Frunze, pași și un strop de imaginație

🍂În plimbările mele prin parc, îmi place să adun frunze — galbene, roșiatice, aurii, maronii… toate nuanțele pe care toamna le pictează cu suflet. Le aleg cu grijă, le presez cu răbdare, iar acasă le așez pe pervaz, ca mici tablouri vii ce-mi țin companie și îmi aduc liniștea sezonului.
Zilele trecute mi-a venit ideea de a face un colaj din frunze, un mic tablou cu mine și Leo, în plimbare pe aleile unde „ninge” cu frunze arămii.
În mintea mea era magic! Dar în realitate… frunzele sunt mari, iar dacă vrei să le pui în valoare nuanțele, zimții sau nervurile delicate — ai nevoie de spațiu! Muuult spațiu! Probabil ar trebui un format A0, nu A4, fila uzuală pe care mi-am încercat eu talentul... Am realizat rapid că nu fac ceea ce ar trebui, dar nu am renunțat! Colajul a ieșit departe de ceea ce am dorit… dar îl prezint totuși aici ☺ Ca o avanpremieră la ce urmează mâine... Un colaj realizat de fiică-mea cu IA ☺ Surprizăăă! 🌟 (am primit desenele - aici)

Vacanța s-a dus, dar distracția continuă... cu pensula!

 🎨Relaxare, energie pozitivă și... o idee neașteptată!
După vacanța minunată la AdriaticăAdriatică - cu oprire bonus în Malcesine, ne-am întors acasă relaxați, odihniți și încărcați cu energie pozitivă. Valizele sunt deja în debara, iar rufele — spălate, dar nu toate ajunseseră încă înapoi în dulapuri. Eram, cum s-ar spune, în plin proces de reintrare în ritm.
Și tocmai atunci - duminică dimineața, stând în sufragerie la o cafeluță și aruncând o privire spre colțurile de sus ale camerei, am zis cu voce tare: „Ce-ar fi să zugrăvim?”
Helmut a fost de acord... sincer, nici nu prea avea de ales, dar să nu intrăm în detalii 😇. 

Ultima dată când am zugrăvit a fost acum vreo cinci ani, iar puțin înainte de concediul de anul acesta am înlocuit și șemineul — cu unul nou, cu filtre conforme cu standardele impuse de politicienii care nu mai știu ce să inventeze ca să ne bage bețe în roate. Suntem, se pare, singurii din Europa care am aplicat aceste reguli ce par absurde, mai ales dacă ne uităm la ce fac SUA, China sau India pentru Planetă... Dar hai să nu mă enervez iar, că nu asta e tema postării! 😅 
🛒 Bauhaus, here we come!
Pe când eu am fost (scurt) la serviciu (m-am planificat în home-office pentru următoarele două zile, ca să pot împărti timpul ideal, să pot să fac pauze când are Helmut nevoie de ajutor), luni dis-de-dimineata, Helmut s-a ocupat de partea practică. A mers la Bauhaus și a cumpărat vopsea, role, pensule, folie de protecție, bandă adezivă pentru muchii – toate cele necesare pentru a începe treaba.
Ne-am propus să lucrăm relaxat, fără grabă: un perete pe zi, ca să păstrăm cât mai mult din starea de bine cu care ne-am întors din vacanță.
 ➗ Diviziunea muncii – varianta artistică 😉
• Eu: seara – pregătiri, dat jos tablouri, mutat mobilă (cu ajutor).
• Helmut: dimineața – zugrăvit.
• Eu din nou: după-zugravit – curățenie, spălat pe jos, curatat tablouri, mobilier, spalat geamuri, repus mobila la loc (din nou cu ajutor).
✌🏻Salonul? Nu are mult perete (are multe geamuri) asa că e aproape gata! 

😊 Sufrageria? PAUZA!... Motivul? Helmut s-a tăiat la degetul mare (nu la zugrăvit, ci în bucătărie, în mijlocul unei activități de rutină.). Nu grav, dar suficient cât să punem pensulele jos pentru o vreme...
🛑 Pauză forțată și vreme capricioasă
Zugrăvitul a fost întrerupt brusc după accidentul lui Helmut. Vremea ne joacă feste, brusc temperaturi sub 20°C și ploi scurte, dar imprevizibile – fix cât să nu putem folosi terasa ca spațiu de lucru sau depozitare temporară. Așa că ne-am blocat cu totul în interior...
 🏁Estimarea încheierii lucrărilor: începutul lui septembrie 😇 
Am început cu entuziasm și am bifat rapid o cameră... Mai avem de zugrăvit doar: 5 camere, 1 bucătărie, 1 hol mare + 1 hol mic, 1 baie si 1 WC de serviciu!
Deadline optimist: începutul lui septembrie (da' nu-i bai!)
Starea actuală: entuziasm moderat, deget bandajat, cafeaua la datorie, terasa în standby.

O după-amiază iberică în bucătăria noastră

(continuare la "Călătorie în farfurie – Italia, Spania, Franța. Ziua în care "vom pleca"… fără să plecăm.")

Duminică, ne-am întors din Parcul Simțurilor, cu pașii încă plini de verde și obrajii atinși de vântul obraznic. Ne-am scuturat de frigul neașteptat al acelei duminici de început de iunie și am pășit direct în bucătărie, nerăbdători să ne lăsăm cuprinși de căldura aromelor familiare.

Am risipit pe masă rețetele, ca pe filele unui jurnal de vacanță, cu gândul la plaja Mediteranei, acolo unde soarele miroase a portocală, a scoici și a sare. Am pregătit ingredientele pe farfurii, cu precizia cu care un pictor își așază culorile pe paletă — dovleacul, orezul, șofranul, usturoiul, creveții, portocalele, uleiul de măsline, scorțișoara... Aveam tot ce ne trebuia. Ne-am legat șorțurile și ne-am apucat de treabă.
Meniul a fost inspirat din vacanțele noastre în Spania – o supă catifelată, o paella vibrantă, o salată surprinzătoare și un desert care topește timpul. Fiecare preparat a fost o reamintire a locurilor dragi, a serilor lungi și a bucuriei de a fi împreună.
Am însoțit totul cu un pahar de La Terraza Valdepeñas Gran Reserva 2008 – un vin roșu profund și elegant, cu note de fructe coapte, lemn dulce și o atingere subtilă de vanilie. Nu a fost doar un acompaniament, ci o prezență care a legat toate aromele într-o armonie desăvârșită.
Pentru cei care vor să recreeze această după-amiază iberică în propria bucătărie, am adunat rețetele în apendice – simple, dar pline de suflet, exact așa cum le-am gătit și noi.

---

🍵 Supă de dovleac cu portocală și șofran (pentru 4 persoane) 🍵

Ingrediente:

400 g dovleac Hokkaido sau Butternut (curățat, tăiat cuburi)
1 ceapă mică, tocată mărunt
1 lingură ulei de măsline
150 ml supă de legume (cativa morcovi, patrunjel, ceapa, praz, telina, gogosar - cu piper, sare si foi de dafin)
100 ml suc proaspăt de portocale
un praf de șofran (înmuiați în 1 linguriță apă caldă)
sare și piper
1 lingură smântână vegetală sau brânză proaspătă maturată
1 lingură semințe de pin prăjite
opțional: coajă de portocală sau ierburi proaspete

Preparare:

Coace dovleacul 25 min la 200°C cu puțin ulei (opțional).
Călește ceapa în ulei până devine sticloasă.
Adaugă dovleacul și supa, fierbe 10–15 min.
Adaugă sucul de portocale și șofranul, mai fierbe 5 min.
Pasează supa, asezonează.
Servește cu smântână/brânză și semințe de pin (noi am folosit seminte de bostan, usor prajite).

