Se afișează postările cu eticheta lac. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta lac. Afișați toate postările

joi, 4 septembrie 2025

Grația lebedei negre - Reflexii in oglinda 36/2025

Într-o lume în care albul e sinonim cu puritatea, apare ea — lebăda neagră — ca o notă de jazz într-o simfonie clasică. 
Plutește și deseneaza cercuri misterioase peste tăcerea verde a lacului. Traversează luciul apei ca o umbră care dansează cu lumina, ca o metaforă vie a contrastului dintre ceea ce este văzut și ceea ce este simțit...
Oglinda apei reflectă nu doar silueta ei grațioasă, ci și liniștea care o înconjoară.
Între cer și apă, între lumină și umbră, se naște o clipă suspendată — pură, simplă, profundă. 
Dacă și vouă vă place să surprindeți reflexii în fotografii sau videoclipuri, vă invit ca în fiecare joi să participați aici, la rubrica Reflexii în Oglindă (rubrică preluată de la SoriN). Singura regulă este să publicați, într-un articol pe propriul blog, o fotografie cu reflexii, un videoclip filmat în oglindă sau imagini pe care tocmai le-ați descoperit în „oglindă” – fie ea oglinda ochilor, a apei, a cerului sau chiar oglinda retrovizoare. Apoi, înscrieți articolul aici – în tabel:

joi, 21 august 2025

Lacul de acumulare Gura Raului - Reflexii in oglinda 34-2025

Dacă și vouă vă place să surprindeți reflexii în fotografii sau videoclipuri, vă invit ca în fiecare joi să participați aici, la rubrica Reflexii în Oglindă (rubrică preluată de la SoriN). Singura regulă este să publicați, într-un articol pe propriul blog, o fotografie cu reflexii, un videoclip filmat în oglindă sau imagini pe care tocmai le-ați descoperit în „oglindă” – fie ea oglinda ochilor, a apei, a cerului sau chiar oglinda retrovizoare. Apoi, înscrieți articolul aici – în tabel:

luni, 11 august 2025

Lădița care nu mai vrea să stea în umbră

În living avem o lădiță din placaj care adăpostește cele necesare pentru aprinderea focului în șemineu - chibrituri, o mănușă termică, o perie, un făraș... obiecte utile, dar nu tocmai estetice. O ascundeam în spatele fotoliului, ca să nu strice armonia camerei ☺
După ce am zugrăvit și am lustruit totul, am simțit că e momentul să-i dau și lădiței o nouă viață.  
M-am gândit la metoda transferului de șervețele – simplă, dar cu potențial decorativ uriaș. Nu aveam o imagine clară în minte, dar știam sigur că vreau ceva special, așa că am pornit prin oraș în căutarea unor șervețele cu reproduceri de artă. Am colindat zeci de magazine, plină de speranță... și, conform legii lui Murphy, când cauți artă, găsești doar căței, pisici și floricele! Nici online nu am avut mai mult noroc.
În cele din urmă, singura opțiune disponibilă a fost Van GoghRamura de migdal. Deși visam la ceva în tonuri de maro, mai potrivit pentru lădiță, nu am putut rezista farmecului delicat al acestei lucrări. Van Gogh este unul dintre artiștii mei preferați, iar imaginea aleasă, cu ramurile sale fragile și cerul senin, mi-a adus o liniște neașteptată. Am acceptat provocarea cu bucurie. Am completat cu un set de șervețele în nuanțe de smarald și romburi aurii. Fără plan, doar cu dorința de a crea, am început lucrul.
Am curățat și dat cu spray auriu ca bază, apoi am lipit cu grijă fiecare bucățică de șervețel folosind adezivul special din setul Potch pentru transfer de imagini si am aplicat ceară aurie peste îmbinări, ca să uniformizez aspectul. Fiecare mică imperfecțiune a căpătat astfel, un farmec aparte – textura finală nu mai trădează nici placajul, nici hârtia - pare când piele, când porțelan, cu accente care prind lumina într-un mod neașteptat. 
La final, am sigilat totul cu lac din aceeași gamă, pentru durabilitate și un finisaj plăcut. Procesul a durat mai bine de o săptămână. Pentru funcționalitate, am comandat cele mai mici rotițe de pe Amazon și le-am lipit cu grijă. Am adăugat și două mânere - rămase de la proiectultăvița”.
Rezultatul? O bijuterie! Ma laud, știu că nu-i frumos, însă nu mă pot abține ☺ Lădița nu mai e un simplu recipient, ci un obiect decorativ care aduce un strop de artă în living. Aproape că mi-e milă să pun chibriturile și măturica în ea! 🥰
Sunt foarte mulțumită de cum a ieșit — e genul de proiect care îmi aduce bucurie de fiecare dată când îl privesc și mă face să spun zâmbind: Hei, am avut mână bună!

