Cri-cri-cri, Toamna gri... -- Miercurea fara cuvinte 41/2025

LET'S GET WORDLESS! Curaj, înscrie-te! ☺ Vei cunoaste o multime de bloggeri ce au pasiunea fotografiatului. Nu exista teme pentru fotografii, nu exista obstacole. Singura regula este ca articolul pe care-l înscrii în tabelul "Miercurea fara cuvinte" sa nu contina text scris. În rest, orice este permis. Alatura-te noua în clubul MfC☺ Happy Wordless Wednesday! ☺☺

Eu nu mă satur niciodată! / Toamna care se gustă, se ascultă, se vede și se simte

V-ați săturat vreodată să priviți cerul într-o zi senină de toamnă? Eu nu!
E ca o hartă nesfârșită, tipărită cu cerneală de lumină și semnată de vânt. Privesc cerul și pupila mi se dilată, ca o întrebare în fața misterului. Albastrul lui nu e culoare — e o stare. E respirație. E fereastră spre mine. Cerul ne străbate în gânduri, în dorințe, în tăceri... Văzduhul devine simțire, iar ochiul lui infinit ne privește, ne pătrunde. Cerul este în noi.
V-ați săturat vreodată să urmăriți norii albi, pufoși, plutind pe cerul azuriu într-o superbă zi de toamnă? Eu nu!

Norii sunt contururi de basm. Plastilina cerească modelează figuri efemere... Norii apar și dispar, ca puful de păpădie...
V-ați săturat vreodată de aroma frunzelor mușcate de rugină? Eu nu!
Toamna pictează cu frenezia unui pictor posedat de lumină. Culorile sunt crude, iar mirosul de vopsea proaspătă plutește în aer ca o vrajă vegetală. Pădurea e atelier deschis, o pânză încă neterminată, întinsă pe rama dintre cer și pământ. Pensula, înmuiată în verde fermentat, a rămas sprijinită pe paletă.
Frunzisul de aramă, încă umed, se întinde peste ramuri cu tușe tremurânde. Galbenul fragil se agață de câte o rază de soare, ocrul respiră sacadat, acajiul și verdele se amestecă, se compun și se descompun după rețete pe care doar pădurea le știe. Mirosul lor e pur — o alchimie a timpului, o respirație a pământului care a învățat să viseze în culori. Toamna știe să distileze lumina, ploaia și vântul, să le încapsuleze într-o esență de parfum unică. Aromele sălbatice foșnesc pe poteci, numărând pașii care vin și pașii care se duc...
V-ați săturat vreodată să ascultați vuietul cascadei? Eu nu!
Nu e doar sunet — e o simfonie a pământului care își revarsă sufletul. E vocea muntelui ce plânge și râde în același timp, o respirație sălbatică ce se rostogolește peste pietre. Fiecare picătură cade ca o notă muzicală, compunând împreună cu suratele ei, o melodie ancestrală — o rugăciune lichidă.

Cascada nu șoptește. Strigă! Dar nu ca să sperie — ci ca să trezească în noi ceea ce din când în când se pierde în agitația cotidiană — speranța, curajul, pofta de a merge mai departe... Admir îndrăzneala fiecărui fir de apă care se aruncă peste stânci, încercând fără odihnă să le șlefuiască muchiile. Plonjează într-un haos armonic ce vibrează puternic, alungându-mi stresul.
Apa nu e doar materie — e gând în mișcare, emoție în devenire, libertate care curge.
V-ați săturat vreodată de gustul naturii pure? Eu nu...
Gustul naturii nu se măsoară în arome, ci în amintiri. Fiecare aromă e o cheie spre o amintire. Ești teleportat ca în poveștile SF — călătorești fără bagaj, fără timp, fără granițe. Sunt călătorii spre locul unde spațiul se topește în emoție, gândul devine lumină, memoria gravitează în jurul dorului, iar ființa se eliberează de contururi. De fapt... nu mergi undeva — te întorci la tine!

Toamna, aerul are gust de melancolie proaspătă... Când muști dintr-un măr crescut sub cerul liber, simți cum pământul, ploaia, soarele și timpul se adună într-o singură senzație. E o comuniune. O împărtășanie fără altar, dar cu sacralitate — spunea bunicul. Natura nu se servește. Se trăiește. Și gustul ei e mereu altul, mereu viu, mereu adevărat...

Măceșele roșii și aspre, mă teleportează în bucătăria mamei, când magiunul fierbea molcom și eu, cât o mână de om, așteptam clipa magică. După ce porționa borcanele, aveam voie să ling cratița. Era gustul răsfățului, al iubirii care se dăruiește în tăcere, cu o lingură mare de lemn...
Ciupercuțele, ascunse sub frunzele ruginii, mă duc direct lângă bunica. Nu am știut niciodată să deosebesc ciupercile bune, de cele frumoase și viclene... Bunica știa. Parcă și acum o văd cum curăța pălăriile cu gesturi lente, cum așeza tulpinile pe hârtie albă, în cămara răcoroasă, la uscat. Mirosul de ciupercilor crud și pământiu — se împletea cu vocea ei blândă și cu poveștile despre dumbrava fermecată...