---

🥘 Paella reinterpretată cu șofran și creveți (pentru 4 persoane) 🥘

Ingrediente:

150 g orez pentru paella
300 g creveți decorticați
1 ceapă mică, 1 cățel de usturoi
1 ardei roșu mic, 1 roșie mică sau 2 linguri roșii pasate
500 ml supă de legume sau pește
un praf de șofran (în 2 linguri apă caldă)
1 linguriță boia dulce
2 linguri ulei de măsline
sare, piper
opțional: pătrunjel și suc de lămâie

Preparare:

Înmoaie șofranul.
Călește ceapa, usturoiul și ardeiul. Adaugă roșiile.
Pune orezul, călește 1–2 min.
Adaugă șofranul, boiaua și supa. Nu mai amesteca. Fierbe 15 min.
Adaugă creveții, mai fierbe 5–7 min.
Lasă 5 min acoperit.
Servește cu pătrunjel și lămâie.

---

🥗 Salată spaniolă cu portocale, măsline și ceapă roșie (pentru 4 persoane) 🥗

Ingrediente:

• 2 portocale mari
• ½ ceapă roșie
• 10–12 măsline negre
• 1 lingură ulei de măsline
• 1 linguriță oțet de vin roșu sau sherry
• sare, piper
• opțional: pătrunjel sau mentă, chimen sau boia afumată

Preparare:

1. Curăță portocalele, taie felii.
2. Ceapa se lasă 10 min în apă rece, apoi se scurge.
3. Aranjează portocalele, ceapa și măslinele pe farfurie.
4. Amestecă dressingul și toarnă peste.
5. Servește rece, cu ierburi proaspete.

---

🍮 Crema Catalana (pentru 4 persoane) 🍮

Ingrediente:

• 250 ml lapte integral
• 2 gălbenușuri
• 50 g zahăr + puțin pentru caramelizat
• 1 linguriță amidon de porumb
• coajă de lămâie
• 1 bucățică de scorțișoară

Preparare:

1. Fierbe laptele cu coaja de lămâie și scorțișoara. Lasă 10 min, apoi strecoară.
2. Bate gălbenușurile cu zahărul și amidonul.
3. Adaugă laptele cald treptat.
4. Pune înapoi pe foc, amestecă până se îngroașă (nu fierbe!).
5. Pune în boluri, răcește 2 ore.
6. Presară zahăr și caramelizează cu torța (kitchen torch).

O dimineață italiană, acasă

Ne-am trezit cu dorința unei dimineți senine, visând la o cafea aburindă pe terasă, înconjurați de liniștea aceea rară care se așază doar în iunie. Dar cerul s-a închis ca o carte neterminată, iar vântul a început să răsfoiască grădina cu degete reci. Nu ne-am lăsat tulburați. Planul fusese creionat cu o zi înainte, iar călătoria în trei acte prin gusturi și amintiri urma să înceapă în dimineața aceasta. Italia nu a fost o destinație, ci o stare de spirit - pe care am lăsat-o să ne umple casa, în ciuda norilor de afară.
Masa noastră din sufragerie, așezată lângă fereastra sudică ce dă spre grădină, s-a transformat azi într-un colț de amintire și răsfăț. Am întins fața de masă primită cu ani în urmă, în Piombino, de la gazda noastră din acea vacanță — albă, cu broderie delicată de frunzulițe albastre și margini de dantelă fină, însoțită de șervete asortate. Am scos din vitrină serviciul de mic dejun din porțelan subțire, cu flori albastre, aurii și argintii, fragil și elegant, păstrat pentru momente speciale.
Pentru un plus de atmosferă, am aprins o lumânare lângă vaza cu bujori, tăiați proaspăt din grădină. Nu a fost nevoie de mai mult. Totul era deja acolo — lumina, amintirea, răsfățul.
Am aranjat platourile cu grijă, fiecare cu rostul și farmecul lui. Pe cel dulce, două cornetto-uri cu cremă de fistic, moi și parfumate, alături de două brioșe calde. Eu mi-am uns brioșa cu miere de lavandă și miere de castane – una cu parfum de flori mov răsfățate de soare, cealaltă cu gust adânc, de coajă arsă și pământ cald. Helmut a ales mierea de salcâm, cu ecou de ciorchini albi și cer senin.
Platoul sărat a adus un contrast binevenit — felii de pepene galben, reci și dulci, învelite în prosciutto crudo, alături de bucăți de pecorino cu rucola (o brânză densă, străbătută de firicele verzi, cu o notă ușor picantă, vegetală, care a echilibrat totul cu discreție).

Leo, bineînțeles, s-a așezat și el la masă, pe scaunul lui, așa cum face de fiecare dată. A primit farfurioara cu bunătăți pregătită special pentru el și o feliuță de prosciutto, pe care a acceptat-o cu acea bucurie calmă și sigură, obișnuit fiind să fie tratat ca parte din familie.
Cafelele ne-au însoțit firesc. Eu am băut un espresso doppio, intens și adânc. Helmut și-a făcut un espresso macchiato, cu spumă de lapte care i-a domolit tăria. În fundal, muzica italiană curgea ca o prelungire a dimineții — Toto Cutugno, Zucchero, Gianna Nannini, Eros Ramazzotti, Laura Pausini, Adriano Celentano. Fiecare voce aducea cu ea o bucată de amintire, o piațetă, o coastă de mare, o emoție.
Helmut zâmbea din spatele ceștii, iar eu știam că simțea același lucru — că ne-am oferit un dar. Nu mare, nu rar, dar prețios.
Pe masă, flacăra lumânării pâlpâia ușor, aruncând umbre calde peste cești. Dinspre geam, lumina dimineții trecea prin perdeaua de cristale și se împrăștia în sclipiri fine, ca niște reflexe de apă. În aer plutea miros de cafea și muzică italiană. Era Italia noastră, aici și acum — nu o replică, ci o trăire.
După ce am strâns masa, ne-am mutat în salon și ne-am lăsat în canapelele moi, continuând parcă să visăm la Italia. Încă purtam în noi gustul cafelei și ritmul muzicii, care se stinsese încet în fundal.
Butonând telecomanda, fără vreo intenție clară, am dat peste un concert Verdi — Quattro pezzi sacri. A fost ca o cireașă pe tort. S-a potrivit perfect cu tema micului nostru dejun italian.
Acum ne pregătim de o plimbare. După atâta răsfăț, puțină mișcare nu e doar binevenită — e chiar necesară. 

Ne-am propus să mergem în Parcul Simțurilor, cu bazinul Kneipp și traseul pentru mers desculț. E exact ce ne trebuie ca să ducem starea de bine mai departe, în mijlocul naturii - voi reveni cu detalii 😀 (updata aici)

Călătorie în farfurie – Italia, Spania, Franța. Ziua în care "vom pleca"… fără să plecăm.

