înflorit. Anul acesta Doctorul Song (unul dintre mulții mei prieteni/e coreeni/e de pe face book) m-a atenționat că în Korea acest pom a înflorit. Mi-am făcut socoteala că noi, fiind la o paralelă mai la mijlocul emisferei, deci mai spre nord, va trebui să mai așteptăm câteva zile, dar nu prea multe.

Într-adevăr, pe 19 am sunat la Grădina Botanică, unde se află pomul lăudat, pe care îl știu încă de când era, ca să zic așa, un fel de adolescent, și am aflat că e în plină floare. Deși nu era deloc indicat să ies din casă pe căldura de foc, peste 30 de grade Celsius la umbră, am ajuns cumva în fața pomului. Am făcut multe poze, desigur, dar aici am selectat pe cele care mi-au plăcut cel mai mult. Doar două erau la o înălțime accesibilă pentru a face și poze macro.

Mai erau acolo în timp ce făceam eu poze și niște fete care fotografiau, întâi o româncă, apoi o străină care se pare că nu s-a descurcat deloc cu accentul meu romglez...pe lângă ce scule aveau ele biata mea ”savonieră” părea o rudă săracă. Probabil pozele lor arată mult mai bine ca ale mele dar dacă eu nu birui cu calitatea sigur înving cu cantitatea.

Bineînțeles că, așa cum mi se întâmplă cam de căte ori fac poze, bătea vântul cu destulă putere, dar nu m-am lăsat descurajată.