ACID WITCH/NUNSLAUGHTER "Spooky" EP (2014)

It's just meaningless by now to say that I've been waiting for this single to arrive in the mail like Torquemada awaiting the Inquisition. This material is like the Half Life 3 of music to me, except this one actually exists right now, at the moment you are reading this. I've been so anxious to write about ACID WITCH on Tzeeeac since forever, noting the fact that I've loved every second of degraded doom/death metal ever since Witchtanic Hellucination came out in 2008 (I was 10 years old at the time), it just completely blew my head apart and changed the way I view death metal and music in general forever. It set the bar so high that only 5% of the bands I listen to manage to even headbutt that bar.

This being said, after three years of silence, ACID WITCH return with two new songs, in conspiracy with death metal maniacs NUNSLAUGHTER. How are they you ask? Exactly as I imagined them: completely familiar yet so fucking surprising. A witchfinder general's wettest dream.

SIDE DOOM

ACID WITCH open up the A side with "Evil", your classic doomdeath anthem, drenched in malicious keyboards and dicksnapping solos. Closer to the monumental first LP than the sophomore (which is good), it's a wild ride in rewind, slow yet deadly, mossy and infectious metal melody.

NUNSLAUGHTER go out of their league and puncture this vinyl with the slow number "Spooky Tails", and boy does it bring home the bacon. Heavy riffs, drums that sound like they've been pulled straight out of a boggling marsh and an attitude to match.

SIDE DEATH

NUNSLAUGHTER make their mark on this split with "A Sordid Past", a death metal song soufle, just what you'd expect from the Clevelanders, except for the lyrics that, instead of focusing on evil, satan etc, sing a bluesy ballad of death. Pretty spooky.

At this moment I would like all the people who don't listen to REPULSION to close the browser.

ACID WITCH just take every fragment of disbelief I ever had in them and stomp on it with leather clad boots. They play a fast, deathmetal/punk song, "Fiends Of Old" with their classic keyboard and solo hooks, and it's about the best thing you'll ever hear. Ever. A fist in the face of every ACID WITCH fan, a fist that reads:

Stealing pieces of the dead

Cause that's how Helga lost her head

Eating acid melts my head

As I listen to "Season of the Dead"

Rotten clothes make my rash grow

Got a bad case of impetigo...

10/10

Shitfucker "Suck Cocks In Hell" (2013)

The latest (and greatest) offering in filthy, offensive and downright insane metalpunk hails from noneother than Detroit Motor City, USA, with Acid Witch members Tim Shagrat and Motorcity Chaz in conspiracy with bass/vocalist Demonbitch to perform some of the most fucked in the head tunes this side of the wasteland. The cover above is the European version, as the American version features the shitswastika, therefore banning it in Germany. A little bit kitchy? Yes, but suithing the music nonetheless.

After the ridiculously demented "Sexual Manic EP" a couple of years ago, I knew the album would be very unique and stand out, generally. For there are many other bands now in the scene that draw a lot from early-Bathory, G.I.S.M. and the likes of NME, but Shitfucker manage to soung really original and DIY for a change. Really really ugly riffs and infectous vocals hitting hard on this record, with some choruses that can actually sound really catchy in this steaming mess (not in the bad way). The only downside is that maybe this project is stealing some of Shagrat's time, time in which he can, um, WRITE SOME NEW ACID WITCH TUNES AAARRRGGHHH.

L to R: Motorcity Chaz, cocaine, Demonbitch, cocaine, Shagrat.

8.5/10

Acid Witch - Stoned (2011)

Începusem acum câteva luni să vorbesc pe rând despre toate release-uri Acid Witch, dar, cumva, am fost distras şi m-am abătut din drum, aşa că cel de-al doilea album full-lenght al trupei, Stoned, a rămas pe dinafară. Am venit să-mi îndrept greşeala.

Acid Witch au fost o mare surpriză pentru mine şi m-au vrăjit instantaneu cu death/doom-ul lor puturos, devenind imediat una din trupele mele preferate. Asta pentru că sunt una din acele trupe care sunt în stare să-şi susţină artwork-urile demenţiale cu muzică la fel de bună. Witchtanic Hellucinations m-a încântat peste măsură cu orgia sa dementă de riff-uri zdrobitoare, clape cheesy, soloaie psihedelice şi death grunts, iar cele două EP-uri care i-au urmat, Witch House şi Midnight Mass, n-au făcut decât să-mi alimenteze şi mai tare pofta sălbatică de mai mult, pentru că în total numărau doar cinci piese.

