Le înțeleg perfect pe mamele speriate de gândul că au rămas copiii singuri acasă, dacă n-au mai mult de 10 ani.
Poftim exemplu: Z., mamă de gemeni, 8 ani, o duce greu, pe timpul verii: acasă nu e sigur să-i lase, afară la joacă cu atât mai puţin, tabere care să dureze mai mult de şapte zile nu prea sunt, în România. Din fericire îi poate lua cu ea la serviciu. Doi. Noroc că poate.
Eu mergeam singură după pâine chiar la patru ani, cu poezia pe limbă: daţi-mi, vă rog,