Lebedele gratioase sau gălăgia ratelor sălbatice mă teleportează lângă tata, pe malul lacului... Eu și frate-miu îl însoțeam deseori la pescuit. Sarcina noastră era sfântă - să avem grijă de focul din vatră, să nu se stingă până prindea tata câte-un pește, să-l facem la grătar. Era pretextul perfect să nu aruncăm cu pietre-n apă...
V-ați săturat vreodată să numărați cercurile pe care le face o pietricică aruncată peste oglinda unui lac? Eu, niciodata!

Sânzienele – Dansul Zânelor în Lumina Solstițiului

În noaptea de Sânziene, pământul respiră altfel.
Sub cerul deschis, stelele nu mai sunt doar lumină — sunt ochi care veghează.
Aerul se sfințește cu parfumuri de flori galbene, iar iarba tremură sub pașii nevăzuți ai celor ce vin din văzduh.
Zânele nu se arată. Ele se simt.
În foșnetul frunzelor, în liniștea care nu e liniște, în visul care nu e somn.
Vin cu părul despletit, cu cununi de sânziene și cu pași care nu lasă urme.
Vin să binecuvânteze, să vindece, să vegheze.
Cine pășește desculț prin rouă în această noapte pășește în altă lume.
Cine iubește curat, fără teamă, va fi atins de har.
Cine visează sub cerul liber, va auzi numele său rostit de stele.
Sânzienele nu sunt poveste.
Sunt... ceea ce a fost înainte de cuvinte.
Sunt ce va fi, după ce tăcerea va înflori din nou.
Sunt amintirea că a fost odată o lume, în care femeia era lumină, iar natura — altar.
O lume în care zânele nu trăiau în basme, ci în poieni, în izvoare, în cântecul păsărilor.
Și dacă taci, dacă asculți cu adevărat,
le vei simți.
Dansând.
Râzând.
Șoptind numele tău.

---

Tot pe 24 iunie, se celebrează Ziua Universală a Iei. Ia este mai mult decât o haină – este povestea cusută a neamului românes, o rugăciune în fir și ac, o amintire a zânelor care odinioară umblau printre oameni.

---

Stiati ca exista o International Fairy Day? Este o zi dedicată celebrării lumii magice a zânelor și a altor creaturi mitice si se serbeaza anual pe 24 iunie. Este o ocazie pentru a onora imaginația, fantezia și poveștile care au captivat generații întregi de copii și adulți.
Scopul este de a încuraja creativitatea și de a păstra vie magia poveștilor cu zâne, spiriduși, elfi și alte ființe fantastice.
Este o zi în care ne putem reconecta cu copilăria, cu natura și cu ideea că „totul este posibil”.
Zânele sunt adesea văzute ca păzitoare ale naturii, simboluri ale bucuriei, tinereții și speranței
Deși nu se cunoaște exact cine a inițiat această zi, se crede că a fost popularizată de Jessica Galbreth, o artistă cunoscută pentru lucrările sale cu îngeri și zâne.
Zânele apar în mitologii din întreaga lume – de la Tylwyth Teg în Țara Galilor, la banshee în Irlanda, la Sânzienele românilor si până la spiritele naturii din credințele și mitologiile popoarelor indigene amazoniene.

Vremea nebună a primăverii 2025 în Bavaria

Primăvara aceasta ne-a luat complet prin surprindere. A fost una dintre cele mai uscate din istorie, nu doar în Bavaria, ci în întreaga Germanie. Conform datelor oficiale ale serviciului meteorologic german (DWD), primăvara 2025 a fost a treia cea mai uscată de la începutul măsurătorilor în 1881, cu doar 96 litri de precipitații pe metru pătrat – aproape cu 50% mai puțin decât media obișnuită.
Soarele a dominat cerul aproape neîntrerupt, iar temperaturile au urcat frecvent peste 30 de grade Celsius – valori care, de obicei, apar abia în mijlocul verii. A fost, de asemenea, una dintre cele mai însorite primăveri înregistrate, cu peste 695 de ore de soare.
Lacurile din regiune au suferit drastic – nivelul apei a scăzut atât de mult încât tururile de vaporase, o tradiție îndrăgită de localnici și turiști deopotrivă, nu au putut începe conform planului obișnuit. Multe dintre vapoare au rămas blocate la mal, neputând naviga în condițiile de apă atât de scăzută.Această primăvară a fost o excepție care ne-a uimit pe toți și ne-a făcut să privim cu alți ochi ritmurile naturii.
După săptămâni întregi de vreme uscată și temperaturi neobișnuit de ridicate, pe 4 iunie, în jurul orei 20:30, o furtună puternică s-a abătut brusc asupra Bavariei. Cerul senin s-a întunecat rapid, iar vântul a început să sufle cu o forță impresionantă, cu rafale de până la 100 km/h. La noi în curte, toate ghivecele – chiar și cele mari și grele – au fost răsturnate de vântul năprasnic. A fost un moment scurt, dar intens, care a luat pe toată lumea prin surprindere. 

