Toate textele si fotografiile de pe acest blog sunt protejate potrivit Legii nr. 8/1996, privind drepturile de autor. Nimic nu poate fi preluat fără acordul autorului.
Astăzi, la rubrica "Reflexii în oglindă" am bucuria să prezint din nou câteva fotografii realizate de fratele lui Helmut — cumnatul meu care locuiește în Hamburg, pasionat de fotografie. Privirea lui sensibilă și atentă surprinde orașul nu doar în detalii, ci în stări — în vibrații, în tăceri, în lumină... Fiecare imagine este o invitație la contemplare, o fereastră deschisă spre frumusețea discretă a nopții urbane. În portul Hamburg, noaptea îmbracă orașul într-o eleganță care taie respirația. Filarmonia*, cu formele ei sculpturale, pare o arhitectură compusă în acorduri vizuale. Clădirea respiră muzică, chiar și în tăcere, iar silueta ei se reflectă în culorile de cerneală ale apei — adânci, misterioase, aproape visate. În jur, alte clădiri superbe completează tabloul — o simfonie arhitecturală în sticlă și lumină, unde fiecare reflexie pare o emoție prinsă în oglinda timpului. Printre aceste splendori urbane, se ridică poduri având mecanisme mobile pentru a permite trecerea navelor. Aceste poduri sunt spectaculoase noaptea, când luminile orașului și reflexiile din apă transformă structura lor tehnică într-un spectacol vizual. Ridicarea lor lentă, ca niște aripi de metal, adaugă o teatralitate aparte pe fundalul cerului întunecat. Este un loc unde ingineria întâlnește poezia, iar orașul devine scenă pentru o artă tăcută, dar profundă. *) clădirea se numește "Elbphilharmonie", adesea prescurtată Elphi ("ph" se citeste "f"). Este una dintre cele mai emblematice construcții din Hamburg și una dintre cele mai spectaculoase săli de concert din lume. Numele vine de la râul Elba (Elbe) și de la cuvântul „filarmonie” — deci, în traducere liberă, „Filarmonica de pe Elba”. Este cunoscută pentru arhitectura sa îndrăzneață — o structură de sticlă ondulată, așezată pe o fostă clădire de depozit din port. Arată ca o corabie, un val sau chiar o stâncă de gheață — depinde cine o privește 😍😇 Noaptea, luminată, pare desprinsă dintr-un vis.Dacă și vouă vă place să surprindeți reflexii în fotografii sau videoclipuri, vă invit ca în fiecare joi să participați aici, la rubrica „Reflexii în oglindă” (rubrică preluată de la SoriN). Singura regulă este să publicați, într-un articol pe propriul blog, o fotografie cu reflexii, un videoclip filmat în oglindă sau imagini pe care tocmai le-ați descoperit în „oglindă” – fie ea oglinda ochilor, a apei, a cerului sau chiar oglinda retrovizoare. Apoi, înscrieți articolul aici – în tabel:
Azi-noapte, Luna s-a lăsat îmbrățișată de umbra Pământului. O eclipsă totală, vizibilă din Europa, cu peste 80 de minute de lumină roșie filtrată prin tăcerea cerului. Știința o descrie simplu — Terra s-a interpus între Soare și Lună. Dar ceea ce am trăit a fost mai mult — o oprire interioară, o deschidere către tăcerea care părea să respire dincolo de stele.
Se spune că în timpul unei eclipse de Lună, dorințele scrise și arse devin mesaje trimise cerului — un ritual vechi, păstrat din credința că momentele cosmice pot amplifica intențiile cele mai profunde. Energia eclipsei nu doar că luminează umbrele, ci le dizolvă, deschizând spațiu pentru claritate, liniște și începuturi. E o respirație a sufletului — o eliberare, o speranță, o conversație tăcută cu Universul. M-am jucat și eu cu focul și cu speranța. Mi-a plăcut cum scânteile s-au ridicat spre cer, iar fumul s-a contopit cu noaptea de catifea. Nu știu dacă dorințele se vor împlini, dar mi-a plăcut ideea de a trimite ceva în sus... Am simțit emoțiile mai profund, am simțit că sunt parte din cerul care respira tăcere și am admirat Luna cu toată ființa mea.
