Nu e carne!

Fiindcă se poartă nostaligia mi-am amintit ceva nostim de demult, înainte de cutremurul cel mare din 77. Magazinele erau relativ bine aprovizionate dar tot era o problemă să poți cumpăra carne oricând doreai sau aveai nevoie.

La un magazin din drumul meu spre serviciu s-a adus carne de pui, pulpe și piepți. Am cumpărat și am pus într-o plasă. Oricine putea să vadă ce car eu în acea plasă. Am fost oprită de mai multe ori cu întrebarea

”Unde ați găsit carne?”

”Nu e carne, răspundeam eu, sunt pui”

”A!” era reacția dezamăgită.

Abia când am ajuns la serviciu mi-am dat seama că și puii tot carne erau. Mi-am amintit de asta văzând în mai multe seriale coreene și chinezești eroi care lucrau la firme mari și care erau foarte entuziasmați când erau invitați la masă la restaurant

”Carne, mâncăm carne!”

Carnea fiind cel mai adesea vită sau burtă de porc, nu ceafă, cotlet, mușchiuleț, spată sau pulpă de porc, ca la noi. Nici pentru ei puii nu sunt neapărat carne.

Imagini:

1. Carne vită cu orez rețetă chinezească. 

2. Burtă de porc și gât la grătar coreean.

3. Carne proaspătă de porc

4, Pui grill

Bon Appetit, Your Majesty episodul 1

 Nu o dată s-a întâmplat să constat că sunt stresată din diverse motive dar până la urmă lucrurile se aranjează de la sine cum nu se poate mai bine, ba mai mult, într-o succesiune ce pare naturală.

Așa și acum. Poate ați observat că nu am mai scris nimic despre serialele pe care le urmăresc. Și nu am facut-o pentru că pur și simplu nu am mai urmărit niciunul, fiind cu totul absorbită de romanul ”Yun Zhong Ge” (Cântecul Norilor) de Tong Hua.

Unele din personajele principale ale romanului, care se petrece cu vreo două mii de ani în urmă, sunt inspirate din viața reală. Din Wikipedia am aflat ce se știe despre ele și mare parte coincide cu acțiunea romanului.

Eroina principală ajunge la un moment dat să fie vestită pentru felul în care gătește (un fel de Chef Michelin din zilele noastre) chiar și pentru împărat.

Între timp iubitorii de seriale sud coreene de pe tot mapamondul erau cuceriți de o altă bucătăreasă (pardon, Chef) de top, coreeană de data asta. De multă vreme nu mai urmăresc seriale în curs de difuzare, aștept cu răbdare să se termine ca să le pot vedea fără să uit între timp ce s-a întâmpkat în episoadele anterioare. Până și faimosul ”Games of Thrones” l-am văzut, cu excepția sezonului final, fără pauze între episoade sau sezoane.

Și iată că exact când am terminat romanul chinezesc, cu durere în suflet pentru soarta personajelor îndrăgite, a venit rândul acestui serial (serialul chinezesc făcut după roman nu vreau să îl văd) care m-a cucerit de la primul episod. Chiar îmi trebuia ceva mai relaxant, după tensiunea pe care cu atâta măiestrie a țesut-o draga de Tong Hua.

Și unde mai pui că și regele din serialul culinar a existat în realitate. În web novel called ”Surviving as Yeonsangun’s Chef”, written by Park Guk-jae i se dă numele real dar în serial a fost schimbat, dar este clar același rege.

Rege care a mai fost prezent în alte producții, între altele în celebrul film în care s-a lansat Lee Jun Ki (clovnul) ”The King and the Clown”, film pe care l-am văzut, absolut din greșeală, crezând că văd un episod din ”Yi San”, curând după lansare.

Parodie....

 Nu mai pot de râs.

Nu cred că există cineva care a văzut Moonlovers: Scarlet Heart Ryo și să nu își amintească celebra scenă din ploaie, scenă care a fost folosită apoi de cei doi protagoniști, IU și Lee Jun Ki într-un concert al lui IU.

Serialul coreean este o adaptare a unui roman scris de Tong Hua, roman numit Bu Bu Jing Xin. Chinezii au făcut și ei un serial de succes după acest roman, numit Bu Bu Jing Xin.

În Princes of Beauty celebra scenă e cumva parodiată într-un registru comic, lucru care m-a făcut să râd.

