M-am intalnit prima oara cu tochitura in urma cu ani buni, in Bucovina, in casa unor oameni dragi cu care impartaseam pasiunea pentru muzica.

Era sarbatoare, era muzica, era voie buna si era... tochitura. O aparitie stranie pentru mine la vremea aceea pe o masa sarbatoreasca! Mai ales acompaniata de mamaliga, un fel de mancare pe care il evitam cu gratie pe motiv ca e galbena si fara staif. Insa gustul m-a convins sa o introduc in meniu ori de cate ori e sarbatoare cu gust de traditie romaneasca. Ca de fiecare data o fac altfel, asta e un soi de bonus personal, un omagiu adus prietenei in casa careia am gustat-o prima oara si care, cu inima larga m-a invatat s-o fac, razand de privirea mea putin interzisa oprita asupra mamaligii.

Tochitura in sine cunoaste multe variante, multe arome si multe moduri de a fi preparata. Personal, m-am oprit si raman fidela modului de preparare bucovinean, chiar daca aduce mai mult a "very slow cooking". Merita asteptarea!

Tochitura de curcan in vin cu mamaliga

Timp de preparare: aprox. 2 ore

Nr.portii: 8

Ingrediente:

1 aripa de curcan

300 gr piept curcan

3 pulpe de pui superioare

700 gr ceapa

2 ardei

o mana de ciuperci uscate 

150 ml ulei de masline

300 ml suc de rosii

500 ml vin alb demisec

1 baton de scortisoara

5-6 boabe de ienibahar

1 lingurita rozmarin

sare, piper dupa gust

Cum se prepara?

1. Taie carnea in cuburi potrivit de mari, toaca legumele cubulete; condimenteaza carnea cu sare si piper si pune-o la prajit; dupa ce s-a rumenit, adauga legumele si lasa sa se caleasca toate pana cand ceapa devine aurie; 

2. adauga batonul de scortisoara, ienibaharul, rozmarinul, si sare si piper (daca mai e cazul), pune vin cat sa acopere carnea, acopera cratita cu o folie de aluminiu si las-o la cuptor, la foc mic sa fiarba inabusit; verifica din cand in cand si completeaza doar cu vin, in cazul in care scade prea mult;

3. cand carnea s-a fiert, adauga rosiile, verdeata dupa gust si mai lasa tochitura pret de cateva minute sa se lege sosul; serveste alaturi de mamaliguta calda.

Pofta buna!

0

Lacrima

1/03/2013 08:40:00 a.m.

 A fost sa fie. Un imparat roman si o femeie care si-au dorit cea mai mare catedrala a timpului lor. Si a fost Sofia. Secole mai tarziu, Imperiul Roman de Rasarit avea sa se stinga sub flamurile otomane. Bine sau rau? Istoria nu o spune. Ea construieste prin milenii lucruri pe care imediatul din noi nu are cum sa le vada. Bob cu bob. Intocmai ca femeile arabe care din faina de gris modeleaza mii de bobite minuscule, intr-un timp considerabil de mare. Si de unde toata filosofia pe tema acestui aliment stravechi? Asa, sa fie de-o lungime de vorba.

Cus-cus-ul adevarat, preparat cu migala de femeile arabe are nici mai mult nici mai putin decat aproximativ 1 milimetru in diametru. Asta in forma sa finala. Pare o mica granula de nisip. Acestea iau grisul, il inmoaie cu apa il framanta si formeaza mici "colacei" pe care ii usuca. Apoi ii zdrobesc. Ii inmoaie si repeta procedura. Adevaratul cus-cus se cerne prin sita. Doar cel mai fin e bun. Candva femeile se adunau la un loc sa faca acest cus-cus. Acum, in mare masura munca lor a fost inlocuita de masini. Dar e de admirat creativitatea lor, indemanarea si perseverenta.

