Turandot la Royal Opera

Pe 1 aprilie 2025, Royal Opera a prezentat o producție spectaculoasă a operei "Turandot" de Giacomo Puccini, captivând publicul cu povestea de dragoste și răzbunare. Această operă, cunoscută pentru aria iconică "Nessun dorma", a fost adusă la viață într-o producție strălucitoare. 

Spectacolul a avut loc pe scena principală a Royal Opera House, unde decorurile colorate și costumele inspirate de cultura antică chineză au creat un peisaj de vis. Sondra Radvanovsky a interpretat rolul Prințesei Turandot, iar SeokJong Baek a jucat rolul lui Calaf, prințul misterios care reușește să răspundă la cele trei ghicitori mortale ale prințesei. Dirijorul Rafael Payare a condus orchestra într-o interpretare magistrală a muzicii lui Puccini, aducând la viață sunetele bogate și melodiile tradiționale chinezești integrate în partitură. Publicul a fost fermecat de arii memorabile precum "Signore, ascolta" și "In questa reggia", care au subliniat tensiunea și emoția poveștii. 

Am văzut "Turandot" de multe ori, inclusiv acum doi ani (am scris aici), tot într-o producție a Royal Opera House. Cu toate acestea, versiunea prezentată acum m-a impresionat cel mai mult! Am avut lacrimi de emoție la câteva dintre arii, interpretările fiind sublime. Tenorul SeokJong Baek mi se pare una dintre marile descoperiri ale operei; sunt convinsă că în curând vom vorbi despre un al doilea Pavarotti. La fel de impresionantă a fost și interpretarea sopranei Anna Princeva, care a jucat rolul sclavei Liu. Nu în ultimul rând, am apreciat rolurile celor trei personaje Ping, Pang și Pong (baritonul Hansung Yoo și tenorii Aled Hall și Michael Gibson). 

Suntem abonați de multi ani la aceste spectacole, eu și soțul meu, și ceea ce apreciez în mod deosebit la genul acesta de transmisiuni în direct este posibilitatea de "a intra" și după cortină, în cabinele artiștilor, alături de prezentatoarea care mereu oferă detalii senzaționale. De data aceasta, de exemplu, am descoperit că decorurile sunt proiecte elaborate până la cele mai fine detalii! Pentru decorul unei scene este nevoie de desene tehnice, cu calcule de rezistență și detalii de realizare. Pentru buna înțelegere a celor ce mânuiesc scripeții și lumina reflectoarelor, sunt realizate machete la scară de 1:25, pe care se fac exerciții și demonstrații, astfel încât în ziua spectacolului totul să funcționeze sincron, perfect! 

Un alt aspect care mi-a plăcut mult de data aceasta a fost interviul cu regizorul spectacolului, Andrei Șerban - român-americanul care a ridicat stindardul regiei de teatru și operă la cel mai înalt nivel.

La acest spectacol mi-au plăcut foarte mult și costumele, superb realizate, cu borduri brodate și culori armonioase. Apreciez întregul spectacol ca fiind unul dintre cele mai bine realizate din câte am văzut până acum.

 

Nu în ultimul rând, trebuie să amintesc despre buna organizare a sălii de spectacol, așa cum am fost obișnuiți la acest gen de transmisiuni în direct la cinema. Cinematograful din cartierul meu are șase săli, iar melomanilor li se face marea onoare ca foaierul să le fie în această zi rezervat în totalitate. Astfel, suntem întâmpinați la intrare, conduși la garderobă, apoi invitați la un pahar de șampanie sau cocktail cu nectar de fructe. Citim broșura de concert și, încet, ne îndreptăm spre sală și locurile noastre.

La fiecare pauză dintre acte, suntem serviți cu gustări și dulciuri, șampanie și grisine. Mesele rotunde înlesnesc interacțiunea între spectatori; ne împărtășim părerile legate de artiști sau spectacol în general, într-o atmosferă deosebit de plăcută. 

Spectacolul se termină, în general, puțin înainte de miezul nopții. Noi doi ne grăbim mereu spre casă, unde ne așteaptă Leo al nostru, credincios și cuminte.

Noaptea proeminentilor 2023

În fiecare an, în luna decembrie porneste turneul "Night of the Proms" oferind concerte în cele mai mari orase ale Germaniei. În general, ajunge în München la mijlocul lunii. 

