Zile de plaja / Piombino

Iubesc vacantele la mare. Nu stiu daca mi-ar fi placut sa locuiesc undeva pe malul marii, dar stiu ca fara sa vad marea macar o data pe an, mi-ar lipsi ceva, nu as mai avea liniste spirituala, nu as mai fi în balans. De când ma stiu, în fiecare vara am petrecut macar o saptamâna la mare.
Pe timpul comunismului, nu cunosteam alta mare decat Marea Neagra. Copil mic, am fost cu parintii, pe vremea când am fost eleva, am mers în tabere- la Navodari, Mamaia sau Eforie. Ca studenta la Costinesti, apoi ca familisti - cu copiii, luam bilete prin sindicat unde se nimerea: Mangalia, Saturn, Venus, Jupiter, Eforie... niciodata Neptun - ca statiunea era pe-atunci doar pentru straini! Cât priveam cu jind cele trei hoteluri ridicate direct pe plaja - Panoramic, Amfiteatru si Belvedere! Pe vremea aceea mi se pareau un lux pe care nu voi putea sa-l simt niciodata... Acum îmi vine sa râd (sau sa pâng?!) ca mi-am împlinit visul si am petrecut o vacanta în Hotel Amfiteatru (am scris aici si aici). Pot sa ma laud ca am prins si vremurile bune ale Hotelului Neptun din Neptun! În verile anilor 1999 si 2000, acest hotel era înca unul din cele mai luxoase si daca nu ma însel, era singurul care avea piscina cu apa de mare. Tja... în anul 2007 era deja închis si lasat în paragina. Am petrecut concediul în acel an la H.Cocor (din Neptun).
Din 2012 nu am mai fost deloc pe litoralul românesc si probabil nici nu o sa mai merg... nu mai are nimic care sa ma atraga! Nici macar nostalgia nu mai are suficienta putere...
Din 2001 am vazut si alte litoraluri: Marea Nordului si Marea Baltică, Marea Mediterana - Marea Egee, Marea Liguriană, Marea Adriatica, Marea Tireniană, Marea Cretei, Marea Libiei, Marea Mânecii, apoi Oceanul Atlantic si Marea Roșie...
Ador aerul umed cu gust sarat-amarui si iz de alge. Ador si vuietul marii. Întotdeauna mi-am dorit sa aud doar valurile spargându-se de tarm, fara muzica din difuzoare sau voci murmurând în jurul meu. Sa fie plaja doar a mea... Dar unde sa gasesc asa ceva?!  În general, acolo unde e frumos, vor toti sa fie!
Ei, anul acesta am reusit sa traiesc aceasta liniste mult jinduita, în Piombino, pe "plaja din golful cu roci", cum am botezat-o noi. La doar zece minute de mers pe jos de la frumoasa noastra casa de vacanta. Plaja e îngusta si la reflux aproape ca-si dubleaza latimea. Lungimea plajei este data de peretele de stânca din stânga si platforma înalta a plajei artificiale a Hotelului Esperia, în partea dreapta. Norocul nostru a fost ca acest hotel, efectua operatii de renovare si nu avea clienti aproape deloc. Liniste deplina! Barul era deschis - asta a fost pentru noi important, pentru ca am putut servi din când în când câte o cafea, Cola, Limo sau bere.













Pe limba îngusta de plaja nu a fost loc decât pentru maxim 10 persoane. Noi, pentru ca suntem matinali, am ajuns mereu primii si am ales locul care ne-a placut. Cei care au venit dupa noi - doar bastinasi - au venit în general dupa ora zece si au plecat la orele amiezii. Seria a doua a venit pe la ora 15. Pe niciunii nu i-a deranjat Leo, care a fost liber (nu a fost legat în lesa). Noi am ramas deobicei pâna dupa-amiaza târziu.
Am montat cortul - scoica la baza peretelui de stânca, pentru a avea umbra si cu scaunele de plaja ne-am mutat unde ne-a picat mai bine. Eu spre exemplu mi-am pus de cele mai multe ori scaunul direct în apa, în asa fel încât valurile sa nu-mi treaca mai sus de jumatatea gambei.
Am stat ore în sir privind orizontul, ascultând valurile si pescarusii... Am înotat (intrarea în mare printre pietre nu este deloc anevoioasa când ai slapi de baie), am rasfoit reviste de moda, am dormit la ora amiezii în cort, ne-am jucat, am construit Stone-Balance, ne-am relaxat total.,,
Între doua zile de plaja am facut câte o zi de excursii, asa încât sa luam soarele doar în portii mici, pe piele ☺
În cele doua saptamâni de vacanta, doar de doua ori am fost pe plaja speciala pentru catei, restul zilelor am preferat acest golf pierdut de lume si totusi... în mijlocul orasului :-)

Croaziera - Florenta (5)

