În Italia la masă: floarea de dovlecel

E drept că în ultimul timp e plin de floricele albastre prin farfuriile oamenilor, e drept că am fost la ziua cuiva cu un buchet de conopidă, acum vreo douăzeci de ani, căci dacă inflorescență nu e, ce altceva poate fi, e drept, așadar, că flori s-au mâncat, se mănâncă și se vor mai mânca mult și bine!

Dar pe unde crește dovlecel, de voie sau de nevoie, de plăcere sau din spirit temerar, oamenii au început să gătească și

Street art în Mexic, țara muralismului

O incursiune în street art-ul mexican de care pun pariu că Orozco nu ar fi decât mândru.

Sunt convinsă că, în doze mici și propagată apoi pe rețelele sociale, transmite cu succes mesajul autorului (anonim sau nu).

Street art Chilango is sweeping Mexico City
More than just graffiti How this street art movement Street art Chilango is sweeping Mexico City.
Posted by BBC Trending on Thursday, 14 May 2015

oameni, nevroze și diversitate în Mexic

„Simt că ne cunoaștem mai bine acum că mi-ai strănutat în față!”

Cine mai avea o slabă speranţă că are de a face cu un om normal venind pe aici va trebui să-și schimbe repede părerea.

Am dat peste niște ciorne care n-au mai ajuns să fie publicate, poate pentru că așteptau noi elemente. Din fericire nu au venit.

Una dintre ele, despre oameni stranii întâlniți în Mexic. Stranii cum sunt și eu, și voi, și ceilalți. Dacă nu-mi notam aici spaimele ieșirilor în marea societate mexicană, nu cred că-mi mai aminteam despre următorii.

Hristos a înviat!

Dragii mei,

am revenit acasă (?) la Roma, primăvara s-a hotărât să rămână și aici.

Pisica din vecini mă scrutează. Cine știe ce mă așteaptă!

 Mi-e dor de Mexic și tot sper că măcar la anul să mă întorc acolo. Dacă se poate în aprilie-mai, când jacaranda e în floare. Dar uite că și la Roma am ce privi, acum cât stau mai mult pe afară.

În rest, sport și sănătate, lecturi și cinema.

Voi cu ce vă mai ocupați?

pistolul, banii și casiera

De multe ori, de când am plecat în lume mai ales, mă ciupesc, discret, ca să mă conving pe mine însămi că nu am luat-o razna de tot și ce aud e adevărat.

Am văzut pistol îndreptat către un șofer, pe stradă, doar la

Viața soției în teorie și practică- sănătatea

TEORIE: Mult sau mare nu înseamnă întotdeauna mai bine. Oricât de mari ar fi diferențele culturale între doi soți care provin din două țări atât de apropiate, atât de depărtate, niște lucruri trebuie bine bătute în cuie de la bun început, mai ales când vrei să pășești prin viață ca un nou întreg elegant și discret, iubitor și sănătos. 

PRACTICĂ:  Nu știu cum se întâmplă prin alte părți, căci ai mei n-au prea fost bolnavi, dar mi se pare că

De ce mi-e tot mai greu să merg la coafor

Am început  să merg la tuns în fragedă pruncie: un simplu țac țac la breton, la frizeria pentru copii din oraș, călare pe un ponei gri, căci pe zebră stătea fratele meu (aveam fiecare frizerița lui, iată lux!). 

Apoi un break cerșit cu lacrimi mamei neînduplecate de argumentul că toate fetele au păr extrem de scurt pe o parte și foarte lung pe cealaltă. Care frizură s-a lăsat cu un tic pe care îl observați, probabil, acum  la generația jună de astăzi: scuturatul rapid din cap cu care dădeai la o parte părul intrat în ochi.

Oh yeah, ce cool mă simțeam, chit că eram o fetiță prăpădită mult prea creață pentru ce se putea obține de la acel stil.

Pedeapsa cea mai cruntă a fost că

antifurt sau accelerator bio?

Ca să mă lămuresc acasă, unde soarele nu prea are cum să mă bată în cap, cum s-a întâmplat duminică în centrul Romei, am făcut două poze.

 Da. găsesc ideea mai mult decât ingenioasă.

Doar cine se va încumeta să fure această bicicletă va afla la ce viteză se poate ajunge pedalând de zor bine înfipt așezat pe ce se află în locul șeii.