miercuri, 23 iulie 2025

La restaurant - Miercurea fara cuvinte 30/2025

LET'S GET WORDLESS! Curaj, înscrie-te! ☺ Vei cunoaste o multime de bloggeri ce au pasiunea fotografiatului. Nu exista teme pentru fotografii, nu exista obstacole. Singura regula este ca articolul pe care-l înscrii în tabelul "Miercurea fara cuvinte" sa nu contina text scris. În rest, orice este permis. Alatura-te noua în clubul MfC☺ Happy Wordless Wednesday! ☺

luni, 16 iunie 2025

Luxul de a fi OM

 
Într-o lume care funcționează ca un ceas elvețian, unde fiecare minut e contabilizat, iar fiecare gest pare dictat de un algoritm nevăzut, a trăi devine un act de poezie. Nu de eficiență. Nu de productivitate. Ci de prezență.
A trăi cu adevărat e ca o duminică în dumbravă — o evadare tăcută dintr-un oraș care fierbe sub cerul încins (avem iar de trei zile 38°C!), unde asfaltul respiră greu și aerul pare să ardă gândurile.
Noi am fugit. Nu de lume, ci spre noi.
Pe malul lacului, acolo unde libelulele scriu haiku-uri în aer cu aripile lor translucide, am regăsit luxul uitat al simplității. Leo, cu bucuria lui pură, a alergat printre umbre și lumină, iar noi, trei suflete obosite de zgomot, ne-am așezat în tăcerea care vindecă.
Aerul a mirosit a libertate și iarbă caldă. Soarele, filtrat de frunziș, nu a mai fost o povară, ci o mângâiere.
Șnițelele reci și prăjitura de weekend nu au fost doar hrană, ci ritualuri ale unei vieți trăite, nu executate. Fiecare înghițitură a devenit o amintire în formare.
În acel colț de lume, timpul nu a mai fost o linie dreaptă, ci un cerc blând care ne-a cuprins...
Ne-am lăsat gândurile să se limpezească, ca apa de la mal. Fiecare clipă a fost o alegere conștientă — să privim, să ascultăm, să fim.
Nu am mai fost funcționali. Am fost vii.
Automatismul a rămas în oraș, acolo unde oamenii bifează zile ca pe niște sarcini. Aici, în dumbravă, viața nu ne-a cerut nimic, dar ne-a oferit totul — lebede albe, regale, care-și veghează puii cu puf cenușiu, plutind cu o demnitate liniștită, ca și cum ar ști că frumusețea lor nu are nevoie de martori. Rațe și lișițe care își iau zborul cu un fâlfâit scurt sau care aterizează lin pe luciul apei, într-un ritm firesc, aproape ritualic — o respirație a lacului, lentă și profundă.
Adieri care spun povești, o liniște care nu are nevoie de cuvinte...
Poate că luxul suprem nu e o vilă cu piscină sau un cont plin, ci o pătură întinsă pe iarbă, un coș de picnic și o inimă care bate în ritmul naturii.
Poate că adevărata umanitate începe acolo unde se termină graba.
Și poate că, într-o duminică precum aceasta, am învățat din nou să fim oameni, reîntorcându-ne spre rădăcini...

