În vacanță – Povești de pe terasă

De când îl avem pe Leo, chiar și în concedii suntem… relativ matinali. Adică ne trezim cel târziu la ora 7! 😄 

Acasă, Leo se bucură de libertatea lui – cât timp temperaturile sunt suportabile, lăsăm zi și noapte ușa glisantă de la terasă întredeschisă, fixată cu un lemn de fag, exact cât să-i permită accesul. Astfel, Leo poate ieși oricând în curte, chiar și noaptea, pentru o scurtă plimbare „de necesitate”. 🐾🌞

Dar în concediu… e altă poveste! Aici, la țărmul mării, ne trezim devreme, în jur de 6:30–7:00. Îmi pun halatul peste cămașa de noapte, încalț șlapii și ieșim împreună – eu, Helmut și Leo – pentru o scurtă plimbare pe aleile liniștite dintre bungalowuri. Încă somnoroși, fără să ne fi pieptănat sau spălat pe dinți, ne lăsăm trași de lesă. Leo decide traseul, pentru ca el e deja în misiune ☺ "Citește ziarul” – adică marcheaza fiecare fir de iarba și adulmecă atent fiecare colț, tufă sau urmă lăsată de alți câini. Pentru el, fiecare miros e o sursă de informație: cine a trecut pe acolo, ce stare avea, dacă era prietenos sau dominator. Un adevărat buletin informativ canin, transmis prin limbajul subtil al mirosurilor.🗞️🐶 

Apoi revenim „acasă” și începem ziua. Uneori pregătim micul dejun pe terasa noastră, alteori ne întâlnim cu prietenii Diana, Gelu și patrupedul lor, Tommy, la prima cafenea care se deschide – de obicei după ora 9. Italienii trăiesc con calma, senza fretta, iar asta se vede și în programul cafenelelor. Cum Helmut este un consumator serios de espresso, am venit pregătiți, cu espressorul nostru automat (DeLonghi Magnifica), indispensabil pe tot parcursul zilei. ☕😜

După micul dejun, luam prosoapele sub braț, ieșim pe plajă și rămâneam acolo până la dușul de dinaintea cinei.

Bungalowul nostru e spațios – două dormitoare, două băi, bucătărie, sufragerie, o curticică și o terasă generoasă. Toate mesele le-am luat în aer liber - pe terase. Am mâncat când acasă, când la restaurant, iar când am ales varianta „acasă”, ne-am adunat la noi, că era loc cât pentru șase. Prietenii noștri au un bungalow mai mic, cu frigider mini, două scaune, două farfurii… Așa că a fost firesc să găzduim noi. Și a fost minunat. Moda locului e să atârni baticuri mari în jurul terasei – pentru umbră și un strop de intimitate. E un sat de vacanță, mereu trece cineva pe alee, iar baticurile flutură în briză ca niște perdele de vară. Sub ele, cinele noastre sunt simple și savuroase. Grătar – uneori pui sau curcan, alteori vită ori ceafă de porc… și, într-o seară, mici pregătiți de prieteni după rețeta lor, o surpriză delicioasă. 😊 Alături, salată de roșii, castraveți, ceapă și măsline, nelipsită din meniul nostru. O dată am făcut pulpe de pui la capac, cu mămăliguță și mujdei cu smântână – o masă festivă în toată regula.
Până se încinge grătarul, preparăm un gin tonic răcoritor – cu gheață, felie de lămâie și apă tonică – și ne bucurăm de liniștea serii. Apoi, un vin bun de Soave sau un Prosecco rece acompaniază cina, după poftă. La desert, fiecare ce dorește: cafea, cozonac, panna cotta, înghețată sau... trabuc 😁 I ragazzi mafiosi!  Fiecare seară curge în stil dolce vita!

Mesele sunt echilibrate – doar mic dejun și cină. Nu am exagerat cu mâncarea și... dacă ne-am îngrășat cumva, estet doar din cauza porțiilor de râs 😄.
E sâmbata. Încă mai avem o seară de vacanță...  numărătoarea inversă a început. De marți, vom reveni la ritmul normal – cu treburi casnice, liste și serviciu. Dar până atunci, mai mergem câtiva pași la braț cu vacanța. ❤️

"Acasa" la mare

Am regasit satul de vacanta din Rosolina Mare neschimbat! La fel de bine organizat, la fel de însorit. 