Noi ne-am bucurat enorm că ploaia a fost în rafale, însă fără grindină. Acum doi ani, întreaga grădină a fost distrusă, iar mașina noastră de atunci, un Opel, a fost serios avariată. A fost o ușurare să vedem că de data aceasta natura a fost mai blândă cu noi.
Ploaia a continuat toată noaptea, iar dimineața, știrile au adus o veste neașteptată: un avion Ryanair care efectua cursa Berlin–Milano a fost forțat să aterizeze de urgență la Memmingen, după ce a fost surprins de turbulențe severe deasupra Münchenului, exact în jurul orei 8:30 pm. În urma incidentului, echipajul a reacționat prompt și profesionist, reușind să asigure o aterizare în siguranță pentru toți pasagerii. Autoritățile locale și echipele de intervenție au fost prezente rapid la sol, oferind sprijin celor care au avut nevoie. Călătoria celor peste 150 de pasageri a continuat cu autocarele, întrucât autoritățile nu au aprobat imediat reluarea zborului. Compania Ryanair și-a cerut scuze și a oferit asistență pasagerilor afectați. Clar că a fost o schimbare de plan care a presupus mult timp suplimentar, dar a oferit o soluție sigură și organizată.
Acum vara astronomică e la doar o săptămână distanță, vremea în Augsburg este tipic schimbătoare pentru luna iunie, dar cu tendințe clare spre încălzire. Pe măsură ce ne apropiem de solstițiul de vară (21 iunie), temperaturile vor continua să crească ușor, iar zilele vor fi lungi și luminoase – perfecte pentru plimbări, terase sau escapade în natură.

Grădina mea e în plină explozie de culoare – trandafirii domină cu eleganță fiecare colț, iar căpșunii sunt plini și grei, gata de cules. În fiecare zi adunăm un bol generos, exact cât să ne bucurăm fiecare de porția lui. E o mică bucurie zilnică, dulce și parfumată.
Mă bucur să pășesc în noul sezon – vara are farmecul ei aparte, cu lumina ei blândă de seară, cu mirosul de iarbă proaspăt tăiată și cu promisiunea vacanțelor ce se apropie. Să vină vara, cu tot ce are ea mai frumos!

Între rafale de vânt și momente de răsfăț

Uneori, o simplă plimbare se poate transforma într-o mică aventură. Așa a fost în această dimineață (dupa micul dejun copios), când am pornit pe jos spre Parcul Simțurilor – șapte kilometri dus, șapte întors – cu gândul la o ieșire scurtă, dar revigorantă, în natură. Deși afară era cald, vântul sufla cu o forță neașteptată, de parcă voia să ne întoarcă din drum!
Ieșisem de câteva ori în curte mai devreme, să tai bujorii și să duc castronul cu gunoi bio, dar nu simțisem vântul atât de puternic. Curtea noastră e cumva ferită. Când l-am văzut pe Helmut că își ia jacheta de fleece (care o jachetă moale, călduroasă, ideală pentru temperaturi scăzute, dar nu protejează de vânt sau ploaie) am râs puțin de el. Dar, în ultima clipă, am luat și eu o jacheta windbreaker (ușoară, concepută special pentru a proteja împotriva vântului, uneori și împotriva ploii ușoare), doar așa, de formă. Dar ce bine am făcut! Vântul sufla cu o asemenea intensitate, încât părea că vine direct din crestele alpine, necruțător și neîntrerupt. Leo abia reușea să înainteze – rafalele îl dezechilibrau, iar mersul împotriva curentului devenise o adevărată provocare.
Dar am fost viteji. Ne-am ținut de plan și am ajuns la Parcul Simțurilor, în ciuda vântului care nu dădea semne de oboseală. Helmut și Leo s-au așezat pe o bancă, iar eu am intrat în bazinul cu apă rece de izvor – alimentat cu apă pură adusă din Alpi. A urmat traseul Barfußpfad (traseul desculț), conceput pentru stimularea tălpilor prin contact direct cu diferite suprafețe naturale – un adevărat masaj reflexogen în aer liber. La final, am revenit în bazin pentru încă două circuite revigorante.. Cerul era acoperit de nori, iar soarele ieșea doar din când în când, aducând câteva minute de căldură înainte ca vântul să revină în forță.
Parcul era pustiu – și nu e de mirare! În grădina cu plante aromatice de lângă parc, vântul bătea atât de tare încât nu am reușit să fotografiez nicio floare. Pe câmp, o familie cu două fetițe încerca să ridice un zmeu, dar vântul era prea puternic chiar și pentru asta.
La întoarcere, ne-am oprit să admirăm florile – maci superbi, flori sălbatice minunate și rondouri cu stânjenei, cam trecuți, dar încă fermecători. Am ajuns acasă epuizați, nu atât de la mers, cât de la lupta cu vântul. Ne-am odihnit toți trei și am decis să amânăm prânzul pentru mai târziu, iar cina să o celebrăm a doua zi.
Pe la ora 16, ne-am apucat să gătim un prânz cu inspirație spaniolă. A fost delicios! Rețetele urmează în episodul viitor 😊

