Salutari din Creta - Reflexii in oglinda 17/2025

Superbele fotografii mi-au fost trimise de catre cumnatul meu, care petrece concediul in Grecia. Pe mine m-au fascinat aceste imagini ♥ Daca si voua va plac reflexiile de aici, va invit sa participati la rubrica "Reflexii în Oglinda" (rubrica preluata de la SoriN), la care va invit cu drag sa participati. Singura regula este sa publicati într-un articol pe propriul blog o fotografie cu reflexii, un videoclip filmat in oglinda sau imagini pe care tocmai le-ati vazut în "oglinda" (orice fel de oglinda... chiar si oglinda ochilor, oglinda apei, a cerului sau oglinda retrovizoare) si sa înscrieți articolul aici - în tabel:

Valsul viselor pierdute...

"The Waltz of Lost Dreams" de Manos Hadjidakis... o melodie care patrunde prin piele, îti mângâie sufletul si îti hraneste spiritul. O melodie plina de iubire, de viata! O melodie romantica care se revarsa peste tine ca petalele de trandafiri rasfirate de vânt. Este senzualitate, pasiune, emotie pura... Plângi, râzi, tresari, cazi si te ridici. Plutesti, te pierzi si te regasesti din nou... Mai luminos, mai curat, mai întelept si mai întelegator... mai aproape de Zei! ♥

  

Curios... la ora aceasta sunt în drum spre Venetia, dar ascult muzica greceasca... Oare de ce? ☺☺☺

Pentru cei care nu stiu - Manos Hadjidakis (născut la 23 octombrie 1925 la Xanthi, Grecia, † la 15 iunie 1994 la Atena) a fost un compozitor grec. Binecunoscut în Grecia, el este creditat pentru introducerea rembetiko și bouzouki în cultura contemporană. Premul Oscar pe care l-a primit în anul 1960 i-a adus recunostere internationala.

A scris partituri pop și muzica de film, titluri devenite la scurt timp foarte populare, dar a scris si lucrări clasice, pentru voce și pian. Talentul său melodic fenomenal nu a facut nicio diferență calitativă între cele două stiluri. Hadjidakis a scris numeroase titluri care au devenit celebre în lume, dar putine au fost asociate cu numele său (spre exemplu "All alone am I").

În 1958 a cunoscut-o pe Nana Mouskouri, o cântăreață foarte talentată, care de atunci a interpretat multe dintre melodiile sale cu vocea ei unică și frumoasă, într-un mod inconfundabil.   

 

În anul 1960 a primit premiul Oscar pentru cel mai bun cântec pentru melodia sa "Never On Sunday" din coloana filmului cu același nume.  

Hadjidakis nu a făcut un secret despre homosexualitatea sa în ultimii săi ani, deși subiectul a fost puțin abordat public în Grecia. S-a stins din viata la vârsta de 69 de ani, în urma mai multor afectiuni de inimă și diabet.

PS: m-as bucura daca Luiza ne-ar spune parerea ei despre aceasta muzica, asa cum este simtita în tara în care locuieste ♥

Acorduri grecesti

Criza UE - Grecia a atins punctul culminant si șansele de ieșire pozitivă din acest mare impas scad pe zi ce trece.
Acordul între marile puteri ale lumii se lasa greu semnat si... de suferit, au în primul rând oamenii simpli! Ce bine ar fi daca am putea sa spulberam toate tensiunile cu o melodie frumoasa...
Formatia Bambi (Raluca si Denisa Tanase) a lansat în anul 2011 melodia "Îmi cânt iubirea" pe albumul cu acelasi nume, premiat cu "Discul de Aur" (pentru 10.000 de unitati vândute). Cântăreaţă greacă Elli Kokkinou a preluat aceasta melodie si varianta ei se numeste "Den Ginetai"
Fiecare interpretare are un farmec anume - eu prefer varianta româneasca pentru ca înteleg textul.

