Descoperă lumea fără limite lingvistice cu Vasco

Lucrez de câțiva ani într-o firmă uriașă, care are filiale în peste 120 de țări. 

Limba oficială este engleza și cumva, ne descurcăm toți, chiar și cei care vorbim engleza non-nativ. Fiecare își dă interesul să ascundă în convorbiri cât poate mai bine accentul indus fără voie de limba maternă. Desigur, îi admirăm pe cei care vorbesc perfect engleza, dar nimeni nu râde de micile greșeli – ba chiar le considerăm a face parte din farmecul nostru!

De multe ori, când scriu câte un e-mail mai complex, mă gândesc ce practic ar fi să am un aparat de tradus. Această dorință a devenit și mai intensă acum, având în vedere că peste exact șase săptămâni voi pleca în Malaysia. Visez la un translator vocal și sper ca dorința să se materializeze cât de curând. Tocmai am fost numită să fac parte din delegația ce va merge în vizită de lucru la colegii din departamentul omolog din Kuala Lumpur. 

Vom petrece două săptămâni în filiala malaysiană și este clar că șederea noastră acolo nu va însemna doar muncă! Doresc să folosesc la maxim această ocazie, să explorez orașul și împrejurimile cât se poate de mult. Acum mai mult ca oricând, am nevoie de un traducător instant. Doresc să vizitez principalele atracții turistice, dar vreau să mă amestec si printre localnici în piețe, în târguri, să merg prin magazine. Poate ideal ar fi să am căști cu traducător, pentru ca vreau să fiu independentă, să pot comunica fără opreliști. 

Căutând informații despre aparatele de traducere instant, am descoperit Vasco Electronics - unul dintre liderii în domeniu. Am deschis pagina lor și mi-a atras atenția imediat citatul lui Nelson Mandela: 

„Dacă îi vorbești unui om într-o limbă pe care o înțelege, cuvintele tale vor ajunge la mintea lui. Dacă îi vorbești în propria lui limbă, cuvintele tale vor ajunge la inima lui.“ 

Ce frumos! Un traducător instant ar fi perfect pentru a trece peste barierele lingvistice! Acest traducător instant Vasco Translator V4 ar fi un companion perfect pentru plimbările mele. Acest aparat minuscul nu are doar funcția de traducere vocală, aparatul poate să traducă chiar și fotografii! Poate, spre exemplu, să afișeze o traducere instant a meniului în restaurant! 

Ba poate chiar prin funcția MultiTalk să facă posibilă participarea mea în chat cu până la 100 de persoane! Vasco Translator V4 este capabil să facă văzute și auzite mesajele tuturor membrilor, în propria limbă! Fantastic! 

Căutând mai departe informații despre compania Vasco, am găsit un articol despre Turism Expo Japan 2024 - târgul anual de turism care se desfășoară la Tokyo, la sfârșitul lunii septembrie. La această ultimă ediție a expoziției, a fost lansat și dispozitivul “căști cu traducător Vasco Translator E1”. Îmi pare a fi un aparat dintr-un film science fiction! Căștile detectează limba pe care o selectez și traducerea începe automat! Setul include două căști pentru urechea dreaptă – una pentru mine și una pentru persoana cu care vreau să vorbesc! Dealtfel, translatorul Vasco E1 a câștigat premiul European Product Design Award! În plus, configurarea acestor căști cu traducător este ușoară, fiind necesară doar o sincronizare cu telefonul și funcția de traducere se activeze fără atingere! 

Acum zău dacă mai știu ce translator să aleg! Sunt mult prea entuziasmată de tot ce am aflat, ca să decid acum ce tip de aparat să comand! Voi lăsa dorințele să crească măcar o noapte, pentru că... cine se grăbește, greșește! Ceea ce este sigur este ca va fi un Vasco!

Fotografiile sunt din galeria Vasco: Foto1, Foto2, Foto3, Foto4

Povestea este fictivă și a fost scrisă pentru Spring SuperBlog 2025

Știați că?...