Turneul este inspirat de "Last Night of the Proms" organizat la sfarsitul anului de BBC în Londra (unde au loc doar concerte de muzica clasica), idee extinsa de belgieni într-o varianta în care muzica clasică se intercaleaza cu muzica pop. Primul asemenea festival s-a numit "Pop meets Classic" si a avut loc în Anvers în anul 1985. Succesul extraordinar a exportat festivalul în anul 1990 în Țările de Jos si din 1994 și în Germania. 

Până în anul 2015, orchestra simfonică belgiană "Il Novecento" sub conducerea lui Robert Groslot și starurile muzicii pop invitate, au făcut turnee în fiecare an si în Franța, Austria, Luxemburg, Elveția, Spania și Danemarca, atrăgând în jur de jumătate de milion de oameni în arene. După 880 de concerte "Night Of The Proms", Robert Groslot și-a încheiat sarcinile de dirijor pentru această serie de concerte si de atunci, conducerea orchestrala a fost preluata de brazilianca Alexandra Arrieche. 

Din anul 2017, orchestra Il Novecento a fost redenumită Orchestra Filarmonicii din Antwerp. Orchestra este parte a familiei "Night of the Proms" si acompaniaza muzicienii pop proeminenti. 

O alta constanta a festivalului a fost John Miles, care nu a lipsit niciodata din festival pâna în decembrie 2021. Evergreen-ul acestuia "Music", a devenit imnul spectacolelor "Night of the proms". 

Anul trecut pe scena au evoluat Kool & the Gang, Amy Macdonald, Nik Kershaw, Carol Decker (T’Pau), Matt Simons, YolanDa Brown si John Miles jr. 

Anul acesta starurile spectacolului au fost: Toto, Anastacia, James Morrison, Aura Dione, Camouflage si tânarul violoncelist american Nathan Chan. Am fost la spectacol împreuna cu colega si tânara mea prietena Andrea, lânga ceilalti 15.500 de spectatoori. Noi am cumparat bilete printr-o agentie de turism care ne-a asigurat nu doar biletele la acest concert ci si transportul cu autocarul din Augsburg pâna în Parcul Olympia din München si înapoi.

Ieri seara am avut bucuria de a-i admira live pe unii din cei mai mari artisti contemporani ai muzicii pop. 