Ne-a fost repartizat exact acelasi bungalow ca si anul trecut, asa ca ne simtim un pic "ca acasa". Chiar si Leo a fost foarte fericit când coborând din masina, dupa epuizanta calatori de 7 ore a recunoscut "casuta noastra". 

Anul acesta vizavi de noi sunt cazati fostii nostri vecini. Dupa ce Golden Retrieverul lor Jerry s-a mutat in ceruri, au înfiat-o pe Molly, o maidaneza neagra si dolofana, de aceeasi vârsta cu Leo. Este prima lor vacanta cu Molly... Asa ca, prima saptamâna de concediu o vom petrece în compania lor. Saptamâna viitoare, ei se vor întoarce acasa în Bavaria iar în satul de vacanta vor veni prietenii nostri de anul trecut - Diana, Gelu si Tommy. Abia îi asteptam!

Astazi, Magdalena, Reinhard si Molly s-au simtit înca obosiți dupa călătorie si nu au venit cu noi la plaja. Sunt de mers doar cinci minute pe jos, noi abia am asteptam sa revedem marea... Pe când coboram scările spre limba de nisip, am observat o femeie care zâmbea larg si făcea cu mâna în direcția noastra. M-am întors sa vad cui face asa o întâmpinare călduroasă dar... nu era nimeni in spatele nostru... Tânără doamna era alaturi de trei copii si atunci, m-am gândit ca poate am întâlnit-o ieri seara sau azi-dimineata la plimbarea cu Leo. Se întâmpla deseori sa întâlnim familii cu copii mici si... majoritatea copiilor, în inocenta lor, se reped la Leo si vor sa îl mângâie, spre disperarea parintilor care nu stiu ca Leo este pasnic si foarte tolerant. Iar noi ne facem timp si permitem copilului sa primeasca lectia de la parintii lor, sa invete cum sa se apropie de un catel si cum sa ceara voie sa fie mângâiat. Copilul este fericit si parintii ne sunt recunoscatori. Asa, Leo este un pic vedeta ☺☺☺ Si zau ca m-am gândit ca mamica aceasta care gesticula tot mai puternic pe masura ce ne apropiam de ea este asa una. Însa când am fost lânga ea, ne-a spus "Ciao, che bello rivederti!" m-a îmbratisat apoi i-a întins mâna lui Helmut si în final, l-a mângâiat pe Leo... M-am uit mai atenta si daaaa, mi-am amintit! Anul trecut, pe plaja lânga noi, a aparut cândva o tânara familie: mama în brate cu o bebelusa de cateva luni si de mâna cu un baietel de trei anisori si tatal, carând un carucior, o plasa plina cu jucarii si de lesa, un câne mare, foarte blând. Nu au avut decât un prosop pe care s-au asezat toti (ca unde era sa mai care si scaune de plaja?!)... I-am observat asa cum se face la mare ☺ Mama a ramas pe plaja cu bebe si catelul iar tatal s-a dus sa se joace cu baietelul in apa. Când au iesit, l-au învelit pe baietel in prosop iar mama cu bebelusa a stat în picioare. Mi-a fost greu sa vad asa ceva, noi cu doua sezlonguri, umbreluta, masuta, cearceaf si alte acareturi... am oferit cu drag mamei sezlongul meu. Ne-au multumit si din acea zi, ne-am salutat de câte ori ne-am întâlnit. Noi atunci am mai avut doar câteva zile de vacanta si în ultima zi, le-am daruit suportul nostru metalic pentru umbrela. Ca umbrela lor zbura deseori, la cea mai mica adiere de vânt... Ei urmau sa mai stea o saptamâna la mare, asa ca s-au bucurat. Nu i-am întrebat cum ii cheama, dar ne-am luat ramas bun îmbratisandu-ne. Si ca sa nu mai lunges povestea, ei erau cei care s-au bucurat asa sa ne revada! Ce coincidenta sa ne reîntâlnim! Si ei au sosit tot ieri, ca si noi. Anul acesta "bebelusa" merge si stie sa faca din nisip castel si prajiturele! Baietelul este mai nazdravan ca anul trecut si pe lânga batrânul câine, au anul acesta inca un catel! Ne-au spus ca cel de al treilea copil nu este al lor ci al unei prietene plecata sa cumpere ceva. Ce întâmplare draguta! Tare ne-a emotionat! Un proverb german spune ca "în viata, oamenii se întâlnesc de doua ori" /"Man trifft sich immer zwei Mal im Leben" cu acelasi sens al proverbului românesc "culegi exact ceea ce semeni"...

>