 

Reflexii din Shanghai / RIO 20-2025

Trei imagini deosebite, primite cu drag de la un prieten aflat într-o aventură de trei luni prin China, își găsesc locul în această rubrică. Nu îmi aparțin, dar le-am primit cu permisiunea de a le împărtăși – și sunt prea frumoase pentru a nu fi văzute.
📍 Prima fotografie surprinde silueta emblematică a Turnului Oriental Pearl, cu sferele sale futuriste și vârful ascuțit, strălucind deasupra orașului ca un far al modernității. Este una dintre cele mai recognoscibile structuri din Shanghai, un simbol al orașului și al transformării sale rapide.
🏙️ A doua imagine ne poartă în inima districtului Lujiazui, unde trei clădiri impunătoare – Bank of China Tower, Shanghai Pudong Development Bank Tower și Zhongrong Jasper Tower – domină o intersecție spectaculoasă de autostrăzi suspendate. Fiecare clădire are o personalitate arhitecturală distinctă, dar împreună formează un ansamblu urban armonios, în care sticla, betonul și curbele elegante se împletesc într-un dans al verticalității.
🌅 Iar cea de-a treia fotografie este o poezie în lumină: un apus cald peste apele fluviului Huangpu, unde un vapor trece agale, iar un ponton de lemn se oprește timid la marginea apei. Un moment de liniște, departe de agitația orașului, în care lumina se topește în reflexii aurii.
Fiecare cadru este o fereastră către o lume fascinantă, văzută prin ochii unui prieten care călătorește cu inima deschisă.
Dacă și vouă vă place să surprindeți reflexii în fotografii sau videoclipuri, vă invit ca în fiecare joi să participați aici, la rubrica Reflexii în Oglindă (rubrică preluată de la SoriN). Singura regulă este să publicați, într-un articol pe propriul blog, o fotografie cu reflexii, un videoclip filmat în oglindă sau imagini pe care tocmai le-ați descoperit în „oglindă” – fie ea oglinda ochilor, a apei, a cerului sau chiar oglinda retrovizoare. Apoi, înscrieți articolul aici – în tabel:

O plimbare în Grădina Japoneză

Grădina Japoneză este un colț de rai ascuns în inima orașului. 

Deunăzi, împreună cu băieții mei am evadat din agitația cotidiană în acest univers de liniște și frumusețe. 

Aici, fiecare element este atent plasat pentru a crea un echilibru perfect. Fiecare piatră, fiecare plantă, fiecare serpuire de apă contribuie la o atmosferă de serenitate și frumusețe. Este un loc unde sufletul se poate odihni și regăsi, unde natura și arhitectura se împletesc într-un dans armonios. 

Un pârâiaș șerpuiește printre pietrele netede, invitându-ne să sărim de pe un mal pe altul, ca într-un joc copilăresc. Apa cristalină curge lin, șoptind povești vechi și noi. 

Pavilionul, cu acoperișul său curbat și elemente estetice rafinate, pare desprins din povestea Prințesei Kaguya. Te poți așeza pe o bancă și, privind în jur, să te lași cuprins de pacea și armonia locului. Este un sanctuar al liniștii, unde sunetul apei care cade în cascade mici și delicate creează o simfonie naturală. Este locul ideal pentru contemplare, unde ochii se scaldă în albastrul cerului reflectat în apa limpede. Aici, timpul pare să stea în loc, iar gândurile se împletesc cu reflecțiile profunde. 

Deși cireșii încă nu au înmugurit, Zaubernuss-ul, cu ciucurii săi galbeni, adaugă o notă de magie acestui peisaj. 

Grădina Japoneză este, în orice anotimp, locul perfect pentru a reflecta și poate, pentru a conștientiza și aprecia simplitatea și splendoarea naturii.

 

Daca va plac reflexiile mele de aici, va invit sa participati la rubrica "

Reflexii în Oglinda" (rubrica preluata de la SoriN), la care va invit cu drag sa participati. Singura regula este sa publicati într-un articol pe propriul blog o fotografie cu reflexii, un videoclip filmat in oglinda sau imagini pe care tocmai le-ati vazut în "oglinda" (orice fel de oglinda... chiar si oglinda ochilor, oglinda apei, a cerului sau oglinda retrovizoare) si sa înscrieți articolul aici - în tabel:

Lalele cu "margele" - Reflexii în oglinda 7/2025

 

Astăzi, aici la noi în Bavaria, plouă molcom și sunt opt grade cu plus. 

