Clubul cinefililor: „Lazarus”– suspans la superlativ

Vineri seara mi-am propus să văd doar un episod din Lazarus. Am ajuns să le urmăresc pe toate cele șase, până la ora 2 noaptea – și nu regret nicio clipă! ☺
Serialul este disponibil pe Amazon Prime Video și oferă o experiență intensă, cu un suspans bine dozat și o atmosferă care te ține captiv.
Este o miniserie originală creată de Harlan Coben, lansată global pe 22 octombrie 2025.
Serialul urmărește povestea lui Joel Lazarus, un psihiatru forensiv care se întoarce în orașul natal după moartea misterioasă a tatălui său. Fiecare episod adaugă o nouă piesă într-un puzzle tensionat, cu accente psihologice și supranaturale. Atmosfera e densă, ritmul e alert, iar suspansul e menținut cu măiestrie de la început până la final.
Regia este atentă, scenariul bine construit, iar imaginea contribuie la o experiență vizuală memorabilă. În rolurile principale, Sam Claflin și Bill Nighy aduc profunzime și intensitate poveștii, completând perfect tonul serialului. Dacă ești în căutarea unui thriller care să te țină lipit de ecran, Lazarus merită cu siguranță să fie pe lista ta. Eu îl recomand cu entuziasm – și abia aștept să aflu dacă va exista un sezon următor.

Sursă imagine: Amazon MGM Studios / Prime Video

„The Holdovers” – un film care mângâie sufletul - Clubul Cinefililor

Dacă ești în căutarea unui film de acțiune în sensul clasic — cu lupte spectaculoase și efecte speciale care-ți taie respirația — atunci acest film nu este pentru tine!
Dar dacă simți că ți-e dor de o poveste adevărată, despre oameni și suflete, despre prietenie și verticalitate, despre acele detalii esențiale care se ascund în spatele superficialității cu care din păcate ne-am obișnuit să trăim… atunci „The Holdovers” este "o bijuterie" pe care o recomand cu tot dragul (se poate viziona pe Amazon Prime).
🎄 Așezat în decorul unui internat din anii ’69–’70, în timpul vacanței de Crăciun, filmul ne poartă într-o călătorie emoționantă alături de un profesor rigid și un elev rătăcit, care învață să se vadă unul pe celălalt dincolo de aparențe. Este o poveste despre singurătate, despre pierdere și despre ce ne face oameni. Dar mai presus de toate, este despre punțile emoționale care prind contur acolo unde te-ai fi așteptat cel mai puțin.

🎬 Poate te gândești că "The Holdovers" nu se încadrează sezonului actual, este însa o alegere perfectă oricând, indiferent de vreme—pentru că atmosfera de Crăciun este discretă, fin sugerată, fără să abunde în clișee sau în melodii tipice. Tocmai această delicatețe îl face potrivit în orice moment.
Nu e un film care strigă, ci unul care șoptește. Nu te copleșește cu dramatism, ci te emoționeaza cu sinceritate. Și dacă îl lași, îți va rămâne în suflet mult după ce se termină...

🎶 Coloana sonoră, compusă de Mark Orton și completată cu piese atent alese din anii ’60–’70, este o adevărată poezie muzicală. 

Fiecare acord, fiecare vibrație muzicală amplifică emoțiile și adaugă profunzime atmosferei de epocă, fără să devină invazivă. Muzica nu conduce emoția — o însoțește cu delicatețe.

🎼Pentru "The Holdovers" au fost folosite instrumente vintage, iar acest lucru a fost o alegere intenționată pentru a reda autentic atmosfera anilor ’70. De la sunetele discrete ale pianului și ale instrumentelor vintage, până la ritmurile vibrante din “Venus” de Shocking Blue (1969), muzica nu doar însoțește povestea — o îmbrățișează cu delicatețe.