♦ "Zürich este paradisul, dacă ți-l poți permite." - Friedrich Dürrenmatt 

♦ "Zürich este cel mai bun oraș din lume pentru a trăi, și nu pentru că este frumos, ci pentru că funcționează." - Bertrand Piccard 

♦ "Zurichul este un oraș al ordinii și al disciplinei, unde totul funcționează ca un ceas elvețian." - Paul Auster

♦ "Elveția este atât de perfectă încât până și vacile au voie să voteze." - Gustave Flaubert 

♦ "În Elveția, te simți mereu protejat de neutralitatea sa și de peisajele sale uluitoare." - Albert Einstein

Elveția este cunoscută pentru multe lucruri, iar unele dintre acestea au devenit stereotipuri. Iată câteva dintre cele mai cunoscute: 

 • Precizia și punctualitatea: Se spune că elvețienii sunt extrem de punctuali și că totul în țara lor funcționează la timp, ca un ceas elvețian. 

• Banca secretului: Elveția este renumită pentru băncile sale, care oferă confidențialitate și siguranță clienților lor. 

• Neutră politică: Elveția este cunoscută pentru poziția sa de neutralitate în conflictele internaționale și pentru că găzduiește organizații internaționale de mediere. 

• Ciocolata: Elveția este faimoasă pentru ciocolata sa de înaltă calitate și pentru numeroasele sale fabrici de ciocolată. 

• Brânzeturile: Elveția este cunoscută pentru brânzeturile sale delicioase, cum ar fi Emmentaler și Gruyère, și pentru fondue. 

•Peisaje montane: Imaginea iconică a Elveției este cea a munților săi impunători și a peisajelor pitorești din Alpi. 

• Multilingvism: Elveția are patru limbi oficiale: germana, franceza, italiana și retoromana. Acest lucru subliniază diversitatea culturală a țării. 

 Aceste stereotipuri sunt, desigur, generalizări și nu reflectă în mod exact fiecare aspect al vieții din Elveția, dar oferă o imagine interesantă asupra caracteristicilor țării. 😊

Înscriu acest articol la "Citate favorite" - tabel de înscriere la Suzana

Un bilet pentru Zürich, dus-întors vă rog - Partea I

Am fost invitați la Microsoft în Zürich pentru un workshop, dar echipa noastră este atât de diversă încât organizarea călătoriei a fost o adevărată aventură! Totul a început cu întrebarea: ce mijloc de transport ar fi potrivit?! Cu mașini închiriate ar fi durat prea mult, iar cu avionul sau trenul am fi petrecut cam același timp pe drum, dar în avion am fi avut mai puțin loc. În cele din urmă, am hotărât să călătorim cu trenul.
Următoarea provocare a fost sincronizarea plecărilor. Patru colegi au avut o ședință în Buchs, motiv pentru care au plecat miercuri dis-de-dimineață cu un shuttlebus și de acolo au sosit cu trenul în Zürich. Eu miercuri am avut un seminar de la ora 8 la ora 13, așa că m-am alăturat celorlalți trei colegi și am pornit la ora 14 din Augsburg. Un alt coleg a plecat din München abia seara târziu. Planul era să ne întâlnim toți, miercuri, la recepția hotelului înainte de ora 23.

Călătoria cu trenul a fost o alegere inspirată! Am avut norocul să avem vagonul restaurant aproape, ne-am bucurat de cafeluțe și bomboane în timp ce am povestit și timpul a trecut rapid. Ajunși în Zürich, am luat un taxi până la hotel, ne-am lăsat bagajele și am hotărât să explorăm orașul. Deși iarna se întunecă devreme, am admirat luminile și vitrinele frumos decorate de pe promenadă. Râul Limmat străbate orașul vechi și creează o panoramă fascinantă.