Atunci când în casă aerul este cald și uscat - ca acum, la mijloc de februarie - lalelele, aceste flori delicate și elegante, își deschid petalele ca aripile unui fluture. 

Am pus vaza cu flori afară, pe masa din curte, pentru ca lalelele să se revigoreze sub atingerea ploii. Picăturile de apă - mesageri ai naturii, purtând cu ele secretele pământului și ale cerului, alunecau grațios pe frunze, tulpine și petale, ca un șirag de perle. Nu stiu ce au soptit florilor, însa lalelele s-au refacut ca proaspat culese din gradina! 🌷💧✨Am adus florile din nou în casa... 

Reflexiile din picături transformă fiecare lalea într-o mică operă de artă... Nu mă mai satur să le admir și să le fotografiez...

 

 Daca va plac reflexiile mele de aici, va invit sa participati la rubrica "Reflexii în Oglinda" (rubrica preluata de la SoriN), la care va invit cu drag sa participati. Singura regula este sa publicati într-un articol pe propriul blog o fotografie cu reflexii, un videoclip filmat in oglinda sau imagini pe care tocmai le-ati vazut în "oglinda" (orice fel de oglinda... chiar si oglinda ochilor, oglinda apei, a cerului sau oglinda retrovizoare) si sa înscrieți articolul aici - în tabel:

O duminică...

... toridă de vara, cu soare strălucitor si cer senin.

O duminică liniștită, petrecută moțăind la umbra marchizei,  admirând din când în când printre gene razele soarelui dansând printre frunzele alunului. Am petrecut ore în șir urmărind jocul de lumini si umbre, împletindu-se cu parfumul dulce-fin al florilor din curte si sursurul fântânii decorative din colțul terasei...

Ca sa ne răcorim, am băut câte un Lillet-berry, cu zmeură, rozinchini și mure din gradina noastra si bineînțeles cu multa-multa gheață.

Spre seara am facut grătarel iar la desert, am servit macarons. 

În aceasta zi de vara, timpul parcă s-a oprit... iar noi părea că intrasem în acest tablou de poveste.

Alte jocuri cu umbrele - Reflexii în oglinda 12/2024

 

Va invit sa participati la rubrica saptamânala "Reflexii în oglinda", initiata de SoriN si preluata de mine aici. Publică într-un articol pe blogul tău, o fotografie cu reflexii, un videoclip filmat in oglinda sau imagini pe care tocmai le-ai vazut în "oglinda" (orice fel de oglinda... chiar si oglinda ochilor, oglinda apei, a cerului sau oglinda retrovizoare) si înscrie articolul aici - în tabel:

De sezon - Reflexii in oglinda 10/2024

 

Va invit sa participati la rubrica saptamânala "Reflexii în oglinda", initiata de SoriN si preluata de mine aici. Publică într-un articol pe blogul tău, o fotografie cu reflexii, un videoclip filmat in oglinda sau imagini pe care tocmai le-ai vazut în "oglinda" (orice fel de oglinda... chiar si oglinda ochilor, oglinda apei, a cerului sau oglinda retrovizoare) si înscrie articolul aici - în tabel:

La plimbare - Reflexii în oglinda 7/2024

Râul Abens care este un afluent al Dunarii, strabate statiunea Bad Gögging si confera acesteia un caracter romantic. 

Parcul amenajat de-a lungul malului este un loc superb de plimbare. Am descoperit o multime de flori de primavara, cu toate ca nici nu am depasit mijlocul lunii februarie. 

Bogat în peste, râul reprezinta un minunat loc de popas pentru ratele salbatice, lisite, berze si egrete. Am citit ca debitul mediu de apa la gura de varsare în Dunare este de 6,5 m³/s. Momentan este si sezonul ploilor si al inundatiilor dupa topirea zapezii din munti. 

Am adunat aici câteva reflexii frumoase si va invit cu placere sa participati la rubrica saptamânala "Reflexii în oglinda", initiata de SoriN si preluata de mine aici. 

Publică într-un articol pe blogul tău, o fotografie cu reflexii, o imagine sau un clip pe care tocmai le-ai vazut în "oglinda" (orice fel de oglinda... chiar si oglinda ochilor, oglinda apei, a cerului sau oglinda retrovizoare) si înscrie articolul aici - în tabel:

Un pahar cu apa - Reflexii în oglinda S45/23

 

Va doresc o zi de joi minunata si va invit sa participati la aceasta rubrica, initiata de SoriN si preluata aici, de mine. Publică într-un articol pe blogul tău, o fotografie cu reflexii, o imagine sau un clip pe care tocmai le-ai vazut în "oglinda" (orice fel de oglinda... chiar si oglinda ochilor, oglinda apei, a cerului sau oglinda retrovizoare) si înscrie articolul aici - în tabel:

Apus de soare

Pentru ultima miercuri din septembrie am hotarât cu înca trei colegi de birou sa mergem dupa orele de serviciu pe malul lacului Ammersee, sa admiram apusul de soare. Noi am plecat cu doua masini, Thomas cu Franziska si Andrea m-a luat pe mine. 