Primul star care a urcat pe scena a fost cântăreața pop daneză Aura Dione, cunoscută în întreaga lume pentru hitul "Geronimo". Cu melodii captivante precum "I Will Love You Monday (365)" sau "Friends", cântareata s-a impus pe scena pop internațională prin vocea ei inconfundabilă, aspectul, interpretarea ei extravagantele ei tipice. Anul acesta a aparut pe scena purtând în par o diadema ce amintea de Statuia Libertatii. La finalul soloului, a aruncat diadema spre public - mi-as fi dorit sa fiu norocoasa care a primit acest suvenir! A urmat trupa germană Camouflage, formata în anii 80 si cunoscută la nivel mondial prin hiturile "The Great Commandment" și "Love is a Shield". Stilul grupului este caracterizat de melodii captivante, armonioase, cu sunete de sintetizator atmosferic. De-a lungul anilor, trupa a lansat mai multe albume și impresionează permanent prin evoluțiile stilistice. Anul 2023 înseamna pentru Camuflage 40 de ani de existenta! Urmatorul star, cântărețul și compozitorul britanic James Morrison, ne-a captivat cu vocea usor ragusita si deosebit de calda, cu melodiile lui încarcate de emotie. A debutat în anul 2006 cu albumul "Undiscovered" si a ajuns imediat pe primul loc în topurile britanice. De atunci a fost o parte integrantă a scenei muzicale si piesele "Who’s Gonna Love You Now" sau "Broken Strings" au devenit hituri internationale. Solistul american Nathan Chan, un virtuos al violoncelului, ne-a fermecat prin talentul și pasiunea muzicală de care a dat dovada. Un balerin a interpretat în stil modern minunate dansuri pe melodiile lui Nathan, care a cântat nu doar la cello clasic, ci si la E-cello. Când pe scena a aparut cântăreața americană Anastacia, sala s-a ridicat în picioare. Cu talentul ei special, cu amestecul de rock, pop și soul si vocea ei versatilă, Anastacia a antrenat publicul la dans. A debutat în anul 2000 si în acesti 23 de ani, Anastacia a vândut peste 30 de milioane de albume în întreaga lume. Hiturile "I’m Outta Love" și "Left Outside Alone" a electrizat atmosfera concertului. Cu prezența ei scenică energică, ea a transformat amfiteatrul în sala de dans! Finalul concertului a fost oferit de Formatia Toto. Înca în anii '80 au cucerit întreaga lume cu hiturile "Africa" si "Rosanna". Cu peste 40 de ani de experiență de scenă și numeroase premii Grammy, muzica lor atemporală este încă parte din programul zilnic de radio de pe toate posturile. Steve Lukather și Joseph Williams, cei doi șefi ai trupei au excelat în solouri vocale si instrumentale. Ultima lor melodie i-a adus pe toti artistii serii într-un potpuriu al vocilor si stiluliror de interpretare. The Night of the Proms este un eveniment muzical unic în Europa! Între melodiile din repertoriul invitatilor pop au fost mereu interpretate arii din opera, opereta, muzicaluri si muzica de film. Orchestra Filarmonică din Antwerp formată din 75 de membri (instrumentisti si corul pe nume Fine Fleur), plus o trupă rock, au asigurat acompaniament si solouri impresionante. În plus, spectacolul de lumini coordonat cu precizie si mare arta, ne-au asigurat o seară de neuitat. Motto-ul spectacolelor este "clasicul întâlneste pop-ul, aria întâlneste hit-ul, smokingul întâlneste geaca de piele, pantofii stiletto întâlnesc baschetii și Ceaikovski se întâlnește cu Boy George"☺ Muzica electronică și muzica clasică, două stiluri care au fost mult timp considerate incompatibile, se îmbină în părți egale și rezultatele sunt concertele cu totul si cu totul speciale. Daca ai fost spectator o data la un asemenea show, nu vei dori să ratezi anii urmatori acest mare eveniment! Eu si Andrea ne-am înscris într-un joc de tragere la sort, pentru bilete Night of the Proms 2024 în regim VIP ☺ Cine stie ce noroc da peste noi si câstigam fiecare câte doua bilete categoria I, intrare VIP, bauturi si mâncare all-inclusive, after show party si fotografii cu proeminentii invitati. Sa visezi este permis si este gratis ☺☺☺

 

Turandot - Opera la Cinematograf

Turandot este ultima operă a lui Giacomo Puccini, finalizată conform schițelor și notelor marelui compozitor italian abia după moartea acestuia, de către mai tânarul coleg, Franco Alfano. Premiera a avut loc la aproape un an și jumătate după moartea lui Puccini (1858-1924), în aprilie 1926, la Scala din Milano, cu Rosa Raisa în rolul lui Turandot, conducerea muzicală a deținut-o Arturo Toscanini - unul dintre cei mai renumit dirijori italieni si totodata, prieten cu eminentul defunct.

Bazată pe un basm persan inclus în colecția lui Carlo Gozzi „1001 de zile” , opera îi are în rolurile principale pe Turandot, unica fiica a împăratului Chinei si pe Calaf, fiul regelui exilat al Tartariei. Spectacolul prezentat joi seara (22.03.2023) pe scena Operei Regale Covent Garden din Londra si preluat în direct la cinematografele din reteaua Cineplex, este regizat de Andrei Serban (mi-a tresaltat inima când am citit). Regizorul româno-american Andrei Serban este un nume major în teatrul secolului al XX-lea, renumit pentru interpretările și montările sale inovatoare și iconoclaste. În anul 1992 a devenit profesor de teatru la Columbia University School of the Arts, post din care a demisionat în 2019, invocând presiuni opresive în numele „corectitudinii politice” la un nivel care îi amintea de România comunistă. Pentru opera Turandot, regizorul s-a inspirat din tradiția teatrală chineză, evocând un tablou fantezist colorat al vechiului Beijing (Peking). Alaturi de A.Serban, regizorul-revival Jack Furness.