E început de vară și aerul miroase a promisiuni nerostite.
Soarele zăbovește mai mult pe cer, serile se lungesc, iar în mine crește dorul de ducă… Visez cu ochii larg deschiși la dimineți leneșe cu briza mării în păr, la cafele sorbite pe terase cu vedere la Mediterană și la cine sub felinare, în grădini care miros a lavandă și vin alb.
Așa sunt eu — visez și din vis se nasc idei. Multe. Colorate. Parfumate.
Concediul nu mai e departe — mai sunt doar patru săptămâni. Dar când gândul e deja acolo, printre valuri și nisip fierbinte, timpul pare că se derulează cu încetinitorul... Și-atunci, intervine imaginația mea — bogată, neobosită, mereu gata de zbor. Uneori, ideile îmi vin ca valurile - neașteptate, jucăușe și imposibil de ignorat. (Apropo, știți cum se numesc aceia care au mereu idei?... Nici eu nu mai știu denumirea exactă… dar sigur, aceia nu se plictisesc niciodată! 😜)
Soțul meu mă privește cu acel amestec de amuzament și resemnare tandră. Cred că s-a obișnuit că lângă mine, fiecare zi poate deveni o aventură. Așa că atunci când i-am spus cu ochii sclipind, că vreau să aduc vacanța acasă pentru o zi, a zâmbit larg și a zis: „Delicios! Hai să facem lista de cumpărături!”
Care este de fapt ideea?!
Să ne jucăm de-a concediul. Duminica, toată ziua! Să transformăm bucătăria într-un aeroport al amintirilor, cu lingura drept busolă și cuptorul ca motor de decolare. Să luăm micul dejun în Italia, prânzul în Spania și cina în Franța — fără însă să ieșim din casă.

---

🌅🥐 Micul dejun în stil italian, va fi o călătorie gustativă prin amintirile noastre din Roma, Veneția, Trieste, Verona, Piombino, Pisa, Florența, Siena și Napoli. Fiecare aromă, o rază de soare, fiecare înghițitură, o piațetă plină de viață...
Diminețile italiene nu se grăbesc. Se întind leneș, ca o rază de soare pe faianța caldă din Trastevere. Începem cu un cornetto pufos, umplut cu cremă de fistic — verdele acela catifelat care amintește de grădinile romane. Alături, o cafea ristretto, mică, dar intensă, ca un sărut furat pe o stradă îngustă din Verona. Pe farfurie vom așaza câteva felii de prosciutto crudo, o bucățică de pecorino maturat și o linguriță de miere de castan — sunt gusturile care vorbesc în șoaptă despre dealurile Toscanei. Va fi un mic dejun care nu va cere conversație, ci contemplare. (updata aici)

---

💃☀️ Prânzul va fi o călătorie iberică prin amintirile noastre cu gusturi adunate din Barcelona, Figueres, Valencia, Malaga, Granada și Sevilla. Fiecare gust - o plimbare printre portocali, piețe colorate și ritmuri de flamenco.
Vom începe cu crema de calabaza y naranja – o supă-cremă de dovleac și portocală, catifelată, cu note citrice și parfum cald, ca un apus blând pe o terasă din Sevilla.
Apoi, o paella reinventată: orez cu șofran, fructe de mare și chorizo picant, un dans între mare și foc. Alături, o salată de portocale cu măsline negre și ceapă roșie — un contrast care nu ar trebui să funcționeze, dar o face! Ca un tablou de Dalí, undeva între Figueres și Valencia.
Desertul? Crema catalană, cu scorțișoară și coajă de lămâie, arsă ușor la suprafață. Gustul soarelui de după-amiază, prins într-o linguriță, ca o amintire dulce din Barcelona.

---

🗼🍷 Cina o vom servi în Franța, cu un strop de Paris în eleganță, o adiere sărată din Saint-Malo, farmec gotic de Mont Saint-Michel, o notă alsaciană din Strasbourg și Colmar, prospețimea alpină din Chamonix și căldura sudului din Perpignan. Fiecare aromă, o poveste dintr-un loc trăit.
Seara va începe cu un pahar de vin alb din Alsacia, rece și floral, acompaniat de melci de vie gătiți cu unt, usturoi și pătrunjel — o reamintire că uneori, cele mai neobișnuite lucruri pot deveni delicii.
Felul principal este Flammkuchen cu pere și șuncă — o tartă subțire și crocantă, unde dulceața perelor și nota sărată a șuncii dansează împreună pe papilele gustative. Un omagiu adus serilor tihnite din Strasbourg sau colinelor din jurul Mont Saint-Michel.

O lumânare aprinsă. Un vibe în stil Claude Nougaro — jazz franțuzesc cu ritmuri urbane și poezie în aer. Muzica va curge, vinul va fi rece, iar seara va continua firesc, fără grabă...

---

Această zi culinară nu va fi neapărat despre gătit. Va fi despre reamintire. Despre cum poți transforma o duminică obișnuită într-o călătorie extraordinară, doar cu puțină imaginație și multă grijă pentru detaliu. Fiecare masă va fi o hartă a simțurilor. Fiecare gust, o destinație.
Acum facem lista de cumpărături și ne pregătim de... „zbor”.
Iar duminică seara, promit să revin cu fotografii, povești și poate chiar cu o rețetă sau două. Cine știe?
Poate vă inspir și pe voi să vă jucați de-a vacanța, chiar și într-o zi obișnuită.

Chifle cu aluat prefermentat

 Ingrediente pentru aluatul prefermentat:

• 100 g apă
• 150 g făină de grâu tip 700
• 5 g drojdie
• 3 g sare

Ingrediente pentru aluatul principal:

• 500 g apă călduță
• 100 g lapte
• 750 g făină de grâu tip 700
• 350 g făină de grâu tip 480
• 28 g sare
• 27 g drojdie
• 20 g malț de panificație
• 20 g unt

Cantitate rețetă:

• 30 bucăți a câte 65 g sau
• 65 bucăți a câte 30 g

Timp de dospire:

• Aluat prefermentat: 8 ore
• Aluat principal: 40 minute
• Dospire finală: 30 minute

Timp de coacere:

• 15 minute

Mod de preparare:

1. Aluatul prefermentat: Amestecați ingredientele și lăsați aluatul acoperit să dospească timp de 8 ore la temperatura camerei.
2. Aluatul principal: Frământați toate ingredientele timp de 10 minute până obțineți un aluat neted și lăsați-l acoperit să se odihnească timp de 40 de minute la temperatura camerei.
3. După timpul de dospire, porționați aluatul fără a folosi făină, formați bile și lăsați-le acoperite să dospească încă 10 minute.
4. Modelați bilele de aluat după preferință și lăsați-le acoperite să dospească încă 30 de minute.
5. Pulverizați chiflele cu apă și presărați-le cu semințe*.
6. Coaceți chiflele în cuptorul preîncălzit la 250°C cu ventilație timp de 15 minute, cu mult abur.
7. Scoateți chiflele din cuptor, pulverizați-le din nou cu apă și lăsați-le să se răcească pe un grătar. 