Evident că eram mai pofticios decât un copil gras într-o cofetărie atunci când am auzit că Stoned s-a lansat în sfârşit, cândva prin iarna acestui an. Exact cum îmi doream, albumul se deschide cu o introducere fantastică, bazată pe sintetizator şi sample-uri vocale ale unui nene care vorbeşte despre credinţa satanică sau ceva de genul. Satanic Faith îşi face minunat treaba, deschizând imediat apetitul pentru muzica ce va să fie. Albumul explodează apoi pur şi simplu cu acordurile piesei Witchfynder Finder, o bucată supercatchy care vorbeşte despre vânătorul de vrăjitoare Matthew Hopkins într-un mod nu foarte afectuos:

I search the name of Hopkins
When our paths cross cross, I'll take away his life
 I'll bash his fucking skull in and scalp him with my knife!


Witchfynder Finder este probabil piesa mea preferată de pe Stoned, alături de infecţioasa Stoned to the Grave, care pur şi simplu te imploră să răcneşti SHE WAS STONED! TO THE GRAVE! alături de vocalistul Slasher Dave, şi If Hell Exists, blagoslovită cu un riff principal care mă face să-mi jupoi faţa. Ah, şi presupun că merită menţionată şi Metal Movie Marijuana Massacre, pentru titlu şi pentru forţa cu care evocă plăcerile simple ale vieţii. 

Din păcate, simt că Stoned este cu câteva trepte sub albumul de debut al trupei. Majoritatea pieselor sunt un pic cam prea lungi pentru binele lor şi ajung deseori în punctul în care-mi doresc să se termine odată şi să înceapă următoarea piesă. Sunt convins însă că asta este şi din cauză că a dispărut o mare parte din nebunia cântecelor de pe Witchtanic Hellucinations. S-au cam dus schimbările de tempo, numeroasele lead-uri trippy, zbieretele de vârcolaci, râsetele de cotoroanţe, secvenţele strălucite de sintetizator sau bolboroselile de cazan. Stoned pare un album mult mai restrâns, mult prea cuminte şi, deci, cam plictisitor. E ca şi cum cineva i-ar fi ţinut pe membrii trupei în lese şi i-ar fi tras violent de gât de fiecare dată când încercau să facă ceva interesant, inhibându-i şi forţându-i să nu ofere foarte multe lucruri în afară de câteva riff-uri mişto. Până şi producţia mi se pare mai slabă pe Stoned, fiind cam murdară şi "împrăştiată".

Cu toate acestea, Stoned nu este un album prost. Are cu siguranţă momentele lui plăcute, deşi nici pe departe la fel de multe ca Witchtanic Hellucinations. Este puţin îngrijorătoare direcţia în care a luat-o trupa. Nu cred că-i niciodată de bun augur să vii cu un al doilea album care-i mai slab decât debutul. Unii dau vina pe plecarea lui Lasse Pyykkö (Hooded Menace, Claws, Vacant Coffin) din trupă, fiind de părere că el era nucleul creator şi că, fără el, Shagrat şi Slasher Dave sunt cam pierduţi. Aşa ceva este inadmisibil şi eu declar că încă am încredere în cei doi golani.

"Do you wanna live forever?", întreabă Acid Witch pe una din piese, după care ne invită să ne alăturăm lor pentru eternitate. Sunt tentat să răspund afirmativ acestei invitaţii, dar doar dacă viitorul album va fi cel puţin la fel de şmeker ca Witchtanic Hellucinations. Dacă nu, pot să se ducă fix la dracu'.

Acid Witch - Witch House / Midnight Mass

Acid Witch mi-au masacrat colonul în 2008 cu albumul de debut Witchtanic Hellucinations, o porţie generoasă de doom/death ocult şi psihedelic ce se lega de absolut orice are legătură cu vrăjitoria: arderi pe rug, ceaune bolborosinde, mâzgă verde, mături zburătoare, poţiuni magice, peşteri puturoase şi vrăjitoare cu nas coroiat şi ţâţe până la genunchi. Tematica lor, combinată cu riff-urile zdrobitoare, clapele cheesy şi producţia "noroioasă", a dat naştere unui album extrem de atmosferic care a căpătat ceva atenţie binemeritată.