Moonlovers: Scarlet Heart Ryo

Concert IU

Din păcate gestul generalului Wei din Prisoner of Beauty nu a fost apreciat, lucru care îl face să exclame cu amărăciune că ”Bunele intenții nu sunt niciodată răsplătite”

Ca bonus vă ofer o scenă filmată de sud coreeni ”behind the scenes” (în timpul filmărilor)

Paradoxul Ucigașului, Crimă și Pedeapsă

Unul dintre personajele serialului ”A Killer Paradox” este un hacker care se crede un erou (Hero) chemat să facă justiție dincolo de limitele legii.

Hacker Noh Bin (played by Kim Yo-han) în ”A killer Paradox”

Și pentru că scenariul nu a epuizat întâmplările din sursa scenariului, lăsând loc pentru sezonul următor, am decis să urmăresc alt serial negru, japonez de data asta, ”Antihero”, care încă din momentul 2:29 al episodului 1 pare a da răspuns la întrebarea ”care e de fapt Paradoxul ucigașului”?

Răspunsul este cât se poate de deprimant ”În momentul în care ai devenit un ucigaș viața ta s-a terminat”

Dar nu am trecut cu vederea faptul că un rol important în partea doua a serialului sud-coreean este conferit cărții lui Dostoievski, ”Crimă și Pedeapsă” iar eu am citit cam de multișor cartea și nu-mi aduceam aminte toate nuanțele narațiunii am căutat în Wikipedia articolul care îi este dedicat. .

https://ro.wikipedia.org/wiki/Crim%C4%83_%C8%99i_pedeaps%C4%83

Citatul următor din acest articol mi-a amintit un film american care a adus protagoniștilor Susan Sarandon și Sean Penn precum și regizorului Tim Robbins multe premii, ”Dead Man Walking”

” ideea că mântuirea este o opțiune posibilă pentru toți oamenii, chiar și pentru cei cu păcate grave.”

https://en.wikipedia.org/wiki/Dead_Man_Walking_(film)

În serialul sud-coreean mi se pare că se pune mai mult accent pe ideea că personajul principal creează impresia că ar avea o putere supranaturală care îi permite să identifice oamenii răi sau imorali înainte ca justiția omenească să îi pedepsească., deși el nu este convins pe de-a-ntregul de acest lucru Faptul că în episodul 8 cartea este distrusă prin foc lasă loc la mai multe așteptări pentru sezonul următor, îndepărtate de învățăturile care s-ar putea trage din romanul lui Dostoievschi. 

Hackeri cu abilități ieșite din comun, care îi sunt un real sprijin personajului principal au mai fost și în alte seriale, deși nu cu acceptarea sacrificiului de sine în slujba idealului, ca în ”A Killer Paradox” au mai fost și în alte seriale dintre care aș aminti două sud-coreene : ”Healer și ”Taxi Driver”

Kim Mi Kyung în ”Healer”

Ah Go Eun în ”Taxi Driver”

A Killer Paradox

 Începusem să mă întreb dacă faptul că urmăresc cu sufletul la gură thrillere dar mă plictisesc seriale romantice la care lumea se extaziază (King The Hotel, de ex) este un semn că mi-a îmbătrânit sufletul când mi-am amintit de filmele urmărite cu maxim interes la televiziunea bulgară în cadrul ”Studio X” și m-am liniștit, filmele, serialele și cărțile polițiste m-au pasionat de când mă știu..

Singura dată când am pierdut ocazia de a vedea unul din filmele transmise în acel Studio a fost când am avut un accident pentru că am plecat din Câmpulung spre București noaptea deoarece numărul nostru nu circula a doua zi. A intrat un par dintr-o căruță care transporta lemne prin parbriz. Dacă nu îmi aplecam capul era posibil să mă decapiteze. Una din multele ocazii în care am scăpat de moarte ca prin urechile acului.

Vă spun toate astea pentru că am ”binge” trei episoade dintr-un thriller menit să pună pe gânduri privitorii pe teme de viață și moarte, responsabilitate și spirit civic, anume ”The Killer Paradox”. Am aflat despre el citind biografia unui actor drag inimii mele de când juca rolul unui (fost?) gangster în ”My Liberation Notes”, Son Suk Ku (손석구) pe care l-am revăzut tot într-un rol de gangster, cât se poate de negativ. Actorul având o personalitate charismatică nu m-a putut face să îl urăsc pe omul cel rău (mai puțin rău aici).

Pe Choi Woo Shik l-am mai văzut în ”Parasite”, ”You are my destiny” și ”Our Beloved Summer” dar acolo nu m-a impresionat deloc. Aici însă are un rol greu și, cel puțin până acum, se achită foarte bine de sarcina complicată care îi revine.

Time Travel (multicultural)

 Am ajuns să fac un RMN pentru că m-am plâns că uit cam mult și repede. De fapt testul făcut de psihologa de la SANAMED a arătat că pentru vârsta mea destul de avansată memoria funcționează suficient, chiar dacă nu totdeauna eficient. Se știe că cel mai bine funcționează memoria de lungă durată.