Pentru rubrica "Meloman pentru o zi"

Miercurea fara cuvinte (46) - Desene pe asfalt

Matala, Creta / iulie 2013



Dorești să participi la MIERCUREA FARA CUVINTE? Este simplu si amuzant! Nu trebuie decât să afisezi pe blogul tău o fotografie sau o serie de fotografiicare "să vorbeasca fără cuvinte" și apoi sa introduci linkul în tabelul de mai jos.
Este WORDLESS WEDNESDAY... mai stai mult pe gânduri? Înscrie-te! :)

Dor de mare

Agia Pelagia / Creta, iulie 2013

Cicade de Creta (10)

pentru rubrica Happy weekend - tabel de înscriere la Blind Love (Elly)

Daca va aflati pe insula Creta la sfârsitul lunii iunie sau începutul lunii iulie si din toate spatiile verzi auziti un zgomot ciudat, un ciripit-zumzait-tiuit puternic, sa nu va întrebati ce soi de vrabii se cearta în halul acela! Nu, nu sunt pasari arțăgoase! Sunt Cicade de Creta! Un soi de greier, cu marimea corpului de trei-patru ori mai mare ca a "verisorilor" continentali!
Chiar daca mi-a venit greu a crede, Gabriela, ghidul nostru (cu diplome în arheologie -Universitatea din Atena si germanistica -Universitatea din Berlin), o femeie care nu îndruga aberatii de dragul de a avea un subiect în plus de povestit turistilor, ne-a spus ca aceste cicade apar la sfârsitul lunii iunie, nu manânca, nu beau nimic... traiesc doar pentru a se împerechea!
Orchestra interpreteaza cântece de nunta zi si noapte. Cu cât barbatusii produc sunete mai ascuțite și mai pătrunzătoare (prin frecarea elitrelor), cu atat atrag mai multe femele si stridulațiile dureaza doua-trei saptamâni. În ultimele zile de viata, femelele depun oua în pamânt, la radacina copacilor. Generatia de cicade ce se va dezvolta din aceste oua va aparea abia peste trei ani!
Doar rar pot fi observati, eu am gasit unul care îsi încheiase misiunea pe acest pamânt...

...si înca unul care se ratacise de alai si dupa ce a facut un scurt popas pe peretele hotelului si-a reluat zborul, cautându-si soațele ;)

Cele doua videoclipuri nu au valoare vizuala, reprezinta doar o informatie auditiva ;)

Va doresc un sfârsit de saptamâna cât mai placut! :)

City-Bus Heraklion

pentru rubrica - Reflexii în oglinda - tabel de înscriere la Sorin

Alte amintiri din concediu - Creta (9)

Vedetele hotelului Peninsula- din Agia Pelagia, au fost o familie de olandezi, nu doar pentru ca erau "veterani" între turisti (au avut rezervare de 21 de zile!), ci si pentru ca erau tare frumosi! Tatal - un tip solid si deosebit de jovial, volubil, mama - micuta, finuta, calma si permanent zâmbitoare, Pedro - un dolofan de 11 luni, blond, cu parul cret, sârmos si ochii de culoarea cerului senin si surioara lui în vârsta de 3 ani si jumatate - Clarisa, o prințesuca eleganta, cocheta si din-cale-afara de prietenoasa.
Când apareau ei pe terasa restaurantului, sareau chelnarii sa le aranjeze masa si fiecare persoana care trecea pe lânga ei, ciupea cu drag obrajii Clarisei sau pulpitele lui Pedro. Seful de local venea personal sa îi salute, iar ei acceptau toate aceste mici favoruri cu multa modestie si naturalete.