Europa Centrala a descoperit cus-cus-ul abia spre sfarsitul secolului 16. Sicilienii il cunosteau de la berberi si era un aliment de baza in bucataria lor. Orientul "se juca" cu arome exotice in farfuriile lor pline-ochi de cus-cus, spaniolii invatasera ce e aceasta "facatura" de la mauri. Romanii l-au luat de la turci. Eu i-am adaugat, ca "mot" un drob de carne. Si iata asa am ajuns din nou in zilele noastre, in ritmul bobului marunt de cus-cus, atat de popular si totusi atat de necunoscut.

Ingrediente:

300 gr cus-cus

500 gr ciuperci champignon proaspete

2 morcovi

200 gr mazare congelata

100 gr porumb congelat

600 gr carne tocata in amestec

100 ml ulei

1 ou

3 cartofi

3 caciulii de usturoi

1-2 linguri pasta de rosii sau putina paprika

100 gr cascaval

3 linguri pesmet

sare, piper, condimente dupa gust

Cum se face?
1. Pune la fiert cous-cous-ul si de indata ce s-a fiert "al dente" scoate-l si racoreste-l cu apa rece.
2. Razuieste cartofii si amesteaca-i cu carnea, pesmetul si oul apoi condimentezi dupa gust cu sare, piper, chiar si paprika sau pasta de rosii; pune carnea intr-o tava de cozonac unsa cu putin ulei si tapetata cu pesmet; deasupra poti unge cu un galbenus de ou si pune cateva bucatele de unt pentru a forma o crusta crocanta si frumoasa la copt; coci pana cand se rumeneste bine inclusiv in interior;
3. intr-o tigaie pune putin ulei (de preferinta ulei de masline), pune legumele fierte de jumatate si caleste putin; adauga cous-cous-ul si cascavalul, condimenteaza si mai soteaza cateva minute pana se topeste cascavalul in cous-cous.

Pofta buna!

0

Lacrima

11/06/2009 11:30:00 a.m.

Toamna cu iz de prune, mere coapte si ceata laptoasa ca frisca, numai buna s-o pui pe paine si s-o musti cu pofta ca si cum ai fi avut un strat gros de smantana pufoasa, abia facuta de mana vreunei bunici din vremuri de demult. Ador toamna! Cu culorile ei, cu poezia ei, cu sufletul ei cald si dulce. As vrea sa fiu toamna bogata si dulce, rupta din penelul unui Maestru si sa colorez lumea ca si cand ar fi tabloul meu. Asta face i Splendida Toamna in fiecare an dincolo de a ne umple camarile si de a ne imbata cu aromele fructelor si legumelor ei de tot felul.  Dar cel mai mult o iubesc pentru aroma strugurilor pe care ii imprastie peste tot. Pentru culoarea prunelor cu care te provoaca la lungi nopti de pomina langa groapa in care fierbe silvoiza, fermecatoarea dulceata transilvana cu iz de povesti si snoave, in care mirosul mustului si cel al dulcetii de prune se amesteca cu cel al vorbei si te adorm.

Bun venit copilarie, caci toamna e anotimpul tau. Cu chef de joaca, eleganta doamna a naturii iti imbata simturile si te indeamna sa te joci si tu. Macar in bucatarie daca ai pierdut placerea colectiilor de frunze in forme si culori surprinzatoare, a castanelor care iti cad in cap, pocnind sanatos. Si daca azi te-ai vaicari mai mult in loc sa razi cu gura pana la urechi de ti s-ar intampla una ca asta, poate ca ai imbatranit mai mult decat era cazul. Si de dragul toamnei, am adunat in farfurie tot ce mi-e mai drag: strugurii si prunele, le-am ascuns la pieptul unui pui fraged, pe care l-am pus sa domneasca peste un sos dulciu de prune si niscaiva orez fuduliu si rotofei, dansand cu cateva boabe de mazare, asa, de fatz, de culoare... Jucati-va si voi. Gustul e demential, farfuria de superba, iar reteta cat se poate de creativa. Eu am invatat-o la Lugoj, dar am schimbat-o sa fie dupa inima mea si a devenit pana la urma o creatie a mea.

