Cu viteza melcului

 

Ieri după-amiază, mă întorceam spre casă pe autostradă. Drumul meu obișnuit, de la parcarea firmei până la garajul casei, durează maxim 25 de minute — dacă totul decurge normal. Mai aveam vreo 4 kilometri până acasă când... s-a produs blocajul.
Un "Stau" — cum spun nemții (se pronunță [ștau]). Am pornit semnalizatorul de avarie, am format banda de salvare pe mijloc și am rămas pe loc — așa cum se face corect. Am stat muuuult, deși mai aveam doar câteva minute până acasă. Au trecut câteva autovehicule speciale — pompierii, poliția, ambulanța, mașini cu platformă de tractare — mi-a fost clar că era vorba de un accident serios. 

În stânga mea, apunea soarele... L-am admirat în toate fazele și am ascultat muzica mea specială de pe stick. În mod normal, nu reușesc să o ascult cap-coadă, de data aceasta aproape am reușit.

La un moment dat, traficul s-a repornit — cu viteza melcului. Ruta a fost deviată, am ieșit cu toții de pe autostradă...

Am ajuns acasă pe întuneric, cu o întârziere de o oră și jumătate. Dar nu m-am enervat. Nu mă enervez niciodată în astfel de situații. Îmi spun mereu: Dumnezeu m-a ferit — puteam să fiu eu într-una dintre mașinile implicate în accident...
A doua zi, am aflat din știrile locale că autostrada fusese închisă timp de patru ore. Au fost implicate patru autoturisme și au existat trei răniți, transportați de urgență la clinica centrală din Augsburg.

---

P.S. Apropo de viteza melcului... 

Se întâlnesc doi melci în pădure. 🐌🐌 Unul avea un ochi vânăt. Celălalt îl întreabă: 

— Ce-ai pățit? 

— Făceam jogging... când deodată, din pământ a țâșnit o ciupercă! 🍄

Întârziere sau Avans?

Azi dimineață am întârziat la serviciu... sau cel puțin așa părea. Având un program de lucru complet flexibil, pot să încep munca la orice oră doresc. Totuși, îmi propusesem să încep devreme pentru a putea pleca acasă mai devreme, deoarece, indiferent de ora la care încep, trebuie să îndeplinesc cele 40 de ore săptămânale.
La serviciu nu am avut o zi rea, dar, fiind ultima care a ajuns, am fost și ultima care a părăsit biroul. În timp ce mă îndreptam spre casă, la volanul mașinii, am observat că ceasul încă era setat pe ora de iarnă, ceea ce însemna că... eram în avans?! Avans sau întârziere?! Mă gândeam că prin trecerea la ora de vară, ce presupune ajustarea ceasurilor cu o oră înainte, noi pierdem o oră de somn, dar câștigăm mai multă lumină naturală seara... În primele zile eu însa nu simt decât oboseală și confuzie...
Ajunsesem în zona cu restricție de 100 km/oră, eu rulam respectând limita de viteză, însă cumva... toate mașinile mă depășeau! Mi-a venit să strig: "Hei, doar ora s-a schimbat, nu și viteza!" ☺

Vă doresc un start bun în luna aprilie și aveți grijă să nu vă lăsați păcăliți. Dar dacă totuși se întâmplă... amintiți-vă că pe Întâi aprilie, este bine să râdem și să facem haz de necaz!
"Chiar și zeilor le place o glumă bună." – Platon
"Să le fim recunoscători păcăliților. Fără ei, nimeni dintre noi nu ar fi izbutit." – Mark Twain
"Iată vine din nou 1 aprilie și, din câte pot întrezări, lumea are mai mulți păcăliți decât a avut vreodată până acum." – Charles Lamb

Inscriu postarea la "Citate preferate" - tabel de înscriere la SUZANA

Cu ce ma ocup zilele astea?!

Fac vizite virtuale pe vaporul Costa Diadema, pe care urmeaza sa ne îmbarcam peste doua saptamâni! Imi fac schite si încerc sa memorez locurile pe unde ma voi plimba timp de o saptamana, în mijlocul Marii Mediterane. Diadema este numele celui mai nou vas de croaziera din flota companiei si noi vom fi primii pasageri la bord. Vom face un turneu de opt zile trecând prin patru tari, fara însa sa ne mutam geamantanul din camera de hotel ;) Practic, nu?!
Un autocar modern ne va transporta din Augsburg pâna la Genova si în timp ce noi vom asista la ceremonia de botezare si oficiala lansare la apa a vaporului, docherii ne vor urca geamantanele la bord si le vom regasi direct în cabina ce ne-a fost rezervata. Nu am mai fost niciodata în croaziera, însa ni s-a spus ca organizarea este atât de precisa, ca pe noi nu trebuie sa ne preocupe nimic, doar ne savuram zilele de concediu.

Vaporul are o lungime de 306 metri si o latime de 37,2 metri. Sunt 19 etaje, din care doar 14 sunt numerotate spre a usura viata turistilor ;) Bineînteles ca etajul 13 nu exista si... sunt sigura ca nenorocirea petrecuta cu Concordia a fost prima si ultima!
Vaporul are o greutate bruta de 132.500 tone si se deplaseaza cu viteza de 20 noduri (1 nod = 1,83 km/h, ceea ce înseamna ca ne vom deplasa cu 37 kilometrii pe ora). Exista 1862 cabine în care vor fi gazduiti 3694 turisti si 1253 personal de serviciu!
In acest oras plutitor, exista o multime de restaurante, clubui, baruri si cafenele, teatre, cinema (4D), shopping center, biblioteca, casino si saloane pentru jocuri, plaje cu șezlonguri, piscine în aer liber si acoperite, bazine jacuzzi, centru weelness cu sauna si masaje, sali fitness, teren de sport, pista pentru jogging si parc marin, promenada si chiar si un club pentru fumatorii de trabuc! Privesc fotografiile în internet si totul mi se pare science fiction! Cel mai spectaculos mi se pare atrio cel strabatut de lifturile din sticla...