Într-o zi ne-am întâlnit la barul plajei si m-am oferit sa-l tin pe Pedro în brate, în primul rând pentru ca-mi sunt dragi toti copii, si în al doilea rând pentru ca mama sa-si bea macar o data cafeau linistita. L-am leganat pe Pedro pe genunchi, i-am cântat la ureche, ne-am pupat, ne-am strâns în brate si la un moment dat, am simtit ceva fierbinte prelingându-se de pe genunchi pâna în slapi... Probabil ca mutra mea uluita a spus totul pentru ca în secunda urmatoare, mama si-a amintit ceva important si anume ca Pedro nu are pampers ci doar slip normal de baie... Avertizarea a venit însa prea târziu, aflasem deja singura! Nu a fost însa nicio problema, am râs toti - mai ales Pedro si dupa ce am baut cafelele, ne-am aruncat în valurile marii.

Ultima lor saptamâna de concediu a corespuns cu ultimele noastre zile de vacanta si asa s-a facut ca am petrecut câteva seri împreuna. Dupa cina, fiecare program de seara a debutat cu discoteca celor mici iar Clarisa a tinut mortis sa dansam împreuna "toate fetele", adica eu si Marina - mamica ei. "Barbatii", adica Pedro, Helmut si taticul ei, trebuiau sa tina o masa rezervata pentru mai târziu - când luam toti loc pe terasa si serveam înghetata si citronada, respectiv Uzo (bautura-alcoolica traditional greceasca). Pe la ora 22, Clarisa ocupa locul din fata al caruciorului dublu, poreclit "Ferrari", chiar daca nu era de culoare rosie :)) si visa alaturi de fratiorul ei, fara sa fie câtusi de putin deranjati de galagia din localul în aer liber.

"Espreranto" a functionat la fel de bine si în conversatiile cu aceasta familie, însa trebuie sa recunosc ca a fost mult mai usor, deoarece germana si olandeza se aseamana destul de mult!
Si cu ei am schimbat adrese si numere de telefon si speram sa ne mai revedem cândva.
~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~
PINGBACK participantilor la Miercurea fara cuvinte (30/2013): Oana-Clara, Ana, Spunsieu, Spes, Lumea lui Alexandru, Xaara Novack, Anastasia, 13ang, Leovi, Laura C., Madleene, albertflorentin, Irina Cristina, Blind Love (Elly), Irina, Pauza de ceai, Cristi, timpul din afara timpului, Manu, Just Words, carmen elena, KARMA POLICE, Axlandra, addicted, Silvia, MARIA, OFZ, claudia, CălinH, nima, Iulisa, *ELENA*, dordefemeie, geanina, La multi ani!, Lady MacMac, Mihaela Dămăceanu, Ninu Ninulescu, Sorin, Dana Bonea, Larisa, shakuka, daliana - horse, Leovi, Iustina, Liviu Bimbea, DANI, Petala Calatoare si Tu1074

În târg (Creta 2013)

pentru rubrica Reflexii în oglinda - tabel de înscriere la SoriN

Invitatie la dans

Va invit sa învatati un dans grecesc, pe melodia "Opa!" - imnul Clubului Hotel Peninsula - Creta 2013 :))
Animatorii hotelului îsi începeau zilnic programul cu acest dans si indiferent care era tema programului de divertisment, fiecare seara la hotel se încheia deasemenea cu acest dans la care participam cu totii. Pasii sun simplii, alesi asa ca sa poata fi învatat urgent de turisti! A fost tare amuzant! :) Eu nu m-am eschivat niciodata! :)))


Este melodia prezentata de Grecia la Concursul Muzical Eurovision 2010.
Performer: Giorgos Alkaios and Friends * Song title: OPA (English Translation)

Închei ca în fiecare miercuri spre joi noaptea cu un PINGBACK participantilor la Miercurea fara cuvinte 29/2013: Daurel, Liviu, Dan, Zolty, ALINA, Spusei-eu, Daliana, Blind Love (Elly), Gară pentru doi, Silvia, Calaraseanu.ro, Leovi, florentin, Tabloul Vietii, Just Words, Cristi, Ninu Ninulescu, Irina, Axlandra, OFZ, Iulia Radu, 13angi, Rux (copilarim), Pătrățel, aA, ina, addicted, albertflorentin, Dana Bonea, Irina Cristina, claudia, nima, daliana, ELENA, Fairytale, dordefemeie, anastasia, Alina, Chitara, Portelan, geanina, Catalin, angela i.e, Leovi, Lumea lui Alexandru, Floarea, Maria, Iulisa , Sorin, timpul din afara timpului, Mihaela Dămăceanu, Petala Calatoare, Nymphetamine, Tin si Tu1074. 

