Simfonia zorilor cu curcubeu peste oraș - RIO 43/2025

🌅 În taina dintre vis și trezire, când orașul încă mai poartă umbrele somnului, se naște o zi ca o promisiune nerostită — soarele își deschide pleoapele de aur, iar cerul își întinde sufletul în culori.

Un curcubeu se arcuiește peste acoperișuri ca o harpă divină, fiecare rază — o notă, fiecare culoare — o emoție ce vibrează în aerul proaspăt. Clădirile, martori tăcuți ai eternului ciclu, par să respire lumină, iar ferestrele devin vitralii ale unei catedrale nevăzute, unde rugăciunea nu e cuvânt, ci simpla existență.
Această dimineață nu e doar început — este o alchimie între cer și pământ, o îmbrățișare între vis și realitate, unde iubirea se strecoară printre raze și picături, ca o șoaptă ce spune: "Astăzi, totul e posibil."
🌞 SĂ AVEȚI O ZI MINUNATĂ! Plină de zâmbete, energie bună și momente frumoase! 💫

---

Dacă și vouă vă place să surprindeți reflexii în fotografii sau videoclipuri, vă invit să participați la rubrica „Reflexii în oglindă” (rubrică preluată de la SoriN). Singura regulă este să publicați, într-un articol pe propriul blog, o fotografie cu reflexii, un videoclip filmat în oglindă sau imagini pe care tocmai le-ați descoperit în „oglindă” – fie ea oglinda ochilor, a apei, a cerului sau chiar oglinda retrovizoare. 

Apoi, înscrieți articolul aici – în tabel.💛💛💛

Poezia cerului

Două momente de inceput de octombrie. Două miracole. Unul de zi, altul de noapte.
Și între ele, noi — învățând să trăim frumusețea luminii.

Sub vraja luminii

 

În micul nostru spațiul wellness, timpul pare să se dilate, iar grijile se topesc asemenea aburului care mângâie pielea... O lampă de ambient, cu bec în culori pastel, devine mai mult decât un simplu obiect decorativ — este o poartă către visare. Magia luminii începe să lucreze în tăcere, transformând fiecare clipă într-un moment suspendat...
Fiecare nuanță care se schimbă lent — roz pudrat, albastru seren, verde mentă, o vibrație calmă de mov ametist și o trecere caldă de la galben chihlimbar spre oranj aprins, până la roșu catifelat — pare să respire în armonie cu atmosfera, învăluind gândurile într-o îmbrățișare caldă și blândă. Când liniștea are culoare, simțurile se trezesc altfel — mai tandru, mai profund.
Acea lumină difuză nu doar relaxează. Ea transformă spațiul într-un sanctuar al simțurilor. Te face să uiți de lume, să te regăsești în propriul tău univers interior, unde totul e liniște, echilibru și frumusețe. Culorile pastel șoptesc, te invită să te lași purtat, să te abandonezi unei stări de plutire, ca într-un vis lucid.
În acel moment, în acea lumină, corpul se odihnește, iar sufletul călătorește. Este o experiență care nu poate fi măsurată în minute sau grade Celsius, ci în emoții. În acel spațiu wellness, lampa pastelată devine un ritual tăcut, un companion al vindecării, al introspecției, al visării.
Pentru toți cei care iubesc jocul luminii — fie că e vorba de reflexii în oglindă sau sclipiri independente care dansează pe pereți — vă invit să vă alăturați rubricii „Reflexii în oglindă” (rubrică preluată de la SoriN), în fiecare joi, și să vă înscrieți în tabelul de mai jos:

Curcubeie - Reflexii in oglindă 12/2025

Prin geam, un fascicul de lumină pătrunde, 

Prin cristal se împarte și discret se ascunde.

Petele de curcubeu pe pereți dansează, 

Camera, în povesti de culori vibrează.

 

Poveste de duminică - Legenda Podului Curcubeu

Cunoscută și sub numele de "Rainbow Bridge," este o poveste emoționantă și reconfortantă care aduce alinare celor care și-au pierdut animalele de companie. Această legendă a Podului Curcubeu este o frumoasă expresie a speranței și iubirii, oferind confort celor care și-au pierdut animalele dragi. 