Am testat asta chiar acum căutând un film franțuzesc având ca temă călătoria în timp, un film care n-a prea plăcut publicului dar a făcut ceva vâlvă la vremea lui.

Am crezut inițial că e vorba de Claude Lelouch și am luat la puricat, cu ajutorul lui Google, desigur, toată filmografia lui sperând că îmi va suna vreun clopoțel văzând titlul dorit dar numai mi-am pierdut timpul cu el.

Clopoțelul a sunat abia când am văzut lista următoare:

The Best Time Travel Films of the 1960s
La jetée 1962, 28 min. ...
Planet of the Apes 1968, 112 min. ...
The Time Machine 1960, 103 min. ...
Je t'aime, Je t'aime 1968, 91 min. ...
Daleks' Invasion Earth: 2150 A.D. 1966, 81 min. ...
Dr. ...
Beyond the Time Barrier 1960, 75 min. ...
Journey to the Center of Time 1967, 82 min.

E vorba de Je t'aime, Je t'aime 1968 regizat de Alain Resnais în care eroul principal e supus unui experiment care îl face să penduleze (amețitor pentru spectatorii care n-au răbdare să înțeleagă filmul scenă cu scenă) între diverse perioade din trecut și prezent.

https://en.wikipedia.org/wiki/Je_t%27aime,_je_t%27aime

La noi s-a difuzat la scurt timp după ce a apărut pe ecranele din Franța, pentru că atunci era o perioadă despre care am tot pomenit, de dezgheț cultural, perioadă care și-a găsit obștescul sfârșit odată cu călătoria lui Ceaușescu în China lui Mao, aflată în plină ”Revoluție Culturală (o perioadă extrem de neagră în istoria recentă a Chinei) în 1971.

Toată această căutate a avut ca punct de pornire un serial sud-coreean despre care s-a vorbit mult pe net și care are ca temă călătoria în timp,, ”Lovely Runner”. Sunt abia la episodul patru și aștept să îmi placă tot atât de mult cât i-a plăcut dragei mele prietene Lori.

Crash Course in Romance

M-am învârtit, ca să zic așa, destul de mult pe lângă serialul ”Crash Course in Romance (Korean: 일타 스캔들 One-shot Scandal), deși mi-a fost recomandat călduros de o prietenă dragă. S-a întâmplat exact ca în ”Nunta Zamfirei” a lui Coșbuc

”Sunt greu bătrânii de pornit
Dar de-i pornești sunt greu de-oprit”

Pentru că m-a captivat foarte tare (și nu e de mirare pentru că Jung Kyung Ho este unul din actorii mei favoriți pe care deja l-am mai văzut în șase seriale care toate mi-au plăcut) l-am văzut cât de repede am fost în stare. Nu am reușit să o conving pe fiica mea mai mică, doctor în matematică, să își facă puțin loc în programul ei supraîncărcat și să vizioneze și ea serialul.

Se abordează probleme foarte serioase în ce privește educația și rolul părinților în această direcție.

M-au cam enervat tare mămicile, în special una dintre ele, gata să recurgă la orice mijloc posibil și să manevreze conducerea Academiei (o instituție de meditații colective foarte prolifică în Coreea de Sud, unde se pune bază foarte mare pe educație) să ia măsuri pentru ca odrasla ei să nu aibă concurență și să i se netezească drumul spre o facultatea de medicină, mult râvnită în Coreea. Dacă unele din mămici au devenit ceva mai umane în urma scandalului asta nu și-a schimbat năravul.

Dar stați liniștiți, serialul are happy end, deși mie Jung Kyung Ho nu mi s-a părut prea convingător în rol de amorez. Și așa mi-am dat seama că în nici unul din serialele în care l-am văzut, începând cu ”When The Devil Calls Your Name” și continuând cu ”Life on Mars”, ” Time Between Dog and Wolf”, ”Prison Playbook” și ”Hospital Playlist” cele două sezoane el nu are un rol romantic, de îndrăgostit.

Nici măcar pe Lee Joon Ki pe care l-am îndrăgit când am văzut ”The King and The Clown) sau Kim Jae Wook pe care l-am remarcat în ”Bad Guy” și unde mi s-a părut că a jucat mai bine decât Kim Nam Gil nu cred că i-am văzut în atâtea seriale.

Pe Shin Jae Ha știam că l-am mai văzut undeva dar nu îmi aminteam deloc unde. Și doar nu a trecut prea mult timp de când am văzut Taxi Driver 2.