Ceas intern cu-ntârziere

Valizele sunt desfăcute. Hainele – spălate, împăturite, puse la loc.
Eu? Un emoji obosit, cu cearcăne și o cană de ceai în mână. M-am întors din vacanță cu un suvenir neașteptat - o răceală încăpățânată, care nu pare grăbită să plece.
Vacanța s-a încheiat. Dar corpul meu refuză să se întoarcă. Trăiește într-un univers paralel, unde e mereu sâmbătă, miroase a pădure și a cafea la ibric, iar timpul curge în ritm de greieri și frunze care foșnesc a tihnă.
Am fost plecată cu Helmut și Leo. 2700 km în total. Șosele, hoteluri, o cabană la munte, bagaje care se multiplică inexplicabil, conversații în două limbi, explicații între generații. Am fost organizator, navigator, traducător și responsabilă cu buna dispoziție.
Acum sunt... o somnoroasă cu drepturi depline. Dorm mult, dorm adânc, ca și cum aș fi conectată la un încărcător cosmic. Și când mă trezesc, nu știu dacă sunt acasă la mine, acasă la mama sau într-o cameră de hotel cu tablouri generice și perne prea pufoase.
Ieri, după un pui de somn de o oră, eram convinsă că televizorul din living vorbește românește. Ca la mama acasă... Noaptea, dacă mă ridic pentru o vizită rapidă la baie, mă simt ca o navetistă rătăcită între dimensiuni. Lumina lunii se strecoară printre jaluzele ca niște dungi de vis, iar eu nu știu în ce direcție e ușa. Configurația casei îmi scapă printre degete. Dar poate că e normal... În ultimele 12 zile am dormit în cinci locuri diferite!

Săptămâna asta încerc să mă reîntorc la ritmul meu. Să-mi sincronizez ceasul intern cu fusul orar al realității.
Înainte de vacanță eram pe val – organizată, eficientă, cu toate „la pas”. Acum... sunt pe o melodie lo-fi, cu delay cosmic și vibe de „mai stai puțin”...
Dar mai am câteva zile până la serviciu, așa ca pot încă să experimentez. Să lenevesc. Să savurez ultimele zile de vară...

Azi am copt vinetele și ardeii cumpărați de la Piața Rahovei, din Sibiu. La grătar, în curte. Le-am curățat pe băncuță, la umbra laurului englezesc, cu Leo asistent. Aromele au umplut aerul... Aici, în cartierul meu, nimeni nu știe cum se face o salată de vinete. Sau zacuscă. Sau salată de ardei copți. E ca și cum aș fi adus un secret culinar dintr-o civilizație pierdută.
Viața e un balans între haos și tihnă. Eu sunt undeva la mijloc, cu o felie de plăcintă cu prune în mână, cu soare printre gene, înconjurată de liniște și parfum de trandafiri. Ce bine e acasă!
Poate că acasă nu e un loc... e o stare. E o aromă. E un sunet...

1 Mai Tradițional: Grătar, Bunătăți și Vreme de Vară

Ziua de 1 Mai am sarbatorit-o în stil românesc, cu un grătar pregătit în curte, unde aromele de mici și piept de pui au marcat începutul verii. 

Însoțite de cartofi prăjiți în tigaie, fierți în prealabil, apoi rumeniți în ulei de măsline, preparatele au completat perfect atmosfera relaxată. Am pus pe gratar si o bucatica de slănină că tare dor mi-a fost si... am pregatit si mujdei (pentru ca astazi am lucrat doar 5 ore, în regim homeoffice) 😜

Seara a adus o notă dulce, cu afine, zmeură și căpșuni proaspete.

Ceea ce a rămas din fructe, s-a transformat în spumă delicioasă și brioșe pufoase, în foi-etaj. 

Vremea a fost la fel de generoasă ca festinul culinar—cu temperaturi constante de 29-30°C încă din ultima zi de aprilie, un început de mai mai cald decât de obicei. 

Cu alte cuvinte, am petrecut un 1 Mai perfect!

O duminică...

... toridă de vara, cu soare strălucitor si cer senin.

O duminică liniștită, petrecută moțăind la umbra marchizei,  admirând din când în când printre gene razele soarelui dansând printre frunzele alunului. Am petrecut ore în șir urmărind jocul de lumini si umbre, împletindu-se cu parfumul dulce-fin al florilor din curte si sursurul fântânii decorative din colțul terasei...