Vă dați seama ce important exportator de asemenea echipamente ar fi Mexicul?

Viața soției în teorie și practică- lecția de dans

Teorie: Soția va alege doar călăuze bine pregătite  înainte să plece la drum. La orice drum.

Dacă nu are cum să fi avut un rol principal în educația soțului, poate să ajute la deprinderea unor frumoase obiceiuri care aduc în casă buna-dispoziție, iar în societate o imagine impecabilă.

Practică: Nu știe soțul să danseze? Nu știe nici soția toate dansurile tribale de pe această Planetă? Mergem la

Viata sotiei in teorie si practica- situatiile neprevazute

Teorie: Soția va cântări foarte bine, și ea, scenariile pe care soțul le imaginează înainte de a lua o decizie importantă.

Practică: Cu câteva luni în urmă, după vizita anuală la oculist, unde am aflat că stăm la fel de bine cu vederea (nu mă mir, ai mei au început să poarte ochelari de vedere după 45 de ani), unicul purtător de ochelari din familie s-a gândit să-și facă unii noi.

Nu s-au schimbat dioptriile, dar

Viața soției în teorie și practică- evitarea pericolelor

Teorie: Când soțul nu este pe fază, soția trebuie să preia din mers rolul de salvator al integrității  familiei.

Practică: Cu șase ani în urmă, abia sosiți în Mexicul ”periculos”, am ieșit la film, la centrul comercial cel mai apropiat de casa noastră.

O plimbare de nici cinci minute, o coadă tot așa și iată-ne în fața marelui ecran. 

La final, cum nu suntem genul care ne oprim să disecăm povestea în patru, am zis să ne întoarcem acasă așa cum am venit. Pe jos. Nu era departe.

Era întuneric. Pe măsură ce înaintam,

Viața soției în teorie și practică: friptura de vită

Teorie: Soția va accepta mereu ajutorul soțului și-l va sprijini cu ochii închiși în toate demersurile sale.


Practică: Dacă mă citiți de o veșnicie, ceea ce sper că nu (o viață avem, de ce să fi pierdut timpul pe aici?) ăți fi știind că am o mamă măiastră în bucătărie, am avut o bunică tot așa și o străbunică și mai și. Norocul meu și al familiei restrânse, să nu divagăm prea tare.

De ce le pomenesc pe aceste strașnice femei? Tot stând prin bucătăriile celor pe care le-am prins în viață, nu se poate să nu fi

banane, roboti si vanzari. zi cenusie la Roma

Care să fie limita maximă de cofeină pe care trupușorul meu o poate absorbi în fiecare zi, fără ca inimioara să danseze rumba? (Diminutivele sunt din cauza numelui meu de familie, nu are a face că am locuit în Mexic unde acușica e ahorita sau chiar invers.)

Afară-i un cer cenușiu ca după-amiaza de pe afișul spectacolului organizat destul de des, până să plec eu din orașul natal, la Teatrul Național (sau să fi fost la sala facultății de actorie?): Szürke délután spunea, așadar, bucata de hârtie de pe care mai puteam citi, în treacăt, și numele a patru actori, al unui regizor, asistent de regie, regizor tehnic și cine mai are dreptul să fie cunoscut de către trecători.

Vecina de la trei vrea

Mexicul- reprezentat și anul acesta la Jocurile Olimpice de iarnă

Vă povesteam și acum patru ani despre participarea Mexicului la Jocurile Olimpice de iarnă.

Din fericire pentru țara cu o singură pistă de schi (Schi, nu ski, da? Mulțumesc!), și aceea artificială, genunchii lui Hubertus von Hohenlohe-Langenburg par să se fi întremat, așa că schiorul va fi și anul acesta un ambasador de nădejde al Mexicului.

Mă simt mândru și responsabil, a declarat von Hohenlohe  ziarului mexican La Vanguardia.

Cocoși, Transilvania și Mexic

Să nu care cumva să-i acuzați pe ardeleni că se dedau la lupte de cocoși! Bietele înaripate care domină vocal și cum le mai e rostul curțile oamenilor pot avea un destin tragic chiar și fără spectatori.