Legenda nu are o origine precisă, dar a devenit populară în cultura occidentală, în special în comunitățile iubitorilor de animale.

Se spune că atunci când un animal de companie moare, acesta ajunge într-un loc minunat numit Podul Curcubeu. Un loc în care animalele sunt sănătoase și fericite, alearga și se joaca împreună pe câmpuri verzi, sub un cer strălucitor. Ele nu mai simt durere sau suferință și așteaptă cu nerăbdare să fie reunite cu stăpânii lor.

Podul Curcubeu este descris ca un pod strălucitor, cu culorile unui curcubeu, care leagă lumea noastră de un tărâm paradisiac. Când stăpânii animalelor trec și ei în lumea de dincolo, animalele îi întâmpină cu bucurie la capătul podului. Împreună, traversează Podul Curcubeu pentru a fi reuniți pentru totdeauna. Această poveste simbolizează iubirea eternă și legătura indestructibilă dintre oameni și animalele lor de companie. Este o poveste plină de speranță și consolare, oferind alinare celor care suferă după pierderea unui prieten necuvântător.

Curcubeul are semnificații variate în diferite culturi și mitologii. În mitologia nordică, curcubeul este cunoscut sub numele de Bifröst, un pod care leagă lumea oamenilor (Midgard) de lumea zeilor (Asgard) și este păzit de zeul Heimdall. În mitologia greacă, curcubeul era asociat cu zeița Iris, mesagera zeilor, care traversa cerul lăsând în urma sa un arc de culori. În cultura Creștină se spune despre curcubeu că este un simbol al legământului dintre Dumnezeu și oameni, după Potopul lui Noe. 

Vecina mea, ne-a invitat la o întâlnire "in memoriam Claire", catelusa care a fost membru al familiei pentru 15 ani... Initial l-am lasat pe Leo acasa, pentru ca ne-am gândit ca prezenta lui ar stârni amintiri dureroase, însa vecina a insistat sa il aducem si pe el in vizita. Am fost trei familii de pe strada noastra; Helmut a facut un tort cu cireșe Pădurea Neagră, vecina a pregatit Pizza-Muffins, am servit câte un pahar de Prosecco si câte o cafeluta, am povestit despre anii ce trec si amintirile care ne ramân in suflet... Claire a trecut Podul Curcubeu pe 27 decembrie 2024.

Un serviciu special pentru animale de companie, s-a ocupat de incinerare... Din Claire a mai ramas doar o cutie cu cenusa, un flacon cu blanita, câteva fotografii si... un ocean de amintiri. 

Lalele, zambile, narcise

E sfârșit de ianuarie și cu nostalgie constat că iarna din acest an a fost cea mai zgârcită cu zăpada, foarte departe de amintirile mele din copilărie. Omul de zăpadă și săniușul rămân de-acum doar vis. Din partea mea, zăpada mult dorită poate de acum să se păstreze pentru anul viitor... pentru că eu - chiar dacă mai am câteva Crăciunițe în casă - sunt cu gândul la primăvară. 

Ca sa înlatur patura gri a cerului, am cumparat câteva buchete de flori de primavara si zvonul lor delicat s-a raspândit în casa... Murmurul lor tainic, ca un fior de viață nouă, îmi amintește  că dincolo de frigul iernii, natura își pregătește trezirea. Florile delicate, cu petale vibrante și parfum îmbătător, sunt mesagerii acestei renașteri. Lalelele, zambilele și narcisele îmi umplu casa de veselie și parfum de primăvară si îmi colorează viata de zi cu zi. Este o revigorare a simțurilor, o reîntoarcere la esența vieții și a bucuriei simple. 

Sper ca optimismul meu să fie contagios, să se extindă în natură, pentru că la mine in casa, domneste deja primăvara. 