Cruda poveste, însoțita de vărsări de sânge este transpusa pe scena prin mult rosu, prin dansuri în care balerinii cu masti apatice, poarta pumnale însângerate si miscarile lor sunt aproape brute, iar decorul principal consta în masti enorme hidoase… motiv pentru care opera Turandot nu face parte din lista preferatelor mele! Muzica operei însa, este divina! ♥ Dirijorul  Orchestrei Royal Opera House - Antonio Pappano.

Este o operă care îmbină pasajele epice ale corului cu interpretarile captivante ale protagonistilor. Corul joacă un rol semnificativ, acționând ca un martor pe scenă la peste jumătate din acțiune.

Foarte prezenta secțiunea de percuție, plină de gong-uri și diverse instrumente indiofone (xilofon, clopoţei, etc).  Deschiderea este deosebit de puternică, dramatica, este înfatisat călăul si acordurile produc “piele de gaina” un efect bine întreținut pe tot parcursul spectacolului. O mare parte din ritmul operei este de natură ritualică, plin de marșuri si manifestări ceremoniale. 

Aria printului Calaf din actul final, Nesun dorma – este una dintre cele mai cunoscute arii pentru tenori dintre toate ariile de operă din toate timpurile. Însa... Turandot este mult mai mult decât Nessun Dorma si totuși, aceasta arie surprinde spiritul întregii opere - o așteptare stapânita de nerăbdarea de a vedea ce va aduce viitorul și o credință triumfătoare în capacitatea unui individ eroic de a depăși pericolele și complexitățile vieții.

În rolul lui Calaf este tenorul de origine coreana, Yonghoon Lee, o voce plina, calda si puternica. Este un rol greu, ce presupune note muzicale printre cele mai puternice din registrul vocal al unui tenor. 

De cealalta parte, rolul printesei Turandot – fecioara de gheata - preluat de soprana italiana Anna Pirozzi, este considerat cel mai dificil rol de opera! Doua voci deosebite, pătrunzătoare si puternice, o interpretare minunata, cu fraze sculptate clar, elegant, incisiv si un duet de final armonios, cald, cu iz romantic. 

Povestea ma gândesc ca o stiti: principele Calaf, se îndrăgostește la prima vedere de frumoasa, dar frigida prințesă Turandot. Aceasta însa este bântuită de amintirea bunicii - prințesa Lou-Sing, violată și ucisă brutal de un bărbat, motiv pentru care printesa Turandot este pusă pe răzbunare. Opera este un bun exemplu al modului în care traumele pot determina oamenii să își saboteze propriile relații, astfel, printesa de gheata îsi provoaca pretendenții să răspundă la trei întrebări-ghicitoare. Dacă nu răspunde corect, pețitorului i se taie capul! 

Calaf răspunde corect la cele trei ghicitori ale prințesei Turandot, aceasta însa ezită în a accepta casatoria, implorându-si tatăl, împăratul Chinei, să nu o mărite. 

Calaf admite ideea că prințesa nu-l iubește și nu doreste o casatorie fortata, el ofera printesei o portita de scapare, propunând la rândul lui o ghicitoare. Dacă prințesa-i va afla numele până la răsăritul soarelui, acesta va accepta să fie executat, dar dacă prințesa nu va ghici, va trebui să se căsătorească cu el. Făcând contrapropunerea, Calaf îngenunchează în fața prințesei, iar tema "Nessun dorma" începe cu cuvintele "Il mio nome non sai" / numele meu nu-l știi! Adoratia lunii este o scena corala magica! Cruda și rece, Turandot ordonă tuturor supușilor să nu doarmă deloc, obligati fiind a afla numele pețitorului. Dacă nu vor fi în stare să afle numele acestuia, toți vor fi uciși. 

Victima în aceasta noapte este si Liu, tânăra sclavă care îl călăuzeste pe regele Timur în exil. Vocea sopranei Masabane Cecilia Rangwanasha, de origine din Africa de sud, este absolut superba! A obtinut din partea publicului lungi ovatii, grație caracterului intens, rafinat și profund emoționant. 

Remarcabile au fost si rolurile Ping, mare cancelar (bariton), Pang, mare șambelan (tenor) si Pong, mare paharnic (tenor). 

Personajul Turandot poate fi văzut astăzi ca o figură de rezistență în fața violenței împotriva femeilor, refuzând dominația masculină și dispusă să facă orice în acest scop. Moartea iubitoarei și devotatei sclave Liù, care își dă viața pentru a proteja persoana iubita, ar putea fi interpretată ca prăbușirea arhetipului feminin de sacrificiu și supunere la putere și independență. Urmând clișeul orientalist, Turandot este prezentată ca fără vârstă și eternă. 