vineri, 13 iunie 2025

Vremea nebună a primăverii 2025 în Bavaria


Primăvara aceasta ne-a luat complet prin surprindere. A fost una dintre cele mai uscate din istorie, nu doar în Bavaria, ci în întreaga Germanie. Conform datelor oficiale ale serviciului meteorologic german (DWD), primăvara 2025 a fost a treia cea mai uscată de la începutul măsurătorilor în 1881, cu doar 96 litri de precipitații pe metru pătrat – aproape cu 50% mai puțin decât media obișnuită.
Soarele a dominat cerul aproape neîntrerupt, iar temperaturile au urcat frecvent peste 30 de grade Celsius – valori care, de obicei, apar abia în mijlocul verii. A fost, de asemenea, una dintre cele mai însorite primăveri înregistrate, cu peste 695 de ore de soare.
Lacurile din regiune au suferit drastic – nivelul apei a scăzut atât de mult încât tururile de vaporase, o tradiție îndrăgită de localnici și turiști deopotrivă, nu au putut începe conform planului obișnuit. Multe dintre vapoare au rămas blocate la mal, neputând naviga în condițiile de apă atât de scăzută.Această primăvară a fost o excepție care ne-a uimit pe toți și ne-a făcut să privim cu alți ochi ritmurile naturii.
După săptămâni întregi de vreme uscată și temperaturi neobișnuit de ridicate, pe 4 iunie, în jurul orei 20:30, o furtună puternică s-a abătut brusc asupra Bavariei. Cerul senin s-a întunecat rapid, iar vântul a început să sufle cu o forță impresionantă, cu rafale de până la 100 km/h. La noi în curte, toate ghivecele – chiar și cele mari și grele – au fost răsturnate de vântul năprasnic. A fost un moment scurt, dar intens, care a luat pe toată lumea prin surprindere. 
Noi ne-am bucurat enorm că ploaia a fost în rafale, însă fără grindină. Acum doi ani, întreaga grădină a fost distrusă, iar mașina noastră de atunci, un Opel, a fost serios avariată. A fost o ușurare să vedem că de data aceasta natura a fost mai blândă cu noi.
Ploaia a continuat toată noaptea, iar dimineața, știrile au adus o veste neașteptată: un avion Ryanair care efectua cursa Berlin–Milano a fost forțat să aterizeze de urgență la Memmingen, după ce a fost surprins de turbulențe severe deasupra Münchenului, exact în jurul orei 8:30 pm. În urma incidentului, echipajul a reacționat prompt și profesionist, reușind să asigure o aterizare în siguranță pentru toți pasagerii. Autoritățile locale și echipele de intervenție au fost prezente rapid la sol, oferind sprijin celor care au avut nevoie. Călătoria celor peste 150 de pasageri a continuat cu autocarele, întrucât autoritățile nu au aprobat imediat reluarea zborului. Compania Ryanair și-a cerut scuze și a oferit asistență pasagerilor afectați. Clar că a fost o schimbare de plan care a presupus mult timp suplimentar, dar a oferit o soluție sigură și organizată.
Acum vara astronomică e la doar o săptămână distanță, vremea în Augsburg este tipic schimbătoare pentru luna iunie, dar cu tendințe clare spre încălzire. Pe măsură ce ne apropiem de solstițiul de vară (21 iunie), temperaturile vor continua să crească ușor, iar zilele vor fi lungi și luminoase – perfecte pentru plimbări, terase sau escapade în natură.
Grădina mea e în plină explozie de culoare – trandafirii domină cu eleganță fiecare colț, iar căpșunii sunt plini și grei, gata de cules. În fiecare zi adunăm un bol generos, exact cât să ne bucurăm fiecare de porția lui. E o mică bucurie zilnică, dulce și parfumată.
Mă bucur să pășesc în noul sezon – vara are farmecul ei aparte, cu lumina ei blândă de seară, cu mirosul de iarbă proaspăt tăiată și cu promisiunea vacanțelor ce se apropie. Să vină vara, cu tot ce are ea mai frumos!