Ca sa ne răcorim, am băut câte un Lillet-berry, cu zmeură, rozinchini și mure din gradina noastra si bineînțeles cu multa-multa gheață.

Spre seara am facut grătarel iar la desert, am servit macarons. 

În aceasta zi de vara, timpul parcă s-a oprit... iar noi părea că intrasem în acest tablou de poveste.

Delta Adige

 

Bineinteles ca si in aceasta vacanta ne-am facut noi prieteni, o familie din Elvetia (elvetieni originari) si o familie din Italia, originari din Galati. 

Ieri am facut gratarel la noi pe terasa si i-am invitat pe Diana, Gelu si micutul Tommy. Am mancat cate o bucata de steak de purcel, cate una de piept de pui, barbatii si cate un carnacior, am avut si porumb fiert si prajit la gratar si salata de rosii italiene, castraveciori, ridichi si ceapa. O delicatese! Desertul l-au adus musafirii nostri: cafea Mokka si prajitura de cacao. Am baut vin alb si rosé, italiene... ne-am ospatat pana aproape sa ne plezneasca burtile! 

Chiar si Leo si Tommy au primit cate o bucata de carnita la gratar! Dupa masa, ne-am spus "acum ce facem cu surplusul de calorii?!" Gelu a propus sa mergem pe jos la "Torre Panoramica Foce dell'Adige" una din atractiile turistice din regiune. A fost un mars de o ora prin nisip, de a lungul plajei... Am pornit pe la ora 20 dupa ce ne-am spray-at cu solutie impotriva tantarilor. 

A fost o mica aventura, o plimbare superba la locul unde Adige se varsa in Marea Adriatica. Am urcat in turnul de observatie pe scarile spiralate exterioare si am admirat panorama. Deasupra noastra nu era decat un ciot de luna si Luceafarul. La ora 22 am fost din nou acasa 🤗

de Ziua Tatalui

Ziua Tatălui (cunoscuta si ca Herrentag sau Ziua Bărbatului) este un obicei sărbătorit în diferite părți ale lumii în onoarea taților și a paternității. În Germania, Ziua Tatălui este sărbătorită de ziua Înălțării Domnului, adica la 40 de zile de la Paște.

De Ziua Tatalui noi am fost singuri, acasa. Fetele lui Helmut l-au felicitat telefonic iar fetele mele sunt plecate din 17 mai în Antalya în concediu. Mai mult ca atât, vremea nu a fost asa ca în alti ani, sa putem face gratar în curte cum ne era obiceiul. Însa... noi nu ne lasam speriati asa usor! 

Am prajit carnita pe gratarul electric ☺ Am avut piep de pui marinat în ulei de masine, cu curry si crengute de lamâita si doua felii de pulpa de pucel, puse câteva ore în vin alb cu usturoi. Ca garnitura am avut cartofi gratinati, facuti la cuptor, cu smântâna si parmesan adevarat.

Am mâncat fara mari festivitati în sufragerie si am ciocnit câte un pahar cu bere neagra de Weltenburg.

Pentru siesta, am plecat la plimbare... în jurul casei. Pe lânga cartierul nostru trece celebra Via Claudia si de multi-multi ani ne-am propus sa vizitam ruinele castrului roman. Iata ca abia acum am reusit! Si am mai reusit înca ceva ce mi-am dorit anul acesta si din cauza ploilor nu am reusit: sa fac o poza în lanul cu rapitaaaaaa ☺☺☺ Gata, acum ma declar multumita! ☺☺☺

Trei generatii

Cu toate ca a fost primul sfarsit de saptamâna de dupa concediu si sincera sa fiu, as fi avut nevoie de câteva zile de relaxare totala, am acceptat cu placere propunerea familiei sotului meu si i-am gazduit pe toti, pentru un weekend prelungit (am avut si Lunea de Rusalii zi libera).
Parintii lui Helmut nu mai traiesc, iar fratii lui locuiesc amandoi în nordul Germaniei, unul în Hamburg, altul în apropiere de Berlin si drumul cu masina dureaza peste 7 ore (sunt ~750 km). Fetele lui locuiesc una în München, alta în Memmingen iar noi, la mijlocul distantei dintre ele. Împrastiati în cele patru directii cardinale, nu reusim decat o data pe an sa ne întâlnim cu totii. Si weekendul ce a trecut s-a potrivit în agenda tuturor.
Am facut aprovizionarea, am împrumutat doua banci, o masa lunga si un pavilion-pergola de la vecini si sâmbata la amiaza a început “meeting”-ul. În prima zi am fost doar noi, generatia veche – fratii lui Helmut si sotiile acestora.