Opera înfățișează și modul în care iubirea poate fi posibilă doar în momentul în care îți doresti si esti pregatit sa o simți, sa o primesti. Schimbarea în iubire a lui Turandot se înscrie și ea în tradiția basmelor populare și a poveștilor nemuritoare. La fel ca Frumoasa Adormită, Turandot este eliberată din letargie / frigiditate printr-un sărut. 

Versiunea finală a operei Turandot, terminată de compozitorul italian Franco Alfano, este adesea criticată pentru lipsa de subtilitate, prezentând căsnicia celor doi din perspectiva iubirii veșnice. În secret însa, noi toti suntem multumiti cu epilogul fericit al operei dramatice.   

Noi, melomanii, ne-am lasat transportati în paradisul muzicii, al fanteziei și frumuseții, dincolo de preocupările prezentului rutinat în care trăim. Cele trei ore si jumatate s-au scurs pe nesimtite... În timpul pauzelor am fost rasfatati cu platouri pline cu delicatese, sandwich-uri, pateuri si cupe cu salata de fructe, Tiramisu si mousse de ciocolata. 

Ghinion - câteva ore înainte de spectacol, Helmut a fost cuprins de o tuse acuta… Nu am vrut sa pierdem biletele dar nici sa deranjam auditoriul, asa încât cea mai rapida si eleganta solutie a fost sa o invit pe vecina mea Monika sa ma însoteasca.

Barbierul din Sevilla

Saptamâna trecuta am fost la spectacolul de opera "Barbierul din Sevilla" preluat de la Royal Opera House - Covent Garden, London, în transmisie directa la Cineplex, în orasul nostru.

Este genul de spectacol pe care îl frecventam de câtiva ani buni (din pacate ☹️ cu pauza în 2021/2022) si pentru stagiunea 2023, am rezervat bilete pentru înca alte trei spectacole (opera si balet). 

Primul spectacol din acest an a fost opera bufa în trei acte, compusă de Gioachino Rossini în 1816. In regia actuala a lui Moshe Leiser si Patrice Caurier, actul întâi si al doilea au fost interpretate fara pauza si considerate prim act (105 minute), iar al treilea drept al doilea act (65 minute), cu o pauza de 25 minute. În total, spectacolul a durat peste trei ore si jumatate! Mie mi-a fost mult prea lung primul act, însa daca ar mai fi fost introdusa înca o pauza de 25 minute, am fi ajuns acasa mult dupa ora 1 noaptea! 

Este cunoscut faptul ca Royal Opera Hous si Metropolitan Opera din New York, au sub contract cei mai buni artisti ai lumii si ocazia de a-i cunoaste (vedea si auzi) prin aceste spectacole preluate în direct este unica. Cum sa ajung eu altfel la Covent Garden si cum sa-mi permit cazare în Londra si bilete la ROH?! Costurile pentru noaptea de spectacol ar fi echivalente cu un concediu de cel putin o saptamâna în Italia, spre exemplu! 

Apreciez deasemenea si interviurile din pre-show care sunt transmise doar în cinematografe! Iar atmosfera pe care o creaza directorul de Cinema pentru noi, melomanii, este una... destul de apropiata cu cea din ROH! Exista doar 100 de bilete, suntem întâmpinati pe covor rosu si ne sunt luate mantourile la garderoba, ne este oferit un Prosecco de bun-venit iar la pauza dintre acte, suntem invitati sa servim Canapés, nectar de fructe si Prosecco. (întregul pachet costa la Cinema doar 35€ de persoana)

Revenind la spectacol, actiunea operei se petrece în Sevilla (Spania), la jumătatea secolului al XVIII-lea. Alaturi de Figaro - figura centrala, celalalte personaje importante sunt Rosina, Don Basilio, Doctorul Bartolo si Contele Almaviva (personajele secundare sunt Bertha si Fiorello). Opera a fost inspirata din nuvela cu acelasi nume, a lui Pierre Beaumarchais, nuvela ce a stat si la baza operei "Nunta lui Figaro" compuse de Wolfgang Amadeus Mozart (1786). În opera lui Rossini, Contele Almaviva face curte iubitei sale Rosina - pupila doctorului Bartolo, care însusi planuieste sa se casatoreasca cu Rosina. Cu ajutorul tânarul frizer-barbier al orasului, contele se prezinta în casa Bartolo deghizat, în primul act, ca soldat si în al doilea act, deghizat ca profesor de muzica. Figaro ajuta ca povestea de dragoste a celor doi sa se termine cu happy-end, dar asta bineînteles dupa multe situatii nostime, deghizari ridicole, momente palpitante, mituiri, masluiri si alte aranjamente caraghioase. 