Si ca tot v-am pomenit de Lugoj, cu ceva timp in urma trecusem pe aici. O bucata de Ardeal cu o istorie atat de aparte ca oamenii nici nu si-o mai amintesc. Mi-e drag orasul asta in care nemtii si romanii se privesc peste Timis. Pentru ca aici asa s-au "impartit" locurile. Nemtii la stanga, romanii pe partea dreapta a raului. Si-au construit poduri intre ei si si-au numit cetatea cu acelasi nume: Lugoj, cu mici diferente de scriere in fiecare limba. Candva a fost una dintre marile cetati fortificate ale Transilvaniei. Acum, a ramas in linistea cu care Timisul coboara lenes printre case. Si totusi, 1948, mai precis in august, a fost ultima capitala a guvernului revolutionar maghiar a lui Kossuth, care s-a si ascuns aici in incercarea sa de a ajunge la otomani, sperand ca se va putea adaposti in siguranta acolo.

Tot Lugojul a facut faima in America. Aici s-a nascut Bela Lugosi, actorul care l-a intruchipat si a construit cel mai puternic brand al Romaniei pe ecrane: Dracula. Putin fanfaron, il categoriseste istoria care nu l-a iertat pentru ca s-a dat drept cel mai mare actor al teatrului maghiar din Ungaria. Béla Ferenc Dezső Blaskó s-a nascut la Lugoj in 20 octombrie 1882 in familia unui bancher. Orgolios si fara prea multa tragere de inima spre carte, Bela a abandonat scoala la 12 ani si s-a dedicat actoriei. A avut cateva roluri marunte in teatrele locale dar s-a afirmat in Budapesta. Medaliat in primul Razboi Mondial pentru o rana pe care o primise pe front, activistul politic Bela a trebuit la putin timp sa abandoneze locurile in care traia si sa se refugieze in America.  De altfel, din convingeri politice a si divortat la doar 3 ani dupa ce s-a casatorit. A murit in Los Angeles in 1956 in patul sau la 70 de ani nu inainte de a fi construit in intreaga lume mitul lui Dracula, demonul din Transilvania. 

Ingrediente:
500 gr pui
500 gr prune
1 ciorchine struguri Merlot
300 ml vin rosu
3 linguri zahar
1 lingura zeama de lamaie
1 lingurita scortisoara

100 gr cascaval

100 ml ulei de masline sau palmier

100 ml apa
3-4 cuisoare
2 cani de orez
100 gr mazare verde

Cum se face?
1. Portioneaza pieptul de pui in felii destul de groase pe care le bati ca pentru snitel. Sarezi si piperezi feliile de carne. 
2. Pe fiecare felie de carne aseaza o felie de cascaval, 1/2 de pruna in care ai ascuns 2-3 bobite de struguri Merlot. Ruleaza si prinde cu o scobitoare la capat. Aseaza in cratita si pudreaza deasupra putina paprika sau chilli. Pune in tava cu uleiul si apa si lasa la cuptor pana se patrunde carnea.
3. Intr-o cratita pune aprox. 300 gr de prune curatate de samburi si taiate cubulete, adauga vinul rosu si o lingura de zeama de lamaie. Cand fierbe, adauga 3 linguri de zahar, cuisoarele si scortisoara si mai lasa la fiert pana se ingroasa putin sosul. 
4. Spala bine orezul in apa rece, adauga mazarea si apa cat sa acopere bine orezul. Adauga putina sare, acopera cu o folie de aluminiu si lasa la cuptor aproximativ 30 min pana s-a fiert.
5. Serveste sosul de prune cu carnea, pe langa o garnitura de orez. Decoreaza farfuria dupa cum simti ca-ti place.

Pofta buna!

2

Lacrima

10/26/2009 12:02:00 p.m.