Nici acum nu-mi vine sa cred ce noroc de vreme frumoasa am avut pe timpul zilei petrecute în Florenta!
Posibil sa fi plouat înainte de a fi coborâ noi din autocar, pentru ca în fiecare denivelare de teren erau formate băltițe. Cât am fost noi acolo însa, cerul a fost albastru si soarele a stralucit. A fost neobisnuit de cald pentru o zi de mijloc de noiebrie!
Via dei Calzaiuoli - strada principala în Florenta destinata exclusiv pietonilor, uneste în linie dreapta Piazza del Duomo cu Piazza della Signoria. La jumatatea drumului, pe partea dreapta, se trece pe lânga Orsanmichele, o biserică din Arhiepiscopia Florența. Cladirea cu două și respectiv trei etaje este construita în stil romanic și gotic. În anul 1280 parterul oratoriul si-a pastrat caracterul religios, etajele superioare au fost transformat în depozit de grâne. Cladirea a fost reparata în numeroase rânduri, în jurul anului 1339, redecorarea exteriorului bisericii a fost încredintata breslelor orasului si în fiecare nisa a fost amplasata statuia care reprezinta sfântul-patron al fiecarei bresle în parte. Capodoperele sculpturale şi picturale situate în afara şi în interiorul edificiului sunt realizate de cei mai cunoscuti sculptori ai Renasterii italiene timpurii - Donatello, Ghiberti, Verrocchio, Robbia, Lamberti, s.a.



Asa acum Piata Domului este considerata a fi centrul religios al Florentei, Piazza della Signoria este centrul civic si timp de câteva secole a reprezentat sufletul vietii politice a orasului. Cladirile care o înconjoara sunt magnifice: Palazzo Vecchio (Palazzo della Signoria), Loggia dei Lanzi, Tribunale della Mercanzia, Palazzo Uguccioni, Palazzo delle Assicurazioni Generali. Piata se prelungeste cu Piazza degli Uffizi si respectiv Galeria Uffizi.
Palazzo Vecchio (Palatul Vechi din Florenta) este cladirea cu aspect de fortareata. Construirea palatului a început la sfarsitul secolului al 13-lea si edificiul a fost terminat dupa 23 de ani. S-a numit Palazzo del Popolo (Palatul Poporului) pentru ca a gazduit sediul de conducere al orasului. Dupa ce ducele Cosimo I si-a mutat sediul în Palazzo Pitti (în anul 1550), cladirea a început sa fie cunoscuta sub numele de Palazzo Vecchio.
Alaturi de palat a fost ridicat un turn (înaltime de 94m) cu clopot, pentru a anunta întalnirile publice sau pentru a avertiza populatia în prag de pericole. Arhitectul palatului si al clopotnitei este Arnolfo di Cambio.
Exteriorul din piatra al palatului nu s-a schimbat mult din secolul al 14-lea. Palazzo Vecchio are pereti simpli cu doua randuri de ferestre gotice. Singurele decoratiuni sunt picturile blazoanelor Republicii Florentine si placa de marmura de deasupra intrarii cu inscriptia "Rex regum et Dominus Dominantium" - "Regele Regilor și Domnul domnilor", singurul conducator adevarat este Isus Christos.



Loggia dei Lanzi este superba galerie cu arcade, construita în secolul al 14-lea spre a proteja demnitarii de soare sau ploaie, pe timpul întâlnirilor publice, a ceremoniilor oficiale sau pe timpul altor evenimente culturale sau politice. Galeria a fost construita în stil gotic târziu de catre arhitectii Grancesco Talenti si Cione Dami.
Tribunale della Mercanzia (Tribunalul de mărfuri) este clădirea în care aveau loc procesele dintre comercianți. Deasemenea, aici îsi aveau birourile judecatorii si numerosi avocați.
Palazzo Uguccioni - resedinta familiei Giovanni Uguccioni, a fost contruita în anul 1550 în stil renascentin. Designul este atribuit lui Raphael, Michelangelo, Bartolomeo Ammannati sau Raffaello da Montelupo, nu exista o dovada concreta.
Palazzo delle Assicurazioni Generali este ridicat în anul 1871 în stil neo-renascentist. Este una din puținele clădiri comerciale construite în centrul orașului. La parterul acestui palat este celebra cafenea Rivoire, fondata în anul 1872.

Între toate aceste edificii - minunatii arhitecturale, sunt amplasate statui de o frumusete iesita din comun!
Judith si Holofernes, Leul (Marzocco)- Donatello
David - a lui Michelangelo
Hercules omorându-l pe Cacus - Bandinelli
Fântâna lui Neptun - Ammanati
Statuia ecvestră a lui Cosimo I si grupul statuar "Rapirea sabinelor" - Giambologna
Rapirea lui Polyxena - Pio Fedi
Perseu ucigând gorgona Medusa - Cellini
Leii (familiei Medici) - Fancelli si Vacca
În fata fântâna lui Neptun, o placă de marmură marcheaza locul unde calugarul dominican Girolamo Savonarola a fost spânzurat și apoi ars pe rug (23 mai 1498)sub acuzația de erezie.
Piazza della Signoria este o galerie de artă în aer liber... (Statuile au fost înlocuite cu copii, originalele se afla în muzee)