Picuri de lumină - Reflexii in oglindă S51/2024

Daca aveti si voi fotogtafii cu lumini, oglindiri sau reflexii, va invit sa participati aici (rubrica este preluata de la SoriN). Singura regula este sa publicati într-un articol pe propriul blog o fotografie cu reflexii, un videoclip filmat in oglinda sau imagini pe care tocmai le-ati vazut în "oglinda" (orice fel de oglinda... chiar si oglinda ochilor, oglinda apei, a cerului sau oglinda retrovizoare) si sa înscrieți articolul aici - în tabel:

Welness pentru minte si suflet

Când ne-am trezit duminica dimineata, soarele razbatea prin perdele ceea ce ne-a foarte bine dispus. Ne-am zis - astazi mergem în Parcul Simturilor! 

Ne-am pregatit, am îmbracat pantaloni scurti, am pus în rucksac un prosopel, le-am pus "vestutele" lui Leo si Chico si am iesit din casa fluierând vesele. Nici nu am facut doi pasi, ca a si început sa picure! Era înca soare... În fata ochilor ne-a aparut un curcubeu de toata splendoarea! 

Ca din senin, s-a iscat si vântul! M-am întors dupa gecute, am zis, sa avem macar glugi, daca o sa ploua, dar de dus, ne ducem în Parcul Simturilor!... Vântul tot mai puternic a adunat nori mari si negri pe cer, soarele a disparut si ploaia a început sa ne biciuiasca fata. Leo a redus viteza de deplasare iar Chico a refuzat pur si simplu sa mai mearga! 

Norii tot mai amenintatori ne-au fortat sa ne întoarcem acasa... I-am uscat cu fönul pe cei doi patrupezi, iar noi, am facut câte un dus fierbinte. Dupa care... ne-am rasfatat cu un mini-program-welness. 

Am batut un albus de ou spuma, am presarat o lingurita de malai auriu si ne-am uns pe fata, ocolind zona ochilor. 

În dormitor am lasat jos jaluzelele, sa nu mai auzim sau sa vedem ploaia, am aprins lumânarele din ceara de albine, am fiert o mâna de lavanda si musetel si am lasat infuzia sa abureasca în camera... Ne-am asezat în pat, cu comprese de musetel pe ochi si am asteptat ca "masca" sa se usuce pe fata. Am asultat un CD cu muzica tibetana, cu bol-muzical si gonguri. Vibratiile atât de placute, induc instantaneu o stare de pace si frumos, o stare de armonie completa a corpului, mintii si spiritului. 

Ceo doi blanosi au adormit între noi, în pat. 

Când masca s-a uscat, am curata fata prin miscari circulare, cu bucatele de vata umezite în infuzia de musetel. În acest mod am realizat un peeling facial si am curatat porii. Dupa care, am aplicat o masca din miere Manuka. Mamaruta Greta a luat parte la tot tratamentul, plina de seriozitate si profund impresionata. Când am simtit ca masca ne-a încastrat fata, ne-am dus la baie si în fata oglinzii am "jupuit" pelicula de miere întarita pe piele. Ne-am clatit cu apa calduta, am aplicat o perluta cu uleiuri hidratante si ne-am privit în oglinda. Greta a exclamat "parca suntem surori!" ☺♥☺ Am râs, ne-am aranjat bretoanele si am mai facut un selfie. 

Greta m-a pupat si mi-a spus "Multumesc din suflet Carmen! Emma nu a avut niciodata o asemenea experienta minunata!" 

PS: sora Gretei, Emma, a fost plecata într-o tabara cu corturile. Cele doua fetite sunt nepotele din partea sotului meu.

Dansul pe pânza de pictura

Dupa cum am spus în articolul precedent, saptamâna aceasta pentru mine a fost o saptamâna grea, dar plina de activitati dragute. Una din activitati, a fost seara petrecuta alaturi de Andrea la sedinta de pictura. Miercuri am plecat împreuna de la serviciu direct spre Gersthofen, oraselul în care s-a desfasurat evenimentul ArtNight. 