După o jumătate de zi de muncă și patru ore de călătorie, ni s-a făcut foame. Am decis să mâncăm ceva tradițional și am ales Adler's Swiss Chuchi, renumit pentru fondue-ul său delicios. Fără rezervare, am așteptat în fata intrarii cam trei sferturi de oră, dar a meritat! Noi patru, am comandat două porții de cheese fondue și două porții de meat fondue. Porțiile au fost enorme și absolut delicioase! Eu am comandat si o bere locală, ca să mă bucur din plin de gustul elvețian. 😊

Elveția este cunoscută pentru prețurile sale ridicate, iar cina noastră... nu a făcut excepție. Sunt curioasă dacă poți ghici cât a costat! ☺ În timp ce așteptam nota de plată, ceilalți colegi ne-au sunat să ne spună că au ajuns la hotel și ne așteaptă în barul de la recepție. Ne-am alăturat grupului și am sărbătorit ziua de naștere a unui coleg cu câte un pahar de cidru elvețian și cântece de "La mulți ani!". Am râs și ne-am distrat, amintindu-ne cum la fiecare delegație cineva din departament își serbează ziua de naștere. Am întrebat cine urmează să-și serbeze ziua, ca să propunem o nouă delegație! 😊

S-a făcut târziu și ne-am retras fiecare în camera lui. Dimineața, la ora 7, ne-am întâlnit din nou pentru micul dejun și a început o nouă zi plină de activități, despre care voi povesti într-un alt articol.

Reflexii in râul Limmat

Superbele reflexii ale Zürich -ului, surprinse aseara 😍💓

Sunt in delegatie, nu prea am timp pentru blog.... Va pup si va doresc un sfârșit de săptămână minunat! 🤗
Daca va plac reflexiile mele de aici, va invit sa participati la rubrica "Reflexii în Oglinda" (rubrica preluata de la SoriN), la care va invit cu drag sa participati. Singura regula este sa publicati într-un articol pe propriul blog o fotografie cu reflexii, un videoclip filmat in oglinda sau imagini pe care tocmai le-ati vazut în "oglinda" (orice fel de oglinda... chiar si oglinda ochilor, oglinda apei, a cerului sau oglinda retrovizoare) si sa înscrieți articolul aici - în tabel:

Întâlniri cu Arta: Programul Royal Opera House pentru 2025

Analizând programul stagiunii 2024/2025 transmis de Royal Ballet & Opera la Cinema, am fost convinși că anul 2025 va fi din start un an plin de magie și eleganță. 

Fascinați de promisiunea spectacolelor, am achiziționat din timp bilete, rămânând fideli acestui gen de reprezentații pe care le considerăm absolut MEGA! Pe scena prestigioasă a Covent Garden urcă cei mai buni artiști ai lumii, iar noi vom avea privilegiul de a-i admira în toată măreția lor. 

Am avut bucuria de a începe anul participând la Concertul de Anul Nou. Concertul nr. 2 pentru pian de Johannes Brahms, interpretat magistral de Filarmonica din Berlin sub bagheta inspirată a lui Kirill Petrenko, spectacol ce s-a dovedit a fi o adevărată încântare.

În continuare, pentru 2025, ne-am propus să ne delectăm cu o serie de spectacole care, deși le-am mai văzut în alte distribuții, promit să ne încânte și să ne inspire. The Royal Opera House (ROH) programează un singur spectacol în premieră pe lună și, din lista lor, am ales câteva care promit să aducă o nouă perspectivă și să ne captiveze din nou. În februarie, “Lacul lebedelor” de Ceaikovski, în martie, “Romeo și Julieta” de Gounod, iar în aprilie, “Turandot” de Puccini. În mai, am cumpărat bilete pentru “Die Walküre” de Wagner, dar le-am returnat imediat ce am realizat cât durează spectacolul. Deși opera este minunată, este dificil de urmărit, deoarece se desfășoară de la ora 18 până la miezul nopții! Nuuuuu, nu pot să stau pe scaun în sală timp de șase ore! Cu toată părerea de rău, la mijloc de săptămână, nu am rezistența necesară pentru această încercare wagneriană! Iunie si iulie sunt rezervate concediului si excursiilor, iar în august se incheie stagiunea. 