Sper ca va place si aceasta reteta si ca o veti folosi cu drag. 

*) Noi, aici la cursul de gatit, am folosit seminte de floarea soarelui, de bostan, de mac, de susan, de in, dar am folosit si fulgi de cocos, stafide, cristale de zahar si cristale de sare.

Cutia magica

Ne mai despart doar câteva zile de sărbătorile Crăciunului. Vremea este indecisă, vântul șuieră și ropotele de lapoviță și ninsoare alternează, nu iesim din casa decât pentru cumparaturi.

Ieri seara am hotărât să transform o banală cutie de carton într-un cadru magic pentru fotografiile de Ajun-de Craciun. Am gasit în pivnita o cutie de marime mijlocie, am lipit cu banda adeziva laturile, asa încât din cutie sa nu ramâna decât peretii laterali. Apoi am îmbracat cutia în catifea verde, asemanatoare cu haina unui spiriduș de Crăciun. Dar, vai, catifeaua s-a terminat mai repede decât aș fi dorit! Nicio problemă, am zis eu, și am scos din dulap un prosopel cu ștrasuri, strălucitor ca stelele de pe cerul nopții. Am acoperit bucata rămasă de carton cu prosopul, creând un contrast fermecător și neașteptat. Am fixat catifeaua si prosopul cu ace cu gamalie.

Pe marginea cutiei, am prins cu ace de siguranță o beteală verde, unduind-o ca pe o liană de smarald. Am împodobit-o cu globuri mici de diverse culori. 

În timp ce lucram, mă gândeam la bucuria pe care o vor aduce aceste fotografii. Bineînteles ca Leo m-a ajutat si când cutia a fost gata, a pozat de proba. 

Speram ca fiecare clic al aparatului de fotografiat să surprindă nu doar chipurile zâmbitoare ale familiei și prietenilor, ci și magia și spiritul sarbatorilor. La urma urmei, nu-i așa că cele mai frumoase amintiri sunt cele în care am pus o bucățică din sufletul nostru?

Sarbatori magice! ✨🎄 LA MULTI ANI! 🎄✨

Felicitari speciale de Craciun

Crăciunul a fost întotdeauna o sărbătoare magică în casa noastră, mai ales de când le am pe cele două fiice ale mele. 

Îmi amintesc cu drag de anii când erau mititele, când magia sărbătorilor începea devreme, cu micile scrisori către Moș Crăciun, pline de dorințe și speranțe. Ma amuzau teribil stradaniile lor de a iesi in evidenta prin cumintenie, în luna decembrie. Au crezut în Moș Crăciun până după clasa a doua, iar acei ani au fost plini de frumusete și inocență.

 

Casa noastră a fost mereu plină de veselie si de agitatie placuta, în perioada de Advent. Mereu se întâmpla ceva important, fie că era vorba de curatenia generala, de pregătirea prăjiturilor sau de cântatul colindelor. Acum, fiecare dintre ele are propriul apartament, iar noi, eu și Helmut, am rămas în casa doar cu Leo, baietelul nostru blanos si cu patru picioare ☺

Anii trec, curățenia într-o casă atât de mare ne ia tot mai mult timp, dar veselia încă domnește. Oricât de grea ar fi ziua de lucru, Leo reușește prin giumbușlucurile sale să alunge stresul cotidian și să readucă echilibrul și armonia în viața noastră. 

Cât despre zilele de Crăciun, le-am serbat mereu împreună - Crăciunul rămâne o sărbătoare a iubirii și a familiei. Fiecare din cele trei zile de Craciun sunt frumos marcate, în familia noastra. Bradul îl împodobim in ziua de Ajun, apoi începe masa festiva, iar dupa aceea, desfacem cadourile de sub brad, depuse discret si din timp. Ascultam colinde si cântam, povestim amintiri dragi, Leo si Chico - catelusul Ralucai, se joacă veseli printre picioarele noastre si atmosfera este deosebit de plăcută. Seara se încheie cu toți adunați în jurul șemineului, savurând o cană de ciocolată caldă sau vin fiert. Este un moment de liniște și reflecție, în care ne amintim de cei care nu mai sunt printre noi și ne bucurăm de prezența celor dragi. Seara de Ajun de Craciun este o seara speciala! 

Prima si a doua zi de Craciun, sunt serbate deasemenea cu fast. Meniurile sunt alese si pregatite cu multa dragoste si grija. Pâna acum doi sau trei ani, am obisnuit sa serbam toate cele trei zile acasa la noi, acum fetele au preluat fiecare una din zile si îsi etaleza personal atât maiestria culinare, cât si cea de gazda, asa cum au învatat de la noi ♥ Anul acesta suntem toti invitati pe 25 decembrie la Raluca si pe 26 decembrie la Adela (apropo zile sfinte, pe Adela am botezat-o si Cristina, deci Ziua Nasterii Domnului este ziua ei onomastica, iar pe Raluca am botezat-o su Stefania, iar ziua de 26 decembrie este Ziua Sfântului Stefan, deci ziua ei onomastica). 

Revenind la Seara de Ajun si cadouri, trebuie sa recunosc ca nu mai sunt creativa... Pâna acum câtiva ani, umblam din magazin în magazin, în cautarea cadoului perfect. Asta înca mai fac, dar doar pentru prieteni si vecini. Pentru familie, am devenit mai practica - daca se poate numi asa. Am hotarât ca nu are rost sa cheltuim bani pe ceva ce nu ne este neaparat necesar. De aceea, eu si Helmut ne dorim ceva si cumparam de comun acord; nu mai este o surpriza, însa este totusi o bucurie, o împlinire. Iar pentru fete, cumparam ceva mic-simpolic, alaturi de care punem un voucher - pentru un spectacol, pentru un hobby sau poate pentru coafor. În plus, eu si fetele avem o traditie:  întotdeauna ne scriem câte o felicitare, prin care ne exprima sentimentele și ne reaminti cât de mult ne prețuim una pe cealaltă. În fiecare an avem fotografii cu Adela cu ochii plini de lacrimi ♥ Adela, fiind cea mai sensibilă dintre noi, își lasă lacrimile să curgă de fiecare dată când citește ceea ce i-am scris. Lacrimile ei nu sunt doar de emoție, ci și de recunoștință și dragoste. 

Anul acesta, am decis să scriu același mesaj atât pentru ea, cât și pentru Raluca, pentru a le spune cât de mândră sunt ele. Felicitarea este identica si am cumparat-o special pentru ca mi-a amintit de un biletel pe care mi l-au scris ele cândva, când erau mici (în loc de semnatura, au desenat atunci doua capete de îngerasi ☺). Iar banii, nu îi voi pune doar asa în plic ci, anul aceasta m-am gândit sa confectionez un gen de felicitare cu motiv de Craciun. 