vineri, 18 aprilie 2025

Surprize hand-made

Așa cum fac în fiecare an, și anul acesta am pregătit ceva meșteșugărit pentru vecinele mele de pe stradă. Chiar dacă toți ne plângem de criza de timp, dacă cineva dorește din inimă, găsește timp berechet! Așa că anul acesta am confecționat manual câteva obiecte decorative cu tematică pascală, folosind diverse materiale.
Pentru mine, această activitate este benefică, deoarece îmi stimulează creativitatea și mă relaxează. În același timp, sper ca vecinele mele să se bucure de micile decorațiuni și să le găsească utile.
Pentru fiecare vecină am cumpărat o vaniță din tablă, pe care am decorat-o cu șervețele cu motive de Paște, atât la interior, cât și la exterior. În fiecare vaniță am pus iarbă și mușchi de pădure decorative, apoi am adăugat câte o inimioară din lemn, vopsită vintage în alb - simbolul păcii. Am inclus și un ou de plastic căruia i-am lipit urechi și i-am desenat ochi și botic cu mustăți, precum și un ou de gâscă, tot din plastic, decorat cu paie și flori uscate. Bineînteles ca Leo m-a ajutat! ☺ Fiecare vaniță conține și câte un iepuraș cumpărat, în culori pastelate, câteva ouă de ciocolată și... vineri, după ce voi vopsi ouăle, voi adăuga în fiecare vaniță câte două ouă - simbol al Învierii Domnului.
Pentru toti cei care trec pe aici, ofer câte o lalea, din curtea mea
 
Deasemenea, am mai avut un proiect hand-made. 
Pentru fetele mele, am modelat din pastă FIMO, doua suporturi decorative pentru oua de Sfintele Paşti. Pasta este albă, se modelează ușor și trebuie udată din când în când pentru a o menține maleabilă, deoarece se usucă în aer liber - deci nu este necesară arderea.
Initial am vrut sa ma folosesc de cofrage de oua, pe care le-am decupat si capsat, incercând sa le dau forma pe care mi-am imaginat-o... însa ideea nu a functionat. 
Am folosit un kilogram de pasta pentru fiecare suport! ☺ Am modelat un inel, am presat cu un ou decorativ din alabastru, împartind "inelul" pentru sase locuri de oua. Apoi am lasat la uscat. Am lasat primul inel afara in curte, la uscat. Cum la noi a fost foarte cald - ca vara, modelajul s-a uscat prea repede si a suferit cateva crapaturi. Crapaturi mici, si doar de suprafata, insa... totusi a trebuit sa le "cârpesc"! La al doile inel, am avut grija sa se usuce la umbra. Apoi am inceput sa lipesc cu Ponch bucati de servetele cu un motiv neutral, alb-negru (pentru ca m-am gândit, sa nu concureze ouălor). Am lipit mai intâi fața, am lasat la uscat, apoi dosul, am lasat la uscat...La final, am aplicat lacul care sigilileaza si da si luciu. Din nou în doua faze cu lunga asteptare: mai intai o parte, apoi cealalta. Astazi inca un suport asteapta sa se usuce! Dar am facut cateva fotografii, cu primul suport, care este gata. 
Da, ce mai vreau sa spun este ca inelul are la mijloc un orificiu doar atât de mare încât sa încapa un paharel decorativ, suport pentru lumânare. Acum, in graba mare, sa fac poze pentru blog, am obtinut doar aceste imagini. Cred însa ca pe masa aranjata pentru Paşti, vor arata mai bine decat pe placa mea de lucru liliachie ☺ Si bineîntels, sper sa placa fetelor mele ♥
Pentru "simetrie" (patru colaje de fotografii sus, patru jos), am adaugat si un colaj cu ouale de anul trecut, la vopsirea carora m-au ajutat Leo si Chico ♥ Sa vedem cum imi vor iesi ouale mâine?! 
Va doresc spor la treaba! ☺
 