Sositi de la drum lung, i-am invitat mai întâi la masa, apoi am pornit într-o plimbare la marginea orasului, pe dealul ce ofera vizibilitate spre Alpi - atunci când aerul este foarte curat. Atunci cand adie Fönul, ai impresia ca poti atinge vârfurile muntilor cu mâna. De data aceasta însa nu am putut admira decât asfintitul soarelui.
Seara s-a prelungit pâna dupa miezul noptii, la povesti, o cana cu vin si câteva cocktailuri fine, pentru doamne 😉

A doua zi, dupa micul dejun au început sa soseasca ceilalti oasepeti. Ca sa nu se plictiseasca nimeni, am format echipe si fiecare a primit ceva de lucru ☺ Barbatii au asamblat pavilionul si au desfacut masa si bancile. Helmut a adus carnea preparata de cu seara-n marinade si a pregatit carbunii pentru gratar. Femeile au preparat salatele - am pregatit salata oriental, salata de paste-fainoase si salata asortata de legume de sezon. Am avut si desert ☺ Prajitura cu caise, Tiramisu cu capsuni si Pasca cu brânza, una mai buna ca cealalta!



Copiii… au numarat Smarties pe culori, iar Leo a alergat de la unii la altii... sa ne coordoneze 😉 Când am fost toti gata, am pornit petrecerea. Cu povesti, cu toasturi, cu glume si multa buna-dispozitie, am tinut-o într-o distractie pâna când a apus soarele. Am fost cea mai galagioasa curte din cartier, dar avem vecini buni, nu am primit reclamatii 😉

A fost un weekend minunat. Înainte de a ne desparti, am reusit chiar si sa facem o fotografie pentru albumul de familie. Am pus aparatul foto pe stativ si am pornit autodeclansator... “Zâmbiti va rog!”* ☺☺☺
*) În România, fotografii folosesc cuvântul “Pasaricaaa” pentru a atentiona persoanele fotografiate si totodata pentru a le însenina fetele.
Americanii spun în cor “cheese” (pe româneste “brânza”) si expresia gurii seaman cu un zâmbet dulce, nici prea strâmt, nici prea deschis.
Nemtii silabisesc "Ameisenscheisse" (pe româneste "caca de furnici") ☺☺☺

S-a deschis sezonul de gratareeeee

Atmosfera de vara (de aici) provoaca pofte de gratar ☺
Mici, pulpe de pui, muschi de vitel, cartofi pai si bineînteles mujdei, Campari, bere, cola... toata familia si-a facut plinul de calorii pe o saptamâna în avans! ☺☺☺

Povestea unor pastravi fericiti

A fost odată ca niciodată, că de n-ar fi, nu s-ar mai povesti... A fost odata o pastravarie, la Topleț pe Valea Cernei, care mult peste în bazine avea. Pastravii sareau si înotau ziulica-ntreaga în apa limpede si rece (alimentata direct din Munții Almajului și Munții Mehedințului), asteptând sa vina ziua cea mare, în care fiecare dintre ei va avea ocazia sa-si îndeplineasca menirea - adica sa sature gurile flamânde ale unor mușterii. Toti pastravii îsi doreau sa ajunga sa fie pregatiti cu multa dragoste si mâncati cu deosebita placere. Din pacate însa nu toti târgoveții aveau gusturi rafinate! Circulau zvonuri cum ca unii pastravi ajung în tepusa, altii într-o tigaie încinsa si mult ulei, ca unii ar fi tavaliti în faina de malai sau ca altii sunt unsi cu mujdei de usturoi...
Pe la mijlocu' lui Gustar, se face ca la pastravarie poposeste un grup de prieteni, toti chipesi si mândri - un galatean si zarandana lui, însotiti de copilul Mariuța si un bavarez cu ardeleanca lui.
În bazinele cu pastravi se facu liniste, doar clipotul apei se mai deslusea. Toti pestii doreau sa auda ce poftesc strainii cei ferchezuiți. Când galateanul a spus "5"- în bazine a început balul! Toti pastravii au început sa sara ca sa-si demonstreze elasticitatea cozii, stralucirea solzilor si putera aripioarelor. Nu erau decât 5 locuri în plasa îngrijitorului de la pastravarie dar toti pastravii vroiau sa plece în calatoria cea mare!
Unu, doi, trei... înca doi si gata! Cinci pastravi norocosi au nimerit în lighean si au fost adusi la tejghea.