În opera lui Mozart, contele Almaviva este deja casatorit de ani buni cu Rosina si flacara dragostei lor este stinsa demult. Contele face ochi dulci servitoarei Susanna, care de fapt este logodita cu Figaro, valetul contelui... nu mai intru în amanunte ☺☺☺ Rolurile comice si încurcaturile de situatii mi-au creat mie personal o stare ciudata, mi-a placut starea de confuzie si am cautat mai departe asemanari exagerate ☺ Astfel încât, mie mi s-a parut ca dirijorul venezuelean Rafael Payare seamana cu Bob Marley ☺ de aceea unduirile lui în fata orchestrei mi s-au parut foarte posibile si pe ritm reggae ☺ La sfârsitul spectacolului, când ovationat de public dirijorul a urcat pe scena alaturi de protagonistii spectacolului, am avut senzatia ca îl vad pe Prince în Purple Rain, sub lumina reflectoarelor ☺ Uite asa am combinat eu opera, cu reggae si cu pop-rock-ul si zau ca am baut doar nectar de portocale (ca eu am fost dealtfel soferul familiei)! ☺☺☺ 

Dar sa revin la seriozitate si sa va spun ca spectacolul merita vazut! 

Pentru dirijorului Pavare, opera "Barbierul din Sevilla" a fost  debutul la ROH. Uvertura a avut o interpretare care mi-a atins sufletul. Dealtfel, întreaga lucrare muzicala are arii care îti topesc inima, iar artistii acestui spectacol sunt de top! Baritonul Andrzej Filończyk în rolul lui Figaro - un barbat frumos, înalt si foarte tânar( are doar 28 de ani), a captat publicul din primul moment în care a urcat pe scena.  Interpret exceptional, acesta cânta cu usurinta cu care noi oamenii normali, ne exprimam prin vorbire - zau, nu exagerez!

Rolul Rosinei este detinut de mezzo-soprana de doar 26 de ani,  Aigul Akhmetshina - pentru mine o alta mare surpriza a serii! Bas-baritonul Bryn Terfel si tenorul Lawrence Brownlee s-au încadrat deasemenea perfect în decorul rossinian. Toti marii artisti de opera detin pe lânga talentul muzical de exceptie si un puternic talent actoricesc, reusind prin gesturi, mișcări, mimica si atitudine, sa întregeasca forma artistica de comunicare. 

Pe întreg parcursul spectacolului am batut tactul si m-am lasat purtata pe aripile povestii departe, în Andaluzia, abtinându-ma cu greu sa nu fredonez cu voce tare ariile cunoscute ☺ A fost ...o noapte a STELELOR!

 

Fila de calendar

Ştefan Luchian (1 februarie 1868-28 iunie 1916)

Lucian Grigorescu (1 februarie 1894-28 octombrie 1965)

         Iarna
de Ion Luca Caragiale
(1 februarie 1852-9 iunie 1912)

Negreşit că, sus în ceruri
Soarele fiind aprins,
Nu se simte frigul, gerul
Care astăzi ne-a cuprins.

Negreşit! Focul din soare
Nu-l plăteşte Dumnezeu,
Însă noi plătim, sârmanii,
Lemne şi cărbuni mereu.

Doamne, de-ai veni-ntr-o noapte
Pe pământul îngheţat
Ca să vezi cât e de jalnic
Să tot tremuri nencetat,

Tu, care-ţi iubeşti făptura,
N-ai mai zice un cuvânt
Şi-ai opri crivăţul aspru
Să mai sufle pe pământ!  






Renata Tebaldi (1 februarie 1922-19 decembrie 2004)
Puccini, Madame Butterfly