joi, 6 martie 2025

Dansul luminii și al umbrelor pe lacul fermecat - Reflexii în oglinda 10/2025

Hai cu mine în parc, sa savuram câteva momente de liniște și frumusețe... Dar promite-mi că privești mut!
În pragul primăverii, lacul se transformă într-o oglindă fermecată, capturând cerul azuriu și copacii cu crengile încă golașe, ca niște brațe întinse spre infinit. Priveste-le terminațiile firave... Nu va mai dura mult și crengile vor dansa zvelte în adierea vântului, încărcate de boboci.
Lumina blândă a soarelui se strecoară printre ramuri, mângâind suprafața apei cu un sărut timid.  Reflexiile se împletesc într-un dans de culori și umbre, ca o acuarelă.
Luciul apei este perturbat ușor de trecerea unui cârd de rațe... Pare singura notă de viață și mișcare în acest tablou idilic. Dar daca te apropii de ghiocei, în cupele lor zumzăie albinuțele, bete de atâta frumusețe!
Natura își dezvăluie secretele în cele mai delicate detalii, invitându-ne pe noi, cei mai sensibili, să ne pierdem în magia ei...
Daca va plac reflexiile mele de aici, va invit sa participati la rubrica "Reflexii în Oglinda" (rubrica preluata de la SoriN), la care va invit cu drag sa participati. Singura regula este sa publicati într-un articol pe propriul blog o fotografie cu reflexii, un videoclip filmat in oglinda sau imagini pe care tocmai le-ati vazut în "oglinda" (orice fel de oglinda... chiar si oglinda ochilor, oglinda apei, a cerului sau oglinda retrovizoare) si sa înscrieți articolul aici - în tabel:

duminică, 29 decembrie 2024

Doar înca doua zile pâna la trecerea în noul an

A trecut deja o saptamana din vacanta mea de iarna
Am petrecut momente superbe alaturi de cei dragi, am dormit muuult, am mâncat doar bunatati… m-am refacut pe jumatate. Acum, sufletul meu tânjește după puritatea naturii, după plimbări liniștite prin păduri și după aerul curat. 
De asemenea, mi-e dor de magia concertelor, de farmecul spectacolelor și frumusețea expozițiilor. Si spre norocul meu, mai am o saptamâna de vacanta. Este vremea să-mi hrănesc spiritul!
Astazi ne-am plimbat pe marginea oglinzii albastre a Lechului. Este locul în care liniștea și pacea domnesc într-o armonie perfectă cu cerul albastru și inima de gheață a lacului.
Odihna hibernală a pădurii părea ușor tulburată de mângâierea soarelui, iar pudra de nea s-a destrămat în neant. Nu mai era zăpadă; doar ici-colo, fragmentele de peisaj erau acoperite de mantia groasă a brumei. Cristalele de chiciură înfloreau în umbra sălciilor, creând cadre idilice. 
Am savurat fiecare moment, simțind că natura ne-a oferit șansa acestor clipe de răgaz. Nu a fost nevoie de prea multe cuvinte… Contemplând, ne-am conectat la frumusețea simplă a lumii din jurul nostru. Si ne-a fost bine 💙        


 ❄️🌲🦢✨🦢🌲❄️ ❄️🌲🦢✨🦢🌲❄️ ❄️🌲🦢✨🦢🌲❄️ ❄️🌲🦢✨🦢🌲❄️

miercuri, 7 august 2024

Apus de soare - Miercurea fara cuvinte S32/2024

Shhhhhh, LET'S GET WORDLESS! Curaj, înscrie-te! ☺ Vei cunoaste o multime de bloggeri ce au pasiunea fotografiatului. Nu exista teme pentru fotografii, nu exista obstacole. Singura regula este ca articolul pe care-l înscrii în tabelul "Miercurea fara cuvinte" sa nu contina text scris. În rest, orice este permis. Alatura-te noua în clubul MfC☺ Happy Wordless Wednesday! ☺

miercuri, 19 iunie 2024

La cules de Sânziene - Miercurea fara cuvinte S25/2024

Shhhhhh, LET'S GET WORDLESS! Curaj, înscrie-te! ☺ Vei cunoaste o multime de bloggeri ce au pasiunea fotografiatului. Nu exista teme pentru fotografii, nu exista obstacole. Singura regula este ca articolul pe care-l înscrii în tabelul "Miercurea fara cuvinte" sa nu contina text scris. În rest, orice este permis. Alatura-te noua în clubul MfC☺ Happy Wordless Wednesday!