Duminica trecută, după slujba de la biserică. Prânz. Să ne fie de bine. Ce e cu firimiturile astea? La găini cu ele!

Cot cot, cot cot, și cocoșul? Unde e cocoșul? Căutări. Niciun martor care să audă ceva. Nicio pană, niciun fulg care să rămână după vreo posibilă întâlnire cu vulpea. Sau cu lupul. Cocoșul a ajuns salată boeuf (sic!), supă și rasol. Bun. Coq au vin mai puțin pe alte plaiuri. Era tânăr, abia își schimbase vocea. La Ocna Mureș, duminica, cocoșii dispar.

Dar și

Ricardo Darin, banii si cliseele legate de mexicani

Am primit un link către o emisiune televizată din Argentina și am fost bucuroasă să constat că afecțiunea mea pentru actorul argentinian Ricardo Darín nu are nimic de a face cu multitudinea de reclame în care l-am văzut grație sutelor de televiziuni latino-americane la care am avut acces în Mexic.

Ce m-a atras pe lângă alte teme abordate (v-am făcut o sinteză): gazda emisiunii, Fantino, îl întreabă cu ingenuitatea de care vrea să dea dovadă jurnalistul care lucrează doar pentru publicul cu inimă mare, dacă e adevărat că a refuzat să joace într-un film regizat de Tony Scott la Hollywood.  

Cred că e vorba de The Counselor, în care Javier Bardem n-a avut nicio problemă să joace, doar nu e latino-american.)

Răspunsul care m-a dat gata:

tablou din viata

Până reușesc să mă adun, iată o foto pe care aș dori-o poster la mine în birou.

Ploaia din Ciudad de Mexico (e sezonul acum).

 Undeva în centrul orașului. Celor din imagine le e greu cu siguranță. Mie nu. Ce frumos!

Ar mai fi de adăugat că mi-am

O tempora! O mores

Gata: acum că cei mai mulți dintre prietenii, vecinii, rudele și colegii  mei au copii, lumea văzută din punctul de vedere al părinților e alta!

Le înțeleg perfect pe mamele  speriate de gândul că au rămas copiii singuri acasă, dacă n-au mai mult de 10 ani.

Poftim exemplu: Z., mamă de gemeni, 8 ani, o duce greu, pe timpul verii: acasă nu e sigur să-i lase, afară la joacă cu atât mai puţin, tabere care să dureze mai mult de şapte zile nu prea sunt, în România. Din fericire îi poate lua cu ea la serviciu. Doi. Noroc că poate.

Eu mergeam singură după pâine chiar la patru ani, cu poezia pe limbă: daţi-mi, vă rog,

Presedintele Chiapasului si noua ordine mondiala

Vă supun atenției o căutare pe Google care l-a adus pe acest blog pe curiosul sigur pe sine că statul mexican Chiapas a obținut (finalmente!) independența față de Mexic și, în urma unor alegeri corecte, și-a desemnat și un vajnic conducător.

Din Bacău,  România, dragi prieteni, pentru dumneavoastră:

Și acum să-i răspundem. Ce i-ați spune, dacă ați da cu ochii cu persoana în cauză?

vesti-povesti si dari de seama

A doua zi cu soare strălucitor, a venit vara și la Roma! În curând lamentări despre căldura cea mare!

Pe zidurile Lisabonei sunt reprezentate și persoane cu nevralgii de trigemen

Se pare că am atras eu soarele, povestind despre o plimbare de august în cartierul în care am locuit în Mexic.

Am fost la centrul comercial, rezultă că de 3 luni n-am mai călcat pe acolo, păi ce fel de om sunt?!

În rest, studiez de zor  chestiuni de cultură latino-americană, nu știu cât timp îți trebuie în viață ca să fii mulțumit că știi niște lucruri.

Mă prinsesem că nu văzusem ultimul sezon din Fetele Gilmore, așa că am trecut la fapte și am lăcrimat aproape la fiecare episod (vârsta?!).

Documentându-mă pentru voi, ca orice blogger respetabil, am avut vreo zece zile cu dependență de napolitane. Am testat mărci și sortimente și mi-am jurat solemn că nu, nu pot mânca un pachet imens în fiecare zi pentru voi, iertați-mă!Voi scrie, pe larg, după ce aflu că diferiți cititori ai mei au terminat