  

Am decupat carton colorat - acum, ca felicitarile sunt gata, ma gândesc ca ar fi fost poate mai potrivit carton rosu, dar... eu am folosit acest carton galben, asortat la felicitarea cu îngerasul. Pe o coala de hârtie, vernil pentru Raluca si bleu pentru Adela, am lipit usor cu banda adeziva, cateva bancnote. Apoi cu ajutorul unei folii transparente, am copiat locul unde se vad sumele, astfel încât, pe cartonul galben sa pot desena "globuri" ferestre. Am decupat, începând sa tai din partea de sus a cartonului, în linie dreapta, ca si când acolo ar exista "snurul pentru glob". Am lipit cartonul peste coala cu bani, am colorat putin marginile "ferestrelor" si am scris cu auriu si rosu "Frohe Weihnachten!"

 

Ceea ce a rezultat, se vede aici. Raluca si Adela stiu sa aprecieze si cu siguranta surpriza va aduce un zâmbet pe chipurile lor. 

În seara de Ajun știu că vom trăi din nou acele momente de neuitat, pline de emoție și căldură. Ne vom îmbrățișa, vom râde și cu siguranta vor curge câteva lacrimi de bucurie. Crăciunul nu este doar despre daruri materiale, ci despre a fi alături de cei dragi și a împărtăși sentimente sincere și profunde. 🎄✨

~~~~~~~~~~~*******~~~~~~~~~~~********~~~~~~~~~~~~~~~~~

Înscriu postarea la AFEC - Niko

Un prânz deosebit!

Înca de anul trecut am vrut sa organizam un "prânz original" - în compartimentul în care lucram, dar de reusit, decât abia anul acesta, la începutul lui martie ☺ 

Ca sa întelegeti despre ce este vorba, trebuie sa va spun ca din 17 colegi câti suntem, doar sapte sunt originari germani, ceilalti zece își au obârșia în diferite tari ale lumii: Franta, Italia, Ungaria, Tunisia, Pachistan, India si România. Ideea a fost ca pentru pauza de prânz, sa aduca fiecare ceva preparat în casa, dupa o reteta traditionala.

Toti au fost încântati si am deschis un tabel Excel în care fiecare a înscris felul de mâncare pe care-l va pregati, precum si ingredientele, având în vedere ca unii sunt vegetarieni sau au anumite alergii alimentare. 

Pâna când am stabilit data acestui festin a trebuit sa amânam de câteva ori, pentru ca unul sau altul erau în concediu de odihna, concediu medical sau în delegatie...În final, nu am reusit sa fim toti, însa prânzul a avut asa un succes, încât am hotarât ca actiunea va fi repetata, însa nu prea des, ca este periculos pentru siluete! ☺☺☺ 

Am rezervat pentru noi doua mese luuungi în sala de pauza si am prelungit pauza de prânz de la 30 minute la 50 ☺ Toate felurile de mâncare au fost delicioase, speciale si superb prezentate! 

"România" a fost reprezentata printr-o portie de salata de vinete si una de zacusca. Andrea - o unguroaica care a studiat la Bucuresti, a adus sarmale si chec marmorat. 

Eu personal, am testat totul ♥ Am luat din toate câte o portie mica, apoi, dupa ce am gustat, am completat farfuria cu ceea ce mi-a placut în mod deosebit. Paralel, am ascultat retetele si povestile, legendele sau provenienta felurilor de mâncare ♥ O atmosfera atât de placuta si foarte internationala!

Dupa parerea mea, cel mai delicios dar si cel mai aspectuos fel de mâncare, a fost reteta tunisiana "Tajine el Bey"! 

Prânzul a fost foarte variat, de la aperitive si salate, la feluri satioase, pâna la deserturi fine si usoare. O mare sarbatoare gastronomica! Toti am fost foarte încântati si... satui, ca sa nu zic ghiftuiti! Am râs cu seful nostru ca, dupa o asemenea masa, e nevoie de somn-de-voie ☺☺☺ Seful a râs si el si a propus sa tragem jaluzelele, sa închidem telefoanele si sa încuiem usa.☺☺☺ 

În realitate, am deschis larg ferestrele, am lasat aerul rece de primavara sa navaleasca în birouri, ne-am înviorat cu câte o cafea sau câte un ceai, ne-am suflecat mânecile si ne-am apucat de treaba... ca si când prânzul ar fi fost unul absolut normal ☺

PS: fetele mele m-au criticat când au vazut pozele "mama, tu erai mereu foarte inspirata în a decora salatele... puteai sa te straduiesti ceva mai mult!" ☺☺☺ Recunosc, au avut dreptate, însa... ca sa ma scuz, când am început ornatul era ora 23:30, dupa o zi de serviciu normala (de la 8 la 17:30) si alte câteva ore pline la bucatarie, cu coptul legumelor, descojitul, tocatul... Stiti cum se fac zacusca sau vinetele, nu trebuie sa explic mai mult ☺♥☺ De gustoase, au fost super gustoase, parol!

Totul e bine când se termină cu bine!

 

Am povestit saptamâna trecută, că am hotarât cu fetele mele ca dupa ce vom vizita expozitia "Grădinile lui Monet", să mergem sa servim cina într-un restaurant în capitala bavareza. 

Ne-am lasat pe mâna Adelei, dintre noi trei, ea este "cea mai umblata în lumea buna" 😏

Am parcat masina direct în centrul orasului, lânga catedrala Frauenkirche si de aici, pe prima straduta am putut admira deja luminile elegantului hotel-restaurant Do&Co. 

Ne-a impresionat în mod placut primirea respectuoasa a receptionerului de local, care dupa ce a verificat rezervarea, ne-a ajutat sa ne dezbracam paltoanele si imediat am fost conduse de seful de sala, pe scarile din sticla care parca pluteau, spre mezanin. Am luat loc la o masa si un tânar japonez, înalt si suplu s-a prezentat zâmbind si ne-a spus pe engleza ca el este chelnarul nostru. Ne-a înmânat cartile de meniu si ne-a explicat ca specificul acestui local cu bucatarie-asiatica este sharing. Pe principiul de "farfurii de partajare", orice vom comanda, va fi servit pe platouri de pe care fiecare din noi va putea gusta - cu alte cuvinte, vom putea împarti felurile de mâncare între noi, asa cum am avem chef. Ideea ne-a încâtat însa sushi și maki?! Neeee... ceva face STOP în creierul meu când este vorba de pește crud sau de stridii! Manânc cu placere (în general în concedii): creveti sau languste prajite, escargots cu unt si patrunjel, cuisses de grenouilles panées, scoici în sos de vin alb... însa pește crud nu pot! O fi bun, o fi sanatos, însa... nu, multumesc! Lista de bucate era plina cu denumiri exotice si componente bizare... iar preturile?! Ohooo, gustarelele cele mai mici costau de la 20€ în sus! 