De aici, acestia au calatorit peste dealuri si vai într-o masinarie cu roti, alaturi de cei cinci boieri. Pestii nu-si mai încapeau în solzi de fericire!
La un moment dat, motorul masinii s-a oprit. Pastravul cel mare si întelept a soptit:
- Pare-mi-se ca binefacatorii nostri au ajuns la hanul care-i gazduieste în vacanta. Cinstiți ortaci, savurati clipele ce vor urma!
Nici în visele cele mai frumoase ale pestilor, cei cinci pastravi norocosi nu si-au imaginat delicatetea cu care au urmat sa fie tratati! Bavarezul stia o reteta grozava! Mai întâi pastravii au fost spalati în chiuveta de inox, apoi masati cu sare de mare si tamponati cu hârtie fina de bucatarie. Au fost pudrati cu piper neîntinat, înfasurati cu frunze de salvie, marar, cimbrisor si busuioc, picurati cu ulei virgin de masline si înfasati în cearceafuri din argint. Cu multa grija, au fost asezati pe gratar în curtea hanului, exact atunci când jarul scânteia mai frumos. Dupa ce si-au facut somnul de frumusete, pastravii fragezi si aromati au fost asezati pe farfurii de portelan, alaturi de câte o paturica din cartofi copti cu rozmarin.
Hangita a simtit miresmele pâna în camaruta ei si acu' jinduia sa guste nițel! În mare graba, a dat pe razatoare câteva rosii proaspat culese din gradina, a adaugat usturoi taiat fin, sare si câteva picaturi de untdelemn si s-a prezentat cu ulcica la masa boierilor, doar-doar acestia s-or îndura sa o pofteasca si pe dânsa la ospat.

Inimosi, boierii i-au oferit loc la masa si au cinstit-o, oferindu-i câte putin din fiecare bucata. I-au turnat si ei o cupa din Cricova - spumant clasic brut si au mâncat si s-au veselit, pâna când pe cer s-au ivit stelele. Pastravii au fost atât de deliciosi, ca mesenii si-au lins pâna si degetele! Si au chefuit pân-aproape-n zori de zi si cu siguranta vor mai chefui ori de câte ori se vor mai intâlni! Ş-apoi încălecai pe-o coasă şi vă spusei o poveste frumoasă şi încălecai p-un mărăcine, să m-asculte orişicine! Şi m-am suit pe o roată şi v-am spus povestea toată!
V-aş mai spune si povestea unor mititei fericiti, dar mi-e teama ca se corcesc aromele, asa ca mai bine va las sa o deduceti singuri privind imaginile de mai jos ☺

Ultima zi de Plärrer

(continuare la Mâine e ultima zi de Plärrer)

Exista două corturi fixe si enorme - "Binswanger"(Hasen-Bräu) și "Schaller"(Thorbräu) si înca doua care se monteaza ocazional - "Hühnerbraterei Ebert + Miller"(Thorbräu) si "Sterndl`Alm" (Brauhaus Riegele), cu mese si sute de locuri pe banci de lemn.
Dupa o zi întreaga de umblat prin târg în bataia soarelui, visezi doar sa gasesti un colt de banca la umbra si sa serversti o bautura care sa te racoreasca si sa-ti astâmpere setea. Asa au aparut în târg corturile - în anul 1927 în Plärrer s-au montat primele mese si banci sub copertina. Pe vremea aceea era înca în vigoare prohibitia de alcool de dupa Primul razboi Mondial si ca prima masura de înlesnire, a fost permiterea vânzarea de vin de afine la sarbatorile populare.
Ca peste tot unde se aduna multa lume, se si cânta, asa ca în corturi au aparut scenele si muzica a întregit perfect voia buna. Începând cu anul  1928 în corturi s-a permis consumarea de bere si lânga bere, traditional în Bavaria este covrigul numit Brezel. Pentru cei care doresc sa manânce, corturile de bere ofera în mod traditional gustari taranesti, jumatati de pui la rotisor, pulpe de purcel la tava sau Steckerfisch - peste pe tepusa afumat sau prajit la gratar (păstrăv, fântânel și macrou). Garniturile tipice sunt Knödel (galuste de cartofi), salata de cartofi sau varza calita.