Creta (8) - Cu Rimas la Knossos

Atât în avion - din München, cât si cu autocarul - de la aeroport la hotel, am calatorit împreuna cu o familie tânara ce avea o fetita micuta si delicata, cu ochisori ca maslinele negre, parul ondulat si neobisnuit de lung pentru un bebe. În fata receptiei ne-au rugat sa-i ajutam sa completeze formularul de sosire în hotel si asa am aflat ca Rimas s-a nascut acum 11 luni în München iar parintii ei sunt refugiati din Siria, cu azil politic în Germania. Ea -Iman (aproximativ de vârsta fiicelor mele), a urmat un curs de limba germana pe timpul sarcinii. El - Rafid, nu a avut timp, s-a angajat rapid la o spalatorie auto, preluînd cu seriozitate întretinerea familiei.
I-am admirat pentru faptul ca asa, din venituri modeste, au avut ambitia de a petrece un concediu deosebit, de altfel bine-meritat dupa multele încercari grele prin care au trecut!
I-am întâlnit de cateva ori în zilele urmatoare, în complexul hotelier si am observat ca sunt foarte retinuti si fara experienta, de aceea am hotarât împreuna cu sotul meu sa îi invitam sa vizitam împreuna capitala insulei si Palatul Knossos, oferindu-ne sa preluam în totalitate costurile excursiei. S-au bucurat si au acceptat imediat!

A fost însa greu sa întretinem o conversatie pentru ca Rafid nu vorbea decât limba araba, dar Iman, care întelegea germana dar avea probleme în formularea propozitiilor, traducea, încercând sa mentina legatura între noi.
De cum am pasit printre ruinele acestui palat maret mi-am dat seama ca cei doi sirieni nu auzisera niciodata despre civilizatia minoica, de aceea am încercat sa le explic câte ceva, atragându-le atentia ca unor copii de scoala asupra frescelor, coloanelor, fara sa îi obosesc cu prea multe informatii. Pareau ca au înteles, pentru ca Iman se minuna mereu, rostind un "oooooo" prelung si traducea imediat sotului, care parea deasemenea deosebit de impresionat...


Knossos este cel mai mare sit arheologic datând din epoca bronzului. Dealurile din jurul palatului au fost locuite înca din neolitic, 7000 î. Ch. aici existand primele semne de civilizatie europeana. Palatul a fost ridicat în anul 2000 î. Ch. si potrivit lui Homer, pe Creta existau pe atunci, 90 de orase mari si prospere, cu palate spendide, Knossos fiind cel mai mare si totodata resedinta regala. În urma unui cutremur, palatul a fost distrus si pe temeliile vechi s-a ridicat un alt palat, în anul 1750 î. Ch. Noul palat a reprezentat realizarea cea mai de seama a civilizatiei minoice.
În anul 1900, arheologul englez Sir Arthur Evans a descoperit urmele palatului si lucrarile arheologice au durat timp de 30 de ani. Astfel s-au scos la iveala importante informatii în legatura cu cea mai dezvoltata civilizatie antica din Europa. Gigantul complex din Knossos reprezinta apogeul culturii minoice. Palatul a fost conceput de arhitectul Daedalus pentru regele Minos al Cretei si a fost construit din piarta si lemn de chiparos. Dispus pe mai multe etaje, palatul a ocupat 21.000 m², având peste 1300 de încaperi, dintre care 800 au putut fi în zilele noastre clar delimitate. Existau camere ceremoniale, apartamente de locuit, încaperi pentru depozit, apeducte si sistem de canalizare. Knossos nu a fost doar resedinta administrativa si religioasa a insulei ci a reprezentat si rezerva regatului. 400 vase enorme, numite Pithos, în care erau puse spre pastrare vinuri, ulei de masline, cereale si miere, dovedesc realizarea unei rezerve de peste 78.000 litri! Se presupune ca în secolul 16 î. Ch. existau în Knossos aproximativ 100.000 locuitori.

