La pas, prin Sibiu - RIO 47 -2025

Am adunat câteva reflexii în timpul plimbărilor, căutând oglindiri ale luminițelor ce se răsfrâng peste ziduri și străzi. La fiecare pas, lumina s-a transformat într-o poveste simplă și vie.

Zidul cetății, vechi și tăcut, e mângâiat de lumini discrete. Reflexele serii îi dau o strălucire de aramă, ca și cum timpul ar fi lăsat peste el o patină grea și caldă. În liniștea lui ce păstrează amintiri de secole, lumina devine poezie, un sărut ce unește trecutul de prezent.

În inima orașului, reflexiile se amestecă cu forfota și vibrația serii.
Fiecare licăr se prinde în ritmul mulțimii, fiecare oglindire pulsează odată cu viața străzii.
Ghirlandele luminează forfota, iar boltă de lumini învăluie orașul ca un dans continuu. 

Dacă și vouă vă place să surprindeți reflexii în fotografii sau videoclipuri, vă invit să participați la rubrica „Reflexii în oglindă” (rubrică preluată de la SoriN). Singura regulă este să publicați, într-un articol pe propriul blog, o fotografie cu reflexii, un videoclip filmat în oglindă sau imagini pe care tocmai le-ați descoperit în „oglindă” – fie ea oglinda ochilor, a apei, a cerului sau chiar oglinda retrovizoare.
Apoi, înscrieți articolul aici – în tabel.💛💛💛

A doua duminica de Advent

Ieri seara, în casa plutea o aroma înnebunitor de placuta! Portocala, scortisoare, cuisoare si ienibahar. Helmut pregatea pentru noi câte o cana cu vin fiert. 

 Era cald, placut... Lemnele pocneau pe foc, camera, învaluita în luminile ghirlandelor cu LED invita parca la leneveala. Leo statea la mine în poala si savura mângaierile ca un copilas. 

Afara, un uragan salbatic îsi facea de cap, pocnind crengute sau frunze, izbind cu putere totul de geamuri. Am aprins pe masuta cea de-a doua lumânare...

Am vrut sa prind tihna acestei seri într-o fotografie dar mi-a fost imposibil. În primul rând pentru ca fotografiile nu pot sa redea parfumul si nci atmosfera generala. Nici macar tabloul nu am reusit sa-l cuprind - mâna mea ar fi trebuit sa fie telescopica ☺ 

L-am rugat pe Helmut sa se aseze pe covor, lânga masuta, sa prind în cadru si coronita si canile noastre cu vin. Când sa declansez fotografia, m-am rasturnat peste picioarele lui Helmut... Am râs cu lacrimi. Bine ca nu am împrastiat vinul dulce pe covor! Subliniez - înca nu bausem niciun strop din vin! ☺ rog a nu se întelege gresit! ;-)

 

Sa aveti un start bun în noua saptamâna! 

PS: Mai sunt13 zile pâna la Ajunul de Craciun 🎄🎅