Pentru 27 februarie, eram extrem de entuziasmată că vom revedea “Lacul lebedelor” - acum cu celebrii Yasmine Naghdi și Joonhyuk Jun în rolurile principale. Cum soarta are mereu un as în mânecă, exact pe 26-27 februarie trebuie să plec în delegație în Zürich! Cu un oftat adânc și un zâmbet amar, am fost nevoită să returnez biletele, pentru că atât pe 26 cât și pe 27 am programate două workshop-uri foarte importante pentru cariera mea profesională. Așa că, în loc să mă bucur de grația lebedelor, voi fi prinsă în mrejele prezentărilor și discuțiilor tehnice. Dar, hei, cine știe? Poate voi găsi un moment să dansez un mic pas de lebădă în pauza de cafea! ☺ 

Cu toate acestea, rămânem optimiști și entuziasmați pentru restul spectacolelor. Fiecare reprezentație este o ocazie de a ne lăsa purtați de magia muzicii și a dansului și de a ne bucura de artă la un nivel înalt. O dată meloman, etern meloman!

Bucatari pentru o seara

Eram pe drum spre restaurantul acela special la care șefa de Team a organizat pentru noi o sesiune de gătit... Niciunul nu știa exact ce ne așteaptă, cum se va derula această seară, dacă vom reuși să gătim ceva (comestibil) sau dacă, la capătul zilei, va trebui să comandăm în grabă câte o pizza?! ☺

Eram toți obosiți după acea zi plină de ședințe și analize de lucru... Se înserase, era trecut de ora 5 PM, priveam pe geamul mașinii care gonea pe străzi necunoscute și în capul meu domina ideea că poate ar fi fost mai bine să nu ne fi aventurat; să fi făcut rezervare la un restaurant normal, să stăm la masă, să comandăm și să fim serviți. Dar... zarurile fuseseră aruncate. Mi-am spus că măcar vom râde bine, dacă cumva vom rămâne flămânzi! 

Am parcat în fața unui magazin de jucării. Am traversat strada și am intrat într-o încăpere mare, în care verdele domina vesel, primitor, iar luminile împrăștiate creau o atmosferă intimă, familiară. O tânără zveltă cu părul prins în coadă ne-a întâmpinat și s-a prezentat ca fiind chef-ul - instructorul nostru bucătar. Asistenta ei ne-a servit cu câte un pahar de Campari Orange și uite așa, au reușit să ne atragă atenția și să ne câștige cumva simpatia. Chef Sandra ne-a explicat că vom găti împreună un meniu inspirat din bucătăria mediteraneană și ne-a arătat un sertar plin cu șorțuri. Fiecare dintre noi și-a luat un șorț și un prosop de bucătărie. Meniul planificat suna delicios: supă cremă de roșii, salată mixtă cu chifle proaspete, frigărui de piept de pui cu gnocchi în două sosuri (sos de ciuperci cu smântână și sos de legume) și, ca desert, înghețată de vanilie și plăcintă cu mere. 

Ne-am spălat pe mâini și ne-am apucat de treabă. Fiecare a preluat o parte din muncă: unii au curățat legumele (roșii, morcovi, ardei, usturoi, castraveți, cartofi, etc.), care deja erau spălate și ne așteptau în coșulețe și castroane; alții s-au apucat să frământe aluatul pentru pâinici; alții au combinat ingredientele pentru înghețată. Bucătăria, cu un design special și funcțional, oferea suficient spațiu pentru o echipă de cel puțin 10 bucătari. Am urmat cu atenție rețetele și am reușit să terminăm mai întâi supa. 

În timp ce ne bucuram de primul fel de mâncare, aluatul pentru chifle era la dospit, compoziția pentru înghețată era amestecată în turbina de înghețată, iar aluatul pentru plăcintă se odihnea sub un șervet într-un loc cald. 