Mark Orton a colaborat cu regizorul Alexander Payne pentru a evita sunetele moderne. De la pianul electric Wurlitzer și chitarele Gibson Les Paul și Fender Telecaster, până la orgi cu pompare, cimbaloms și clopote metalice, sunetul este cald, nostalgic și discret. S-a renunțat la tehnologia Dolby Atmos, preferându-se un mix mono, ce evocă eleganța cinematografiei clasice. Toate aceste alegeri au fost făcute pentru a susține subtil emoțiile și estetica filmului. Este un soundtrack care completează delicat, memorabil.

Un moment muzical marcant este piesa „Crying, Laughing, Loving, Lying” de Labi Siffre  (1972), care apare în secvențe-cheie și pare compusă special pentru această poveste... Versurile sunt foarte simple și melancolice.

"Crying, Crying never did nobody no good, no how
That's why I don't cry
Laughing, Laughing sometimes does somebody some good somehow
That's why I'm laughing now
Loving, Loving never did me no good, no how, no how
That's why I can't love you now
Lying, Lying never did nobody no good, no how, no how
So why am I lying now?"

Traducere: 

Plânsul, plânsul n-a adus nimănui vreun bine, nicicum, De asta nu mai plâng.
Râsul, râsul, uneori, aduce cuiva un pic de bine, cumva, De asta râd acum.
Iubirea, iubirea n-a fost niciodată bună pentru mine, deloc, deloc, De asta nu pot să te iubesc acum.
Minciuna, minciuna n-a ajutat niciodată pe nimeni, deloc, deloc, Atunci de ce mint acum?

---

PS: Nu știu de ce, dar în mintea mea, această melodie a declanșat imediat o asociere cu stilul folk soft și influențele de easy listening din "Castles in the Air" de Don McLean. Iar titlul piesei m-a dus, într-o clipă, la romanul Eat, Pray, Love de Elizabeth Gilbert... Haha, cine știe ce scurtcircuitări neuronale s-au produs în „greierașul” meu! 😄

---

PS2: înscriu acest articol și la "Citate preferate" tabel de înscriere la SUZANA 👌