În secolul al 13-lea zona pietei se gasea în proprietatea familiei Uberti, cea mai puternica familie din oras la vremea respectiva. Familia Uberti sprijinea gruparea ghibelinilor (o factiune pro-imperiala), în vreme ce opozantii lor - familia Buondelmonti, îi sprijineau pe guelfi (factiunea pro-papala). Cele doua grupari s-au confruntat câteva secole împartindu-si puterea. În anul 1266, dupa înfrangerea armatei imperiale în batalia de la Benevento, guelfii i-au alungat pe membrii familiei Uberti si proprietatile acestora au fost confiscate. Palazzo Vecchio si Galeriile Uffizi au fost construite pe fosta proprietate a familiei Uberti. (va urma)

Weekend mai altfel

Fratii sotului meu - Michael si Jürgen, locuiesc unul în Hamburg si altul în Berlin, adica la 750 si respectiv 600 km departare de noi, de aceea ne întâlnim cam greu... Pentru sfârsitul de saptamâna ce tocmai a trecut am organizat o întâlnire de familie la Warnemünde (788 km departare de Augsburg), pentru ca Jürgen are ancorata în portul statiunii turistice, o bijuterie de salupa!
Ziua de vineri (20.07) am petrecut-o pe Wilma 2 - salupa cumnatului meu, plimbându-ne pe Lacul Müritz, cel mai mare lac al Germaniei (dupa Bodensee - lac pe care însa Germania îl împarte cu Austria si Elvetia). Fara pregatiri prealabile, am participat sub comanda capitanului Jürgen, atât dimineata - la desfacerea prelatei cât si seara - la acoperirea salupei, actiune în urma careia am primit cu mândrie titlul de matelot - mai târziu am citit pe wikipedia ca de fapt ar fi ultimul rang în marina ;))



Apoi întreaga zi, doar am savurat viata la bordul elegantei salupe, dotate cu tot ce trebuie unei familii pentru sfârsitul de saptamâna: cabine de dormit (pentru 4 persoane), baie cu dus, colt-bucatarioara, chiuveta si placa-ceran pentru gatit -pe care de data aceasta s-a fiert doar apa pentru cafea, pentru ca la ora amiezii am ancorat la pontonul unui restaurant rustic ascuns în stufaris si cunoscut doar de localnici si am servit masa de prâz (salau pane, cartofi taranesti si remulada).

Uriasul lac (117 km²), supranumit si "mica mare" nascut în urma ultimei glaciatii, are aspectul unui lant de lacusoare cu deschideri de 200-750 metri, legate prin brate înguste, înconjurate de paduri, smârcuri, tufisuri, stuf si papuris, un habitat ideal pentru pasari si pesti. Am admirat pe întinderea albastra mai ales pânzele de nuferi albi si galbeni si m-am simtit un pic ca în Delta Dunarii [delta este ceva mai frumoasa ;) ]

Zilele de sâmbata si duminica (21-22.07) le-am petrecut la Marea Baltica.
Nisip alb si fin ca zaharul, dimineti cu vânt adorat de "spargatorii de valuri" (surferi) si amiezi cu soare si apa fresh, tipete de pescarusi, aer cu gust usor sarat... toate acestea se numesc pe germana Ostsee. Indiferent de ora, plaja este plina. Se fac plimbari sau jogging de-a lungul falezei, se construiesc castele de nisip, se ridica zmeie vesel colorate si se capteaza fiecare raza de soare stând comod în cosuri de rafie împletita, ce pot fi închiriate cu ora sau cu luna :)
Când si când, peste vuietul valurilor si râsetele copiilor se aude fluieratul unei nave ce-si anunta sonor parasirea portului.


Marea Baltica este caracterizeta printr-un climat tipic destinat întăririi organismului. Chiar daca a fost relativ racoare (25°C temperatura aerului si 17°C temperatura apei!) am facut bineînteles baie în mare, sincer - doar de doua ori pentru câte zece minute, iar acum tratez cu Voltaren o redoare a umarului stâng... Toti au facut baie, cum era ca tocmai eu sa nu ma balacesc?!

Plaja este separată de oras prin dune de nisip acoperite cu smocuri de iarbă, un peisaj invariabil si totusi nou în fiecare zi. Hotelul Neptun troneaza plaja si ofera o panorama impresionanta a statiunii, de pe terasa restaurantului Sky - la 65 metri înaltime peste mare. Farul construit în 1897 cu doar 37 metri înaltime, a ramas o simpla atractie de promenada, functia lui fiind preluata astazi de alte doua ultra-moderne.

Orasul împodobit cu flori multicolore are superbe cladiri vechi si noi, legate într-o perfecta armonie. Mijlocul de transport cel mai îndragit de localnici este bicicleta, impusa cu succes si turistilor carora le sunt recomandate trasee excelente de ciclism pe diguri.


Ca peste tot si aici este plin de pensiuni private, cafe-baruri sub cer liber si restaurante cu terase atragator amenajate, ce-si fac concurenta straduindu-se sa ofere clientilor cele mai bune servicii. Calitatea înalta asigură în fiecare an un flux constat de turisti.

Am petrecut un minunat sfârsit de saptamâna si tare necajita am fost ca a trecut atât de repede!