Peștii, ultimul semn zodiacal, închid cercul astrologic. Ei nu anunță sfârșitul, ci pregătesc începutul. Sunt asociați cu visul, intuiția, spiritualitatea și dizolvarea ego-ului. O eclipsă în Pești nu rupe, ci lasă lucrurile să se estompeze, să se dizolve cu blândețe. Este un semn de apă, fluid și profund, care favorizează transformarea emoțională, renunțarea la atașamente și acceptarea curgerii vieții. De aceea, eclipsa în Pești e ca o maree interioară — nu o poți controla, dar poți să te lași purtată de ea. În tăcerea ei, se încheie ce trebuia să se încheie. Nu declanșează acțiuni, ci contemplări. Nu provoacă rupturi, ci dizolvări firești. Nu impune decizii, ci aduce claritate emoțională. Te îndeamnă să schimbi ritmul interior – să regândești cum te raportezi la timp, la muncă, la ceilalți. Să renunți la controlul rigid și să-ți acorzi mai multă încredere. Este un moment potrivit să lași în urmă idei despre tine care nu te mai reprezintă. Să te redefinești. Poate simți că nu te mai regăsești în anumite roluri, stiluri sau relații. Nu pentru că sunt greșite, ci pentru că nu te mai definesc. În astrologie, eclipsa în Pești vorbește despre încheieri. În filozofie, despre efemer. Mie mi-a transmis o vibrație care m-a făcut să mă simt fără formă, fără timp, suspendată în transparența universului — ca și cum, pentru o clipă, existența și conștiința s-au contopit într-o singură respirație. Eu, cerul infinit și Luna roșie. Și am simțit bucurie și speranță. PS: Următoarea eclipsă totală de Lună vizibilă din Europa va avea loc pe 31 decembrie 2028.
Am ieșit cu Leo pentru ultima tură, să încheiem ziua. Se lăsase întunericul, trecuse de ora 21:30. Aerul păstra încă blândețea caldă a zilei. Am ales să nu ne plimbăm pe alei — acolo încă era vânzoleală, muzică, bazar și miros de vată pe băț... În seara asta, "ceva" ne-a îndrumat pașii spre faleză. Pe plajă, în capătul digului, ne-am oprit... și am rămas fără cuvinte. Pe abisul moale și întunecat al cerului atârna o perlă de lumină. Luna — superbă, perfect rotundă — se ridica tăcută, blândă, aproape timidă... ca și cum nu ar fi vrut să tulbure liniștea nopții. Razele ei alunecau în dâre sidefii pe obrazul mării. Strălucea peste valuri în toată splendoarea, așa cum eu nu o mai văzusem vreodată. Se prelingea în licăriri fluide pe vârful valurilor ca o șoaptă de aur... Mi s-au umezit ochii de emoție. Și de recunoștința că am fost acolo.
N-am putut opri momentul într-o poză... telefonul meu amărât nu are rezoluție bună noaptea. Dar ne-am umplut sufletul de frumos. Dacă veți fi vreodată la mare, când Luna se ridică din valuri — nu o ratați. Sunt clipe care vă răscolesc toate emoțiile. Eu, de acum, voi fi mereu atentă. Răsăritul lunii peste mare e ceva ce vreau să trăiesc din nou.