Cabina noastra este doar o treapta mai buna decât cele standard, însa când ma uit aici pe plan si vad ce lux au apartamentele de tip suite, nu cu balcon, ci cu veranda, ma ia cu ameteala! Wow, acestora le sta la dispozitie câte un majordom personal si baia lor are cadă cu jacuzzi! Ba chiar pentru acesti pasageri exista un asa numit "Pillow Menu" pentru a-si putea alege tipul de perna preferat! :)) Mai lux nici ca se poate!

Pentru toti pasagerii este prevazuta masa în sistem "pensiune completa" si mai exista o optiune extra, numita "pachet-bauturi" care îngaduie servirea pausala de cafea, bauturi alcoolice si nealcoolice, oriunde si oricând - pentru care deja am optat. Altfel, toate aceste bauturi vor fi taxate la bord. Deasemenea ni s-a comunucat ca se tine la eticheta in ceea ce priveste garderoba, pentru dineuri si spectacolele de varieté, concerte sau teatru, se impune tinuta eleganta de seara.
Trebuie sa încep sa selectez de prin dulapuri si sa pregatesc valiza, prea mult timp nu mai am la dispozitie ;)) (continuare)

Cadoul diminetii

Pentru rubrica "Buna dimineata Soare!"

Un start bun în noua saptamâna!

Din viteza masinii

Vagonul 13

Asa a fost sa fie, numarul 13! Ba chiar la un moment dat am si circulat cu viteza 313, calatoria însa a fost... una de lux! Dar sa încep cu începutul.
Am facut rezervarile la TGV prin internet, alegând oferta din pagina oficiala a companiei feroviare franceze. Biletele platite prin card ne-au parvenit acasa prin posta. Pentru 130 euro de persoana, am obtinut bilete la clasa întâi pentru dus si la clasa a doua pentru întors. Bineînteles ca nu am stat mult pe gânduri daca sa accept sau nu! :)
De când s-a introdus legatura de tren direct din orasul nostru si pâna în Paris, am mai calatorit, dar doar la clasa a doua - si chiar daca ma repet, trebuie sa spun ca linia este deosebit de confortabila! În plus si foarte rapida - în cinci ore si jumatate esti transportat din centrul orasului Augsburg, în centrul capitalei Frantei!
Calatoria la clasa întâi a fost o premiera pentru noi si o calific drept exagerat de luxoasa! Vagoanele de clasa întâi (ca de altfel si cele de clasa a doua) nu sunt compartimentate. Sirurile de fotolii se întind de-a lungul peretilor vagonului, câte doua pe o parte si câte unul pe cealalta si spatiile dintre scaune sunt generoase. Fiecare fotoliu are butoane pentru radio si pentru reglajul înclinarii spatarului, de la pozitie în 90° pâna la apoape 150°, fara sa deranjeze persoana din spatele. Fiecare loc are masa rabatabila si fiecare grup de doua fotolii are priza pentru conectarea aparatelor electronice la curent.
Pe când înca mai admiram ferestrele mari si curate si mângâiam plusul pufos al fotoliilor, au aparut pe culoar doi însotitori de bord împingând un carucior, exact ca la avion. Ni s-a urat bun venit si ni s-au înmânat câte un pachet cu mâncare si cate un pahar cu ceai si unul cu cafea. Apoi cei doi s-au îndepartat, nu înainte de a zâmbi si de a ne ura Bon voyage! A fost practic un pleonasm :))) cum altfel sa fie o calatorie în astfel de conditii?!

Pentru ca era ora micului dejun (sapte si zece minute), am desfacut cutia cu surprize: un foi-etaj cu sunca, rosie si ardei, un cronulet, un pachetel cu unt si un borcanel cu marmelada, un iaurt cu crutoane, o placinta cu stafide, un sfert de litru de suc de portocale, zahar si doua cutiute cu lapte condensat pentru cafea sau ceai, plus tacâm din plastic transparent si servetel. Noi am avut sandwichuri pregatite de acasa, pentru ca nu am stiut de acest tratamen ;) Bineînteles ca nu am putut mânca nici jumatate!
Apoi mi-am scos netbook-ul si când m-am plictisit, m-am jucat cu aparatul de fotografiat urmarind ecranul care afisa viteza de deplasare :) Am calatorit cu 250-300 km/h. Pe anumite portiuni si de durata scurta, am atins chiar 320 kilometri pe ora!

Putin înainte sa ajungem la destinatie, am trecut în vagonul restaurant - curiosi ce fel de vin se serveste. Un superb Bordeau, Merlot-Cabernet si singurul minus acordat ar fi pentru paharele din plastic care ne-au fost oferite. Fotografiile cu imagini distorsionate sunt facute în geamul trenului, la trecerea prin tunel.


La ora 12:35 am coborât la capat de linie, în Paris Gare de l’Est!


De admirat: peroanele garii au culoare pentru persoanele nevăzătoare sau cu deficienţe de vedere!