Bucataria era deschisa pe o latura cu tejghea înalta la care aveau acces câteva locuri exclusive. De jur împrejur, oglinzi si lumini indirecte, muzica lounge în surdina, un ambient cu totul si cu totul elegant, însa... ce sa aleg sa manânc?! 😁 Am tras cu ochiul la fetele mele... Adela arata sigura pe ea, Raluca rasfoia înca, la fel de indecisa, ca si mine! Raluca a avut curajul si a zis "Eu nu gasesc pe lista nimic care sa fiu sigura ca îmi place!" I-am întarit afirmatia iar Adela ne-a privit ca pe doua țațe iesite prima data în oras! 😅 "Cum?! - zice ea suparata, specialitățile Robatayaki sunt delicatesele cele mai râvnite!". "Îmi pare rau - a raspuns Raluca, cu toate ca mi-e foame, nu gasesc nimic care sa ma încânte... Iar preturile?! Sorry, dar nu sunt dispusa sa arunc atâtia bani pe un experiment! Daca era o petrecere gratuita, m-as fi încumetat sa gust câteva din aceste specialitati, asa însa, nu îmi vine!" Pentru ca si eu am sustinut ideea, atmosfera a escalat! Adela s-a simtit vinovata ca a facut rezervarea si ca nu e pe placul nostru, s-a ofensat si... în acest moment a venit la noi chelnerul zâmbitor care ne observa discret dintr-un colt 😂 Zice el, debordând buna-dispozitie "Ati gasit ceva, v-ati decis?" "Nuuu!" a venit raspunsul nostru taios, în cor. Bietul s-a retras din nou iar fetele mele erau pe punctul de a se certa. Adela ne-a reprosat ca nu va mai face nicio rezervare în numele nostru, Raluca a propus sa mergem la alt restaurant, Adela a spus ca i-a pierit pofta de mâncare, eu le-am înștiințat ca preiau costul cinei, sa calmez spiritele, Raluca a spus ca nu e vorba neaparat de bani ci de placerea de a mânca la restaurant. Adela s-a exprimat ca e dispusa sa plecam imediat si sa mâncam fiecare la ea acasa, eventual, poate sa ne faca o favoare - sa opreasca pe drum la un McDonald’s pentru noi!!!Oh vai! Oh vai! 😆

Tot chelnerul ne-a salvat! S-a apropiat de masa noastra si cu toate ca mai mult a dedus decât înteles ce se deruleaza, a spus ca se întâmpla din când în când sa aiba clienti asa ca noi si ca nu este nicio suparare. Daca dorim sa servim mâncăruri mediteraneene, localul de la parter - care apartine aceluias complex hotelier, are o selecție largă de mâncăruri internationale bazate pe arome ale regiunii mediteraneene. Ni s-au luminat fețele! Adela a întrebat șovăielnic "Este posibil?" iar chelnerul ne-a promis ca vorbeste imediat cu colegul lui de la parter, sa ne gaseasca o masa. 

Am fost conduse la noua masa. Designul localului era identic cu al salonului de sus. Am primit noile carti de meniu si am respirat usurate când am citit numele unor mâncaruri cunoscute (si cu preturi "normale")! 

Dupa ce am comandat aperitivele - câte un Lillet Pomelo, atmosfera s-a degajat si noi am reînceput sa discutam normal între noi si spre finalul mesei chiar sa si râdem. 

Lillet Pomelo este un cocktail foarte lejer, din Lillet Blanc (adica un cuvée, un amestec echilibrat si aromat de vinuri albe) cu suc de Grapefruit, apa minerala si lamâie.

Toate trei ne-am dorit la gustare "Limette hummus & crispy avocado". A fost o bunatate! Pe farfurie a fost asezat ca baza, un amestec de Hummus cu brânza feta, presarat cu bobite de rodie si cu bucatele de fistic prajit crocant. Deasupra au fost asezate trei felii de avocado frittate crispy! Pe un platou alaturat, am primit câteva cuburi de Focaccia proaspete si pufoase, o cupita de ulei de masline si sare Fleur de Sel. 

Apoi, Adela a comandat o portie de "Popcorn shrimps" - creveti prajiti în mantie crocanta, cu sos de chili, salata verde si vinegreta cu trufe. Raluca a comandat "Kofte pe pâne plata" - chiftelute turcesti, zemoase ca micii românesti, cu sos de iaurt si menta si pâine de cuptor. Eu am ales "somon salbatic la gratar" cu sos de șofran, cu jumatati de masline si rosii-cocktail prajite si cele mai subtirele si delicate pastai de fasole pe care le-am mâncat eu vreodata!  Meniul a fost delicios! In plus, am avut la comun, o farfurie cu "Pimentos de padron" - mini ardei verzi-lunguieti, prajiti pe gratar, frecati cu sare si stropiti cu ulei de masline.

Pentru desert nu a mai fost loc, cu toate ca oferta suna foarte incitant! Am încheiat cina cu câte un pahar cu apa minerala.

Afara domnea întunericul si starzile aratau parca altfel. Casele pareau decoruri din carton... 

Am urcat în masina si calatoria a decurs fara ambuteiaje sau surprize neplacute. Pe masura ce ne-am apropiat de cartierul in care locuiesc, luna plina a devenit tot mai mare si mai luminoasa. 

Atmosfera de pace si armonie trona peste tot si peste toate ♥

Stelute la farfurie

Am vrut ceva... altfel! Ceva deosebit...dar nu avem nimic în casa! 

Cunoasteti precis vorba "sa faci din rahat bici si sa mai si pocneasca", ei, asa ceva mi-am dorit! ☺

Am avut o ciocolata amaruie, am topit-o si am asezat-o pe un cârpător si imediat am asezat un strat gros de înghetata de vanilie. Am taiat forme de stea, cu forma pentru fursecuri pentru Crăciun si am presarat deasupra praf de scortisoara. 

Am decorat si farfuria cu pudra de scortisoara si... Tam-taaaaaa! ♥

Va lasa gura apa? Hm, când te gândesti ca nu este decât înghetata de vanilie! ♥ Ieftin si de efect!

Cartea calatoare

În cadrul jocului initiat de Mihaela, am primit spre citire romanul "Adulții ăștia!” - Caroline Hulse.

Trebuie sa recunosc ca romanul m-a prins cam greu... Pentru gustul meu, prea mult dialog "banal", nespectaculos... Însa, dupa ce m-am fortat (câteva pagini bune) sa ramân la lectura, textul m--a captat. Personajele mi-au devenit simpatice si aventura lor tot mai interesanta... 

Am descoperit o veritabila aventura de Patchwork-family într-o vacanta de Craciun ☺ Exact asa cum se concepe o piesa textila din bucati mici de material de diverse tipuri, dimensiuni si culori (patchwork), exact asa se creaza si relatia acestor adulti...Cu sau fara copii din relatii anterioare, implicati mai mult sau mai putin sentimental în noile relatii - parteneriate neconjugale, "adultii astia" amesteca de-a valma sentimente, interese, ambitii si pasiuni. 

Romanul descrie la început doua cupluri frumoase si perfect ancorate în societatea contemporana si pe masura ce înaintezi în lectura, începi sa observi fisurile tot mai adânci din "armonia" lor de familie. Situatia este în curând dominata de neîncredere, neînțelegeri și minciuni. M-au amuzat "întreruperile" din roman prin prezentarea reclamelor parcului de vacanță - o paralela voit bizara între actiune si locatie. Interesante sunt pasajele despre cum vad copiii lumea adultilor, dar si cele despre cum percep adultii lumea copiilor... 