Filme biografice la Amazon Prime Video - Clubul cinefililor

♦ Colette (2018) - un film american inspirat din viața scriitoarei Sidonie-Gabrielle Claudine Colette (1873-1954), jurnalista, artista de varietății si pionier feminist. Casatorita fiind cu Henry Gauthier-Villars, critic muzical si scriitor francez, renumit la sfârsitul secolului XIX - începutul secolului XX, Colette a scris la îndemnul sotului multe povești autobiografice, pe care însa le-a publica sotul ei, ca fiind creatia lui literara. Dupa divort, Colette a trebuit să lupte pentru a-i fi recunoscute drepturile de autor.
Colette a obtinut Premiul Nobel pentru Literatură în anul 1948.
În film, rolul Colettei îl joaca Keira Knightley. Este un film deosebit de interesant, cu un dialog savuros. Filmul a câstigat Hollywood Music in Media Awards, în anul lansarii.
Viata Colettei a fost intensa si toate romanele ei se bazeaza pe experiente proprii. Colette nu si-a abandonat niciodata crezul în progresul social, promovând prin arta o societate mai armonioasa.
Unul din romanele Colettei - "Les Vrilles de la vigne"/"Lujerii viței-de-vie"(1908), ocupa locul 59 în clasamentul celor mai bune 100 de carti din secolul al XX-lea ( Les 100 livres du siècle / Le Monde's 100 Books of the Century)
Impresionant este ca în cinematografie exista peste 26 de filme artistice bazate pe romane scrise de Colette! Acum câtiva ani, am vazut filmul "Chéri"(2009) cu Michelle Pfeiffer în rolul princial, mi-a placut mult si îl recomand deasemenea! Este un film ce reda viata si moravurile aristocratilor în Belle Époque din Franța.
♦ Violette (2013) - un film frantuzesc inspirat din viata scriitoarei Violette Leduc (1907-1972). Filmul "Violette" a avut premiera pe 6 septembrie 2013 la Festivalul Internațional de Film din Toronto. Perioada zugravita în film este între anii 1943 -1964. Acest film reda foarte bine atmosfera trista, rece, deprimanta, din anii ce au urmat imediat sfârsitului celui de Al Doilea Război Mondial.
Criticii de film au scris despre "Violette": "un desen atent și empatic dar și contradictoriu, al unuei scriitoare care si-a expus aproape obsesiv viața", "un portret dens al unei femei înfometate, exaltate, impulsive". Nu este un film vesel, este un film ce ajuta extrem sa intelegem lucrarile literare ale scriitoarei Violette Leduc, bazate în cea mai mare parte pe experientele proprii.
Filmul aseaza in punct central prietenia Violetei cu scriitoarea Simone de Beauvoir, cea care o lanseaza pe Violette în lumea literara, cea care o inspira si o sustine permanent, îndemnând-o sa scrie. Prin Simone de Beauvoire, Violette îi cunoaste pe Jean-Paul Sartre, Jean Cocteau si Jean Genet - cei mai remarcabili scriitori si filozofi contemporani ei. Nuvelele Violettei sunt publicate de "Gallimard" - cel mai important grup de editură francez. Spre exemplu: "Bastrada", "Thérèse und Isabelle" si "Femeia cu vulpita" sunt lucrari de succes international.
♦ The Libertine (2004) - este un film britanic, inspirat din viata filozofului și poetului britanic John Wilmot, al 2-lea contele de Rochester. Filmul zugraveste atmosfera curtii regale din timpul regelui Carol al II-lea al Angliei si pune în centru viata decadentă și scandaloasă a contelui Wilmot în Londra din secolul al XVII-lea, Poetul s-a stins din viata la doar 33 de ani ca urmare a unor boli venerice.
Distributia filmului este deosebita: Johnny Depp în rolul contelui John Wilmot, John Malkovich ca King Charles II, Samantha Morton în rolul Elizabeth Barry, Rosamund Pike în rolul contesei Elizabeth Wilmot, sotia poetului. Este un film greoi însa deosebit de interesant.
♦ Licht (2017) - film cunoscut si sub titlul "Mademoiselle Paradis" - este un film coproductie germano-austriac, inspirat din viata copilului-minune Maria Theresia von Paradis (1759 -1824), numita si Resi  (diminutiv de la Theresia). Resi si-a pierdut vederea la vârsta de 3 ani, dar a avut un talent deosebit la clavecin, orga si pian. Mozart a scris pentru Resi "Concertul de pian nr. 18 în B-flat major".
Filmul zugraveste epoca roccoco si Viena anului 1777 si se refera cu precadere la perioada în care Resi s-a aflat în tratament la controversatul medic "facator de minuni" Franz Anton Mesmer (1734 - 1815), cunoscut ca fondator al teoriei pseudoștiințifice a magnetismului animal, numita ulterior "mesmerism". Ideile și conceptele sale l-au condus pe James Braid (1795 - 1860) la efectuarea studiilor științifice asupra hipnozei.
Am avut placuta surpriza de a descoperi ca acrtita din rolul principal, al Theresiei, este Maria-Victoria Dragus, o actita cu parinti români, nascuta în Germania in 1994. Este aceeasi actrita care a jucat rolul principal în filmul Bacalaureat (2016), sub regia lui Cristian Mungiu.