miercuri, 27 martie 2024

Dimineata, undeva în Bavaria - Miercurea fara cuvinte S13/2024

 
Shhhhhh, LET'S GET WORDLESS! Curaj, înscrie-te! ☺ Vei cunoaste o multime de bloggeri ce au pasiunea fotografiatului. Nu exista teme pentru fotografii, nu exista obstacole. Singura regula este ca articolul pe care-l înscrii în tabelul "Miercurea fara cuvinte" sa nu contina text scris. În rest, orice este permis. Alatura-te noua în clubul MfC☺ Happy Wordless Wednesday! ☺

joi, 25 ianuarie 2024

La plimbare prin zapada - Reflexii în oglinda 4/2024

Sâmbata la ora amiezii, termometrul arata doar minus sapte grade. Ca ploua sau ninge, ca e ger sau zapuseala, Leo vrea sa iasa la plimbare (macar de trei ori pe zi ☺). 
În cursul saptamânii, Helmut merge la plimbare cu Leo de dimineaza si la amiaza, eu ies cu el seara, imediat ce ma întorc acasa de la serviciu. La sfârsit de saptamâna însa, plimbarea de la ora amiezii o facem toti trei împreuna si de obicei este atât de lunga, încât nu mai este necesara plimbarea de seara. 
Plimbarea noastra a fost superba! Atâta liniste, atâta frumusete! Cerul a fost perfect albastru, lacul a fost înghetat la mal, zapada a scârtâit sub pasii nostri, soarele sclipea printre crengile copacilor si chiciura tocmai începuse sa se desprinda de pe ramuri. 
Daca va plac reflexiile si luminile din fotografii si videoclipuri, va invit sa participati la rubrica "Reflexii în Oglinda", initiata de SoriN si preluata de mine. Publică într-un articol pe blogul tău, o fotografie cu reflexii, o imagine sau un clip pe care tocmai le-ai vazut în "oglinda" (orice fel de oglinda... chiar si oglinda ochilor, oglinda apei, a cerului sau oglinda retrovizoare) si înscrie articolul aici - în tabel:

duminică, 21 ianuarie 2024

Weekend

Juhuuuu... Am început un sfârsit de saptamâna plin si din punct de vedere al activitatilor, foarte variat. ☺
Vineri seara am fost la restaurant cu întreg compartimentul Proiectari /Cercetare, cca 70 colegi de serviciu. 
♦ Sâmbata am fost cu baietii mei - Helmut si Leo, intr-o lunga plimbare prin zapada, în jurul lacului de acumulare Lech'23. 
♦ Duminica - astazi, voi merge la Ulm sa asist la defilarea asociatiilor de Carnaval (Fashingsverein). 

Voi reveni cu povesti cu/în fotografii pentru fiecare zi în parte.♥ 
O duminica minunata tuturor!