În final, panica indusa de misteriosul incident este deviata si romanul are happy end. 

Fara mari pretentii literare, recomand romanul ca lectura de destindere, pentru o zi de concediu.

Semne bune Anul are…

Sunt din fire foarte activa si inventiva si chiar daca nu stiu de unde capat aceasta energie, stiu sa o directionez destul de bine. Agenda mea este în general completata pe 3 luni în avans, ramane însa destul loc si pentru spontaneitate. De ce aceasta introducere? Pentru ca vreau sa va povestesc cum mi-am petrecut eu prima zi din 2020 ☺
Una din fetele mele si-a redecorat casa între Craciun si Anul Nou si am însotit-o la cumparaturi prin IKEA si MöMa – doua din cele mai mari magazine de specialitate din orasul nostru. Repet, eu doar am însotit-o, mie nu îmi trebuia nimic! În raionul “Bucatarie-Baie-Hol” am descoperit o mini-etajera pe role, alba, din metal.  În mintea mea s-a deschis un cinematograf si imaginatia mi-a prins aripi… Am vazut imediat aceasta etajera la mine în dormitor în nuante de auriu… Asa ca am cumparat-o.
Din Bauhaus mi-am cumparat mai apoi lac auriu si cateva coli de hartie-de-matase. Le-am depozitat acasa în debara, pentru o zi când Inspiratia ma va bântui. Acea zi a fost 1 ianuarie!
Pe la ora amiezii, când majoritatea oamenilor trândavesc în fata televizorului, urmarind reluari ale programului de revelion, eu mi-am facut din bucatarie, atelier.
Dupa ce am asamblat etajera, am tras concluzia ca totusi este mai bine sa vopsesc grupuri de elemente, asa ca am demontat rafturile si rotile si m-am apucat de lucru.

Cadrul a fost cel mai greu de vopsit, culoarea mea aurie a prins abia la al treilea strat peste lacul alb, de fabrica.
Pe etajere am lipit fâsii din hârtia de matase, cu cleiul special, dupa care am aplicat lacul de protectie.
Când totul a fost zvântat, am asamblat etajera si lacuit suruburile de montaj. Era aproape miezul noptii, nici nu am realizat când au trecut douasprezece ore!


Nerabdatoare, am dus etajera în dormitor si am si încarcat-o cu “nimicurile” pe care le folosesc aproape în fiecare seara: crema de mâni, unguentul pentru talpi, picaturile de nas, pila de unghii, clestele pentru manichiura, servetul pentru sters ochelarii, borcanelele cu vitamine, agenda, creioane, pixuri, cablul de transfer date pentru telefonul mobil, cutia cu servetele… Doua din cele trei rafruri au fost deja pline! Etajera superioara am rezervat-o pentru Mous, Mouspad si laptop.
Când emisiunea pe care o urmareste sotul meu la televizor nu ma intereseaza, ma retrag în dormitor, imi iau laptopul pe genunchi (cu masuta speciala, pentru a evita supraîncalzirea laptopului) si ma uit la un film pe Netlix sau Amazon. Înainte de culcare, puneam masuta cu laptopul pe podea si mous-ul pe noptiera, unde oricum era plin cu “nimicurile”- ca abia mai nimeream întrerupatorul veiozei! Noaptea, daca ma trezeam pentru toaleta, trebuia sa fiu atenta sa nu calc pe cabluri ☹
Ei, de acum gata cu harababura! Etajera mea cu roti poate fi trasa direct lânga pat sau poate fi împinsa lânga dulap si toate lucrusoarele îsi au locul lor si îmi sunt la îndemana! Pe noptiera domneste acum doar veioza ♥

Dilema Olimpiei

Excercitiu de imaginatie literara "Jocul cuvintelor nr.202" cu duzina de cuvinte: zi, fotografie, idee, fereastra, fila, concomitent, misiva, provocare, poveste, colibri, tropical, iasomie. Tema propusa: Dilema

Traia singura într-un apartament mic, confortabil, situat pe bulevardul principal. Scria nuvele si cu toate ca iesea foarte rar din casa, inspiratia îi venea privind lumea de la fereastra.
Examina multimea pestrita, alegea si îsi fixa atentia pe o anumita persoana careia îi observa aspectul fizic, îi examina gesturile, îi analiza îmbracamintea... Câteodata trecea o zi întreaga si fila alba tot intacta ramânea. Alta data dura doar câteva minute pâna când capta o idee. Se aseza la biroul si cuvintele îi veneau cu atâta usurinta, ca si când cineva i-ar fi dictat textul.
O chema Olimpia si nu tocmai întâmplator, folosea o masina de scris Olympia. Era în clasa a cincea când o primise în dar de la bunici. Percepuse cadoul ca pe o provocare în a-si urma visul de a deveni scriitoare. În timp, tastatura din portelan alb capatase formă concavă sub apasarea degetelor ei. Iubea sunetul tastelor la fel de mult ca si aroma cafelei de care era dependenta. Fiecare poveste pe care o scria la aceasta masina îi era publicata si avea succes. Atunci, la Gazeta scolii, acum, colabora cu aceeasi editura de peste doua decenii. Numele Olimpiei era cunoscut, dar nimeni nu stia cum arata, în afara de secretara care concomitent o ajuta si în menaj.
Nu avea prieteni si nu mai avea rude si singura ei mare bucurie, era când primea scrisori sau carti postale de la fostul logodnic. Le citea de zeci de ori si le aduna cu drag într-o cutie speciala, lânga coronita uscata din flori de iasomie pe care o purtase atunci, în ultima zi alaturi de el.
Dupa ce Olimpia a refuzat sa se casatoreasca cu el, sustinând ca maritisul i-ar îngradi cariera, acesta a plecat într-o calatorie fara sfârsit în jurul lumii. Nu s-au mai vazut niciodata si niciodata nu a avut o adresa la care sa-i fi putut raspunde. Doar el îi scria. Era un fel de pedeapsa, un mod al lui de a-i spune “(înca) nu sunt disponibil”.
Îl iubea chiar si acum, dupa atâtia zeci de ani, însa… decizia i-a apartinut doar ei si i-a fost respectata. Se întreba de multe ori, oare chiar nu ar mai fi devenit scriitoarea care este acum, daca s-ar fi casatorit?! Petrecea multe seri si nopti perpelindu-se cu întrebari, regrete si amintiri.
Astazi a primit o noua scrisoare. De fapt, ultima misiva continea o ciudata invitatie. Erau precizate locul si ora întâlnirii, imprimate pe o fotografie cu o plaja de tip tropical. Pe dosul romanticului peisaj, doua versuri din muzica grupului Pasarea Colibri. : “Caci spune-mi cine te-a mai purtat prin nori? / Si spune-mi cine te-a mai visat în culori?”*
Inima Olimpiei a început sa bata cu putere… Cum sa interpreteze invitatia?! Sa fie oare o a doua sansa? Este sau nu prea târziu, pentru ei?... Ce sa faca?!
~~~~~~~~~~~~~
*) versurile sunt din melodia : “Adio, deci pe curand”