Amazon Prime Video - Recomandare filme - Clubul cinefililor

În ultimul timp nu am mai gasit pe Netflix nimic care sa-mi satisfaca cu adevarat placerea de a vedea un film sau un serial... Sa ma exprim mai exact - nu am mai gasit nimic pe gustul meu. Între Watchever, Netflix si Amazon Prime Video, Netflix a fost platforma care m-a atras cel mai mult. La Watchever am renuntat in urma cu cativa ani si... acum tind sa spun ca Amazon Prime Video este platforma mea preferata! Am gasit aici atâtea filme superbe, ca nu reusesc sa le recomand pe toate într-un singur articol ☺ Deci.... atentie cinefili, va urma o serie de postari cu recomandari! Tare m-as bucura sa schimbam pareri pe marginea filmelor si sa întocmim împreuna o lista cu filme si seriale ce merita sa fie vazute.
Astazi pun în capatul listei serialul american: The Marvelous Mrs. Maisel.
Primul sezon a fost lansat în decembrie 2017, al doilea sezon în decembrie 2018 si.... da, urmeaza sa fie lansat sezonul 3, in decembrie 2019. Abia astept, pentru ca primele doua sezoane m-au încântat deosebit!
Filmele sunt delicioase! Dialogurile sunt simpatice, inteligente, captivante, actorii sunt superbi, iar toaletele actitei principale sunt... WOW! Este un film pentru familie, dar mai ales pentru doamne! Are romanta, are drama, are subiecte casnice, are culoare, umor si antren. De la episod la episod „Midge“ - Miriam Maisel (eroina principala), iti este tot mai draga si încet-încet, descoperi ca fiecare personaj ce apare în film, seamana cu cineva din cercul tau de cunostinte. Serialul este grandios! Chiar daca actiunea filmului este plasata la sfârsitul anilor '50, subiectele sunt înca de actualitate si se refera mai ales la emanciparea femeilor si la locul pe care femeia îl ocupa în societate.
Actrita Rachel Brosnahan a obtinut în 2018 atât un Golden Globe cât si un Emmy Award pentru rolul principal din serialul The Marvelous Mrs. Maisel. Filmul a câstigat în total doua Golden Globes si opt Emmy Awards.
Regizoarea serialului este Amy Sherman-Palladino, cea care a regizat si serialele de mare succes Gilmore Girls si Bunheads. Coproducator este Daniel Palladino, sotul lui Amy.

Am povestit...

... zilele trecute despre muzica în masina si am spus ca masina mea, cu toate ca e dotata cu tot felul de îmbunatatiri, în domeniul audio, nu are decât radio cu CD-player. Dar un CD-player care nu citeste decât formatul clasic, deci pe un CD încap doar 18 pâna la 21 piese muzicale! Ca sa nu fie plictisitor pe drum, aveam mereu la îndemâna 5-6 CD-uri. Acasa investeam timp pretios cu burn-ul melodiilor "de suflet" pe anotimpuri. Asta pâna într-o zi când un coleg de birou mi-a spus ca si el s-a confruntat cu aceasta problema, dar ca acum are un Criacr ☺ Asa ca imediat mi-am cumparat si eu un Criacr!
Ce este acesta? 😊😋😊 Este un mini transmițător care se conecteaza singur la aparaul radio al masinii, prin legatura Bluetooth pe semnal stabil FM. Acum am o lista de peste 400 din melodiile mele preferate, în format mp3 pe un stick cu memorie (USB) si lista pe care o pot actualiza oricând, usor si rapid.
Totodata, aparatul functioneaza si ca hands-free-telefon. Imediat ce urc în masina, telefonul meu mobil din poseta se cupleaza la acest mini-transmitator si în cazul în care sunt sunata în timp ce conduc, aparatul transmite convorbirea telefonica la radioul mașinii. oferindu-mi posibilitatea sa vorbesc fara sa iau mâinile de pe volan, fără să țin telefonul la ureche si fara să folosesc căști. Iar interlocutorul meu ma aude perfect.
Sa nu uit sa mentionez si ca acest transmitator mic cât o bijuterie, raspândeste în masina o lumina deosebit de placuta - un albastru blând si cald.
Toatl este atât de simplu - se introduce aparatul în bricheta-auto si se cauta frecventa FM de comunicare cu radioul. Atât!
Pentru ca masina mea nu are nici aparat de navigatie incorporat (asa cum are masina lui Helmut de exemplu), utilizez unul mobil 👍 si deci am nevoie de priza brichetei... Exista însa adaptoare cu doua mufe. Am investit în total 30 de Euro (comanda online si livrere Amazon) si acum drumurile cu masinuta mea sunt o placere! ☺