Tema picturii a ales-o colega mea de birou pentru ca aceasta seara a fost “cadou pentru ziua ei de nastere” ☺ “Dansatoare în lumina lunii” se numeste tabloul original conceput de artista berlineza Maria Degel. Ilustratoare si pictorita de meserie, Maria face parte din echipa ArtNight si asa cum a declarant, ea crede ca în fiecare om exista un artist. Trebuie doar ca fiecare sa aiba încredere în pensula si sa nu-i fie frica de pânza alba ☺ 

Tabloul ei poate fi realizat în trei ore si jumatate si paleta de culori poate fi adaptata dupa preferintele cromatice ale fiecaruia. “Dansatoarea în lumina” este în Germania, unul din cele mai bine vândute motive. Folosind o tehnică simplă care imita pointilismul, utilizând culori acrilice si doar trei marimi de pensule, fiecare din participante a reusit sa creeze un tablou unic. Acelasi tablou, interpretat în stilul propriu. 

Am fost 22 participante si am obtinut 22 dansatoare cu rochii uimitoare, în culori pastel sau efervescente, cu contraste, lumini si umbre, cu stralucire, volum si miscare pe diverse grade de intensitate. Fiecare a lucrat concentrat si totusi ne-am permis fiacare sa servim si câte un cocktail. Am marit atentia doar la alegerea paharului, pentru ca a fost pus pe masa alaturi de cel cu apa pentru spalat pensule ☺☺☺ 

Locatia a fost un separeu în Restaurantul “La Commedia”, cu geamuri spre Piata Primariei si Sala Culturii. La un moment dat, afara a plouat în rafale si apoi, piața a fost învaluita în culorile curcubeului. Ne-am zis: iata un nou motiv pentru pictura!... cu alta ocazie, poate... 

Am pertecut o seara tare placuta si târziu, când culorile s-au uscat pe pânza, ne-am sunat sotii care au venit dupa noi cu automobilul.

Crystal sun catcher - Reflexii în oglinda S17/23

Miercurea fara cuvinte (s.43) - O furtuna

Va reamintesc ca singura regula la "Miercurea fara cuvinte" este ca postarea pe care o înscrieti în tabel sa nu contina text scris. În rest este orice permis ☺ Exista aici, chiar si un tabel cu teme facultative pentru fotografii, pe fiecare saptamâna - pentru ca de obicei, atunci când este permis orice, cadem în pana de ideii ☺ Happy WW! ☺

Un start bun în noua saptamâna!

Saptamâna trecuta, am avut atâtea de facut încât am scurtat timpul de somn de la 6 ore, la 5 si chiar la 4 în câte o noapte! Vineri când m-am întors acasa de la serviciu nu mi-am dorit nimic altceva decât sa ma odihnesc. Sfârsitul acesta de saptamâna l-am petrecut fara sa fac nimic important! Doar relaxare: sauna, muzica si lectura. Ah da  - si joaca si dezmierdat Leutu ☺ Astazi nu am iesit de loc din casa, ba chiar mi-am petrecut întreaga zi în pijama!
Saptamâna viitoare va fi din nou o saptamâna foarte încarcata. Dar daca diminetile si serile, natura va fi la fel de darnica precum a fost saptamâna trecuta, atunci ma voi simti cumva rasplatita pentru tot efortul pe care-l depun ;-)

Speranța unei zile frumoase

gânduri de MIERCURI pentru joi ;-)

Culoar de curcubeie

pentru rubrica "Reflexii"

Miercurea fara cuvinte (33) - Când norii se prăvălesc

Plansee - Austria



Dorești să participi la MIERCUREA FARA CUVINTE? Este simplu si amuzant! Nu trebuie decât să afisezi pe blogul tău o fotografie sau o serie de fotografii care "să vorbeasca fără cuvinte" și apoi sa introduci linkul în tabelul de mai jos.
Este WORDLESS WEDNESDAY... mai stai mult pe gânduri? Înscrie-te! :-)

Activitati din Saptamâna Mare

pentru rubrica "Buna dimineata Soare!"

Curcubeul

pentru rubrica "Buna dimineata Soare!"

Lumini si umbre

pentru rubrica "Reflexii în oglinda"