Invitatie la barul virtual - Un Adria look, va rog!

(reteta calculata pentru un pahar)

2 cl. Gin
2 cl. Bols Curaçao Blue
2 cl. suc de lamâie Hitchcock
Sampanie de la gheata

Se masoara ginul, curaçao si sucul de lamâie, ingredientele se introduc în Shaker împreuna cu doua cuburi de gheata si se amesteca scuturând energic.
Se alege un pahar "lalea" cu picior lung. Se toarna compozitia în pahar prin stercuratoarea Shaker-ului. Se mai adauga doua cuburi de gheata si se completeaza cu sampanie pâna când paharul se umple.
Cocktailul se orneaza cu o boaba de Physalis.
Pentru servirea acestui cocktail nu este nevoie de pai.

Nu exista un moment anume când se recomanda servirea cocktailurilor pe baza de sampanie. În general, aceste cocktailuri sunt binevenite în orice moment al zilei sau al noptii. La un mic-dejun romantic, în timpul amiezii dogoritoare a unei zile de vara sau la încheierea unei cine elegante... Cocktailurile cu sampanie sunt digestive excelente si însotitoare acidulate ideale pe parcursul unei nopti amuzante.

PS: Orice consum cu masura este placere, orice abuz devine chin!

ǝılıɹdɐ ǝɔǝzǝɹdsɐnop uıp ɐɯnlƃ

☺☺☺☺ 8102 ǝɔǝzǝɹdsuıɔ ɐuɐɯɐʇdɐs "ǝʇuıʌnɔ ɐɹɐɟ ɐǝɹnɔɹǝıɯ" ɐl ııʇuɐdıɔıʇɹɐd nɹʇuǝd ☺☺☺

Diana, Iulisa, Lumea lui Alexandru, Floarea Bunica, ileana-carmen, MfC, Poteci de dor, Carmen-Alina, Maria, prietena-japoneza, Călin, Nima, AlexB, Laura C, Cristi, ELENA, Silvia, Suzana, AlexAlex, Zina, Matilda, Rux Copilarim si subsemnata ☺☺☺ ǝuɐɯɹǝƃ lɐuoıʇıpɐɹʇ ǝʇsɐd ǝp ɐno ɐʇsɐǝɔɐ ɐʇɐp ǝp - ɐno ǝʇlnɯ ıɐɯ ☺☺☺
~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~
Pentru ca nimeni nu îndrazneste (oare de ce?!) sa faca propuneri pentru urmatoarele teme la Miercurea fara Cuvinte, am facut eu o lista pentru urmatoarele saptamâni:
(18 aprilie) Saptamâna 16 - S-a deschis bobocul - Natura a explodat si în jurul nostru este numai parfum si floare ☺ Una mai frumoasa ca cealalta! Suficienta inspiratie pentru fotografiile noastre artistice ;-)
(25 aprilie) Saptamâna 17 - Romanul de pe noptiera - Pentru ca pe 23 aprilie este Ziua mondială a cărții și a dreptului de autor, m-am gândit sa marcam si noi sarbatoarea, fotografiind romanul sau volumul de poezii cu care tocmai ne delectam ;-)
(2 mai) Saptamâna 18 - Vremea - Ca e soare sau ca ploua, Clubul MfC e plin de veselie! Sa prezentam fotografii cu fenomenele meteorologice ☺
(9 mai) Saptamâna 19 - Pantofii preferati - indiferent ca este vorba despre femei sau barbati, toti avem preferinte la încaltaminte. Cred ca ar fi haios sa ne fotografiem o pereche-doua din încaltarile preferate ☺ Cizme, botosei sau sandale, nu conteaza nici forma nici culoarea, conteaza doar sa iei parte la Miercurea fara Cuvinte! ;-)
(16 mai) Saptamâna 20 - Relaxare - nu cred ca exista printre noi vreunul care nu stie sa se relaxeze ;-) Daca nu are chef sa faca un selfie, atunci poate sa fotografieze o pisica sau un catel care tocmai se relaxeaza ;-)
Repet - ideea Miercurii fara Cuvinte cu TEMA a introdus-o CALIN. Gasesc ca ideea este haioasa si am mentinul modelul☺ Nu este obligatoriu, dar este de preferat ca fotografiile sa aiba într-o oarecare masura tangenta cu tema propusa.
Sper ca temele pe care le-am propus pentru urmatoarele saptamâni va vor influenta avântul artistic si va vor descatusa fortele creatoare ☺ HAPPY WW! ☺
PS: pentru cei care înca nu stiu, gasiti tabelul cu toate temele Miercurea fara Cuvinte 2018 daca dati click pe fotografia simbol a "Miercurii fara Cuvinte", aflata în bannerul din dreapta a paginii mele de blog - cea cu cana MfC si "ingredientele".
PS2: daca vreti sa scrieti "mai altfel" ☺ adresa convertorului aici

Un trandafir virtual, membrilor Clubului "MfC"

Miercurea fara Cuvinte a revenit "acasa". La editia din saptamana calendaristica 11 au fost 28 de înscrieri, dintre care 18 (+1) au fost bloggeri români:.✿*E LENA*✿., Lumea lui Alexandru, Rux Copilarim, Illusion, Poteci de dor, Pandhoraa, Calin, Cristi, Nima, AlexB, Diana, FREE Nature Photos, Floarea, GhitaB, LAURA C., Suzana, Zina si domnu'io. Îi salut, asa cum se saluta în blogosfera cu câte un ping si le multumesc pentru timpul rezervat jocului ♥
În ultimii 2 ani la MfC a fost introdusa ideea unei teme generale pentru fotografiile pe care le folosim în postarea înscrisa. Din respect pentru munca lui Calin, propun sa pastram acest concept cu mentiunea ca tema nu este strict obligatorie.  Singura regula la "Miercurea fara cuvinte" este ca postarea înscrisa în tabel sa nu contina text scris ☺ 
Propun pentru miercurea viitoare tema: "Cana / Ceasca mea preferata" si va invit sa prezentati fotografii cu cana de ceai sau ceasca de cafea.
Si mai propun începând de miercurea viitoare, ca cea /cel care se va înscrie primul în tabel sa propuna (în comentariul la MfC) tema pentru urmatoarea saptamâna. Va multumesc anticipat si va astept cu bună dispoziție, voie bună, veselie si toane bune ☺ Happy WW, happy every day!

Ornamente de iarna

Zilele trecute la plimbarea în parc, am gasit o creanga de copac cazuta pe alee. Contorsionata si parca diminuata de frig... mi s-a facut mila de ea si am luat-o acasa :-)
Am împodobit-o cu conuri de rasinoase (pin, chiparos, larice, brad) legate cu ata de nailon (de pescuit) si am agatat creanga de galerie, lânga perdea, în dormitor ♥ Nu arata rau deloc! ;-)

La o alta fereastra, am agatat pe siret figuri taiate din fetru - braduti si bufnite cu caciulite de Mos Nicolae. O figurina si o biluta, o figurina si o biluta... Între  bilute, brazi si bufnite am atârnat si cei doi fulgi fini de nea, lucrati cu croseta - primiti anul trecut in dar de la Silvia (♥). La capatul unui sireag am atârnat un mini-Nussknacker (spargatorul-de-nuci care se zice ca aduce noroc, a fost inventat în Germania în secolul XV si a devenit un simbol al Craciunului în lumea larga).
Am facut 2 șiraguri de diverse lungimi, am batut mini-cuisoare in zid deasupra ferestrei si am agatat sireagurile cu miniaturi. Este fereastra biroului meu. Masa laptopului este direct sub geam si când stau la PC, privesc aceasta fereastra vesela :-)