noaptea de 11 iunie 2025 a fost una dintre acele nopți în care cerul a decis să ne ofere un spectacol gratuit, fără reclame și fără pauze publicitare: Luna Căpșună! Da-da, nu e o metaforă poetică, ci un fenomen astronomic real, cu nume delicios și aspect spectaculos. Pentru cei care nu au fost cu ochii pe cer (sau pe rețelele sociale), Luna Căpșună este ultima lună plină a primăverii, numită așa de triburile Algonquin din America de Nord, care o asociau cu sezonul căpșunilor sălbatice. Așadar, Luna Căpșună nu este neapărat roșie ca o căpșună, însă poziția ei joasă pe cer, mai ales la răsărit, o face să pară aurie, rozalie, uneori cu reflexe de cupru, bronz sau aur topit. Această nuanță caldă este un efect optic, cauzat de stratul gros de atmosferă prin care lumina lunii trece atunci când se află aproape de orizont. Ca o visătoare romantică ce sunt, mi-am spus: „Cum altfel să întâmpin Luna Căpșună, dacă nu de pe acoperiș?”... Chiar și atunci când ideile mele sunt mai ieșite din comun, Helmut mă sprijină. A adus scara — mare și grea — a fixat-o pe marginea casei, a verificat-o cu grijă și mi-a făcut semn că pot urca. Credinciosul meu Leo, a rămas la baza scării cu o privire de bodyguard îngrijorat: „Doamne ferește să pățești ceva acolo sus, unde eu nu pot urca!” Pe acoperiș părea aerul mai cald, mai blând și înmiresmat cu parfum de iasomie și tei. Locuiesc într-un cartier liniștit de bungalow-uri, cu acoperișuri drepte ca niște pagini netede, peste care se ridică, semețe doar turnul bisericii și siluetele copacilor bătrâni. De aici, din înalt, am privit spre est, așteptând răsăritul lunii. Trecuse bine de ora 22, iar cerul păstra căldura zilei și părea că își ține respirația. Mi-am coborât privirea spre curte. Părea o lume miniaturală, perfect aranjată. O casă de păpuși, în care lucrurile cunoscute își pierduseră conturul obișnuit. Și acolo, chiar la picioarele mele, începea Marele X — cele două ghirlande solare cu LED-uri, pe care Helmut, soțul meu, le-a agățat anul acesta ca să lumineze discret curtea. Atunci am râs, întrebându-l dacă este un semn cosmic intenționat, o hartă sau un marcaj pentru o eventuală aterizare extraterestră... Acum, firele păreau suspendate între două lumi... întinse în întuneric cu o precizie stranie. De la capătul apropiat, acolo unde mă aflam, linia luminii se întindea spre necunoscut, pierzându-se în noapte.
Pentru o clipă, pe fir a apărut o siluetă grațioasă — acrobată dintr-o amintire veche, cu umbrelă de dantelă în mână, pășind cu eleganța circului de odinioară.. Nu era nimeni acolo, desigur — doar o reverie diafană, o Fata Morgana născută din lumină, căldură și dor. A traversat Marele X și s-a risipit în întuneric, lăsând în urmă o liniște cu gust de vis... Stăteam acolo, în lumina caldă a nopții, înconjurată de hornuri mai înalte decât mine. Nu le mai vedeam ca simple detalii de arhitectură — îmi păreau siluete umanoide, tăcute, cu umeri largi și pălării ondulate din inox, aliniate ca într-o așteptare solemnă. Mă cuprinsese o emoție greu de numit, ca o presimțire care nu se poate rosti, doar simți. Și atunci, a apărut… Mai întâi, o nuanță roșiatică s-a risipit pe catifeaua cerului, ca o undă pe suprafața unui lac liniștit. Apoi, printre frunzele copacilor, s-a zărit o margine luminoasă — o felie de lumină caldă, care creștea încet, tăcut. Cu fiecare bătaie de inimă, Luna se înălța, dezvăluindu-se treptat, cu o strălucire rozalie, parcă nepăsătoare la propria frumusețe. O apariție tăcută, dar copleșitoare — o scenă de poveste! Am încercat să surprind momentul cu telefonul meu - care noaptea se transformă într-un pictor impresionist cu miopie. Rezultatul? Mai mult atmosferă decât detaliu ☺ Așa că am renunțat să mai lupt cu tehnologia și am ales să privesc. Petele acelea delicate de pe Lună erau atât de clare, încât aveam impresia că dacă întind mâna, le pot atinge. Totuși, voi posta câteva imagini la rubrica Reflexii — pentru că uneori nu claritatea contează, ci emoția care rămâne în urmă. Nu-i așa? 💓 Și dacă ați ratat acest spectacol, țineți-vă bine: următoarea Lună Căpșună la fel de joasă și spectaculoasă va mai putea fi admirată abia în anul 2043. Așa că notați în calendar, setați alarme și dacă e cazul, începeți antrenamentele de urcat pe casă de pe acum! 😉 Până atunci, să ne bucurăm de vară, de cer senin și de toate micile miracole care ne luminează nopțile.
Cu drag (și un pic de praf de stele), Carmen
🍓🌕🌕🍓🌕🍓🌕🍓🌕🍓🌕🍓🌕🍓🌕🍓
PS: Cumnatul meu – fratele lui Helmut, care locuiește în Hamburg – mi-a trimis, spre consolare, câteva fotografii făcute de el, cu un aparat scump și obiective speciale! Și eu, în loc de clasicul "cireașa de pe tort" la postarea mea, vă ofer aici un colaj… așa, ca o "căpșună de pe tort" (în ton cu Luna Căpșună, desigur!)