Anul 2009 a adus cu el EP-ul intitulat Witch House, care conţine două piese în stilul inconfundabil Acid Witch. Piesa omonimă este un număr sludge monolitic, târându-se într-un ritm încet, dar susţinut de-a lungul a patru minute jumate. Ornamentul obligatoriu al clapelor aduce piesa în teritoriul old-school familiar, atmosfera delicioasă de film horror penal din anii '80 fiind completată de un solo hipnotizant, care te poartă, precum Charon, drept către a două piesă. Worship the Worm contemplează soartă noastră finală, a tuturor, destinul nostru implacabil ce ne hărăzeşte să devenim, mai devreme sau mai târziu, hrana viermilor şi a ţărânei. Este şmekeră, fără doar şi poate, dar preferata mea rămâne Witch House. Producţia este oarecum raw, sunetul este parcă mai murdar decât pe Witchtanic Hellucinations, dar nu într-atât încât să nu poţi savura pe deplin gigigi-urile trupei. Per total, Witch House merită ascultat, dar cele două fărâme de piese se termină imediat, cele 8 minute de muzică fiind mult prea puţin pentru un fan Acid Witch.

 Midnight Mass, din 2010, oferă din prima ceea ce mi-am dorit şi nu a existat pe Witch House: un intro atmosferic, plin de clapele creepy marca Acid Witch, alături de un discurs al unui nene, tratând existenţa vrăjitoarelor în  zilele noastre. Exact ce-aveam nevoie, mă, cu excepţia faptului că unele fraze sunt repetate de mai multe ori, fără vreun efect stilistic deosebit. Midnight Mass explodează într-o frenezie de riff-uri down-tuned, clape şi growl-uri infernale, creând un ritm primitiv, aproape tribal. Fix ce trebuie, gen. To Magick, Sex and Gore preia apoi ştafeta şi continuă asaltul death doom, servind nişte riff-uri ciclopice care-ţi dărâmă pereţii şi te forţează să te faci mic sub pat. Producţia este lo-fi şi aproape te zgârie-n urechi, dar la modul bun, iar instrumentele şi vocile sunt perfect balansate. Nu ştiu dacă Midnight Mass este mai bun decât Witch House, mai degrabă le privesc ca pe o pereche complementară, venită să vestească şi să îndulcească aşteptarea celui de-al doilea album full-lenght Acid Witch, lansat în 2011 şi intitulat Stoned.

Va urma...

Acid Witch - Witchtanic Hellucinations (2008)

Step this way, lovers of the loathsome,
 As I lead you into my cave of lurking shadows
 And demonic dabblings...
 Gather around the cauldron, while I boil up a beastly brew
 I call...
Witchtanic Hellucinations!!!

O singură privire aruncată peste copertă (serios, uitaţi-vă numai la nemernicia aia), alături de intro-ul savuros, şi deja ai o idee destul de bună în legătură cu Witchtanic Hellucinations, albumul de debut al americanilor de la Acid Witch: bă, e ceva cu vrăjitoare!

Şi chiar e, futu-i mătura. Acid Witch îşi crează mixtura muzicală amestecând patru ingrediente într-un hântamai ceaunul:

1. Riff-uri mastodonice, care se deplasează cutremurător prin tine şi-ţi distrug rahatul, alături de nişte lead-uri psihedelice incredibile
2. Clape spooky, foarte cheesy, dar care sună fantastic de bine
3. Vocea vocalistului, un growl gutural şi înecat în reverb, semiinteligibil
4. Căldări de droguri

Toate astea se pun la foc mare şi, o noapte cu lună plină de Salem mai târziu, în cazan clocoteşte un doom metal psihedelic, vâscos şi trippy as fuck, în care te înnămoleşti fără să-ţi dai seama. După cum ar spune chiar trupeţii, acid chugging doom, frate!

Acid Witch îşi explorează aproape obsesiv pasiunea pentru orice ţine de vrăjitorie, cu piese precum The Black Witch, Swamp Spells, Witches Tits sau Broomstick Bitch, care nu te lasă nicio clipă să uiţi care-i tematica albumului. Preferata mea este cu siguranţă piesa care închide albumul, October 31st. Deşi nu este atât de grea ca celelalte, compensează printr-un caracter imnic, prin riff-urile fantastice şi  prin refrenul repetat de vocea inconfundabilă cu care Acid Witch îşi scuipă versurile:

October 31st scare the dead away
October 31st the harvest ends today 

 Superb.


 Tracklist:

1. Intro 01:06
2. Into the Cave 03:26
3. Swamp Spells 05:10
4. Witchblood Cult 03:12
5. The Black Witch 04:28
6. Witchtanic Hellucinations 03:47
7. Beastly Brew 02:00
8. Cauldron Cave 03:20
9. Rabid Werewitch 03:45
10. Realm of the Wicked 02:15
11. Witches Tits 02:16
12. Broomstick Bitch 04:14
13. October 31st 05:04

Total playing time: 44:03

http://www.myspace.com/acidwitch