Thomas a adus patru doze a 0,33l cu bere speciala din Slovenia, unde de curând a petrecut câteva zile de concediu si a propus sa facem o mica degustare. Ei au ajuns primii si au "rezervat" un loc pe dig. Eu si Andrea am pierdut câteva minute pentru ca ne-am oprit sa mâncam înghetata. Am avut pofta de "coacaze negre" si pentru diversitate, am luat si câte o sfera de "castane cu scortisoara"! Un deliciu! Hmmm... 

Când am ajuns la lac, oglinda apei tocmai începea sa capete naunte rozalii... Ne-am descaltat si am intrat scurt în apa, doar pâna la glezne. Cu toate ca între orele amiezii si orele nouăsprezece temperatura atmosferica este în jur de 25-30 grade, apa s-a racit puternic. Nu mai este vreme de baie, chiar daca mai vezi pe ici pe colo curajosi care se balacesc. Temperatura coboara în timpul noptilor sub zece grade. Este toamna...

Ne-am asezat pe piatra calda a digului si Thomas a desfacut prima doza de bere. Franziska a însirat patru paharele si bautura acidulata a fost împartita în mod egal. Culoarea si gustul acestei beri mi-au amintit cumva de socata. Poate o tenta mai amara, dar aceeasi usoara aciditate si mirosul concentrat al verii ☺

Între timp, soarele a mai coborât de-o palma spre lac. Pe promenada forfota a devenit maxima si locurile pe dig tot mai înguste. Noi am mai degustat un tip de bere, una cu aroma florala, blânda, mai picanta ca prima dar mai putin acidulata. "Cin cin", "Cheers", "Salud", "zum Wohl" si "Noroc!" Am râs cu lacrimi când Franzisca - singura îmbracata cu fusta (întâmplator, ieri, noi ceilalti trei am purtat jeans) a spus "no rock" combinând engleza (no) si germana (Rock înseamna fusta) si aratând cu degetul spre noi ☺ Ich, rock... ihr, no-Rock! ☺☺☺ Noroc!

A treia doza de bere a avut o aroma puternica, dulce si fina... Cu toate ca berile pe care le-am avut au fost pure, doar hamei, drojdie si ceva cereale, noi toti am simtit gustul unui fruct! Hahaha, dar fiecare un altul! ☺ Andrea a zis ca ea simte cirese, eu am zis ca ananas, Franzisca a simtit gust de banana... Eticheta zicea ca berea nu contine arome ☺ 

Am facut pauza de câte un sandwich cu peste. De la chioscul de lânga ponton, eu am luat pastrav-Saibling afumat, Andrea si-a dorit hering-Bismarck, Thomas a luat Matjes si Franziska crabi de Marea Nordului. Chiflele proaspete, cu pestele la mijloc si umplute generos cu salata verde si sos, ne-au dat lucru pentru urmatorul sfert de ora... Soarele ne-a învaluit tot mai mult în culoarea mierii, intensificând parca gustul deosebit de placut al sandwichului. Am deschis ultima bere exact în momentul în care discul soarelui s-a pitulat sub linia apei... Acest ultim pahar cu bere a fost cel mai intens, usor amarui, spumant si deosebit de placut.

În spatele nostru, râsul cristalin al unor copii se suprapunea armonios cu acordurile unei chitare, în fata noastra, imensitatea lacului se lasa brazdata de câteva rate în cautare de insecte. Din stânga si din dreapta, se înaltau tipete de pescarusii, iar noi... noi în mijlocul acestei lumi magice! Atâta frumusete, atâta perfectiune! 

Parca nu ne mai saturam privind armonia culorilor si luminilor! Câtiva lilieci si-au pornit zborul în mare viteza, anuntând ca înserarea este din ce în ce mai adânca. 

Vazduhul caldut si nemiscat, împuns de catargele câtorva barci, a lasat întunericul sa curga peste noi...

Ne-am îndreptat în tacere spre parcare si ne-am luat ramas bun de la statiunea Herrsching. 

Luna aproape plina ne-a luminat calea pâna acasa. M-am despartit de Andrea în parcarea firmei, mi-am luat masina si am pornit imediat spre casa.