Dacă și vouă vă place să surprindeți reflexii în fotografii sau videoclipuri, vă invit ca în fiecare joi să participați aici, la rubrica Reflexii în Oglindă (rubrică preluată de la SoriN). Singura regulă este să publicați, într-un articol pe propriul blog, o fotografie cu reflexii, un videoclip filmat în oglindă sau imagini pe care tocmai le-ați descoperit în „oglindă” – fie ea oglinda ochilor, a apei, a cerului sau chiar oglinda retrovizoare. Apoi, înscrieți articolul aici – în tabel:
LET'S GET WORDLESS! Curaj, înscrie-te! ☺ Vei cunoaste o multime de bloggeri ce au pasiunea fotografiatului. Nu exista teme pentru fotografii, nu exista obstacole. Singura regula este ca articolul pe care-l înscrii în tabelul "Miercurea fara cuvinte" sa nu contina text scris. În rest, orice este permis. Alatura-te noua în clubul MfC☺ Happy Wordless Wednesday! ☺
Daca si pe voi va fascineaza imaginile din oglinzi si reflexiile, vă invit cu drag să participați la "Reflexiil în Oglindă"(rubrica preluata de la SoriN). Singura regula este sa publicati într-un articol pe propriul blog o fotografie cu reflexii, un videoclip filmat in oglinda sau imagini pe care tocmai le-ati vazut în "oglinda" (orice fel de oglinda... chiar si oglinda ochilor, oglinda apei, a cerului sau oglinda retrovizoare) si sa înscrieți articolul aici - în tabel:
Vineri seara (3 ianuarie 2025), am avut bilete la expoziția dedicată lui Tutankhamun, la Hala Utopia din München. Fiica mea și prietenul ei m-au luat cu mașina de acasă, iar drumul nostru a fost feeric luminat de Venus și de minunata lună în cea mai delicată formă de semilună, strălucind împreună pe un cer albastru profund, ca o acuarela.
Încă din foaierul expoziției, ne-a învăluit atmosfera captivantă și mistică a Egiptului Antic. Decorurile elaborate, lumina caldă și sunetele ambientale ne-au introdus treptat într-o călătorie temporală, făcându-ne să ne simțim ca și cum am fi pășit direct în epoca faraonilor și a piramidelor. Expoziția a oferit o prezentare cât se poate de concisă a vieții și moștenirii unuia dintre cei mai celebri faraoni ai Egiptului.
Prima sala a prezentat dispunerea sarcofagului faraonului într-o manieră explozivă, vizualizând mumia cu masca de aur, sicriul și sarcofagul, astfel încât vizitatorii să înțeleagă cum au fost suprapuse aceste elemente. Printre exponatele interesante s-au numărat câteva obiecte de aur și bijuteriile descoperite în mormântul său, inclusiv masca funerară a faraonului, realizată din aur și pietre prețioase.
O mare atracție a fost sala principala în care au fost proiectate filme 360° despre viața marelui faraon. Aceste filme ne-au oferit perspective detaliate asupra vieții și realizărilor lui Tutankhamun.
Expoziția a fost și mai captivantă datorită utilizării ochelarilor virtuali, în doua sectiuni.
În prima secțiune a expoziției, am folosit ochelarii VR pentru a vedea totul din perspectiva legendei. Am experimentat drumul pe care l-a făcut faraonul după moarte spre viața veșnică. Aceasta a fost o călătorie mistică și imersivă, care mi-a oferit o nouă înțelegere asupra credințelor și ritualurilor egiptene.Trebuie sa spun, ca a trebuit sa închid de câteva ori ochii, pentru ca "zborul" deasupra piramidelor alaturi de șoim, mi-a provocat ușoara ameteala... A trecut însa repede. 😊
În a doua secțiune, am folosit ochelarii virtuali pentru a vedea totul ca și când aș fi fost în campusul care a cercetat Valea Regilor, alături de arheologul american Theodore M. Davis. Am fost "martoră" la munca minuțioasă și la descoperirile fascinante ale echipei de arheologi si am "petrecut" o noapte în deșert, sub cerul plin de stele, ascultând urletele șacalilor aurii. Sectiunea s-a încheiat cu o furtuna de nisip în realitate virtuală. Scenariul este atât de bine realizat, ca am avut chiar senzatia de vânt, chit ca m-am "aflat" într-un refugiu tipic deșertului!