joi, 28 septembrie 2023

Apus de soare

Pentru ultima miercuri din septembrie am hotarât cu înca trei colegi de birou sa mergem dupa orele de serviciu pe malul lacului Ammersee, sa admiram apusul de soare. Noi am plecat cu doua masini, Thomas cu Franziska si Andrea m-a luat pe mine. 
Thomas a adus patru doze a 0,33l cu bere speciala din Slovenia, unde de curând a petrecut câteva zile de concediu si a propus sa facem o mica degustare. Ei au ajuns primii si au "rezervat" un loc pe dig. Eu si Andrea am pierdut câteva minute pentru ca ne-am oprit sa mâncam înghetata. Am avut pofta de "coacaze negre" si pentru diversitate, am luat si câte o sfera de "castane cu scortisoara"! Un deliciu! Hmmm... 
Când am ajuns la lac, oglinda apei tocmai începea sa capete naunte rozalii... Ne-am descaltat si am intrat scurt în apa, doar pâna la glezne. Cu toate ca între orele amiezii si orele nouăsprezece temperatura atmosferica este în jur de 25-30 grade, apa s-a racit puternic. Nu mai este vreme de baie, chiar daca mai vezi pe ici pe colo curajosi care se balacesc. Temperatura coboara în timpul noptilor sub zece grade. Este toamna...
Ne-am asezat pe piatra calda a digului si Thomas a desfacut prima doza de bere. Franziska a însirat patru paharele si bautura acidulata a fost împartita în mod egal. Culoarea si gustul acestei beri mi-au amintit cumva de socata. Poate o tenta mai amara, dar aceeasi usoara aciditate si mirosul concentrat al verii ☺
Între timp, soarele a mai coborât de-o palma spre lac. Pe promenada forfota a devenit maxima si locurile pe dig tot mai înguste. Noi am mai degustat un tip de bere, una cu aroma florala, blânda, mai picanta ca prima dar mai putin acidulata. "Cin cin", "Cheers", "Salud", "zum Wohl" si "Noroc!" Am râs cu lacrimi când Franzisca - singura îmbracata cu fusta (întâmplator, ieri, noi ceilalti trei am purtat jeans) a spus "no rock" combinând engleza (no) si germana (Rock înseamna fusta) si aratând cu degetul spre noi ☺ Ich, rock... ihr, no-Rock! ☺☺☺ Noroc!
A treia doza de bere a avut o aroma puternica, dulce si fina... Cu toate ca berile pe care le-am avut au fost pure, doar hamei, drojdie si ceva cereale, noi toti am simtit gustul unui fruct! Hahaha, dar fiecare un altul! ☺ Andrea a zis ca ea simte cirese, eu am zis ca ananas, Franzisca a simtit gust de banana... Eticheta zicea ca berea nu contine arome ☺ 
Am facut pauza de câte un sandwich cu peste. De la chioscul de lânga ponton, eu am luat pastrav-Saibling afumat, Andrea si-a dorit hering-Bismarck, Thomas a luat Matjes si Franziska crabi de Marea Nordului. Chiflele proaspete, cu pestele la mijloc si umplute generos cu salata verde si sos, ne-au dat lucru pentru urmatorul sfert de ora... Soarele ne-a învaluit tot mai mult în culoarea mierii, intensificând parca gustul deosebit de placut al sandwichului. Am deschis ultima bere exact în momentul în care discul soarelui s-a pitulat sub linia apei... Acest ultim pahar cu bere a fost cel mai intens, usor amarui, spumant si deosebit de placut.
În spatele nostru, râsul cristalin al unor copii se suprapunea armonios cu acordurile unei chitare, în fata noastra, imensitatea lacului se lasa brazdata de câteva rate în cautare de insecte. Din stânga si din dreapta, se înaltau tipete de pescarusii, iar noi... noi în mijlocul acestei lumi magice! Atâta frumusete, atâta perfectiune! 
Parca nu ne mai saturam privind armonia culorilor si luminilor! Câtiva lilieci si-au pornit zborul în mare viteza, anuntând ca înserarea este din ce în ce mai adânca. 
Vazduhul caldut si nemiscat, împuns de catargele câtorva barci, a lasat întunericul sa curga peste noi...
Ne-am îndreptat în tacere spre parcare si ne-am luat ramas bun de la statiunea Herrsching. 
Luna aproape plina ne-a luminat calea pâna acasa. M-am despartit de Andrea în parcarea firmei, mi-am luat masina si am pornit imediat spre casa.
Am ajuns înainte de ora 21. Leo m-a întâmpinat fericit - "haita" lui este de-acum completa si noaptea poate sa vina! ♥