Am ajuns înainte de ora 21. Leo m-a întâmpinat fericit - "haita" lui este de-acum completa si noaptea poate sa vina! ♥

Excursie la Lacul Regelui - Miercurea fara cuvinte S36/23

 

Shhhhhh, LET'S GET WORDLESS! Curaj, înscrie-te! ☺ Vei cunoaste o multime de bloggeri ce au pasiunea fotografiatului. Nu exista teme pentru fotografii, nu exista obstacole. Singura regula este ca articolul pe care-l înscrii în tabelul "Miercurea fara cuvinte" sa nu contina text scris. În rest, orice este permis. Alatura-te noua în clubul MfC☺ Happy Wordless Wednesday! ☺

Fântâna cu vrabiuța

Cel putin de trei ori pe an, curatam fântâna decorativa. Înlăturam murdăria, prafului si frunzele care se depun pe capacul de protectie, schimbam complet apa din circuit si curatam pompa.

Este o actiune necesara si neplacuta. Trebuie înlaturate toate pietricelele decorative, scoicile, ghiocurile si micile sferele de inox, apoi cu mare grija - pentru a nu rupe cablurile si furtunurile, trebuie ridicata piatra de granit. Abia apoi se poate demonta pompa, care deasemenea trebuie demontata si curatata temeinic.

Dupa ce umplem vana cu apa proaspata, reîncepem montarea pompei, fixarea cablurilor si acoperirea cu capacul special. Cu mare grija, repunem piatra de granit, apoi "pâlnia" cu LED-uri si împratsiem echilibrat pietrele de decor. Munca asta ne ia cam o ora si jumatate. 

Gata, vrabiuta poate sa bea din nou apa proaspata 😉🐦

Colmar / Alsacia - Miercurea fara cuvinte S33/23

 

Shhhhhh, LET'S GET WORDLESS! Curaj, înscrie-te! ☺ Vei cunoaste o multime de bloggeri ce au pasiunea fotografiatului. Nu exista teme pentru fotografii, nu exista obstacole. Singura regula este ca articolul pe care-l înscrii în tabelul "Miercurea fara cuvinte" sa nu contina text scris. În rest, orice este permis. Alatura-te noua în clubul MfC☺ Happy Wordless Wednesday! ☺

Parcul Simturilor si ploaia

În ultima duminica din iulie a plouat, asa cum de fapt a plouat doua saptamâni întregi! A tras o rapaiala buna, apoi a iesit soarele… Vântul a adunat din nou norii negri si urâti, i-a ciocnic de cei albi, pufosi si iar a tras o rapaiala! Si iar cerul a devenit azuriu, soarele a uscat baltoacele, dar norii au format din nou o patura groasa si grea. Întreaga zi a fost un concurs între soare si ploaie... 

Dupa orele amiezii am propus baietilor mei sa riscam si sa facem o plimbare in Parcul Simturilor. Leo nu a fost de acord (când ploua, nu are chef de plimbari!), însa s-a supus majoritatii ☺ Helmut a luat precaut o umbrela îninte de a iesi pe usa. 

Drumul spre parc trece pe lânga casa lui Distel... Era în curte si când ne-a vazut, a început sa latre fericita si sa sara ca o minge asa ca am luat-o cu noi la plimbare. Distel este o Airedale Terrier - ruda buna cu Foxterrierul, are acelasi temperament, este un cap mai înalta si culoarea blanitei este maro închis si maro deschis, pe când foxterierii sunt tri-colori (maro,negru si alb). Leo si Distel nu se joaca împreuna, însa se plac, se tolereaza si fac echipa buna daca întâlnesc alti catei. Leo are sase ani, Distel are sapte. Doamna care o are pe Distel este vaduva si de cativa ani lupta cu scleroza multiplă (MS). Nu se mai poate deplasa decât cu mare greutate, asa ca ne oferim sa o scoatem pe Distel la plimbare de câte ori putem.

Pâna când am ajuns în parc, soarele a fost acoperit de nori si exact în fata portitei Parcului Simturilor, a început ploaia... marunta, iute si rece! Helmut s-a tras sub un copac si a deschis umbrela (umbrela mea roz ☺) I-a tras pe Leo si pe Diestel lânga el, bombanind ca ideea mea de a iesi la plimbare nu a fost prea inspirata! 

Eu m-am descaltat si am început sa alerg pe iarba uda, întrebându-i pe cei trei, unde le este spiritul de aventura?! Ce rau pot sa ne faca câtiva stropi de ploaie?!? Eu am venit în parc cu intentia de a intra cu picioarele în apa, asa ca... mi-am urmat planul. Ambitia mea de a ignora ploaia a functionat! ☺ Nici nu facusem o tura completa în bazinul cu apa rece, când soarele a îndepartat cu putere norii si a zâmbit cald si împaciuitor peste parc. Din tufisuri au aparut înca doua grupuri, o familie cu doi copilasi si trei adolescente. 

În liniste, ne-am facut rundele de tonificare în piscina Kneipp*, apoi, cu senzorii talpilor sensibilizati, am pornit desculti pe poteca ce serpuieste printre copacei. 