Aceste experiențe au fost foarte foarte ineresante si mai ca as mai fi parcurs înca o data traseele!
Expoziția a oferit și oportunități de distracție, cum ar fi cabina de fotografii haioase, unde am putut să ne facem poze în chip de diversi faraoni. De asemenea, replica tronului lui Tutankhamun a fost la dispoziția vizitatorilor pentru poze, adăugând un plus de interactivitate.
Expozitia a fost o experiență deosebita, care mi-a împrospatat cunoștințele și mi-a alimentat fascinația pe care o am pentru această cultură uimitoare. 🏺✨ 😊✨ 🏺
În noaptea cea mai lungă a anului, când cerul își îmbracă mantia de stele și pământul se odihnește sub o pătură de zăpadă, solstițiul de iarnă își face apariția ca un vechi prieten. Este momentul în care timpul pare să se oprească, iar natura își ține respirația, pregătindu-se pentru renaștere.
Lumina palidă a lunii se reflectă pe cristalele de gheață, creând un dans de sclipiri argintii. Copacii, îmbrăcați în haine de iarnă, stau nemișcați, ca niște străjeri ai unui regat de basm. În această liniște profundă, se aude doar șoapta vântului, care povestește legende vechi și visează la primăvara ce va veni.
Solstițiul de iarnă este o simfonie a contrastelor: întunericul profund al nopții și promisiunea luminii ce va crește treptat, frigul mușcător și căldura sufletească a celor ce se adună în jurul focului. Este un moment de reflecție, de întoarcere către sine, de regăsire a echilibrului interior.
În această noapte magică, fiecare fulg de nea pare să poarte un mesaj de speranță, fiecare stea căzătoare o dorință nerostită. Solstițiul de iarnă ne amintește că, după fiecare noapte lungă, vine o zi nouă, plină de promisiuni și posibilități. Este un moment de renaștere, de reînnoire, de a îmbrățișa schimbarea și de a privi cu încredere spre viitor.
Fie ca această noapte să vă aducă liniște și inspirație, iar lumina solstițiului să vă călăuzească pașii în anul ce vine.
Luna plină din septembrie 2024 - în noaptea de 17 spre 18, a fost o Super Lună.
Adica, Luna s-a aflat la perigeu (în cel mai apropiat punct de Pământ), ceea ce a facut să pară mai mare și mai strălucitoare decât de obicei. Zice-se ca a parut cu până la 7% mai mare decât o lună plină obișnuită!
Eu locuiesc într-un cartier de bungalow-uri înconjurate fiecare de curticica... nu exista nici-un dâmb în preajma, motiv pentru care eu nu pot sa observ în mod deosebit rasaritul sau apusul celor doua astre principale ale Pamântului. Cu toate ca îmi place mult sa le observ si încerc si sa le fotografiez...
Prin urmare... am fotografiat Luna de la mine din curte - prima poza este facuta pe la ora 23 si cealalta fotografie, am facut-o pe la ora 4, ca nu am avut somn tihnit. Ma chiar bucuram cumva ca macar, daca tot m-am trezit cu noaptea-n cap si daca tot e luna plina, hai sa mai încerc niste fotografii.
Nu am un aparat de fotografiat special, toate fotografiile mele de pe blog sunt facute cu camera de la telefon. Sunt fotografii fara calitate, na, asta e!... Am facut de câteva ori click, dupa care m-am grabit iar în pat la caldurica - pentru ca iesisem în curte desculta si în camasa-de-noapte. Când am verificat fotografiile, am observat cu mare mâhnire ca luna mea nici macar nu era plina! Parca-i lipsea un colt, pe partea dreapta sus... Hm! Dar... mai târziu, cândva în cursul zilei, am auzit la radio ca Lună Plină a fost urmată de o eclipsă parțială de Lună! Eclipsa a început la ora 03:39 și a atins maximul la ora 05:44, când aproximativ 4% din Lună a fost acoperită de umbra Pământului. Evenimentul s-a încheiat la ora 07:05. Hahaha, pai în conditiile astea... nici nu este asa de rea poza mea!
Pe la ora 7:30, în drum spre serviciu, am reusit sa mai surprind Luna în înca o ipostaza! Dupa cum se poate vedea, nu se grabea deloc sa apuna, cu toate ca Soarele , din partea opusa crestea si stralucea peste linia de orizont.