miercuri, 6 septembrie 2023

Excursie la Lacul Regelui - Miercurea fara cuvinte S36/23

 
Shhhhhh, LET'S GET WORDLESS! Curaj, înscrie-te! ☺ Vei cunoaste o multime de bloggeri ce au pasiunea fotografiatului. Nu exista teme pentru fotografii, nu exista obstacole. Singura regula este ca articolul pe care-l înscrii în tabelul "Miercurea fara cuvinte" sa nu contina text scris. În rest, orice este permis. Alatura-te noua în clubul MfC☺ Happy Wordless Wednesday! ☺

marți, 5 septembrie 2023

Legenda Lacului Regelui

Am petrecut ultima sâmbata din august pe malul lacului Königssee (Lacul regelui), un lac bavarez -unul dintre cele mai frumoase din Germania. Așezarea pitorească a lacului înconjurată de munți înalți este impresionanta! 
Albastrul turcoaz al apei este când foarte verde, când foarte albastru, influentat de razele soarelui. Si de soare am avut parte din plin, sâmbata a fost o zi superba, cu cer albastru si perfect senin. 
Königssee este cel mai adânc lac din Germania. Apa cristalină este mărginită din toate părțile de munți falnici. Departe de drumuri și autostrăzi, aerul este plin de o liniște mistică. Stâncile abrupte care înconjoară lacul fac imposibile drumurile sau traseele de drumeții. 
O legenda spune ca "în vremuri imemoriale, a trăit și a domnit peste aceste meleaguri un rege aspru și sălbatic al cărui nume era Watzmann. Era un om înspamântator! Dragostea și mila omenească îi erau străine, doar vânătoarea îi era desfătare. Oamenii tremurau în fata lui! Pamântul duduia când cutreiera padurile, însotit de sotia sa, la fel de cruda si aspra. Aveau sapte copii, crescuti sa creada ca orice le este permis! Vânătoarea sălbatică a familiei regale a distrus fauna si flora, punând în pericol existanta celor câtorva fermieri care mai îndrazneau sa-si duca zilele în zona respectiva. Îndelunga a fost răbdarea lui Dumnezeu în fata acestor cruzimi. Pâna într-o zi când, se zice ca haita câinilor de vânatoare, hraniti cu sânge de vânat, a atacat o pastorita ce statea întinsa pe pajiste, cu copilasul la sân. Regele si familia lui au privit macelul fara sa intervina, rânjind de placere, în timp ce copilul si mama au fost sfâsiati de fiare. Ciobanul a luptat cu câinii regelui fara succes si înainte de a-si da sufletul, a ridicat mâinile spre cer si l-a blestemat pe tiran. În acel moment s-a ridicat un vuiet lung si din înaltimi, a traznit si a tunat puternic. Câinii regelui, ca vrajiti, au sarit pe copii si pe sotia regelui, apoi au zdrentuit si gâtul regelui dupa care, s-au aruncat în prapastie. Trupurile regale s-au transformat pe loc în stânci, Regele Watzmann, un vârf urias, acoperit de gheata. Lângă el, un bloc mare de piatra, colturos, lipsit de vegetatie și în jurul lor, alte șapte vârfuri - copiii lor. La poalele muntelui se odihnesc bazinele a două lacuri în care s-a scurs cândva sângele acestor tirani. Lacul mare se numește - Königssee, iar apele în care s-au aruncat câinii, se numește Hundstod (moartea câinelui). De atunci, plaiurile acestea sunt ferite de toate relele si frumusetea domneste în fiecare coltisor."
Si într-adevar, vârfurile masivului sunt denumite pâna în zilele noastre exact ca în legenda: Regele Watzmann, are o înaltime de 2713 metri si este cel mai înalt vârf din Germania dupa Zugspitze (2962 m). Mai în dreapta, Micul Wartzmann / Kleiner Watzmann sau Watzmannfrau / Nevasta lu'Wartzmann, cu înaltimea de 2307 m. Iar între aceste vârfuri, alte sapte vârfușoare: Recka, Henning, Rimiger, Eilbert, Gerold, Sindel, Hartwig si Otloh, așa-numitii Copiii-Watzmann.
Înscriu postarea la rubrica "Citate" - tabel de înscriere la Suzana