Masura unui pahar de bere este în Bavaria Maßkrug, sau spus simplu Maß, ceea ce corespunde la aproximativ un litru de bere. Chelneritele cu experienta si mult antrenament, pot aduce la masa câte 12-15 într-o tura! Dexteritatea cu care se strecoara printre mese si rapiditatea cu care servesc este de pomina.
Pe lânga corturi, în târgul Plärrer exista o multime de chioscuri de diverse marimi, care ofera mâncare, bautura si dulciuri "to go". (va urma)

Zile cu soare

De când ne-am întors din concediu, am adus veselie si caldurile din Andalizia cu noi în geamantan :) În fiecare zi este soare, cer senin si temperaturi cuprinse între 27° si 35°C.
Lunile mai si iunie au anul acesta putine zile lucratoare, având în vedere faptul ca la catolici se acorda zile libere atât pe 29 mai, de Ziua Înaltarii Domnului (cunoscuta popular ca Ziua Tatalui), pe 8-9 iunie de Rusalii, cât si pe 20 iunie - Corpus Christi (Fronleichnam). De câte ori pica o sarbatoare religioasa într-o zi de joi, prinr-o conventie scrisa, firmele mari acorda liber si vinerea (considerate fiind zile de concediu).
Si ce altceva poti face mai bine, decât sa-ti petreci timpul în curte cu familia?!

Sâmbata ce a trecut am prajit la gratar cotlet de purcel si frigarui de curcan, vinete, zucchini si porumb, am baut la alegere, Hugo, Sprizzer sau bere si spre seara am dat gata si-un pepene rosu si dulce!

Duminica, bineînteles ca am facut o drumetie - sa ardem caloriile acumulate ☺

Un weekend pe cinste (1) - Acasa

continuare la "Alo, aterizeaza bunica!"
Conform planului, vineri am petrecut a doua jumatate de zi în curte si cred ca vecini mai galagiosi ca noi, nu au fost in cartier! Am facut gratar si salata de cartofi, porumb prajit si champignon umpluti. Am închis marchiza si umbrelutele cand soarele s-a dus la culcare si am aprins lumânarele pentru a completa stralucirea semilunei, atâta doar cat sa creem o atmosfera placuta. Târziu, foarte târziu "am spart gasca".
Fratele meu a ramas sa doarma la noi si abia dimineata a pornit spre casa.

Din aceasta zi am fotografii putine, pentru ca mamicile au hotarat ca arata prea obosite pentru a se lasa fotografiate.

Ziua mamei si a tatalui :)

Anul acesta s-a întâmplat ca într-o singura saptamâna, familia noastra sa aiba de serbat cinci evenimente deosebite!În ordine cronologica: ziua de nastere a mezinei, Pastele ortodox, ziua de nastere a sotului meu, Ziua Tatalui si Ziua mamei... asa încât pentru ultimele doua am dat o singura petrecere :)
Si bine am facut, pentru ca doar în acea zi am avut noroc de vreme splendida, ca de vara! Ieri a plouat întreaga zi si astazi este înnourat si racoare (14°C). Nu ar fi nicio mirare sa si ninga un pic (!) pentru ca de astazi încep Sfintii de gheata!
Dar cum spuneam, vineri am petrecut o zi minunata! I-am avut invitati pe fratele meu, doi prieteni si bineînteles fetele. Mai spre seara ne-am trezit si cu Hansi si Grete, cu pitigoiul ce are casa în fagul din curte, plus câteva vrabii din cartier :))
Am facut gratar si am avut la alegere o multime de feluri: ceafa de porc, piept de pui- gen cordon bleu, chiftelute din carne de vita, creveti la tepusa, mici à la România, porumb, tepusea cu legume si ciupercute, salata de cartofi, masline, salata de castraveti... oare am uitat ceva?! ;) Pentru desert am pregatit o prajitura dupa reteta bunicii (mama mamei), numita "Prajitura economica". Nu este spectaculoasa, dar pe mine, fetele si pe fratele meu, ne leaga amintiri deosebit de placute. Am baut fiecare ce a dorit: bere, vin, Fanta, ceai de musetel (Raluca are rosu în gât!), suc de grepfrut sau cafea. Am stat sub marchiza pe terasa, sa ne protejam de arsita soarelui - întreaga zi pâna la miezul noptii! Am râs si ne-am simtit deosebit de bine. Am cântat si "La multi ani", acompaniate de baieti, la muzicuta si flaut ;) A fost tare-tare haios!