Mi-au placut mult lucirile razelor lasate peste câmpuri si sosele, dar si cumva reflectate de fereastra automobilului în care eram doar copilot. Masina mea este în service-auto, altfel nu as fi putut fotografia!
Daca ati surprins si voi ceva reflexii sau oglindiri, va invit sa participati la "Reflexii in oglinda"🤗 o rubrica saptamânala initiata de SoriN si preluata de mine aici. Publică într-un articol pe blogul tău, o fotografie cu reflexii, un videoclip filmat in oglinda sau imagini pe care tocmai le-ai vazut în "oglinda" (orice fel de oglinda... chiar si oglinda ochilor, oglinda apei, a cerului sau oglinda retrovizoare) si înscrie articolul aici - în tabel:
Daca tot v-am sedus ieri cu imagini dulci din "Tara ciocolatei" (Franta), m-am gândit sa postez si astazi câteva imagini ispititoare, de data aceasta din Strasbourg, nu din Colmar sau Gubwiller ♥ Promit ca nu voi mai deschide aceasta tema pâna în perioada de Advent ☺
Va invit sa participati la "Reflexii în oglinda" - o rubrica initiata de SoriN si preluata aici, de mine. Publică într-un articol pe blogul tău, o fotografie cu reflexii, o imagine sau un clip pe care tocmai le-ai vazut în "oglinda" (orice fel de oglinda... chiar si oglinda ochilor, oglinda apei, a cerului sau oglinda retrovizoare) si înscrie articolul aici - în tabel:
PS: bonus - "Blue Moon" vazuta de la mine din curte, azi noapte pe la ora 2 (fotografii facute cu telefonul mobil si cu ochii încetosati de somn ☺)
Ieri, ploua... am parcat masina si mi-am amintit ca nu am poze pentru rubrica RiO ☺
În prima noapte de august, am avut noroc de cer (aproape) senin si am admirat Super-Luna... aici, reflexiile razelor la mine în gradina...
PS: Cred ca dragalasii copaci despre care v-am mai povestit, vor fi taiati... ieri au fost marcati cu un "X" pink :-( Imi pare tare rau...
Va invit sa participati la "Reflexii în oglinda" - o rubrica initiata de SoriN si reluata aici, de mine? Publică într-un articol pe blogul tău, o fotografie cu reflexii, o imagine sau un clip pe care tocmai le-ai vazut în "oglinda" (orice fel de oglinda... chiar si oglinda ochilor, oglinda apei, a cerului sau oglinda retrovizoare) si înscrie articolul aici - în tabel:
Cu ani în urma, pe vremea când blogosfera era o retea sociala puternica si bloggerii erau activi, SoriN a lansat o rubrica simpatica intitulata "Reflexii în oglinda", pe care m-am hotarât sa o redeschid. Ultima rubrica gazduita de el a fost pe data de 19 mai 2017. Recomandarea suna asa:
Dacă doresti să participi, publică într-un articol pe blogul tău, o imagine sau un clip, pe care tocmai le-ai vazut în "oglinda" (orice fel de oglinda... chiar si oglinda ochilor, oglinda apei, a cerului sau oglinda retrovizoare) si înscrie articolul aici - în tabel:
Ieri a fost luna plina de aceea, pentru azi mi se pare perfect potrivita melodia lui Neil Young☺
"Harvest Moon" face parte din albumul cu acelasi titlu, lansat în anul 1992.
Va doresc un start bun în weekend minunat! ❤️Friendship Friday❤️Created with Joy❤️
Curaj, înscrie-te! ☺ Vei cunoaste o multime de bloggeri ce au pasiunea fotografiatului. Nu exista teme pentru fotografii, nu exista obstacole. Singura regula este ca articolul pe care-l înscrii în tabelul "Miercurea fara cuvinte" sa nu contina text scris. În rest, orice este permis. Alatura-te noua ☺ Happy WW!
Curaj, înscrie-te! ☺ Vei cunoaste o multime de bloggeri ce au pasiunea fotografiatului. Nu exista teme pentru fotografii, nu exista obstacole. Singura regula este ca articolul pe care-l înscrii în tabelul "Miercurea fara cuvinte" sa nu contina text scris. În rest, orice este permis. Alatura-te noua ☺ Happy WW!