Pe o lungime de peste 50 metri, talpile vor pasi peste 30 de diviziuni, acoperite cu materiale naturale: fragmente de rocă colorate, pavaj cu pietricele de râu, nisip cuarțos, argilă expandată, scoarță de pin, așchii, palisade de lemn sau bârne pentru echilibru, granule de plută, sticla-verde cu colturi rotunjite, granulele de sticlă albastru-cobalt .. La fiecare zece pasi, o noua provocare, un alt efect asupta receptorilor, o alta stimulare. Pișcaturi, înțeapături și scârțâieli, repartitie si balans... Un masaj perfect pentru talpi! Si de jur împrejur, plante verzi, mladioase, parfumate fin, ciripit de pasarele, fluturi si flori... Perfecta armonie! 

Când am iesit din nou la piscina, abia i-am zarit pe cei trei însotitori ai mei în iarba, m-am asezat si eu lânga ei si am asteptat sa mi se usuce talpile. M-am încaltat si am pornit spre casa. 

Ne-am despartit de Distel în fata casei ei si când am ajuns la noi, ploaia a început din nou sa-si cearna norii... Am iesit repede în curte, am taiat lavanda si restul de duminica am meșteșugit.. Am cusut resturi de dantele, am lipit margelute si fire de bumbac, am legat cu fir de nailon si pâna seara, am reusit sa fac trei zânute liliachii. Zâne care zâmbesc din fereastra si împrastie în camera parfumul fin de lavanda... 

*) "Mersul ca barza" în apa rece este unul dintre cele mai cunoscute tratamente KNEIPP. 

Pastorul Sebastian Kneipp a inventat terapia cu apă pentru a întări sistemul imunitar în urmă cu mai bine de 130 de ani. Cu o utilizare regulată, apa, care este rece (16 până la 17 grade Celsius), are un efect de vindecare. Activează metabolismul, stabilizează circulația și stimulează sistemul imunitar. Pentru explicatii detaliate despre cum functioneaza terapia Kneipp, puteti sa cititi aici.

Dansul pe pânza de pictura

Dupa cum am spus în articolul precedent, saptamâna aceasta pentru mine a fost o saptamâna grea, dar plina de activitati dragute. Una din activitati, a fost seara petrecuta alaturi de Andrea la sedinta de pictura. Miercuri am plecat împreuna de la serviciu direct spre Gersthofen, oraselul în care s-a desfasurat evenimentul ArtNight. 

Tema picturii a ales-o colega mea de birou pentru ca aceasta seara a fost “cadou pentru ziua ei de nastere” ☺ “Dansatoare în lumina lunii” se numeste tabloul original conceput de artista berlineza Maria Degel. Ilustratoare si pictorita de meserie, Maria face parte din echipa ArtNight si asa cum a declarant, ea crede ca în fiecare om exista un artist. Trebuie doar ca fiecare sa aiba încredere în pensula si sa nu-i fie frica de pânza alba ☺ 

Tabloul ei poate fi realizat în trei ore si jumatate si paleta de culori poate fi adaptata dupa preferintele cromatice ale fiecaruia. “Dansatoarea în lumina” este în Germania, unul din cele mai bine vândute motive. Folosind o tehnică simplă care imita pointilismul, utilizând culori acrilice si doar trei marimi de pensule, fiecare din participante a reusit sa creeze un tablou unic. Acelasi tablou, interpretat în stilul propriu. 

Am fost 22 participante si am obtinut 22 dansatoare cu rochii uimitoare, în culori pastel sau efervescente, cu contraste, lumini si umbre, cu stralucire, volum si miscare pe diverse grade de intensitate. Fiecare a lucrat concentrat si totusi ne-am permis fiacare sa servim si câte un cocktail. Am marit atentia doar la alegerea paharului, pentru ca a fost pus pe masa alaturi de cel cu apa pentru spalat pensule ☺☺☺ 

Locatia a fost un separeu în Restaurantul “La Commedia”, cu geamuri spre Piata Primariei si Sala Culturii. La un moment dat, afara a plouat în rafale si apoi, piața a fost învaluita în culorile curcubeului. Ne-am zis: iata un nou motiv pentru pictura!... cu alta ocazie, poate... 

Am pertecut o seara tare placuta si târziu, când culorile s-au uscat pe pânza, ne-am sunat sotii care au venit dupa noi cu automobilul.

Vara...

"Traieste în rasaritul soarelui, înoata în mare, bea aerul salbatic ..." - Ralph Waldo Emerson. 

“Rasul este o raza de soare pentru suflet”. - Thomas Mann 

„Vara este perioada în care este prea cald să faci ceea ce iarna a fost prea rece pentru a face.” - Mark Twain

"O zi perfectă de vară este atunci când soarele străluceşte, vântul adie, păsările cântă şi maşina de tuns iarba este stricată." - James Dent 

"În adâncurile iernii, am învăţat că în mine este o vară invincibilă." - Albert Camus 

“Ador cum vara își încolăcește brațele în jurul meu la fel ca o pătură caldă” - Kellie Elmore.

Înscriu articolul la "Citate favorite" - tabel Suzana