Cu toate ca mitul grecesc al lui Tezeu, al Ariadnei si al Minotaurului din labirint este asociat cu Palatul Knossos, se pare ca minonienii erau pasnici, optimiști, iubitori ai plăcerilor vieții, în nici un caz nu erau violenti, sângerosi sau nemilostivi. Analizând frescele viu colorate, se observa oameni veseli, mai mult petrecând si nu scene militare sau razboinici, ca spre exemplu în piramidele egiptene. În plus, populația se simțea în siguranță, deoarece palatele și orașele nu erau fortificate și secole de-a rândul soldații cretani nu au purtat armuri. Conform legendei, orasul Atena trimitea regelui cretan Minos în fiecare an, drept tribut, tineri si fecioare, acestia fiind sacrificati Minotaurului - monstrul jumatate om, jumatate taur, care locuia în labirindul palatului. În realitate, erau sacrificati doar tauri si singurii expuși pericolului erau acrobații, antrenați să execute salturi peste tauri la anumite sarbatori.
Spre finalul vizitarii palatului, Iman m-a întrebat: "Este foarte frumos si interesant, dar de ce nu au fost terminate camerele?!"

Exista o multime de cauze pentru care uneori nu întelegem lumea de jur-împrejur, dar aceasta nu înseamna ignoranta... De aceea nu i-am judecat nicicum pe cei doi tineri sirieni. Le-am explicat înca o data cât am putut de simplu ca acest muzeu în aer liber reprezinta ruinele palatului distrus în anul 1380 î. Ch. când explozia vulcanului de pe insula Thera (astazi Santorini) s-a resimtit pe toate cele trei continenete iar Creta, fiind în imediata apropiere, a fost devastata de gigantica unda postseismica. Se presupune ca timp de câteva generatii, insula nu a mai putut fi locuita si ca aceasta este cauza disparitiei civilizatiei minoice.
Chiar daca parintii lui Rimas nu au înteles prea mult din aceasta plimbare, fetita se va putea  lauda peste cativa ani, când poate ca va învata la scoala despre civilizatia cretana, ca pe o banca în parcul palatului i-a fost schimbat pampersul. Dulcica noastra mascota a fost tare cuminte, nu a avut pretentia decât sa primeasca o sticluta cu lapte. A râs de câte ori a simtit ca este privita cu drag, în rest si-a supt cele doua degetele - exact în acelasi mod ciudat în care o facea si Ralucuta mea :)

Dupa ce am facut o pauza de un frappe, ne-am urcat într-un citybus cu etaj si fara geamuri si am facut turul capitalei Heraklion, ascultând muzica traditionala cretana si explicatiile înregistrate pe banda si transmise în casti, în legatura cu monumentele din zona în care ne aflam.
Vântul s-a jucat în buclele lui Rimas, careia tare mult i-a placut calatoria. Candva a adormit în bratele mamei.

Spre seara ne-am reîntors la hotel. Cei doi ne-au multumit pentru ocazia pe care le-am oferit-o de a vedea si altceva decât parcul si piscinele hotelului. Au tinut neaparat sa acceptam invitatia de a-i vizita acasa, în München si am promis cu drag ca o vom face.
PS: mai multe poze cu Rimas - mâine, la Miercurea fara cuvinte ;)