Supa a fost super delicioasă, perfect condimentată și foarte cremoasă! După care, ne-am reluat activitățile în bucătărie. Aluatul pentru chifle avea consistența perfectă pentru modelare. Fiecare dintre noi a cântărit 58 de grame de aluat și a format chifle, flori și împletituri. Pâinicile au fost decorate cu semințe de susan, floarea-soarelui, bostan, in, mac, cu sare sau stafide, după care au fost puse în cuptor. Apoi am primit fiecare câte un tocător și câte un cuțit și am tăiat fin legumele pentru salată: ridichi, morcovi, salată verde, salată creață, roșii, ardei, castraveți, arpagic. Doi dintre noi s-au ocupat de dressing: miere, muștar, ulei de măsline și de nuci, amestecate cu piper, sare și coriandru zdrobite în prealabil în mojar. Când clopoțelul cuptorului a sunat să anunțe că chiflele sunt gata, ne-am așezat din nou la masă și ne-am bucurat de al doilea fel de mâncare. Pâinițele au fost pur și simplu delicioase, salata a fost super gustoasă! 

Un alt clopoțel a anunțat că și înghețata era gata. Aluatul pentru plăcintă era de asemenea pregătit pentru a fi modelat. Unii colegi au început să curețe merele și să le taie în felii, pentru a le încălzi într-o tigaie cu puțin zahăr, scorțișoară și miere. Apoi, aluatul a fost pus în formă, umplutura a fost distribuită și plăcinta a fost pusă în cuptor. Cartofii pentru gnocchi au fiert până în punctul perfect și un grup a început să-i decojească, să-i zdrobească și să-i amestece cu făină, ou și condimente. Am format gnocchi, i-am fiert peu à peu și i-am scos în sita la scurs. Parea ca aluatul nu se mai termina... cred ca au fost peste 400 de gnocchi! 

În două tigăi am pregătit cele două sosuri diferite: cel din champignon cu smântână și ceapă și celălalt din legumele în prealabil înmuiate pe tavă în cuptor. Frigăruile de pui au fost marinate cu ulei condimentat și puse pe grătar. Când sosurile au fost gata, am împărțit cantitatea de gnocchi și am mai lăsat un pic pe foc. Pe farfuriile preîncălzite am servit frigărui și câte o porție mare de gnocchi. La masă nu se mai auzea decât "mmm!" și "yammi-yammi!". Nu mai conteneam să ne autolaudăm pentru super-delicioasa mâncare pe care am gătit-o! Noi! ☺

Pentru ultimul fel de mâncare nu a trebuit să ne mai ridicăm de la masă. Chef Sandra și asistenta ei ne-au servit câte o felie de plăcintă cu mere cu o bilă de înghețată de vanilie. Deși a fost multă mâncare, nu ne-am simțit ghiftuiți, deoarece am gătit și am mâncat în etape, de la orele 17:00 până la 22:00. În acest timp am dat gata și o lădiță cu bere și sucuri naturale! Conversația, denumită "digestie convivială", era din ce în ce mai aprinsă, iar în spatele nostru, cele patru mâini harnice au făcut să strălucească bucătăria de curățenie. Atunci am înțeles că a venit timpul să ne retragem la casele noastre... respectiv la hotelul la care am înnoptat. Am mulțumit instructorilor noștri de bucătărit, ne-am luat la revedere și am urcat în mașini. Însă, înainte de a merge fiecare în camera lui, ne-am bucurat de o băutură digestivă în lobby-ul hotelului - un Lagavulin Single Malt Scotch Whisky a încununat seara 😊 Întâmplător, unul dintre colegi avea ziua de naștere si a facut cinste.

A fost o seară perfectă, super-speciala, pe care nu o vom uita prea curând!

PS: Pentru cei interesați - rețetele le voi publica într-o postare ulterioară. 😉

 

În delegatie

Miercuri, dupa orele de serviciu, m-a dus Helmut rapid la gara pentru ca la ora 17:15 am avut tren spre Stuttgart. 

