Sub vraja luminii

 

În micul nostru spațiul wellness, timpul pare să se dilate, iar grijile se topesc asemenea aburului care mângâie pielea... O lampă de ambient, cu bec în culori pastel, devine mai mult decât un simplu obiect decorativ — este o poartă către visare. Magia luminii începe să lucreze în tăcere, transformând fiecare clipă într-un moment suspendat...
Fiecare nuanță care se schimbă lent — roz pudrat, albastru seren, verde mentă, o vibrație calmă de mov ametist și o trecere caldă de la galben chihlimbar spre oranj aprins, până la roșu catifelat — pare să respire în armonie cu atmosfera, învăluind gândurile într-o îmbrățișare caldă și blândă. Când liniștea are culoare, simțurile se trezesc altfel — mai tandru, mai profund.
Acea lumină difuză nu doar relaxează. Ea transformă spațiul într-un sanctuar al simțurilor. Te face să uiți de lume, să te regăsești în propriul tău univers interior, unde totul e liniște, echilibru și frumusețe. Culorile pastel șoptesc, te invită să te lași purtat, să te abandonezi unei stări de plutire, ca într-un vis lucid.
În acel moment, în acea lumină, corpul se odihnește, iar sufletul călătorește. Este o experiență care nu poate fi măsurată în minute sau grade Celsius, ci în emoții. În acel spațiu wellness, lampa pastelată devine un ritual tăcut, un companion al vindecării, al introspecției, al visării.
Pentru toți cei care iubesc jocul luminii — fie că e vorba de reflexii în oglindă sau sclipiri independente care dansează pe pereți — vă invit să vă alăturați rubricii „Reflexii în oglindă” (rubrică preluată de la SoriN), în fiecare joi, și să vă înscrieți în tabelul de mai jos:

Reverie

Pentru "Duzina de cuvinte"
(poveste, banuiala, presiune, padure, cifre, alb, ploaie, picatura, circuit, traseu, frunzulite, roua)

Sunt la birou si este foarte cald. Seful meu vrea urgent o evaluare a lunii în cifre exacte. Urasc sa lucrez sub presiune! Privesc pe fereastra, visez cu ochii deschisi si evadez într-o poveste. E racoare, e placut. Sunt în padure pe o carare marcata cu

un „X“ mare si alb,  pe un patrat albastru.
Sunt iar copil si particip la „Orientare turistica“. Am de parcurs un traseu în cel mai scurt timp. Nu stiu de când a început concursul si nici cât timp mai am la dispozitie… Deschid cu teama foaia de competitie si banuiala ca înca nu am înscris nicio stampila se adevereste! Privesc de jur-împrejur încercând sa gasesc un indiciu. Roua ce sclipeste pe frunzulite îmi atrage atentia si descopar în boschet prima stampila. Este singura dovada ca am fost aici, in circuit. Mai departe nu stiu încotro sa o apuc. Nu am harta, nu cunosc zona. Insa stiu ca întrecerea sportiva s-ar putea anula, pe motiv de ploaie. Încep sa-mi doresc cu putere sa ploua, sa ma salvez cumva de rusinea esecului… Minune! Chiar începe sa ploua! Picatura care-mi cade pe vârful nasului ma … readuce la birou.
Sunt din nou la masa de lucru si am de întocmit urgent o evaluare a lunii! 😏