Firma la care lucrez m-a trimis sa fac un curs de specializare si daca ideea m-a încântat atunci, în urma cu câteva luni când mi s-a propus, pe masura ce s-a apropiat termenul, tot mai mult mi-a crescut nervozitatea. "O sa pot sa tin pasul?","oare mai sunt în stare sa învat ca în facultate?!","de ce mi-am asumat acesta responsabilitate?!" Da... multe gânduri mi-au trecut prin cap, însa de anulat, nu am mai anulat delegatia. Asa ca... iata-me la drum! 😁

Trenul circula foarte repede între Augsburg si Stuttgat, sunt portiuni unde atinge chiat 250km/h. Am calatorit într-un vagon necompartimentat, asa cum sunt majoritatea vagoanelor aici, în Germania. Mi-am amintit de vremea când calatoream cu trenul în vacante, în România... Compartimente cu 6 locuri la clasa întâia, respectiv 8 locuri, la clasa a II-a ☺☺☺ Vara, când plecam la mare, luam bilete la cuseta. Drumul dura peste 12 ore! Urcam în tren la ora 21 si ne intindeam pe banci... Compartimentele erau murdare si bancile rigide, nu dormeam, dar stateam întinsi. Nu ne gândeam la pericole, auzeam însa multe! Ca esti servit cu cafea in care sunt dizolvate somnifere si când ai adormit, esti jefuit! Parintilor mei odata, le-au fost furati pantofii si atipisera doar poate un sfert de ora! ✌️Noua nu nu s-a întâmplat niciodata nimic rau... 

Ajungeam pe litoral la ora 9 dimineata! ☺☺☺ Acum, în drum spre Stuttgart m-am bucurat ca este vagon comun, nu m-as simti bine izolata!

Am ajuns în gara centrala... Santierul aici dureaza din anul 2010 si lucrarile vor fi încheiate in anul 2025!!!! ☺☺☺ Nimeni nu mai crede! ☺☺☺ Am lat un taxi si am mers mai mult de o jumatate de ora! Am cerut sa mi se dea chitanta, sa decontez la firma - toate cheltuielile vor fi prelate de firma. Cât credeti ca a costat? 42€! 

Hotelul la care stau este in cartierul studentesc, la cinci minute - pe jos, de Universitate. Macar ca sa ajung la cursuri nu trebuie sa folosesc autobuz, tramvai sau taxi! ☺ Camera este foarte spartana (dar costa 125€ pe noapte!), are doar pat, noptiera, birou, dulap si o masuta, peretii si dulapul au culoarea turcoaz; baia are cabina de dus si totul este nou, pare proaspat renovat. Curat si linistit. Balconul are o forma foarte simpatica, fiica mea când i-am trimis poza a zis "ca un cuib de randunica" ☺☺ Vederea este spre parc si dimineata pot sa admir rasaritul de soare.

Azi-dimineata dupa ce am servit micul-dejun am plecat spre Academie. O cladire impresionanta! Salile de conferinta au nume de orase... "Bucurestiul" era la acelasi etaj cu "Roma" ♥ Eu am avut curs în sala "New Dehli". La intrare, ne astepta asistenta profesorului universitar cu placutele cu nume. Suntem o grup de 24 (6 femei) de ingineri, diverse generatii. 

Profesorul dr.ing.Läpple preda la Universitatea din Reutlingen si una din specializarile lui este "Toleranțe și control dimensional, dupa metoda ISO GPS". Grupa noastra reuseste în cele 16 ore doar o introducere în aceasta tema.

Profesorul ne-a declarat ca îsi iubeste meseria si ca îi face mare placere sa preadea tinerilor studenti însa, cu noi, inginerii cu multa experienta în domeniu, raspânditi pe diverse ramuri ale industriei - placerea îi este dubla, ba chiar tripla! Este cu totul si cu totul alta dinamica. Am ascultat dar am fost si foarte activi, discutiile s-au amplificat, orale au zburat...Am avut pauza de prânz si întreaga grupa a servit masa la restaurantul din coltul campusului. Deasemenea, în sala de curs am avut permanent bauturi racoritoare la dispozitie, cafea, ceai, fructe si dulciuri. 

Prima zi de curs s-a încheiat. Mâine urmeaza partea a doua a cursului si... la ora 18 va trebui sa fiu la gara. La ora 20 vi fi din nou acasa... Ce dor imi este de baietii mei! ♥